1988 - în vederea adaptării la aderarea Greciei (1981), Spaniei şi Portugaliei (1986), fondurile structurale sunt integrate într-o politică de coeziune globală, care introduce următoarele principii fundamentale:
concentrarea eforturilor în direcţia sprijinirii regiunilor celor mai sărace şi mai puţin dezvoltate
programarea multianuală
orientarea strategică a investiţiilor
implicarea partenerilor regionali şi locali.
Buget: 64 de miliarde de ECU.
1994 - 1999
1993 - Tratatul de la Maastricht introduce trei elemente noi:
1993 - este creat Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului
1994-99 - sunt dublate resursele alocate fondurilor structurale şi fondului de coeziune, care reprezintă o treime din bugetul UE.
1995 - este adăugat un obiectiv specific pentru a sprijini regiunile puţin populate din Finlanda şi Suedia.
Buget: 168 de miliarde de ECU.
2000 - 2006
2000 - Strategia de la Lisabona defineşte noile priorităţi ale UE: creştere economică, locuri de muncă şi inovaţie. Priorităţile politicii de coeziune sunt adaptate pentru a reflecta aceste obiective.
2000-04 - instrumentele de preaderare pun la dispoziţia ţărilor care doresc să adere la UE finanţare şi know-how.
2004 - zece ţări aderă la UE (populaţia UE creşte cu 20%, însă PIB-ul cu doar 5%).
Buget: 213 miliarde de euro pentru UE-15; 22 de miliarde de euro pentru noile state membre (2004-2006).
2007 - 2013
2007: Bulgaria și România se alătură Uniunii Europene
2013: Croația intră în Uniunea Europeană
Norme și structuri simplificate
Accentul pe transparență și comunicare și un accent deosebit pe creștere și crearea de locuri de muncă reprezintă elemente-cheie ale reformei
Domenii de investiții-cheie (25 % din buget alocat pentru cercetare și inovare și 30 % pentru infrastructura ecologică și măsuri pentru combaterea schimbărilor climatice)
Realizarea de investiții pentru a îndeplini obiectivele strategiei Europa 2020 privind creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în Uniunea Europeană
