După recesiunea în formă de W din 2008 și 2011, economia UE este acum din nou în creștere. Criza a afectat în mod serios aproape toate statele membre. Ea a blocat reducerea pe termen lung a disparităților între statele membre în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor. Cu toate acestea, odată cu începerea procesului de redresare, aceste disparități au început din nou să se reducă datorită creșterii economice generalizate, observându-se rate mai mari în țări cu niveluri mai scăzute ale PIB-ului pe cap de locuitor.
Primele semne ale reducerii disparităților existente sunt evidente și la nivel regional în întreaga UE. Începând cu anul 2008, disparitățile regionale în ceea ce privește ratele ocupării forței de muncă și ale șomajului s-au accentuat, alături de cele privind PIB-ul pe cap de locuitor. În 2014, disparitățile în ceea ce privește ocuparea forței de muncă au început să se reducă, urmate de disparitățile legate de PIB-ul pe cap de locuitor din 2015. Cu toate acestea, multe regiuni înregistrează încă un nivel al PIB-ului pe cap de locuitor și o rată de ocupare a forței de muncă sub nivelurile din perioada anterioară crizei.
Între 2000 și 2015, PIB-ul pe cap de locuitor în multe regiuni mai puțin dezvoltate s-a apropiat de media UE, prin accelerarea ritmului de creștere a productivității, însă gradul de ocupare a forței de muncă în aceste țări a scăzut. Sectorul de producție din aceste regiuni a funcționat bine, în cea mai mare parte, fapt care a permis întreprinderilor să concureze atât pe piața unică, cât și la nivel mondial. Pentru a-și asigura o convergență continuă, regiunile respective vor trebui să progreseze în lanțul valoric către activități cu un necesar mai mare de competențe, tehnologie și inovare, în special deoarece globalizarea și schimbările tehnologice ar putea submina rapid performanțele lor economice.