de Marina Maggini (Institutul național de sănătate, Roma - Italia) și Jelka Zaletel (Institutul național de sănătate publică, Ljubljana - Slovenia)

Diabetul este o boală des întâlnită și gravă. În 2015, la nivel mondial, sufereau de diabet 415 milioane de adulți (cu vârsta cuprinsă între 20 și 79 de ani), după cum reiese din cele mai recente estimări ale Federației Internaționale de Diabet. Cifra reprezintă aproximativ 9 % din totalul populației din acest grup de vârstă. Dacă nu se iau măsuri, se preconizează că aproximativ 642 de milioane de persoane vor suferi de diabet până în 2040. În Uniunea Europeană, incidența diabetului variază de la circa 4 - 4,5 % în Lituania, Estonia și Irlanda la puțin sub 10 % în Cipru, Malta și Portugalia.

Diabetul crește riscul apariției multor probleme grave de sănătate precum bolile cardiovasculare, pierderea vederii, neuropatia, complicații la nivelul picioarelor, nefropatia. Totuși, schimbarea stilului de viață al persoanelor cu risc ridicat poate preveni numeroase cazuri de diabet de tip 2, afecțiunea cea mai frecventă, sau poate întârzia considerabil declanșarea bolii. În plus, multe persoane care suferă deja de diabet sunt în măsură să împiedice sau să întârzie apariția complicațiilor, cu ajutorul tratamentului și adoptând un stil de viață mai sănătos și o autogestionare eficientă.

Lansarea, în 2014, a Acțiunii europene comune privind bolile cronice și promovarea unei îmbătrâniri în condiții bune de sănătate de-a lungul întregii vieți (JA-CHRODIS) este un răspuns la îndemnul Comisiei Europene de a ne uni forțele pentru prevenirea și tratarea bolilor cronice majore. Diabetul a fost selectat ca studiu de caz, cu scopul de a consolida asistența medicală pentru persoanele care suferă de boli cronice. Obiectivul principal este acela de a utiliza cunoștințele disponibile în vederea îmbunătățirii coordonării și cooperării dintre țări, pentru a le permite să acționeze în domeniul diabetului prin schimbul de bune practici.

În cadrul inițiativei JA-CHRODIS, a fost efectuată o inventariere a planurilor naționale privind diabetul în Europa, care a constituit baza pentru un document de sinteză vizând identificarea factorilor care pot facilita dezvoltarea, punerea în aplicare și viabilitatea planurilor naționale privind diabetul. Țările europene au făcut progrese, chiar dacă au adoptat metode diferite, în abordarea sistematică a poverii reprezentate de diabet. Învățămintele desprinse din aceste experiențe pot sprijini eforturile naționale de elaborare a unei strategii cuprinzătoare și eficiente pentru prevenirea și tratarea diabetului și, în general, a bolilor cronice.