de Isabel de la Mata, consilier principal pe probleme de sănătate publică
În contextul actual, marcat de criza economică şi de tulburările politice din ţările vecine, aspectele legate de sănătatea migranţilor şi a unor minorităţi etnice, cum ar fi rromii, capătă o importanţă din ce în ce mai mare la nivelul UE. Dezbaterile pe această temă arată că cetăţenii europeni se tem că sistemul de sănătate va fi utilizat necorespunzător şi că aceste grupuri ale populaţiei vor reprezenta o povară pentru serviciile medicale, favorizând, în acelaşi timp, răspândirea unor boli infecţioase.
În realitate, multe grupuri de migranţi sunt de fapt mai sănătoase decât restul populaţiei, în ciuda faptului că în multe ţări migranţii şi unele minorităţi etnice nu recurg suficient la serviciile medicale disponibile. Cu toate acestea, există categorii care prezintă o vulnerabilitate mai crescută la boli, din diverse motive: stare socio-economică precară, acces limitat la asistenţă medicală, lipsa de informare cu privire la accesarea serviciilor de sănătate, stigmatizare şi discriminare din partea societăţii.
Concluziile Consiliului cu privire la sănătatea migranţilor, adoptate în decembrie 2007, au scos în evidenţă legătura dintre sănătatea migranţilor şi sănătatea celorlalţi cetăţeni din UE. Consiliul a invitat Comisia să sprijine acţiunile din acest domeniu, prin intermediul celui de-al doilea Program de acţiune comunitară în domeniul sănătăţii (2008-2013)
. Acest program a contribuit la lansarea mai multor acţiuni de colaborare cu privire la sănătatea migranţilor, printre care schimbul de bune practici, crearea de indicatori şi difuzarea de informaţii pentru migranţi.
Comunicarea Comisiei privind inegalităţile în materie de sănătate (Solidaritate în domeniul sănătăţii) a identificat ca prioritară nevoia de a derula şi alte iniţiative menite să amelioreze sănătatea migranţilor, inclusiv accesul la sistemul sanitar şi la îngrijirile preventive.
În 2010, sub preşedinţia spaniolă a UE, migraţia şi sănătatea au fost incluse în discuţiile mai generale cu privire la inegalităţile din domeniul sănătăţii. Acest lucru a dus la adoptarea, de către Consiliul European, a concluziilor Consiliului „Echitatea şi sănătatea în toate politicile: Solidaritate în domeniul sănătăţii”.
În 2011, Comisia a lansat Cadrul UE pentru strategiile naţionale de integrare a rromilor până în 2020, pentru a ajuta statele membre să amelioreze condiţiile de viaţă ale rromilor, inclusiv ale celor migranţi. Cadrul UE identifică patru domenii în care statele membre trebuie să depună eforturi pentru a facilita accesul rromilor: educaţie, locuri de muncă, asistenţă medicală şi locuinţe. Toate statele membre s-au angajat să adopte o abordare integrată şi au elaborat strategii naţionale pentru a răspunde provocărilor din aceste patru domenii.
Pentru a sprijini demersurile statelor membre privind sănătatea rromilor, Comisia a solicitat pregătirea unui raport de evaluare a stării de sănătate şi a stilului de viaţă al rromilor, care să acorde o atenţie specială ţărilor în care populaţia rromă este mai numeroasă. Studiul ar urma să ofere informaţii despre progresele realizate de statele membre în implementarea strategiilor naţionale pentru incluziunea rromilor în sectorul sănătăţii şi despre instrumentele de monitorizare disponibile la nivel naţional. Cercetările vor dura 12 luni, publicarea raportului fiind prevăzută pentru începutul lui 2014. În următorii trei ani, DG SANCO va ajuta Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM) să colaboreze cu statele membre pentru a garanta accesul migranţilor şi al minorităţilor etnice la servicii medicale adecvate.
