Ocuparea Forţei de Muncă, Afaceri Sociale şi Incluziune

Ce măsuri ia UE și de ce?

Cum previne UE discriminarea la locul de muncă?

Egalitatea este o valoare esențială a UE, iar Uniunea dispune de unele dintre cele mai ample legi împotriva discriminării din lume.

Principiul egalității există încă de la crearea Uniunii Europene, având scopul de a asigura o concurență loială și un tratament egal la locul de muncă. Tratatul de la Roma din 1957 prevedea egalitatea de remunerare între bărbați și femei pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare. Primele directive privind egalitatea între femei și bărbați au fost adoptate în anii ’70.

Tratatul de la Amsterdam, semnat în 1997, este un text fundamental pentru consolidarea luptei împotriva discriminării în Europa. În tratat sunt enumerate cinci domenii de discriminare, alături de discriminarea pe criterii de sex, în cazul cărora UE poate acționa: originea rasială și etnică, religia sau credința, handicapul, orientarea sexuală, vârsta.

Măsurile UE de combatere a discriminării

De-a lungul anilor, UE a adoptat diverse legi împotriva discriminării. Acestea interzic discriminarea pe motive de sex, vârstă, religie sau convingeri, origine rasială sau etnică, handicap și orientare sexuală.

Acest cadru legislativ al UE pune în aplicare principiul egalității de tratament, oferind, de exemplu:

  • protecție împotriva inegalității de tratament în cazul depunerii unei cereri de angajare
  • protecția la locul de muncă împotriva abuzului și hărțuirii, inclusiv intimidarea, insultele sau glumele deplasate
  • protecție dacă promovarea sau formarea profesională este blocată din motive discriminatorii
  • protecție pentru lucrătoarele însărcinate și mamele care alăptează, inclusiv dreptul la concediu de maternitate și la concediu pentru creșterea copilului

Acte legislative majore

Toate aceste acte legislative ale UE se aplică persoanelor fizice, întreprinderilor de orice dimensiune, asociațiilor, autorităților locale și naționale și tuturor celorlalte organizații, atât din sectorul public, cât și din cel privat.

Acestea se aplică în cazul discriminării bazate pe caracteristici reale sau pe percepții.

Totuși, există situații în care diferența de tratament pe baza unuia dintre aceste motive interzise poate fi justificată în condiții stricte. Aceste situații sunt enumerate în directivele UE. De exemplu, se poate justifica discriminarea pe criterii de vârstă pentru a promova încadrarea în muncă a lucrătorilor tineri în cazul în care o normă națională îi obligă pe lucrătorii în vârstă să se pensioneze când ating vârsta de pensionare.

De ce ia UE aceste măsuri?

Sondajele arată că aproximativ un european din opt consideră că face parte dintr-un grup expus riscului de discriminare, deoarece aparține unei minorități rasiale sau etnice, suferă de un handicap sau din cauza sexului, a orientării sexuale, a vârstei sau a religiei și convingerilor sale. Din păcate, discriminarea, atacurile împotriva minorităților și discursurile de incitare la ură rămân o realitate cotidiană în Uniunea Europeană.

Trebuie aplicate numeroasele măsuri de protecție oferite de UE, care protejează drepturile omului și reprezintă valori importante. Ele au, de asemenea, sens din punct de vedere economic. Numeroasele grupuri protejate în temeiul legislației UE privind discriminarea reprezintă adesea o sursă neexploatată de competențe și talent. Acestea pot contribui la diversitatea generală, pot spori creativitatea și pot crea o atmosferă bună la locul de muncă. Și, în plus, pot promova imaginea întreprinderii în rândul personalului său, al comunității și al clienților săi.

Distribuiți pagina