Dacă sunteţi trimis de către angajator să lucraţi în altă ţară, rămâneţi asigurat în ţara de origine, dacă îndepliniţi condiţiile care li se aplică lucrătorilor detaşaţi.

Aceasta înseamnă că puteţi lucra în ţara în care sunteţi detaşat pe o perioadă de maxim 24 de luni, în numele angajatorului al cărui sediu se află în ţara din care aţi venit. Înainte de plecare, nu uitaţi să solicitaţi formularul A1 care atestă faptul că sunteţi asigurat în ţara din care sunteţi detaşat. Angajatorul trebuie să comunice situaţia dumneavoastră instituţiei de securitate socială competente.

În acest fel se evită schimbările frecvente ale situaţiei dumneavoastră de asigurat, în cazul în care trebuie să lucraţi în străinătate pe durate scurte de timp. Aceleaşi prevederi li se aplică şi lucrătorilor independenţi care, temporar, trebuie să-şi desfăşoare activitatea în altă ţară. >> Descărcaţi ghidul privind detaşarea

Angajatorul trebuie să solicite formularul A1 înainte de începerea perioadei dumneavoastră de detaşare. >> Descărcaţi ghidul privind detaşarea

Sunteţi lucrător transfrontalier dacă lucraţi într-o ţară a UE diferită de cea în care locuiţi, dar mergeţi în ţara de reşedinţă zilnic sau cel puţin o dată pe săptămână. Ca lucrător transfrontalier, sunteţi asigurat în ţara în care lucraţi. Aceasta răspunde de prestaţiile dumneavoastră de securitate socială.

Pentru asigurările de sănătate şi indemnizaţia de şomaj există reguli speciale. În ceea ce priveşte asistenţa medicală, aveţi dreptul de a primi prestaţii fie în ţara în care locuiţi, fie în ţara în care lucraţi. Pentru detalii, consultaţi secţiunea dedicată indemnizaţiilor de boală şi rubrica întrebări frecvente.

Dacă sunteţi în şomaj total, aveţi dreptul la indemnizaţie în ţara în care locuiţi. Pentru detalii, consultaţi secţiunea dedicată şomajului şi rubrica întrebări frecvente.

Situaţia funcţionarilor publici este reglementată de legislaţia administraţiei din care fac parte, chiar şi în cazul în care aceştia desfăşoară activităţi remunerate sau independente în altă ţară.

Dacă lucraţi la bordul unei nave maritime, sunteţi asigurat în ţara sub al cărei pavilion se află nava respectivă, chiar şi atunci când locuiţi în altă ţară. Sunteţi asigurat în ţara de reşedinţă dacă şi sediul angajatorului dumneavoastră este situat acolo. Această ţară poate fi diferită de cea sub al cărei pavilion se află nava pe care lucraţi.

Dacă nu lucraţi, aveţi două posibilităţi.

• Puteţi primi prestaţii în numerar ca urmare a activităţii pe care aţi desfăşurat-o ca salariat sau lucrător independent. În acest caz, vi se aplică legislaţia valabilă în ţara în care aţi fost asigurat în perioada în care aţi lucrat.
• Nu beneficiaţi de prestaţii de securitate socială care să derive dintr-o relaţie curentă sau anterioară şi nu sunteţi activ din punct de vedere economic. În acest caz, vi se aplică legislaţia ţării în care locuiţi. Reţineţi că, în anumite ţări, accesul la securitate socială ţine doar de locul de reşedintă, în timp ce, în alte ţări, doar persoanele care exercită o activitate (şi membrii de familie ai acestora) beneficiază de asigurare. Pentru detalii despre situaţia dumneavoastră, contactaţi instituţia de securitate socială.  >> Căutaţi aici o instituţie de contact

În principiu, dacă sunteţi student şi locuiţi temporar în ţara în care urmaţi cursurile, se consideră că reşedinţa dumneavoastră se află tot în ţara de origine şi că sunteţi asigurat acolo.

Aceasta înseamnă că aveţi dreptul la asistenţă medicală în ţara în care studiaţi, cu condiţia să prezentaţi cardul european de asigurări sociale de sănătate pe care trebuie să vi-l emită, înainte de plecare, instituţia competentă din ţara de origine.

Dacă, din diverse motive, nu sunteţi asigurat în ţara de origine, contactaţi instituţiile de securitate socială din ţara în care studiaţi pentru a afla care este situaţia dumneavoastră. Dacă îndepliniţi condiţiile de care este nevoie pentru ca reşedinţa dumneavoastră să fie stabilită aici, aţi putea beneficia de asigurare în ţara în care studiaţi şi nu în cea de origine. >> Căutaţi aici o instituţie de contact

Două sau mai multe ţări pot face derogări de la normele UE pe baza unor acorduri comune în interesul persoanelor sau al grupurilor de persoane vizate.

Astfel de derogări se fac, în general, de la caz la caz. Pentru informaţii suplimentare contactaţi instituţia de securitate socială. >> Căutaţi aici o instituţie de contact

Ţara de reşedinţă este cea în care „locuiţi în mod obişnuit”, altfel spus cea în care se află „centrul dumneavoastră de interes”.

În mod normal, stabilirea locului de reşedinţă este o decizie care se ia la nivel naţional. Instituţiile de securitate socială au la dispoziţie o listă de criterii care le ajută să evalueze ce ţară poate fi considerată loc de reşedinţă, în cazul în care apar opinii divergente între două sau mai multe ţări. Printre aceste criterii se numără: durata prezenţei pe teritoriul ţărilor vizate; starea civilă şi legăturile de familie; situaţia locativă şi caracterul permanent sau temporar al acesteia; locul în care vă desfăşuraţi activitatea profesională sau activităţi nonprofit; caracteristicile activităţii dumneavoastră profesionale; domiciliul fiscal; în cazul studenţilor, sursa veniturilor acestora.

În orice caz, decizia privind stabilirea locului de reşedinţă va fi luată de către instituţiile de securitate socială, nu de către dumneavoastră. >> Căutaţi aici o instituţie de contact

Dacă lucraţi în două sau mai multe ţări, sunteţi asigurat în ţara de reşedinţă, cu condiţia să vă desfăşuraţi o parte substanţială a activităţii acolo. O parte substanţială a activităţii înseamnă, în principiu, cel puţin 25% din timpul de lucru şi/sau din remuneraţie, însă şi alte elemente pot fi luate în considerare.

Pentru a stabili dacă vă exercitaţi o parte substanţială a activităţii în ţara de reşedinţă, instituţiile iau în calcul şi situaţia estimată pentru următoarele 12 luni. >> Descărcaţi ghidul privind detaşarea

Dacă instituţiile din ţări diferite nu pot conveni asupra legislaţiei aplicabile, normele UE vă garantează că una dintre legislaţiile în cauză vi se aplică provizoriu pentru ca dumneavoastră să nu rămâneţi fără asigurare.

Între timp, instituţiile trebuie să ia o decizie. Dacă nu se ajunge la un acord, se poate opta pentru dialog sau pentru o procedură de conciliere. Cazul poate fi adus în faţa Comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială şi aceasta va decide.

O procedură similară există şi pentru acordarea provizorie de prestaţii. >> Pentru informaţii suplimentare, descărcaţi ghidul privind detaşarea

Dacă lucraţi în două sau mai multe ţări, trebuie să informaţi instituţia de securitate socială din ţara de reşedinţă. Instituţiile de securitate socială vor stabili ce legislaţie se aplică provizoriu în situaţia dumneavoastră şi vor informa instituţiile din ţările în care vă desfăşuraţi activităţile profesionale.

Dacă instituţiile sunt de acord, legislaţia respectivă va începe să vi se aplice definitiv în interval de două luni. Dacă nu se ajunge la un acord, se poate apela la dialog sau la o procedură de conciliere (a se vedea mai sus).

Dacă, odată cu intrarea în vigoare a noilor regulamente privind coordonarea securităţii sociale, situaţiei dumneavoastră i se aplică legislaţia unei ţări diferite de cea stabilită în baza vechilor norme, vi se aplică în continuare legislaţia anterioară, atâta timp cât situaţia dumneavoastră rămâne neschimbată, însă doar pe o perioadă de maxim zece ani.

Dacă doriţi, puteţi solicita să vi se aplice legislaţia prevăzută de noile regulamente. >> Căutaţi aici o instituţie de contact

Chiar şi în baza noilor regulamente de coordonare a securităţii sociale, detaşarea rămâne o excepţie, limitată în timp, de la regula generală potrivit căreia trebuie să fiţi asigurat în ţara în care lucraţi.

Prin urmare, perioada de detaşare încheiată în baza vechilor norme va fi luată în considerare şi dedusă din perioada maximă de 24 de luni prevăzută de noile regulamente.

Odată cu aplicarea, de la 1 mai 2010, a normelor privind coordonarea modernizată, reglementările speciale referitoare la lucrătorii din transport încetează să mai existe: toate persoanele care desfăşoară activităţi în două sau mai multe ţări sunt supuse aceloraşi norme.

Totuşi, în cazul domeniilor cu grad ridicat de mobilitate, Comisia administrativă pentru coordonarea sistemelor de securitate socială adoptă norme speciale de interpretare, pentru a-i ajuta pe angajatori şi angajaţi să stabilească ce legislaţie se aplică şi pe ce perioadă de timp. >> Consultaţi paginile privind legislaţia UE

Dacă nimic altceva nu se schimbă în situaţia dumneavoastră, angajatorul poate obţine un nou formular E101 de la instituţia de securitate socială competentă. Totuşi, dacă cereţi să vi se aplice legislaţia valabilă în baza noilor regulamente, angajatorul trebuie să solicite documentul portabil A1, care înlocuieşte formularele E101.