de Xavier Prats Monné, director general al DG Sănătate și Siguranță Alimentară (Comisia Europeană)
Progresele în domeniul științei sunt adesea dificil de realizat, dar, odată obținute, le considerăm absolut normale. Cine își mai amintește astăzi că variola a ucis între 300 și 500 de milioane de persoane - da, aproape o jumătate de miliard de oameni - numai în secolul al XX-lea? De exemplu, în 1967, anul în care OMS a anunțat implementarea unui program de eradicare a variolei la nivel global, boala a afectat între 10 și 15 milioane de persoane, dintre care 2 milioane și-au pierdut viața, 100 000 au orbit și alte câteva milioane au rămas desfigurate. Din nefericire, unii au uitat toate aceste lucruri. În prezent, în lumea occidentală, nu ne mai putem imagina copii care mor de boli precum poliomielita, iar variola este doar o poveste din trecut. Această stare de fapt nu a apărut prin magie, peste noapte, ci a fost posibilă numai datorită imunizării, pe care experții o consideră una dintre cele mai mari realizări în domeniul sănătății din secolul al XX-lea. Acest succes nu i-a împiedicat pe unii oameni să devină tot mai sceptici cu privire la nevoia de vaccinare. Zvonurile alarmiste și senzaționalismul din mass-media, asociate cu exagerarea pericolelor reprezentate de vaccinuri, au făcut ca un segment important al societății să neglijeze importanța vaccinării pentru menținerea sănătății.
Deși vaccinarea este cel mai puternic instrument de prevenire de care dispune sănătatea publică pentru a proteja populația împotriva unui număr mare de boli transmisibile, ratele de vaccinare în UE sunt destul de scăzute și continuă să scadă în majoritatea statelor membre. Acesta este rezultatul supraestimării riscurilor asociate vaccinării și al subestimării riscului reprezentat de bolile transmisibile.
Scăderea interesului față de vaccinare nu a dus însă la apariția unui surplus de vaccinuri. De fapt, în multe state membre, se înregistrează chiar un deficit. Există în prezent mai puțini producători stabiliți în Europa, care trebuie să deservească o piață din ce în ce mai globalizată, ceea ce a dus la o penurie care ar putea deveni critică, transformându-se într-o provocare la adresa securității sanitare.
În plus, multe programe naționale de imunizare se confruntă cu lipsa unei planificări financiare solide și sunt afectate de nivelul insuficient de investiții în infrastructură și supraveghere și de procedurile costisitoare și ineficiente de achiziționare a vaccinurilor.
În timp ce organizarea și punerea în aplicare a programelor de vaccinare intră în responsabilitatea statelor membre, UE poate oferi sprijin în cazul unor amenințări transfrontaliere la adresa sănătății, printre care se numără și bolile transmisibile. Un instrument primordial pentru asigurarea acestei asistențe este acordul de achiziție comună care le permite statelor membre semnatare să achiziționeze medicamente în grup, negociind cele mai bune prețuri și beneficiind de o disponibilitate mai mare și de o livrare mai rapidă.
Se poate face și mai mult, iar Comisia analizează în prezent modalități de a atrage atenția statelor membre asupra necesității reale de a promova vaccinarea și de a pune capăt acestei penurii. Trebuie să intervenim înainte ca o boală aflată în stare latentă și își refacă apariția și să declanșeze o nouă epidemie. Acum este momentul să acționăm. Dorim să le reamintim tuturor că actualele standarde în materie de sănătate au fost posibile datorită programelor de vaccinare implementate de-a lungul anilor, că riscurile de infecție pe cale naturală sunt mai mari decât riscurile imunizării și că refuzul vaccinării rămâne în continuare opțiunea cea mai periculoasă.
