Statistics Explained

Statistici privind locuințele

Revision as of 15:55, 24 January 2020 by EXT-G-Albertone (talk | contribs)


Date extrase în iunie 2019.

Actualizare planificată a articolului: octombrie 2020.

Principalele puncte

În 2017, majoritatea populației din fiecare stat membru al UE locuia în locuințe proprietate personală, între 51,4 % în Germania și 96,8 % în România.

În 2017, peste 15 % din populația UE locuia în locuințe supraaglomerate; cea mai mare rată dintre statele membre s-a înregistrat în România (47,0 %).

La nivelul UE, 4 % din populație suferea de privare severă de locuință în 2017.

În 2017, rata costurilor suplimentare pentru locuințe ale chiriașilor care închiriau la prețurile pieței în UE a fost cea mai ridicată în Grecia: 83,9 % dintre chiriași cheltuiau peste 40 % din venitul lor disponibil pe adult-echivalent pentru locuință. Media UE a fost de 26,3 %.

[[File:Housing statistics-FP2020-interactive-RO.XLSX]]

Rata de suprapopulare, 2017

  • Islanda (IS): 2016.
  • Sursa: Eurostat (codul datelor online: ilc_lvho05a)

Acest articol oferă o prezentare generală a statisticilor recente privind locuințele în Uniunea Europeană (UE), trei dintre țările AELS și trei țări candidate, axându-se pe tipurile de locuințe, pe regimul de ocupare a locuințelor (deținerea sau închirierea unei locuințe), pe calitatea și accesibilitatea locuințelor.

O locuință decentă, la un preț accesibil și într-un mediu sigur reprezintă o necesitate fundamentală și este considerată de mulți a fi un drept al omului. Satisfacerea acestei necesități ar putea reduce sărăcia și excluziunea socială, însă continuă să fie o problemă considerabilă într-o serie de țări europene.

Articol complet

Tip de locuință

Figura 1: Distribuția populației în funcție de tipul de locuință, 2017
(% din populația totală)
Sursa: Eurostat (ilc_lvho01)


În 2017, mai mult de 4 din 10 persoane (41,9 %) din UE-28 locuiau în apartamente, aproximativ un sfert (24,0 %) în case duplex și doar puțin peste o treime (33,6 %) în case unifamiliale (a se vedea figura 1).

  • În rândul statelor membre din UE, proporția persoanelor care locuiau în apartamente a fost mai mare de sau egală cu 60 % în Letonia (66,4 %), Spania (66,1 %), Estonia (61,8 %) și Grecia (60,0 %), în timp ce o proporție similară de persoane locuiau în apartamente în Elveția (63,2 %).
  • Proporția persoanelor care locuiau în case unifamiliale a atins cele mai înalte niveluri în Croația (70,7 %), Slovenia (65,2 %), România (64,7 %) și Ungaria (63,8 %). Macedonia de Nord (74,3 %), Serbia (63,6 %) și Norvegia (58,5 %) au raportat, de asemenea, că o proporție ridicată din populația lor locuia în case unifamiliale.
  • Cele mai ridicate proporții de persoane care locuiau în case duplex au fost raportate în Regatul Unit (60,4 %), Țările de Jos (58,7 %), Irlanda (51,7 %), Belgia (40,3 %) și Malta (40,0 %). Acestea au fost singurele state membre în care două cincimi sau mai mult din populație locuia în case duplex.

Regimul de ocupare a locuințelor

În 2017, mai mult de un sfert (26,5 %) din populația UE-28 locuia într-o locuință proprietate personală grevată de un credit ipotecar sau un alt tip de credit, în timp ce peste două cincimi (42,8 %) din populație locuiau în locuințe proprietate personală care nu erau grevate de niciun credit ipotecar sau de vreun alt tip de credit (a se vedea figura 2). Prin urmare, 7 din 10 (69,3 %) persoane din UE-28 locuiau în locuințe proprietate personală, în timp ce 20,0 % locuiau în locuințe închiriate la prețul pieței, iar 10,7 % erau chiriași în spații de locuit cu chirie redusă sau în folosință gratuită.

Figura 2: Distribuția populației în funcție de regimul de ocupare a locuințelor, 2017
(% din populația totală)
Sursa: Eurostat (ilc_lvho02)


În 2017, peste jumătate din populația din fiecare stat membru al UE locuia în locuințe proprietate personală, procentele variind între 51,4 % în Germania și până la 96,8 % în România. Ca atare, niciun stat membru al UE nu a înregistrat un procentaj de chiriași mai mare decât procentajul persoanelor care locuiau în locuințe proprietate personală. În schimb, în Elveția, procentajul persoanelor care locuiau în locuințe închiriate era mai mare decât cel al persoanelor care locuiau în locuințe proprietate personală, aproximativ 58,7 % din populație fiind chiriași. În Țările de Jos (60,7 %) și în Suedia (52,2 %) peste jumătate din populație locuia în locuințe proprietate personală grevate de un credit ipotecar sau un alt fel de credit; acesta era, de asemenea, cazul în Islanda (63,9 %, date din 2016) și Norvegia (60,5 %).

În 2017, procentul persoanelor care locuiau în locuințe închiriate la prețul pieței era sub 10,0 % în 11 state membre ale UE. În schimb, aproape două cincimi din populația Germaniei (40,0 %) și a Danemarcei (37,7 %) locuiau în locuințe închiriate, plătind o chirie la prețul pieței, la fel ca aproape trei zecimi din populația Suediei (34,0 %), Austriei (30,1 %), Țărilor de Jos (29,8 %) și aproximativ o cincime din populația Greciei (21,0 %), Luxemburgului (20,8 %) și Franței (19,2 %). Ponderea populației care locuia în locuințe închiriate cu o chirie la un preț de piață a fost chiar mai mare în Elveția, unde a depășit jumătate (50,9 %). Ponderea populației care locuia într-o locuință cu chirie redusă sau în folosință gratuită a fost sub 20,0 % în toate statele membre ale UE și în cele șase țări din afara UE pentru care sunt prezentate date.

Calitatea locuințelor

Unul dintre aspectele fundamentale luate în considerare la evaluarea calității locuințelor este disponibilitatea unui spațiu suficient. Rata de suprapopulare descrie proporția populației care locuiește în locuințe suprapopulate, definită prin numărul de camere de care dispune o gospodărie, prin mărimea gospodăriei, precum și prin vârstele și situația familială a membrilor acesteia.

În 2017, 15,7 % din populația din UE-28 locuia în locuințe suprapopulate.

Figura 3: Rata de suprapopulare, 2017
(% din populația specificată)
Sursa: Eurostat (ilc_lvho05a)


Cea mai ridicată rată de suprapopulare în rândul statelor membre ale UE (a se vedea figura 3) s-a înregistrat în România (47,0 %), în timp ce rate de peste 50 % au fost înregistrate în Serbia (56,2 %). Macedonia de Nord (46,3 %) și Turcia (43,7 %) au înregistrat, de asemenea, rate de suprapopulare relativ mari. Cipru și Irlanda (fiecare 2,8 %), Malta (3,0 %), Regatul Unit (3,4 %) și Țările de Jos (4,1 %) au înregistrat cele mai scăzute rate de suprapopulare, în timp ce alte opt state membre ale UE, precum și Norvegia, Elveția și Islanda au raportat că mai puțin de 10 % din populația lor locuia în locuințe suprapopulate.

În 2017, în cadrul populației expuse riscului de sărăcie (mai exact, persoanele care locuiau în gospodării în care venitul disponibil pe adult-echivalent era sub 60 % din mediana la nivel național), rata suprapopulării din UE-28 a fost de 26,5 %, cu aproximativ 10,8 puncte procentuale (pp) mai mare decât rata corespunzătoare întregii populații (a se vedea figura 3). Cele mai mari rate de suprapopulare în rândul populației expuse riscului de sărăcie au fost înregistrate în România (58,3 %), Slovacia (55,6 %), Polonia (49,8 %), Bulgaria (48,6 %) și Letonia (47,0 %). Turcia (70,7 %), Serbia (65,2 %) și Macedonia de Nord (63,7 %) au raportat rate deosebit de ridicate de suprapopulare în rândul populațiilor lor expuse riscului de sărăcie. La polul opus, cele mai scăzute rate ale suprapopulării pentru persoanele expuse riscului de sărăcie au fost înregistrate în Irlanda (7,5 %), Regatul Unit (6,4 %), Cipru (6,0 %) și Malta (5,9 %). Acestea au fost singurele state membre ale UE care au raportat că mai puțin de 1 din 10 persoane expuse riscului de sărăcie locuia în condiții de suprapopulare.

Pe lângă suprapopulare, alte aspecte legate de privarea de locuință – cum ar fi lipsa sălii de baie sau a toaletei, acoperișurile cu probleme de izolație sau iluminarea naturală insuficientă – sunt luate în considerare pentru crearea unui indicator mai complet al calității locuințelor. Rata privării severe de locuință se definește ca fiind procentajul din cadrul populației care locuiește într-o locuință considerată suprapopulată, fiind afectat în același timp de cel puțin una dintre problemele sus-menționate legate de privarea de locuință.

În 2017, pe teritoriul UE-28 în ansamblu, 4,0 % din populație era afectată de privarea severă de locuință.

Figura 4: Privarea severă de locuință, 2016 și 2017
(% din populație)
Sursa: Eurostat (ilc_mdho06a)


În patru state membre ale UE, mai mult de 1 persoană din 10 a fost afectată de privarea severă de locuință: Bulgaria a înregistrat o rată de 10,6 %, în timp ce rate mai ridicate au existat în Letonia (15,2 %) și Ungaria (16,2 %), precum și în România, care a înregistrat cea mai ridicată rată, având în vedere că aproximativ una din cinci persoane (16,5 %) era afectată de privarea severă de locuință (a se vedea figura 4). În schimb, în 2017, 1,0 % sau mai puțin din populația Țărilor de Jos (0,9 %), Irlandei (0,8 %), Ciprului (0,8 %) și Finlandei (0,7 %) a fost afectată de privarea severă de locuință. Proporția totală a persoanelor din UE-28 care au fost afectate de privarea severă de locuință a prezentat o scădere ușoară în perioada 2016-2017 (cu 0,7 pp). Cele mai mari creșteri ale proporției persoanelor afectate de o privare severă de locuință în rândul statelor membre ale UE au fost raportate de Letonia și Danemarca, de până la 1,0 pp și, respectiv, 0,9 pp între 2016 și 2017. Cele mai mari scăderi în rândul statelor membre ale UE au avut loc în România (-2.7 pp) și în Italia (-2,0 pp), în timp ce scăderi de 0,9 pp au fost observate în Cehia, Portugalia și Regatul Unit. Scăderi de 1,0 pp și 1,9 pp au fost înregistrate în Turcia și, respectiv, în Macedonia de Nord.

Accesibilitatea locuințelor

În 2017, 10,4 % din populația UE-28 locuia în gospodării care alocau 40 % sau mai mult din venitul lor disponibil pe adult-echivalent cheltuielilor pentru locuință.

Tabelul 1: Rata costurilor suplimentare pentru locuințe în funcție de regimul de ocupare a locuințelor, 2017
(% din populația specificată)
Sursa: Eurostat (ilc_lvho07c) și (ilc_lvho07a)


Cel mai ridicat procent al populației cu cheltuieli pentru locuință depășind 40 % din venitul disponibil pe adult-echivalent s-a înregistrat în cazul chiriașilor care plăteau chirie la prețul pieței (26,3 %), iar cel mai scăzut procent s-a înregistrat în cazul locuințelor proprietate personală grevate de un credit ipotecar sau de un alt tip de credit (4,7 %) (a se vedea tabelul 1).

Media pentru UE-28 maschează diferențe semnificative între statele membre ale UE: într-o extremă, au existat țări în care proporția populației care locuia în gospodării pentru care alocau peste 40 % din venitul lor disponibil era relativ mică, mai ales Malta (1,4 %) și Cipru (2,8 %). La cealaltă extremă, două din cinci persoane (39,6 %) în Grecia și aproape una din cinci (18,7 %) din populația din Bulgaria au cheltuit mai mult de 40 % din venitul lor disponibil pe adult-echivalent pentru locuință, la fel ca aproximativ una din șase persoane în Danemarca (15,7 %) și Germania (14,5 %).

În ceea ce privește regimul de ocupare a locuințelor cu cea mai mare proporție din populație în cazul căreia costurile pentru locuință au depășit 40 % din veniturile disponibile, și anume chiriași care plăteau chirii la prețul pieței, au existat, de asemenea, diferențe mari între statele membre ale UE, unele dintre acestea raportând proporții foarte ridicate în 2017. În 9 state membre, peste o treime din populația care locuia cu chirie și plătea chirii la prețul pieței a cheltuit mai mult de 40 % din venitul disponibil pe adult-echivalent pentru locuință, această proporție din populație depășind două cincimi în Spania (42,1 %), Lituania (42,5 %) și Croația (48,6 %), depășind puțin o jumătate în Bulgaria (51,0 %) și România (60,4 %) și atingând 83,9 % în Grecia.

Date-sursă pentru tabele și grafice

Surse de date

Datele utilizate în acest articol sunt extrase în principal din microdatele existente în statisticile UE referitoare la venit și la condițiile de viață (EU-SILC). Populația de referință este alcătuită din toate gospodăriile private și membrii lor actuali rezidenți pe teritoriul unui stat membru al UE în momentul colectării datelor; persoanele care locuiesc în gospodării colective și în instituții sunt în general excluse din populația-țintă. Datele pentru UE-28 și zona euro reprezintă medii ale datelor pentru statele membre ponderate în funcție de populație.

Contextul

Locuințele afectează calitatea vieții gospodăriilor în numeroase moduri: asigurarea unui adăpost, a securității, a vieții private și a unui spațiu în care persoanele se pot relaxa, învăța și trăi. Locuințele pot fi privite și în contextul mediului local, în termeni de acces la serviciile de îngrijire a copilului, instituții de învățământ, ocuparea forței de muncă, oportunități de recreere, magazine, servicii publice etc. Finanțarea locuințelor, indiferent dacă acestea sunt cumpărate sau închiriate, reprezintă un aspect major pentru multe gospodării, legat de multe ori de calitatea locuinței.

UE nu are responsabilități specifice în ceea ce privește locuințele; mai degrabă, guvernele naționale sunt cele care elaborează propriile politici în acest domeniu. Cu toate acestea, multe dintre statele membre ale UE se confruntă cu provocări similare: de exemplu, cum ar trebui reînnoit fondul de locuințe, cum ar trebui planificată și combătută expansiunea urbană, cum ar trebui promovată dezvoltarea durabilă, cum ar trebui ajutați tinerii și grupurile defavorizate să pătrundă pe piața imobiliară sau cum ar trebui promovată eficiența energetică în rândul proprietarilor de locuințe.

Problemele legate de locuințele sociale, de lipsa de locuință sau de integrare se bucură de o atenție specială în cadrul agendei politicii sociale a UE. [Carta drepturilor fundamentale https://ec.europa.eu/info/aid-development-cooperation-fundamental-rights/your-rights-eu/eu-charter-fundamental-rights_ro] prevede, la articolul IV-34, următoarele: „Pentru a combate marginalizarea socială și sărăcia, Uniunea recunoaște și respectă dreptul la asistență socială și la asistență în ceea ce privește locuința, destinate să asigure o viață demnă tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii și de legislațiile și practicile naționale”. În acest context, în cadrul unei reuniuni a Consiliului European desfășurate la Nisa în 2000, s-a ajuns la un acord asupra unei serii de obiective comune pentru strategia UE de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale, incluzând două obiective privind locuințele, și anume „să se aplice politici având obiectivul de a garanta accesul tuturor la locuințe decente și igienice, precum și la serviciile de bază necesare pentru a duce o viață normală, în funcție de circumstanțele locale (energie electrică, apă, încălzire etc.)” și „să se instituie politici care urmăresc să prevină crizele personale, care pot determina situații de excluziune socială precum îndatorarea, excluderea din sistemul de învățământ sau pierderea locuinței”. Această competență a fost extinsă în 2010, când Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale [COM(2010) 758 final] a instituit o serie de acțiuni care să contribuie la reducerea numărului de persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială cu cel puțin 20 de milioane de persoane până în 2020 (comparativ cu 2008) – a se vedea, de asemenea, articolul privind persoanele expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială.

Acces direct:

Alte articole
Tabele
Bază de date
Secţiune tematică
Publicații
Metodologie
Vizualizări




Venituri și condiții de viață (t_ilc), a se vedea
Condiții de viață (t_ilc_lv)
Condiții de locuit (t_ilc_lvho)
Rata de suprapopulare (t_ilc_lvho_or)
Costuri suplimentare pentru locuințe (t_ilc_lvho_hc)
Deprivare materială (t_ilc_md)
Privarea de locuință (t_ilc_mdho)
Venituri și condiții de viață (ilc), a se vedea
Condiții de viață (ilc_lv)
Condiții de locuit (ilc_lvho)
Rata de suprapopulare (ilc_lvho_or)
Locuințe subocupate (ilc_lvho_uo)
Costuri suplimentare pentru locuințe (ilc_lvho_hc)
Deprivare materială (ilc_md)
Privarea de locuință (ilc_mdho)
Retrieved from "https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Archive:Housing_statistics/ro&oldid=468103"