Statistics Explained

Statistici privind locuințele

Date extrase în februarie 2017. Cele mai recente date: Informații suplimentare Eurostat, Tabele principale și Bază de date. Următoarea actualizare a articolului: mai 2018.
Figura 1: Distribuția populației în funcție de tipul de locuință, 2015
(% din populație)
Sursa: Eurostat (ilc_lvho01)
Figura 2: Distribuția populației în funcție de regimul de ocupare a locuințelor, 2015
(% din populație)
Sursa: Eurostat (ilc_lvho02)
Figura 3: Rata de supraaglomerare, 2015
(% din populația specificată)
Sursa: Eurostat (ilc_lvho05a)
Figura 4: Privarea severă de locuință, 2014 și 2015
(% din populație)
Sursa: Eurostat (ilc_mdho06a)
Tabelul 1: Rata costurilor suplimentare pentru locuințe în funcție de regimul de ocupare a locuințelor, 2015
(% din populație)
Sursa: Eurostat (ilc_lvho07c) și (ilc_lvho07a)

Acest articol oferă o imagine de ansamblu asupra statisticilor recente privind locuințele în Uniunea Europeană (UE), trei dintre țările EFTA și Serbia, axându-se pe tipurile de locuințe, pe regimul de ocupare a locuințelor (deținerea sau închirierea unei locuințe), pe calitatea și accesibilitatea locuințelor.

O locuință decentă, la un preț accesibil și într-un mediu sigur reprezintă o necesitate și un drept fundamental. Satisfacerea acestei necesități ar putea reduce sărăcia și excluziunea socială, însă continuă să fie o problemă considerabilă într-o serie de țări europene.

Principalele rezultate statistice

Tipul locuinței

În 2015, mai mult de 4 din 10 persoane (42 %) din UE-28 au locuit în apartamente, aproape un sfert (24,1 %) în case duplex și o treime (33,3 %) în case unifamiliale (a se vedea figura 1). În statele membre ale UE, procentajul persoanelor care locuiesc în apartamente a fost cel mai ridicat în Spania( (65,9 %), Letonia (65 %) și Estonia (62,6 %), în timp ce procentajele cele mai ridicate de persoane care locuiesc în case duplex au fost raportate în Țările de Jos, Regatul Unit (ambele 59,9 %) și în Irlanda (51,6 %); acestea au fost singurele state membre în care peste jumătate din populație locuia în case duplex. Procentajul persoanelor care locuiesc în case unifamiliale a atins cele mai înalte niveluri în Croația (73,4 %), Slovenia (65,1 %), Ungaria (62,1 %) și România (60,1 %); Serbia (66,1 %) și Norvegia (61,2 %) au raportat, de asemenea, că mai mult de 6 din 10 persoane din rândul populației lor locuiau în case unifamiliale.

Regimul de ocupare a locuințelor

În 2015, peste un sfert (26,9 %) din populația UE-28 locuia într-o locuință proprietate personală pentru care era în curs de rambursare un credit ipotecar sau un alt tip de credit, în timp ce peste două cincimi (42,5 %) din populație locuia în locuințe proprietate personală care nu erau grevate de niciun credit ipotecar sau de vreun alt tip de credit. Prin urmare, 7 din 10 (69,4 %) persoane din UE-28 locuiau în locuințe proprietate personală, în timp ce 19,7 % locuiau în locuințe închiriate la prețul pieței, iar 10,9 % erau chiriași în spații de locuit cu chirie redusă sau în folosință gratuită.

În 2015, peste jumătate din populația din fiecare stat membru al UE (a se vedea figura 2) locuia în locuințe proprietate personală, procentele variind între 51,8 % în Germania și 96,5 % în România. Ca atare, niciun stat membru al UE nu a înregistrat un procentaj de chiriași care a fost mai mare decât procentul persoanelor care locuiesc în locuințe proprietate personală. În schimb, în Elveția (date din 2014), procentajul persoanelor care locuiau în locuințe închiriate era mai mare decât cel al persoanelor care locuiau în locuințe proprietate personală, aproximativ 55,5 % din populație fiind chiriași. În Suedia (63,4 %) și Țările de Jos (60,1 %), peste jumătate din populație locuia în locuințe proprietate personală pentru care era în curs de rambursare un credit ipotecar sau un alt fel de credit; acesta era, de asemenea, cazul în Islanda (62,8 %) și Norvegia (61,9 %).

În 2015, procentul persoanelor care locuiau în locuințe închiriate la prețul pieței era sub 10 % în 11 state membre ale UE. În schimb, aproape două cincimi din populația Germaniei (39,9 %) și a Danemarcei (37,3 %) locuiau în locuințe închiriate plătind o chirie la prețul pieței, la fel ca în cazul a aproape trei zecimi din populația Țărilor de Jos (31,7 %), Austriei (29,6 %) și Suediei (29,1 %), și puțin peste o cincime în Luxemburg (21,7 %). Ponderea populației care locuia în locuințe închiriate cu o chirie la un preț de piață a fost chiar mai mare în Elveția, atingând 49,2 % (date din 2014). Ponderea populației care locuia într-o locuință cu chirie redusă sau în folosință gratuită a fost sub 20 % în toate statele membre ale UE și în cele șase țări terțe pentru care sunt prezentate date.

Calitatea locuințelor

Unul dintre aspectele fundamentale luate în considerare la evaluarea calității locuințelor este disponibilitatea unui spațiu suficient. Rata de supraaglomerare descrie proporția populației care locuiește în locuințe supraaglomerate, definită prin numărul de camere de care dispune o gospodărie, prin mărimea gospodăriei, precum și prin vârstele și situația familială a membrilor acesteia.

În 2015, 16,7 % din populația UE-28 locuia în locuințe supraaglomerate (a se vedea figura 3). Cele mai ridicate rate de supraaglomerare în rândul statelor membre ale UE s-au înregistrat în România (49,7 %) și Polonia (43,4 %), în timp ce rate de peste 50 % au fost înregistrate în Serbia (53,4 %) și fosta Republică iugoslavă a Macedoniei (51,1 %), Turcia (45,9 %, date din 2013) înregistrând, de asemenea, o rată relativ ridicată de supraaglomerare. În schimb, Cipru (1,4 %), Belgia (1,6 %), Țările de Jos (3,3 %), Irlanda (3,4 %) și Malta (3,5 %) au înregistrat cele mai scăzute rate de supraaglomerare, în timp ce șapte alte state membre ale UE, precum și Norvegia, Elveția (date din 2014) și Islanda au raportat că mai puțin de 10 % din populația lor locuia în locuințe supraaglomerate.

Procentul populației care locuia în locuințe supraaglomerate în UE-28 nu s-a modificat în perioada 2014-2015. Dintre statele membre ale UE, Letonia a raportat cea mai mare creștere a procentajului de populație care locuia în locuințe supraaglomerate, cu 1,6 puncte procentuale, în timp ce în Suedia, Grecia și Italia, acest procentaj a crescut cu mai mult de 0,5 puncte procentuale. În schimb, rata de supraaglomerare a scăzut în 17 state membre ale UE. Reducerile din perioada 2014-2015 au fost mai mari de 1 punct procentual în Slovenia, Republica Cehă, Bulgaria și Lituania. În 2015, în cadrul populației expuse riscului de sărăcie (mai exact, persoanele care locuiau în gospodării în care venitul disponibil pe adult-echivalent era sub 60 % din venitul național mediu), rata supraaglomerării din UE-28 a fost de 29,5 %, cu aproximativ 12,8 puncte procentuale mai mare decât rata corespunzătoare întregii populații. Cele mai mari rate ale supraaglomerării în cadrul populației expuse riscului de sărăcie s-au înregistrat în Ungaria (62 %), România (61,7 %), Polonia (59,7 %) și Slovacia (57,6 %); Turcia (72,9 %, date din 2013), fosta Republică iugoslavă a Macedoniei (68,1 %) și Serbia (63,6 %) au raportat, de asemenea, rate ridicate de supraaglomerare în cadrul populației expuse riscului de sărăcie. La polul opus, cele mai scăzute rate ale supraaglomerării pentru persoanele expuse riscului de sărăcie au fost înregistrate în Cipru (3,5 %), Irlanda (6 %), Belgia (6,5 %) și Malta (7,7 %); acestea au fost singurele state membre ale UE care au raportat că mai puțin de una din 10 persoane expuse riscului de sărăcie locuia în condiții de supraaglomerare (a se vedea figura 3).

Pe lângă supraaglomerare, anumite alte aspecte legate de condițiile precare de locuit – cum ar fi lipsa sălii de baie sau a toaletei, acoperișurile cu probleme de izolație sau iluminarea naturală insuficientă – sunt luate în considerare pentru crearea unui indicator mai complet al calității locuințelor. Rata privării severe de locuință se definește ca fiind proporția persoanelor care locuiesc într-o locuință considerată supraaglomerată, fiind afectate în același timp de cel puțin una dintre problemele sus-menționate legate de privarea de locuință.

În 2015, pe teritoriul UE-28 în ansamblu, 4,9 % din populație era afectată de privarea severă de locuință (a se vedea figura 4). În 2015, în patru state membre ale UE, mai mult de o persoană din zece a fost afectată de privarea severă de locuință: Bulgaria a înregistrat o rată de 11,4 %, această proporție ridicându-se la 15,5 % în Ungaria și Letonia, ajungând la un nivel ridicat de aproape o persoană din cinci (19,8 %) în România. În schimb, în 2015, 1 % sau mai puțin din populația Țărilor de Jos, Belgiei, Finlandei și Ciprului a fost afectată de privarea severă de locuință.

Proporția totală a persoanelor din UE-28 care au fost afectate de privarea severă de locuință a prezentat o scădere marginală în perioada 2014-2015 (cu 0,1 puncte procentuale). Cele mai mari creșteri în această perioadă ale proporției persoanelor afectate de o privare severă de locuință au fost raportate de Polonia și Grecia, ambele prezentând o creștere de până la 0,7 puncte procentuale între 2014 și 2015. Cea mai mare scădere a avut loc în Ungaria, Bulgaria, statele membre baltice și Cipru, unde rata privării severe de locuință a scăzut cu cel puțin 1 punct procentual.

Accesibilitatea locuințelor

În 2015, un procent de 11,3 % din populația din UE-28 locuia în gospodării care alocau cel puțin 40 % sau mai mult din venitul lor disponibil pe adult-echivalent cheltuielilor pentru locuință (a se vedea tabelul 1). Cel mai ridicat procentaj al populației ale cărei cheltuieli pentru locuință depășeau 40 % din venitul disponibil pe adult-echivalent s-a înregistrat în cazul chiriașilor care plăteau chirie la prețul pieței (27 %), iar cel mai scăzut procentaj s-a înregistrat în cazul persoanelor care dețineau locuințe proprietate personală și care nu erau grevate de niciun credit ipotecar sau de un alt tip de credit (6,7 %).

Media pentru UE-28 maschează diferențe semnificative între statele membre ale UE: într-o extremă, țări în care proporția populației care locuia în gospodării pentru care alocau peste 40 % din venitul lor disponibil era relativ mică, mai ales Malta (1,1 %), Cipru (3,9 %), Irlanda (4,6 %) și Finlanda (4,9 %). La cealaltă extremă, peste două din fiecare cinci persoane (40,9 %) din Grecia și mai puțin de una din șase persoane din populația României (15,9 %), Germaniei (15,6 %) și Danemarcei (15,1 %) au cheltuit peste 40 % din venitul disponibil pe adult-echivalent pentru locuință.

Sursele și disponibilitatea datelor

Datele utilizate în acest articol sunt extrase în principal din microdatele existente în statisticile UE referitoare la venit și la condițiile de viață (EU-SILC). Populația de referință este alcătuită din toate gospodăriile private și membrii lor actuali rezidenți pe teritoriul unui stat membru al UE în momentul colectării datelor; persoanele care locuiesc în gospodării colective și în instituții sunt în general excluse din populația-țintă. Agregatul UE-28 este o medie ponderată în funcție de populație a datelor naționale individuale.

Context

UE nu are responsabilități specifice în ceea ce privește locuințele; guvernele naționale sunt cele care își elaborează propriile politici în acest domeniu. Cu toate acestea, multe dintre statele membre ale UE se confruntă cu provocări similare: de exemplu, cum ar trebui reînnoit fondul de locuințe, cum ar trebui planificată și combătută expansiunea urbană, cum ar trebui promovată dezvoltarea durabilă, cum ar trebui ajutați tinerii și grupurile defavorizate să pătrundă pe piața imobiliară sau cum ar trebui promovată eficiența energetică în rândul proprietarilor de locuințe.

Prin urmare, problemele legate de locuințele sociale, de lipsa unei locuințe sau de integrare se bucură de o atenție specială în cadrul agendei politicii sociale a UE. Carta drepturilor fundamentale prevede, la articolul IV-34, următoarele: „Pentru a combate marginalizarea socială și sărăcia, Uniunea recunoaște și respectă dreptul la asistență socială și la asistență în ceea ce privește locuința, destinate să asigure o viață demnă tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii și de legislațiile și practicile naționale”. În acest context, în cadrul unei reuniuni a Consiliului European desfășurate la Nisa în 2000, s-a ajuns la un acord asupra unei serii de obiective comune pentru strategia UE de combatere a sărăciei și excluziunii sociale, incluzând două obiective privind locuințele, și anume „să se aplice politici având obiectivul de a garanta accesul tuturor la locuințe decente și igienice, precum și la serviciile de bază necesare pentru a duce o viață normală, în funcție de circumstanțele locale (electricitate, apă, încălzire etc.)” și „să se instituie politici care urmăresc să prevină crizele personale, care pot determina situații de excluziune socială precum îndatorarea, excluderea din sistemul de învățământ sau pierderea locuinței”. Această competență a fost extinsă în 2010, când Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale [COM(2010) 758 final] a instituit o serie de acțiuni care să contribuie la reducerea numărului de persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială cu cel puțin 20 de milioane de persoane până în 2020 (comparativ cu 2008) – a se vedea, de asemenea, articolul statistici privind incluziunea socială.

Vezi și

Informații suplimentare Eurostat

Publicații

Tabele principale

Income and living conditions (t_ilc), a se vedea (în limba engleză)
Living conditions (t_ilc_lv)
Housing conditions (t_ilc_lvho)
Overcrowding rate (t_ilc_lvho_or)
Housing cost burden (t_ilc_lvho_hc)
Material deprivation (t_ilc_md)
Housing deprivation (t_ilc_mdho)

Bază de date

Income and living conditions (ilc), a se vedea (în limba engleză)
Living conditions (ilc_lv)
Housing conditions (ilc_lvho)
Overcrowding rate (ilc_lvho_or)
Under-occupied dwellings (ilc_lvho_uo)
Housing cost burden (ilc_lvho_hc)
Material deprivation (ilc_md)
Housing deprivation (ilc_mdho)

Secțiune specială

Metodologie / Metadate

Date-sursă pentru tabele și grafice (MS Excel)

Excel.jpg Housing statistics: tables and figures (în limba engleză)

Alte informații

  • Regulamentul (CE) nr. 1177/2003 din 16 iunie 2003 privind statisticile comunitare referitoare la venit și la condițiile de viață (EU-SILC)
  • Regulamentul (CE) nr. 1553/2005 din 7 septembrie 2005 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1177/2003 privind statisticile comunitare referitoare la venit și la condițiile de viață (EU-SILC)
  • Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 din 20 noiembrie 2006 de adaptare a anumitor regulamente și decizii adoptate în domeniile ... statisticii, ..., având în vedere aderarea Bulgariei și a României
  • Regulamentul (UE) nr. 1157/2010 din 9 decembrie 2010 de punere în aplicare a Regulamentului 1177/2003 privind statisticile comunitare referitoare la venit și la condițiile de viață (EU-SILC), în ceea ce privește lista din 2012 a variabilelor țintă secundare referitoare la condițiile de locuit

Legături externe


Retrieved from "https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Archive:Housing_statistics/ro&oldid=369858"