Archive:Statistici privind educația și formarea profesională la nivel regional

Date din martie 2014. Cele mai recente date: Informații suplimentare Eurostat, Tabele principale și Bază de date. Următoarea actualizare a articolului: iunie 2015.

Prezentul articol face parte dintr-un set of statistical articles (în limba engleză) bazat pe publicația Regional Yearbook a Eurostat . Acesta prezintă o selecție a statisticilor privind educația și formarea profesională la nivel regional de care dispune Eurostat. Educația, formarea profesională și, în general, învățarea pe tot parcursul vieții joacă un rol vital în strategiile economice și sociale ale Uniunii Europene (UE).

Principalele rezultate statistice

Cifrele pentru UE-28 din 2011 indică un număr de aproximativ 93,7 milioane de elevi și studenți înscriși în sistemul general de învățământ, la toate nivelurile de educație, de la învățământul primar la cel postuniversitar; la aceștia se adaugă 15,4 milioane de copii înscriși înînvățământul preșcolar.

Eurostat compilează și publică statistici privind educația și formarea profesională pentru regiunile din UE, pentru fiecare stat membru al UE, precum și pentru UE-28 în ansamblu; în plus, este disponibil un subset de informații pentru țările AELS și țările candidate. Aceste statistici sunt în general disponibile pentru regiunile NUTS 2, iar articolul de față prezintă date privind participarea la educație și abandonul prematur al educației și formării profesionale, înscrierile și absolvirile și învățarea pe tot parcursul vieții a adulților. Statisticile privind ratele de participare a copiilor de patru ani și numărul studenților din învățământul terțiar sunt disponibile doar la nivel național pentru Croația, în timp ce acești indicatori sunt prezentați pentru regiuni NUTS 1 din Germania și Regatul Unit.

Participarea la educație a copiilor de patru ani

Harta 1: Ratele de participare a copiilor de patru ani la învățământul preșcolar și primar
(nivelurile ISCED 0 și 1) pe regiuni NUTS 2, 2012 (1)
(% din copiii de patru ani) - Sursă: Eurostat (educ_regind)

Vârsta legală de începere a învățământului variază de la un stat membru la altul: în Luxemburg și în Irlanda de Nord (Regatul Unit) învățământul obligatoriu începe la vârsta de patru ani, în timp ce în alte regiuni din UE acesta începe între vârstele de cinci și șapte ani; înscrierea în învățământul preșcolar este, în general, voluntară în majoritatea statelor membre ale UE. Strategia Europa 2020 subliniază necesitatea creșterii ratelor de participare a copiilor mici la cursurile de pregătire pentru începerea învățământului obligatoriu. Unul dintre cele mai importante obiective ale acesteia constă în creșterea ratei participării copiilor la învățământul preșcolar într-un procent de cel puțin 95 % până în anul 2020.

Ponderea copiilor de patru ani care urmau o formă de învățământ preșcolar sau primar în toate statele UE-28 a fost de 91,7 % în 2012. Ratele de participare a copiilor de patru ani la învățământul preșcolar sau primar au fost în general ridicate și au atins 95,0 % sau mai mult în Germania, Italia, Irlanda, Danemarca, Belgia, Luxemburg, Regatul Unit, Spania, Țările de Jos, Franța și Malta; acestea au fost, de asemenea, peste 95,0 % în Islanda și Norvegia (dintre țările AELS). În schimb, Grecia, Croația, Finlanda și Polonia au raportat înscrierea în învățământul preșcolar sau primar a mai puțin de 70 % din copiii de patru ani în 2012; rate relativ mici au fost înregistrate, de asemenea, în țările AELS Liechtenstein și Elveția (ambele sub 60 %), în timp ce rate chiar mai mici s-au înregistrat în țările candidate reprezentate de fosta Republică iugoslavă a Macedoniei (24,5 %) și de Turcia (19,2 %).

Practic toți copiii de patru ani din multe regiuni din Franța, Spania, Țările de Jos și Regatul Unit au participat la învățământul preșcolar sau primar

În regiunile din UE, harta 1 arată că mai mult de o pătrime (26,8 %) din cele 224 de regiuni NUTS 2 pentru care sunt disponibile informații pentru 2012 a raportat o participare de cel puțin 99 % din copiii de patru ani la învățământul preșcolar sau primar. Dintre aceste 60 de regiuni, mai mult de trei pătrimi erau situate în patru dintre statele membre ale UE, și anume: Franța (16 regiuni), Spania (11 regiuni), Regatul Unit (11 regiuni NUTS 1) și Țările de Jos (opt regiuni). Celelalte state membre în care au fost înregistrate, de asemenea, rate de participare de cel puțin 99 % pentru mai mult de o regiune au fost Belgia (cinci regiuni) și Italia (patru regiuni); Malta a avut, de asemenea, o rată de peste 99 % (deși este acoperită de o singură regiune la acest nivel de detaliere), iar cele patru regiuni rămase au fost Burgenland din Austria, regiunea irlandeză Southern and Eastern, Alentejo din Portugalia și Midtjylland din Danemarca.

Atena a avut cea mai scăzută rată de participare a copiilor de patru ani la învățământul preșcolar sau primar

În 19 regiuni NUTS 2 din UE-28 procentul copiilor de patru ani care participau la învățământul preșcolar sau primar în 2012 a fost mai mic de 65 %. Cea mai mică rată de participare a fost înregistrată în regiunea-capitală Attiki din Grecia (30,8 %), în timp ce, în general, regiuni din Grecia, Polonia și Finlanda, precum și Croația (date disponibile doar la nivel național) au înregistrat unele dintre cele mai scăzute niveluri de participare în rândul copiilor de patru ani.

Regiunile în prim-plan:

Attiki (EL30), Grecia

National and Kapodistrian University, Atena
Cei mai recenți indicatori privind educația pentru 2012 din regiunea-capitală Attiki din Grecia au prezentat o tendință divergentă. Attiki a fost singura regiune din Grecia în care mai puțin de jumătate din totalul copiilor de patru ani urmau o formă de învățământ preșcolar și primar. Rata de participare a copiilor de patru ani a fost de 30,8 %, adică aproximativ o treime din media de la nivelul UE-28 (91,7 %).
În schimb, proporția studenților din învățământul terțiar (în raport cu populația locală cu vârsta cuprinsă între 20 și 24 de ani) a fost de 121,8 % în Attiki, aproape dublul mediei la nivelul UE-28 (64,1 %).
© Foto: A.Savin

Este interesant de observat faptul că anumite regiuni-capitală au înregistrat rate de participare a copiilor de patru ani la învățământul preșcolar și primar sub mediile naționale corespunzătoare. Acest lucru a putut fi observat clar în special în Grecia, Spania și Portugalia și, într-o măsură mai mică, în Germania, Italia, Ungaria și Austria. Spre deosebire de cea mai mare parte a Regatului Unit, ratele de participare în Scoția au fost deosebit de mici; a se remarca faptul că parlamentul din Scoția dispune de autonomie în ceea ce privește politica în materie de educație, iar sistemul său de învățământ este foarte diferit de cel din restul Regatului Unit.

Abandonul prematur al educației și formării profesionale

Tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 17 ani se confruntă adesea cu alegerea de a-și continua studiile, de a se orienta spre o formare profesională sau de a căuta un loc de muncă. Învățământul obligatoriu de zi durează, în medie, 9 sau 10 ani în majoritatea statelor membre ale UE și, în general, se încheie la sfârșitul ciclului deînvățământ secundar inferior. Perioada este într-o oarecare măsură mai lungă în Letonia, Malta și în cea mai mare parte a regiunilor din Regatul Unit (11 ani), Luxemburg, Portugalia și Irlanda de Nord (12 ani), Ungaria și Țările de Jos (13 ani).

Aproximativ 12,7 % din persoanele cu vârste între 18 și 24 de ani din UE nu urmau o formă de învățământ sau formare profesională la începutul anului 2012

Indicatorul care prezintă informații despre abandonul prematur al educației și formării profesionale urmărește procentul persoanelor cu vârste între 18 și 24 de ani care au absolvit doar o formă de învățământ secundar inferior și care nu au urmat altă formă de învățământ sau formare profesională (anterior sondajului în urma căruia au fost compilate datele).

Strategia Europa 2020 a stabilit ca obiectiv scăderea sub 10 % până în 2020 a procentului abandonului prematur al educației și formării profesionale. În 2012, procentul tinerilor cu vârste între 18 și 24 de ani din UE-28 care au fost înregistrați ca abandonând prematur studiile și formarea profesională era de 12,7 %, procentul fiind ușor mai ridicat în cazul persoanelor de sex masculin (14,4 %) comparativ cu persoanele de sex feminin (10,9 %).

Cele mai scăzute procente ale abandonului prematur al educației și formării profesionale au fost înregistrate în Europa de Est

Harta 2 arată că procentul abandonului prematur al educației și formării profesionale a variat considerabil în UE-28 în 2012; a se observa că acoperirea acestui indicator s-a îmbunătățit semnificativ în ultimul an, astfel încât pot fi prezentate informații pentru regiunile NUTS 2. Praha, regiunea-capitală a Republicii Cehe, a înregistrat cel mai scăzut procent de persoane cu vârste între 18 și 24 de ani care au abandonat prematur studiile și formarea profesională în 2012, și anume 2,4 %. În 13 regiuni NUTS 2 din UE-28 procentul abandonului prematur al educației și formării profesionale a fost mai mic de 5 %. Aproape toate aceste regiuni erau situate în Europa de Est, cu patru regiuni (inclusiv Praha) din Republica Cehă, trei din Polonia, două regiuni din Croația și câte o singură regiune din Bulgaria, Slovenia și Slovacia. Singura regiune din afara Europei de Est cu un procent mai mic de 5 % a fost regiunea Steiermark din Austria (care acoperă sud-estul țării și teritoriul de la granița cu Slovenia).

Harta 2: Abandonul prematur al educației și formării profesionale pe regiuni NUTS 2, 2012 (1)
(% din populația cu vârste 18 și 24 de ani) - Sursă: Eurostat (edat_lfse_16)

În 2012, în aproximativ două din cinci regiuni ale UE, sub 10 % din totalul tinerilor cu vârste între 18 și 24 de ani erau considerați ca abandonând prematur studiile și formarea profesională

Din cele 264 de regiuni NUTS 2 din UE-28 pentru care sunt disponibile date, 104 regiuni prezentau în 2012 un procent al tinerilor cu vârste între 18 și 24 de ani care au fost înregistrați ca abandonând prematur studiile și formarea profesională mai mic de 10 % (primele două nuanțe pe Harta 2). Aceste regiuni erau răspândite aproape pe întreg teritoriul UE, cu excepția Europei de Sud unde numai trei regiuni au înregistrat rate sub 10 %, toate situate în Grecia. Cel mai scăzut procent al abandonului prematur al educației și formării profesionale s-a concentrat în special în zona cuprinsă între Scandinavia, trecând prin Lituania și Polonia, mergând către vest înspre Germania și țările Benelux și spre sud înspre Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Austria, Slovenia și Croația.

Regiunile periferice raportează frecvent unele dintre cele mai mari procente ale abandonului prematur al educației și formării profesionale

La cealaltă extremă a intervalului, cele mai mari procente ale tinerilor cu vârste între 18 și 24 de ani care, în 2012, au fost considerați ca abandonând prematur studiile și formarea profesională au fost înregistrate în orașele și insulele autonome din Spania și Portugalia. Aceste regiuni îndepărtate pot fi caracterizate, cel puțin în parte, ca neoferind o selecție largă de oportunități de educație și de formare profesională, ceea ce îi poate determina pe studenți să părăsească aceste regiuni pentru a-și urma vocația aleasă.

În 35 de regiuni NUTS 2 din UE procentul tinerilor cu vârste între 18 și 24 de ani considerați ca abandonând prematur studiile și formarea profesională era în 2012 de 20 % sau mai mare din totalul populației. Aceștia se aflau în principal în Europa de Sud (26 de regiuni) și se concentrau în Spania și Portugalia - toate regiunile din aceste două țări au înregistrat rate mai mari de 20 %, cu excepția a patru regiuni din nordul Spaniei și a două regiuni din centrul Portugaliei. Procentul abandonului prematur al educației și formării profesionale a fost, de asemenea, mai mare de 20 % în patru regiuni extreme ale Italiei (incluzând insulele Sardegna și Sicilia), regiunea Anatoliki Makedonia din nord-estul extrem al Greciei, Thraki și insula Malta (care constituie o singură regiune la acest nivel de analiză). În afara Europei de Sud, mai mult de o cincime din persoanele cu vârste între 18 și 24 de ani a fost considerată ca abandonând prematur educația și formarea profesională în patru regiuni în principal rurale și puțin populate din Regatul Unit [două dintre acestea aflate la periferie – Cornwall and Isles of Scilly și Highlands and Islands (din Scoția)], precum și în două regiuni din Bulgaria și două regiuni din România.

La nivel național, regiunile-capitală ale Belgiei și Austriei au raportat cele mai mari procente ale abandonului prematur al educației și formării profesionale

Surprinzător poate, singura regiune în care procentul tinerilor cu vârste între 18 și 24 de ani care nu urmau o formă de învățământ și de formare profesională la începutul anului 2012 era de 20 % sau mai mare a fost regiunea-capitală a Belgiei; région de Bruxelles-Capitale / Brussels Hoofdstedelijk Gewest a înregistrat cea mai ridicată rată (20,1 %) a tinerilor care au abandonat prematur studiile și formarea profesională dintre toate regiunile NUTS 2 din Belgia. Aceste date contrastau cu tendința generală a regiunilor-capitală care au înregistrat frecvent rate relativ scăzute ale abandonului prematur al educației și formării profesionale – reflectând probabil gama largă de oportunități de educație disponibile în majoritatea orașelor-capitală. Belgia a fost una dintre cele două state membre ale UE pentru care sunt disponibile date în care regiunea-capitală a înregistrat cea mai ridicată rată a abandonului prematur al educației și formării profesionale în 2012: cealaltă a fost Wien din Austria, unde procentul abandonului prematur al educației și formării profesionale era de 10,9 % (sub media de la nivelul UE-28).

Procentul abandonului prematur al educației și formării profesionale s-a redus cel mai rapid în regiuni din Portugalia și Spania

Harta 3 indică modificarea procentului tinerilor cu vârste între 18 și 24 de ani care au abandonat studiile și formarea profesională; comparația se bazează în general pe perioada de trei ani cuprinsă între 2009 și 2012. Procentul abandonului prematur din UE-28 a scăzut pe parcursul celor trei ani consecutivi din această perioadă și s-a redus în total cu 1,5 procente atingând 12,7 % în 2012. Această tendință de scădere pe care a cunoscut-o UE-28 în ansamblu s-a manifestat în două treimi din regiunile NUTS 2, întrucât a existat o reducere a procentului de abandon prematur al educației și formării profesionale în 176 din cele 263 de regiuni pentru care sunt disponibile date (a se observa că există anumite neconcordanțe față de perioada de referință standard 2009-2012, astfel cum se indică în explicația care însoțește Harta 3).

Harta 3: Modificarea procentului de abandon prematur al educației și formării profesionale pe regiuni NUTS 2, 2009–2012 (1)
(diferență în puncte procentuale între 2012 și 2009, % din persoanele cu vârste între 18 și 24 de ani) - Sursă: Eurostat (edat_lfse_16)

Cele mai mari scăderi ale procentului de tineri cu vârste între 18 și 24 de ani care au abandonat prematur studiile și formarea profesională în perioada cuprinsă între 2009 și 2012 s-au înregistrat în regiuni din Portugalia și Spania – în care au fost înregistrate unele dintre cele mai mari rate ale abandonului prematur. Cea mai mare scădere din perioada cuprinsă între 2009 și 2012 s-a înregistrat în regiunea Norte din Portugalia, unde procentul abandonului prematur a scăzut cu 14,3 puncte procentuale, atingând 21,3 %. Trei alte regiuni portugheze (Regiões Autónomas dos Açores, da Madeira și regiunea continentală Alentejo) și Illes Balears spaniole au înregistrat, de asemenea, reduceri cu cel puțin 10 puncte procentuale în perioada 2009-2012 ale procentului de abandon prematur al educației și formării profesionale.

Procentul de abandon prematur al educației și formării profesionale a crescut între 2009 și 2012 în aproape o treime (83 din cele 263) din regiunile NUTS 2 pentru care sunt disponibile date. Această creștere a fost în general modestă în realitate, întrucât numai nouă regiuni au cunoscut o creștere a procentului abandonului prematur cu 4 puncte procentuale sau mai mult (reprezentate cu nuanța cea mai închisă pe Harta 3). Dintre acestea, în trei regiuni din Regatul Unit, incluzând singura regiune din UE care a raportat o creștere de două cifre a ratei sale – Highlands and Islands –procentul tinerilor cu vârste între 18 și 24 de ani care au abandonat studiile și formarea profesională a crescut cu 13,7 puncte procentuale în perioada 2008-2011. Celelalte două regiuni din Regatul Unit au fost Cornwall and Isles of Scilly și East Yorkshire and Northern Lincolnshire, în timp ce cele șase regiuni rămase se situau în Belgia (région de Bruxelles-Capitale/Brussels Hoofdstedelijk Gewest), Bulgaria, Spania, Franța, Italia și Polonia.

Bulgaria a fost singurul stat membru al UE în care procentul persoanelor de sex masculin care au abandonat prematur studiile și formarea profesională a fost mai scăzut decât rata corespunzătoare a persoanelor de sex feminin

Informațiile privind procentul abandonului prematur al educației și formării profesionale pot fi analizate și în raport cu diferitele rate între persoanele de sex masculin și cele de sex feminin. Procentul persoanelor de sex feminin cu vârste între 18 și 24 de ani din UE-28 care au fost înregistrate ca abandonând prematur studiile și formarea profesională a fost, în medie, cu 3,5 puncte procentuale mai mic decât rata corespunzătoare a persoanelor de sex masculin în 2012. Cele mai mari diferențe între sexe au fost înregistrate în Europa de Sud, unde ratele pentru persoanele de sex masculin au fost în general mult mai ridicate: această tendință era valabilă, în special, pentru Portugalia, Malta, Cipru, Spania și Italia, însă și în cazul Letoniei și Estoniei. În schimb, Bulgaria a fost singurul stat membru al UE în care rata persoanelor de sex masculin care au abandonat prematur studiile și formarea profesională a fost mai scăzută decât rata corespunzătoare a persoanelor de sex feminin (o diferență de doar 0,9 puncte procentuale în 2012).

Procentul persoanelor de sex masculin care au abandonat prematur studiile și formarea profesională este mai mare decât procentul corespunzător al persoanelor de sex feminin în 85 % din regiunile UE

Figura 1 indică regiunile cu cele mai atipice distribuții între sexe: aceasta include cele 10 regiuni în care diferența (în puncte procentuale) între ratele persoanelor de sex masculin și cele de sex feminin a fost cea mai mare (partea stângă a figurii) și cele 10 regiuni în care diferența între ratele persoanelor de sex feminin și cele de sex masculin a fost cea mai mare (partea dreaptă a figurii). Numai 33 dintre cele 220 de regiuni NUTS 2 sau 15 % din regiunile pentru care sunt disponibile date au raportat o rată a persoanelor de sex masculin care au abandonat prematur educația și formarea profesională mai mică decât rata corespunzătoare a persoanelor de sex feminin în 2012. Cea mai mare diferență a fost în regiunea bulgară Severozapaden, unde rata persoanelor de sex masculin a fost cu 9,4 puncte procentuale mai mică decât cea a persoanelor de sex feminin.

Figura 1: Abandonul prematur al educației și formării profesionale, cu discrepanțe atipice între sexe, regiunile NUTS 2 selectate, 2012 (1)
(% din persoanele cu vârste între 18 și 24 de ani de sex masculin/feminin) - Sursă: Eurostat (edat_lfse_16)

Cel mai mare procent de abandon prematur în rândul persoanelor de sex masculin s-a înregistrat în Extremadura

Ratele abandonului prematur în rândul persoanelor de sex masculin au fost în general mai mari decât ratele corespunzătoare pentru persoanele de sex feminin, iar această diferență între sexe a crescut la două cifre pentru nouă regiuni NUTS 2 în 2012 (astfel cum se prezintă în partea stângă a figurii 1). Aceste regiuni erau caracterizate ca având unele dintre cele mai ridicate rate generale ale abandonului prematur al educației și formării profesionale și au fost exclusiv situate în sudul Europei, în principal în Spania și Portugalia. Cea mai mare diferență a ratelor abandonului prematur între sexe a fost înregistrată în Extremadura (Spania), unde procentul abandonului prematur în rândul persoanelor de sex masculin era de 41,3 %, cu aproximativ 18,8 puncte procentuale mai mare decât rata persoanelor de sex feminin; rata abandonului prematur în rândul persoanelor de sex masculin din Extremadura a fost cea mai mare dintre toate regiunile NUTS 2.

În afară de cele două orașe autonome spaniole continentale, cea mai mare rată a abandonului prematur în rândul persoanelor de sex feminin a fost înregistrată în regiunea spaniolă Illes Balears (29,6 %). Procentul total al abandonului prematur a scăzut în Illes Balears cu 10,7 puncte procentuale între 2009 și 2012 (cea de a treia cea mai importantă scădere din toate regiunile NUTS 2) – un studiu mai amănunțit dezvăluie un ritm de scădere de aproape trei ori mai rapid în rândul persoanelor de sex masculin decât în rândul persoanelor de sex feminin.

Studenții din învățământul terțiar

Învățământul terțiar este nivelul de educație oferit de universități, universități profesionale, institute tehnice și alte instituții care acordă diplome universitare sau certificate profesionale. Accesul la învățământul terțiar necesită în mod obișnuit finalizarea cu succes a unui program de învățământ secundar superior și/sau postsecundar neterțiar. În 2012 (anul de învățământ 2011-2012), numărul studenților înscriși în învățământul terțiar în UE-28 a fost de 20 de milioane.

Harta 4 prezintă numărul de studenți înscriși într-o universitate sau o altă formă similară de învățământ (nivel terțiar) din fiecare regiune, în raport cu numărul de rezidenți cu vârste între 20 și 24 de ani din regiunea respectivă: aceasta oferă un indiciu privind atractivitatea fiecărei regiuni pentru studenții din învățământul terțiar. Unele regiuni au raportat valori foarte ridicate (cu mult peste 100 %), deoarece găzduiesc universități sau instituții de învățământ terțiar de mari dimensiuni; aceste rate ridicate reflectă faptul că regiunile respective atrag un număr considerabil de studenți din alte regiuni (sau țări). În plus, odată cu promovarea educației și a învățământului în rândul tuturor membrilor societății (inclusiv al persoanelor în vârstă), studenții de la nivelul terțiar ar putea să nu se mai încadreze neapărat în grupul de vârstă tradițional de 20-24 de ani (utilizat ca numitor pentru acest raport).

Harta 4: Numărul total de studenți în învățământul terțiar
(nivelurile ISCED 5 și 6), exprimat ca procent din persoanele cu vârste între 20 și 24 de ani, pe regiuni NUTS 2, 2012 (1)
(%) - Sursă: Eurostat (educ_regind)

În Bratislavský kraj și Praha, raportul dintre studenții din învățământul terțiar și rezidenții cu vârste între 20 și 24 de ani a fost mai mare de 2:1

În anul universitar 2011-2012, s-au înregistrat în general rate ridicate al studenților din învățământul terțiar în nordul Spaniei, nordul Italiei, nordul Greciei, precum și în Lituania (o singură regiune la acest nivel NUTS) și Finlanda – reprezentate cu nuanța cea mai închisă pe harta 4. Cu toate acestea, regiunile cu cel mai mare procent de studenți înscriși în învățământul terțiar în raport cu numărul de rezidenți cu vârste între 20 și 24 de ani au fost în general regiunile-capitală. Acesta a fost în special cazul regiunilor Bratislavský kraj (Slovacia) și Praha (Republica Cehă), unde procentul studenților din învățământul terțiar a atins 220,5 % și 214,7 %; acestea au fost singurele două regiuni în care numărul studenților din învățământul terțiar a fost mai mult decât dublu față de numărul rezidenților cu vârste între 20 și 24 de ani.

Regiunile-capitală atrag studenți în învățământul terțiar

Dintre cele 18 regiuni din UE care au raportat în 2012 un număr de studenți înscriși în învățământul terțiar mai mare decât numărul rezidenților cu vârste între 20 și 24 de ani, majoritatea (11) au fost regiuni-capitală: Bratislavský kraj (Slovacia), Praha (Republica Cehă), Wien (Austria), București - Ilfov (România), Région de Bruxelles-Capitale / Brussels Hoofdstedelijk Gewest (Belgia), Attiki (Grecia), Zahodna Slovenija (Slovenia), Mazowieckie (Polonia), Comunidad de Madrid (Spania), Közép-Magyarország (Ungaria) și Lazio (Italia). Cinci din restul de șapte regiuni care au raportat un număr mai mare de studenți în învățământul terțiar decât numărul de rezidenți cu vârste între 20 și 24 de ani erau din Grecia (și patru dintre acestea au înregistrat procente mai mari decât în Attiki); celelalte două regiuni erau La Rioja (în Spania) și Province/Provincie Brabant Wallon (în Belgia).

Grecia, Germania, Țările de Jos și Suedia – singurele state membre în care regiunea-capitală nu a înregistrat cea mai mare concentrație de studenți din învățământul terțiar

Cu toate că procentele acestora au fost sub 100 %, regiunile-capitală din Bulgaria, Danemarca, Irlanda, Franțe, Portugalia, Finlanda și Regatul Unit (sunt disponibile date doar pentru regiuni NUTS 1) au raportat cea mai mare concentrație de studenți în învățământul terțiar din fiecare dintre aceste țări, în raport cu populația cu vârste între 20 și 24 de ani.

Prin urmare, alături de Grecia (a se vedea mai sus), singurele state membre multiregionale care au raportat în 2012 cea mai mare concentrație de studenți în învățământul terțiar în raport cu populația cu vârste între 20 și 24 de ani din afara regiunii-capitală au fost Germania (datele sunt disponibile doar pentru regiuni NUTS 1), Țările de Jos și Suedia; trebuie remarcat faptul că, în cazul Croației, sunt disponibile doar date la nivel național. În Germania, orașele Hamburg (79,6 %) și Bremen (74,8 %) au înregistrat procente mai mari decât cel înregistrat în Berlin (70 %). În Țările de Jos, Groningen (89,5 %) și Utrecht (76,2 %) au avut cele mai mari raporturi între studenții în învățământul terțiar și rezidenții cu vârste între 20 și 24 de ani și au reprezentat singurele regiuni care au înregistrat procente mai mari decât cel din Noord-Holland (69,9 %). În Suedia, cele mai mari procente au fost înregistrate în Övre Norrland (94,5 %), Östra Mellansverige (75,5 %) și Sydsverige (72,2 %), fiecare dintre aceste regiuni înregistrând un procent mai mare decât cel din Stockholm (69,1 %).

Absolvirea învățământului terțiar

Următoarele două hărți oferă informații privind procentul persoanelor care au absolvit o formă de învățământ terțiar – cu alte cuvinte, care au obținut o diplomă universitară sau o calificare similară. Unul dintre obiectivele privind educația adoptate prin strategia Europa 2020 este ca, până în 2020, cel puțin 40 % din persoanele cu vârste între 30 și 34 de ani din UE să fi finalizat o formă de învățământ terțiar.

În 2012, doar puțin peste o treime (35,7 %) din persoanele cu vârste între 30 și 34 de ani din UE-28 absolviseră studii terțiare. Aceste cifre confirmă premisa potrivit căreia un procent din ce în ce mai mare din populația UE urmează studii terțiare – în conformitate cu obiectivul strategiei Europa 2020 – având în vedere că procentul corespunzător înregistrat cu un deceniu în urmă (în 2002) a fost cu 12,2 puncte procentuale mai mic, și anume de 23,5 %.

Aglomerările de populație atrag personal înalt calificat

Deoarece majoritatea persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani își finalizează studiile terțiare înainte de a împlini 30 de ani, acest indicator poate fi utilizat pentru a evalua atractivitatea (sau efectul de atracție) al regiunilor în ceea ce privește oportunitățile de angajare pentru absolvenți. Orașele-capitală sunt alese adesea de marile companii ca locație pentru sediul lor central fie datorită prestigiului, fie pentru a beneficia de economiile la scară mare care pot exista în unele dintre cele mai mari orașe ale Europei. În consecință, având în vedere numărul mare și gama largă de locuri de muncă pentru absolvenți oferite în general în orașele-capitală, nu este surprinzător faptul că multe regiuni-capitală europene au raportat că un procent mare din persoanele cu vârste între 30 și 34 de ani a absolvit studii terțiare.

Aproximativ trei pătrimi din persoanele cu vârste între 30 și 34 de ani care trăiesc în Inner London au absolvit studii terțiare

În 21 de regiuni NUTS 2 din UE, peste jumătate din persoanele cu vârste între 30 și 34 de ani au absolvit studii terțiare în 2012 (a se vedea Harta 5). O concentrație mare de absolvenți a fost înregistrată în nouă dintre regiunile din Regatul Unit situate în principal în sudul Angliei (în jurul Londrei) și în estul Scoției. În Inner London, aproximativ trei din patru persoane (73,1 %) cu vârste cuprinse între 30 și 34 de ani absolviseră studii terțiare, cu mult peste regiunea clasată pe locul al doilea – País Vasco (în Spania) – unde procentul corespunzător a fost de 61,7 %.

Harta 5: Absolvenți de învățământ terțiar cu vârste între 30 și 34 de ani
(nivelurile ISCED 5 și 6), pe regiuni NUTS 2, 2012 (1)
(% din persoanele cu vârste între 30 și 34 de ani) - Sursă: Eurostat (edat_lfse_12)

Harta 6: Modificarea procentului de absolvenți de învățământ terțiar (nivelurile ISCED 5 și 6) cu vârste între 30 și 34 de ani, pe regiuni NUTS 2, 2009–2012 (1)
(diferență în puncte procentuale între 2012 și 2009, % din persoanele cu vârste între 30 și 34 de ani) - Sursă: Eurostat (edat_lfse_12)

Polii de activitate economică pot atrage, de asemenea, personal înalt calificat

În 2012, din cele 12 regiuni rămase în care peste o jumătate din populația cu vârste între 30 și 34 de ani absolvise studii terțiare, trei regiuni erau situate în nordul Spaniei, incluzând País Vasco, două provincii din Belgia (din jurul regiunii-capitală) și două regiuni din Franța (regiunea-capitală Île de France și Midi-Pyrénées). Patru dintre celelalte cinci regiuni au inclus orașe-capitală – cele din statele membre nordice și din Irlanda – în timp ce ultima regiune a fost Utrecht din Țările de Jos, considerată cea mai competitivă regiune din UE conform unui studiu realizat de Comisia Europeană (pentru mai multe detalii, a se vedea articolul referitor la Competitivitatea regională).

Întreprinderile din domenii economice conexe se grupează adesea pentru a exploata sinergiile și pentru a beneficia de proximitatea atât a clienților, cât și a concurenților. Acest fenomen poate consolida specializările și poate atrage personal calificat într-o regiune. Exemplele includ grupuri inovatoare care desfășoară activități intense de cercetare, specializate în biotehnologie, cercetare medicală, tehnologiile informației și comunicațiilor, industria aerospațială și producția de autovehicule. Atracția polilor specifici nu este întotdeauna evidentă având în vedere talia relativ mare a regiunilor NUTS 2; cu toate acestea, un grup de întreprinderi din industria aerospațială situate în jurul orașului Toulouse în regiunea Midi-Pyrénées din Franța și un grup de întreprinderi implicate în activități din domeniul petrolier din nord-estul Scoției vor contribui, cel puțin parțial, la aceste regiuni, care se numără printre cele 21 de regiuni din UE în care cel puțin jumătate din persoanele cu vârste între 30 și 34 de ani au absolvit studii terțiare.

Există o mobilitate a absolvenților în Europa de Est și de Sud?

Cu excepția Spaniei, niciunul dintre statele membre multiregionale ale UE din Europa de Est și de Sud nu a raportat în 2012 un procent de jumătate sau mai mare din persoanele cu vârste între 30 și 34 de ani care să fi absolvit studii terțiare. Acest lucru ar putea fi considerat într-o oarecare măsură surprinzător având în vedere faptul că multe regiuni din aceste zone se caracterizează printr-un număr mai mare de studenți înscriși în învățământul terțiar decât numărul de rezidenți cu vârste cuprinse între 20 și 24 de ani (astfel cum se observă pe Harta 3). Această dihotomie evidentă ar putea fi explicată de o serie de factori:

sistemele de educație ar putea fi relativ centralizate, având ca rezultat faptul că rezidenții dintr-o regiune urmează studiile în regiunea-capitală, întorcându-se după absolvire în locul de reședință pentru a-și căuta un loc muncă;
aceste regiuni ar putea fi caracterizate de un grad înalt de mobilitate în rândul tinerilor absolvenți, cu persoane calificate care își caută un loc de muncă în altă țară – această tendință ar putea fi răspândită în special în regiunile care se confruntă cu un număr mare de șomeri sau regiunile în care salariul mediu este relativ scăzut;
o creștere recentă a numărului de studenți înscriși în învățământul terțiar.

Pe lângă regiunile din sudul și estul Europei, regiunile din Germania și Austria au raportat, de asemenea, în 2012, un procent relativ scăzut al persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani care au absolvit studii terțiare. Acest fapt poate fi atribuit, cel puțin parțial, accentului deosebit pus pe ucenicie în aceste două țări, unde multe locuri de muncă nu necesită deținerea unei diplome în sine, ci mai degrabă o calificare profesională. Cel mai mare procent de persoane cu vârste între 30 și 34 de ani care au absolvit studii terțiare în Germania a fost înregistrat în Oberbayern (43,6 %), în timp ce cel mai mare procent din Austria a fost înregistrat în regiunea-capitală Wien (37,8 %).

În 19 regiuni din UE, mai puțin de una din cinci persoane cu vârste între 30 și 34 de ani absolvise studii terțiare

Multe dintre regiunile în care nivelul de absolvire a studiilor terțiare în rândul persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani a fost relativ scăzut au fost caracterizate ca fiind zone în care sectorul primar sau industria grea (de exemplu agricultura, mineritul sau metalurgia) au jucat în mod tradițional un rol important în viața economică a unei regiuni. În 2012, în 19 regiuni NUTS 2 din UE, mai puțin de o persoană din cinci cu vârste cuprinse între 30 și 34 de ani a absolvit studii terțiare. Șase dintre acestea erau situate în România, cinci în Italia (partea de sud), câte două în Bulgaria și Grecia și câte o singură regiune în Republica Cehă, Slovacia, Ungaria și Austria. Acestea erau considerate în principal ca fiind subdezvoltate din punct de vedere economic, în măsura în care 15 dintre acestea aveau un nivel mediu al PIB pe cap de locuitor mai mic de 75 % din media de la nivelul UE-28 în 2011; fiecare dintre cele patru regiuni rămase aveau, de asemenea, un procent al PIB pe cap de locuitor mai mic decât media la nivelul UE-28.

Aproximativ patru din cinci regiuni din UE au raportat că procentul persoanelor cu vârste între 30 și 34 care au absolvit studii terțiare a crescut între 2009 și 2012

Harta 6 prezintă informații cu privire la modificarea procentului de absolvenți ai învățământului terțiar în rândul aceluiași grup (persoane cu vârste între 30 și 34 de ani), pe baza unei analize a diferențelor dintre 2009 și 2012. Pentru UE-28 în ansamblu, ponderea persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani care absolviseră studii terțiare a crescut cu 3,6 puncte procentuale, atingând 35,7 %; dacă se va menține aceeași evoluție, obiectivul strategiei Europa 2020, conform căruia cel puțin 40 % din rezidenții din UE cu vârste cuprinse între 30 și 34 trebuie să fi absolvit studii terțiare, va fi atins înainte de 2020.

Marea majoritate a regiunilor din UE a urmat aceeași tendință, deoarece procentul persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani care au absolvit studii terțiare a crescut în 205 din cele 263 de regiuni NUTS 2 pentru care sunt disponibile date. Cea mai rapidă creștere a procentului de rezidenți cu vârste între 30 și 34 de ani care au absolvit studii terțiare s-a înregistrat în regiunea insulară Notio Aigaio din Grecia, unde ponderea a crescut cu 17,1 puncte procentuale între 2009 și 2012. În afară de Notio Aigaio, alte 17 regiuni din UE au înregistrat creșteri cu două cifre ale punctelor procentuale, printre care șapte regiuni din Regatul Unit, trei regiuni din Polonia, câte două regiuni din Republica Cehă și Franța și câte o singură regiune din Portugalia, Slovacia și Slovenia. Majoritatea regiunilor care au înregistrat o creștere rapidă a procentului absolvenților de studii terțiare din Regatul Unit erau caracterizate ca având deja de un nivel ridicat de educație. În afara Regatului Unit, procentul absolvenților de studii terțiare s-a apropiat mai mult de media de la nivelul UE-28 în majoritatea celorlalte regiuni în care au fost raportate creșteri rapide.

Ponderea persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani care au absolvit studii terțiare a scăzut în regiunile preponderent rurale sau în fostele centre industriale

În schimb, în 57 de regiuni NUTS 2, ponderea rezidenților cu vârste între 30 și 34 de ani care absolviseră studii terțiare a scăzut în perioada 2009-2012 (nu s-a raportat nicio modificare în Hannover, Germania). Aceste scăderi pot avea ca rezultat deplasarea tinerilor absolvenți către o altă regiune (posibil cu intenția de a-și căuta un loc de muncă), refuzul tinerilor de a se întoarce în regiunea lor de origine după absolvire (alegând în schimb să se stabilească într-o altă regiune) sau pur și simplu procente de absolvire mai scăzute. Multe dintre regiunile care au înregistrat o scădere a ponderii persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani care au absolvit studii terțiare erau zone preponderent rurale sau zone specializate din punct de vedere istoric într-o gamă de industrii grele, tradiționale. Cea mai mare scădere a procentului de absolvenți de studii terțiare s-a înregistrat în regiunile rurale Basse-Normandie și Auvergne din Franța, în regiunea provincială Zeeland din Țările de Jos și în regiunea în mare măsură metropolitană Merseyside din Regatul Unit; acestea au fost singurele regiuni din UE în care procentul persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani care au absolvit studii terțiare a scăzut cu mai mult de 10 puncte procentuale între 2009 și 2012.

Învățarea pe tot parcursul vieții

Harta 7: Participarea adulților cu vârste între 24 și 64 de ani la o formă de educație și formare profesională, pe regiuni NUTS 2, 2012 (1)
(% din persoanele cu vârste între 25 și 64) - Sursă: Eurostat (trng_lfse_04)

Cadrul strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale vizează susținerea statelor membre ale UE în dezvoltarea sistemelor naționale de educație și formare, inclusiv punerea la dispoziție de inițiative privind învățarea pe tot parcursul vieții care să ofere tuturor membrilor societății mijloacele necesare pentru a-și atinge potențialul. Acest cadru stabilește un criteriu de referință, și anume ca până în 2020, în medie, cel puțin 15 % dintre adulții cu vârste între 25 și 64 de ani să participe la procesul de învățare pe tot parcursul vieții.

9,0 % din persoanele cu vârste între 25 și 64 de ani participau la activități educaționale sau de formare profesională în 2012

Spre deosebire de analiza nivelurilor de absolvire a învățământului terțiar, potrivit căreia regiunile cu cele mai mari ponderi erau adesea regiunile-capitală sau alte regiuni dens populate, participarea la activități de educație și de formare profesională a fost distribuită în mod egal în fiecare stat membru al UE, sugerând faptul că acest indicator este strâns legat de politicile naționale, precum și de atitudinea angajaților și a angajatorilor.

Harta 7 prezintă informații privind ponderea persoanelor cu vârste între 25 și 64 de ani care au participat la activități de educație și de formare profesională în 2012; aceste statistici vizează persoane care au raportat că, pe parcursul unei perioade de patru săptămâni anterioare sondajului pe baza căruia au fost compilate datele, au beneficiat de o formă de educație sau de formare profesională. Informațiile colectate vizează toate formele de educație și de formare profesională, indiferent dacă sunt relevante pentru locul de muncă actual sau pentru un posibil viitor loc de muncă al respondentului. În 2012, ponderea totală a persoanelor cu vârste între 25 și 64 de ani din UE-28 care au beneficiat de o formă de educație sau de formare profesională a fost de 9,0 %.

Regiunile din Danemarca au raportat cele mai mari procente de participare la activități de educație și de formare profesională

În 18 regiuni NUTS 2 din UE (dintr-un total de 266 de regiuni pentru care sunt disponibile date), 20 % sau mai mult din persoanele cu vârste între 25 și 64 de ani au participat la activități de educație sau de formare profesională în 2012. Patru dintre cele cinci regiuni NUTS 2 din Danemarca au ocupat primele locuri în clasament, în timp ce cea de a cincea regiune s-a clasat pe locul al optulea în ceea ce privește procentul de participare. Procentul persoanelor cu vârste între 25 și 64 de ani care au participat la activități de educație sau de formare în regiunile din Danemarca a fost cuprins între 27,8 % și 35,4 %, cea mai mare rată de participare înregistrându-se în regiunea-capitală Hovedstaden. Alături de regiunile din Danemarca, a existat, de asemenea, o tendință mare de participare la activități de educație și de formare în statele membre nordice învecinate, Finlanda și Suedia, care au inclus celelalte 13 regiuni în care cel puțin o cincime din persoanele cu vârste între 25 și 64 de ani au participat la activități de educație și de formare în 2012. Următoarele procente de participare – imediat sub nivelul de 20 % – s-au înregistrat în principal în Țările de Jos și Regatul Unit (deși procentele au fost mai mici în Irlanda de Nord), precum și în Wien (Austria) și Zahodna Slovenija (Slovenia).

În 58 de regiuni din UE-28 mai puțin de 5 % dintre persoanele cu vârste între 25 și 64 de ani au participat la activități de educație și de formare în 2012. Acestea se situau în principal în Bulgaria, Grecia, Croația, Ungaria și România – toate regiunile din aceste țări au înregistrat procente sub 5 % – fiecare dintre regiunile din Slovacia, cu excepția regiunii-capitală Bratislavský kraj și toate regiunile din Polonia, cu excepția a trei dintre acestea, au raportat, de asemenea, că mai puțin de 5 % din totalul persoanelor cu vârste între 25 și 64 de ani au participat la activități de educație și de formare. Cel mai scăzut nivel de participare (0,9 %) s-a înregistrat în regiunea Severen tsentralen din Bulgaria.

Regiunile în prim-plan:

Hovedstaden (DK01), Danemarca

Universitatea de Tehnologia Informației din Copenhaga
Regiunea-capitală din Danemarca a fost regiunea din UE-28 cu cel mai mare procent din populație (persoanele cu vârste între 25 și 64 de ani) care a participat la activități de educație și de formare (35,4 % în 2012); proporția a fost de aproximativ patru ori mai mare decât media la nivelul UE-28 (9,0 %).
Restul de patru regiuni NUTS 2 din Danemarca au înregistrat, de asemenea, niveluri foarte ridicate în ceea ce privește învățarea pe tot parcursul vieții, clasându-se printre primele 10 regiuni din UE la acest indicator.
© Foto: Universitatea de Tehnologia Informației din Copenhaga

Sursele și disponibilitatea datelor

Deoarece structura sistemelor de învățământ variază de la o țară la alta, compararea acestora nu poate avea loc decât pe baza unui cadru de unificare, compilare și prezentare a statisticilor și indicatorilor educaționali regionali, naționali și internaționali. Clasificarea Internațională Standard a Educației (ISCED) oferă baza de colectare a datelor privind învățământul. Aceasta clasifică toate programele educaționale în funcție de domeniu și nivel și prezintă concepte și definiții standard. ISCED-97 este versiunea curentă a clasificării introduse în 1997 și este utilizată pentru statisticile prezentate în prezentul articol. O descriere completă este disponibilă pe site-ul web al Institutului de Statistică (UIS) al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) (în limba engleză). ISCED-97 delimitează șapte cicluri de învățământ:

învățământ preșcolar (nivel 0);
învățământ primar (nivel 1);
învățământ secundar inferior (nivel 2), învățământ secundar superior (nivel 3);
învățământ postliceal nonuniversitar (nivel 4);
învățământ terțiar (prima etapă) (nivel 5) și învățământ terțiar (a doua etapă) (nivel 6).

O revizuire a ISCED a fost inițiată în 2009, iar clasificarea revizuită (ISCED 2011) (în limba engleză) a fost adoptată în cadrul unei Conferințe Generale a UNESCO în noiembrie 2011. Primele statistici bazate pe ISCED 2011 sunt așteptate să fie publicate în 2015.

O parte semnificativă din statisticile educaționale de la nivel european este colectată în cadrul unui exercițiu gestionat în comun, care include Institutul de Statistică al UNESCO (UNESCO – UIS), Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și Eurostat, deseori denumit exercițiul de colectare a datelor UOE.

Datele administrative sunt colectate anual și vizează anii școlari – de exemplu, datele pentru perioada 2012 acoperă anul școlar 2011-2012.

Statisticile privind abandonul prematur al educației și formării profesionale și cele privind absolvirea învățământului terțiar sunt colectate cu ajutorul anchetei asupra forței de muncă a UE, o altă sursă importantă pentru statisticile educaționale de la nivel european.

Statisticile privind ponderea copiilor de patru ani înscriși în instituții de învățământ preșcolar sau primar acoperă instituțiile care oferă îngrijire orientată spre educație copiilor mici. Respectivele instituții trebuie să dispună de personal care să dețină calificări de specialitate în domeniul educației. Astfel, sunt excluse creșele cu program de zi, terenurile de joacă și centrele de zi, în care nu este necesar personal care să dețină o calificare în domeniul educației.

Indicatorul abandonului prematur al educației și formării profesionale urmărește procentul tinerilor cu vârste între 18 și 24 de ani care au finalizat doar un ciclu secundar inferior (nivelurile ISCED 0, 1, 2 sau 3c) și care nu au început alte forme ulterioare de învățământ sau formare profesională.

Statisticile privind înscrierea în învățământul terțiar vizează persoanele care participă la programe educaționale de nivel ISCED 5 sau 6. Programele terțiare de nivelul ISCED 5 pot avea o orientare academică (în mare măsură teoretică) sau o orientare profesională (acestea din urmă sunt în general programe de durată mai scurtă care vizează pregătirea studenților pentru piața muncii). A doua etapă a programelor de studii terțiare (nivelul ISCED 6) vizează studii terțiare care au ca rezultat o calificare avansată în cercetare (studii doctorale). A se observa că Harta 4 4 combină două concepte distincte, și anume un numărător bazat pe un număr de studenți care sunt înregistrați în funcție de instituția de învățământ în care sunt înscriși și un numitor care se bazează pe statistici demografice înregistrate în funcție de reședință. Prin urmare, regiunea de studiu nu corespunde întotdeauna cu regiunea de rezidență. În plus, numărul de studenți poate include, de asemenea, persoanele care nu sunt înregistrate în registrul populației (de exemplu, studenții străini temporari). În consecință, este posibil ca o regiune să raporteze procente de studenți care frecventează o instituție de învățământ terțiar mai mare de 100 % din populație (dintr-un anumit grup de vârstă), în special când există procente ridicate de mobilitate a studenților.

Gradul de absolvire a învățământului este definit ca fiind procentul de persoane dintr-un anumit grup de vârstă care a urmat un anumit nivel de învățământ. Intervalul de vârstă cuprins între 30 și 34 de ani este utilizat pentru absolvirea învățământului terțiar deoarece, acesta vizează în general primii cinci ani în care marea majoritate a studenților și-au finalizat deja studiile.

Învățarea pe tot parcursul vieții vizează dobândirea permanentă de cunoștințe din motive personale sau profesionale, cu scopul general de a-și îmbunătăți cunoștințele, abilitățile și competențele. Statisticile privind învățarea pe tot parcursul vieții vizează persoanele cu vârste între 25 și 64 de ani care declară că au beneficiat de o formă de educație sau de formare profesională în cele patru săptămâni anterioare anchetei asupra forței de muncă; aceste cifre sunt împărțite în funcție de numărul total al persoanelor din același grup de vârstă. Informațiile colectate vizează toate formele de educație sau de formare profesională, indiferent dacă sunt relevante pentru locul de muncă actual sau pentru un posibil viitor loc de muncă al respondentului.

Context

Fiecare stat membru al UE este responsabil în mare măsură pentru propriile sisteme de învățământ și de formare și pentru conținutul programelor didactice (programe școlare). UE susține măsurile de la nivel național și sprijină statele membre pentru a aborda provocările comune prin ceea ce este cunoscut sub denumirea de „metoda deschisă de coordonare”: UE oferă un forum de politici pentru discutarea aspectelor de actualitate (de exemplu, îmbătrânirea societăților, deficitele de competențe sau concurență mondială), care permite statelor membre să facă schimb de bune practici și să partajeze sarcina de colectare de informații.

Oportunități educaționale pentru toți

Din perioada preșcolară …

În februarie 2011, Comisia Europeană a adoptat o comunicare intitulată „Educația și îngrijirea copiilor preșcolari: să oferim tuturor copiilor noștri cea mai bună pregătire pentru lumea de mâine” [COM(2011) 66]. Acest document subliniază faptul că îngrijirea și educația copiilor preșcolari constituie pilonul principal al succesului învățării pe tot parcursul vieții, al integrării sociale, al dezvoltării personale și, mai târziu, al capacității de inserție profesională, precum și că aceasta este deosebit de utilă pentru copiii din categoriile sociale defavorizate și poate contribui la scoaterea copiilor din sărăcie și din situații familiale dificile.

… la abandonul școlar …

Aproape unul din șapte copii abandonează prematur sistemul de învățământ și formare profesională, iar acest lucru afectează persoanele în cauză, dar și societatea și economia. În ianuarie 2011, Comisia Europeană a adoptat o comunicare intitulată „Combaterea părăsirii timpurii a școlii: o contribuție esențială la strategia Europa 2020” [COM(2011) 18]. Comunicarea descrie motivele elevilor de a abandona prematur școala și prezintă un rezumat al măsurilor curente și preconizate de combatere a acestei probleme în UE.

… și până la studenții maturi

Majoritatea europenilor își continuă studiile mult peste perioada de învățământ minim obligatoriu. Aceasta reflectă opțiunea acestora de a se înscrie în învățământul superior, precum și o participare crescută la inițiativele de învățare pe tot parcursul vieții, cum ar fi reîntoarcerea în sistemul de învățământ a studenților maturi (adulți) — deseori pentru o completare a formării profesionale sau pentru pregătirea unei orientări profesionale. Oportunitățile pe care UE le oferă cetățenilor săi de a locui, studia și lucra în alte țări contribuie în mod considerabil la înțelegerea interculturală și dezvoltarea personală, care la rândul lor ar putea contribui la îmbunătățirea performanțelor economice ale UE.

Educația: un pilon central al strategiei Europa 2020

Educația este unul dintre cei cinci piloni centrali ai strategiei de creștere Europa 2020. Doi indicatori prezentați în articolul de față la nivel regional constituie criterii de referință utilizate pentru monitorizarea progreselor înregistrate de UE către o economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Aceste criterii de referință au fost stabilite la nivelul UE și prevăd că:

până în 2020, procentul abandonului prematur al educației și formării profesionale ar trebui să scadă sub %; și
până în 2020, cel puțin 40 % din persoanele cu vârsta de 30-34 de ani să fi urmat o formă de învățământ terțiar sau echivalent.

A se observa că, deși au fost stabilite la nivelul întregii Uniuni Europene, aceste două obiective nu se aplică în mod specific la nivel național sau regional. Într-adevăr, fiecare criteriu de referință al strategiei Europa 2020 a fost transpus în obiective naționale (și uneori regionale) care reflectă diferitele situații și circumstanțe specifice fiecărui stat membru. În ceea ce privește procentul abandonului prematur, obiectivele naționale se încadrează între procentul cel mai scăzut, de doar 4,5 % pentru Polonia, și procentul cel mai ridicat, de 16 % pentru Italia.

Youth on the move (în limba engleză) este una dintre cele șapte inițiative majore ale strategiei Europa 2020. Aceasta este un pachet cuprinzător de politici privind educația și ocuparea forței de muncă pentru tineri, care a fost lansat în 2010 și care are ca obiectiv îmbunătățirea educației și a capacității de inserție profesională a tinerilor la nivelul UE, reducerea ratei ridicate a șomajului în rândul tinerilor și creșterea ratei ocupării forței de muncă în rândul tinerilor prin:

sporirea relevanței educației și formării profesionale în raport cu nevoile tinerilor;
încurajarea unui număr mai mare de tineri să profite de bursele acordate de UE pentru studii sau pentru formare profesională într-o altă țară;
încurajarea țărilor UE să adopte măsuri pentru simplificarea tranziției de la educație la locul de muncă.

Pentru informații suplimentare: Europa 2020

Educație și formare 2020 (ET 2020)

În mai 2009, a fost adoptat un cadru strategic actualizat pentru cooperare europeană în domeniul educației și formării profesionale (cunoscut sub denumirea de ET 2020), care a stabilit patru obiective strategice pentru educație și formare în UE:

transformarea în realitate a învățării pe tot parcursul vieții și a mobilității;
îmbunătățirea calității și eficienței educației și formării;
promovarea echității, coeziunii sociale și cetățeniei active; și
îmbunătățirea creativității și inovării la toate nivelurile de educație și de formare.

Erasmus+: un program al UE pentru educație, formare, tineret și sport până la sfârșitul acestei decade

Erasmus+ este un program al UE conceput pentru a încuraja competențele și capacitatea de inserție profesională, precum și pentru a oferi noi oportunități de educație, formare și stagii pentru tineri; programul sprijină, de asemenea, sportul (activități accesibile publicului larg și proiecte transfrontaliere destinate în special combaterii trucării meciurilor sau rasismului). Programul este conceput pentru a furniza o nouă abordare pentru dezvoltarea unui sector al educației modern și dinamic care promovează colaborarea între învățarea formală, informală și nonformală, precum și parteneriatele între mediul educațional și cel profesional. Programul Erasmus+ se va derula pentru o perioadă de șapte ani (2014–2020) având un buget de 14,7 miliarde de euro . Acesta va fi împărțit între următoarele programe:

educație și formare (77,5 %);
tineret (10 %);
împrumuturi pentru studenți (3,5 %);
agenții naționale (3,4 %);
costuri administrative (1,9 %);
programul Jean Monnet (1,9 %), care vizează stimularea învățării, cercetării și reflecției în domeniul studiilor privind integrarea europeană în cadrul instituțiilor de învățământ superior;
sport (1,8 %).

Programul Erasmus+ este strâns legat de obiectivele de politică prezentate în cadrul ET 2020 și al inițiativelor strategiei Europa 2020. Acesta ar trebui să ofere oportunități de participare pentru mai mult de patru milioane de europeni și pentru aproximativ 125 000 de instituții de învățământ diferite, având ca rezultat:

două milioane de studenți din învățământul superior care studiază și se formează în străinătate;
650 000 de studenți din învățământul profesional care urmează o parte din studii și din formarea profesională în străinătate;
500 000 de tineri care au posibilitatea de a desfășura activități de voluntariat în străinătate și de a lua parte la schimburi destinate tineretului;
200 000 de masteranzi care beneficiază de un nou program de garantare a împrumuturilor și peste 25 000 de burse pentru studii de masterat comune;
800 000 lectori, profesori, formatori, personal din sectorul educației și de tineri lucrători care pot să învețe și să se formeze în străinătate.

Pentru atingerea acestor obiective, inițiativa ET 2020 a stabilit o serie de criterii de referință care fac obiectul unei monitorizări și a unei raportări statistice periodice, incluzând următoarele obiective care trebuie atinse până în 2020, și anume:

cel puțin 95 % din copiii între patru ani și vârsta pentru începerea învățământului primar obligatoriu ar trebui să participe la educația preșcolară;
ponderea tinerilor cu vârsta de 15 ani, cu abilități insuficiente în materie de citit, matematică și științe ar trebui să fie mai mic de 15 %;
procentul abandonului prematur al educației și formării profesionale ar trebui să fie mai mic de 10 %;
procentul persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani care au absolvit studii terțiare ar trebui să fie de cel puțin %;
procentul mediu de participare a adulților cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani la programele de învățare pe tot parcursul vieții ar trebui să fie de cel puțin 15 %.

Două noi criterii de referință privind mobilitatea în scop educațional (care trebuie atinse de asemenea până în 2020) au fost adoptate în noiembrie 2011, iar un alt criteriu de referință privind capacitatea de inserție profesională a fost adăugat în mai 2012, și anume:

în medie, cel puțin 20 % din absolvenții de învățământ superior ar trebui să fi beneficiat de o perioadă de studiu sau de formare în străinătate (inclusiv stagii într-un mediu profesional) legată de învățământul superior, reprezentând cel puțin 15 Sistemul european de credite transferabile (ECTS) (în limba engleză) sau având o durată de cel puțin trei luni;
în medie, cel puțin 6 % din grupa de vârstă 18-34 de ani cu formare profesională inițială și calificare profesională ar trebui să fi beneficiat de o perioadă de studiu sau de formare în străinătate legată de educația și formarea profesională (EFP) (în limba engleză) (inclusiv stagii într-un mediu profesional) în străinătate cu o durată de cel puțin două săptămâni;
procentul absolvenților angajați (persoane cu vârste între 20 și 34 de ani) care au părăsit sistemul de învățământ și formare profesională cu cel mult trei ani înainte de anul de referință ar trebui să fie de cel puțin 82 %.

În 2013, Direcția Generală Educație și Cultură a Comisiei Europene a publicat un raport intitulat Education and training monitor, 2013 (în limba engleză) (a doua ediție a acestei publicații anuale). Acesta oferă o analiză a progresului înregistrat în vederea atingerii obiectivului principal privind abandonul școlar prematur și absolvirea învățământului terțiar, specificat în strategia Europa 2020. În timp ce raportul a considerat că prima jumătate a obiectivului a fost atins, și anume, că rata abandonului școlar prematur ar trebui să scadă sub 10 % până în 2020, acesta a confirmat că aproximativ 5,5 milioane de studenți din UE își abandonau în continuare studiile prematur. În al doilea rând, raportul a constatat că UE a înregistrat progrese bune în atingerea obiectivului de a crește numărul de absolvenți ai învățământului terțiar la 40 % (tot până în 2020). De asemenea, în raport se menționa că sistemele de educație și de formare profesională din UE s-au confruntat cu o provocare ca urmare a consolidării finanțelor publice și a nivelului șomajului în rândul tinerilor, subliniind în același timp nevoia de a crea o legătură mai strânsă între mediul educațional și cel profesional.

Educația și formarea profesională – finanțarea politicii de coeziune

Inițiativele de politică regională în domeniul educației și formării profesionale se axează pe dezvoltarea abilităților și a talentelor, considerate esențiale pentru asigurarea competitivității pe termen lung a Europei și a coeziunii sale sociale. Măsurile prioritare în domeniul capitalului uman sunt în mare parte finanțate prin Fondul social european (FSE), în timp ce Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) sprijină investițiile în infrastructura educațională.

FSE finanțează inițiative regionale al căror scop este să garanteze că tinerii își finalizează studiile și obțin competențele care le cresc șansele de angajare, și care intenționează ca în final să contribuie la reducerea ratei abandonului școlar, să încurajeze tinerii să își continue studiile și să asigure un acces mai larg la educație (de exemplu, printre cei din grupurile defavorizate și minorități), prin îmbunătățirea oportunităților de învățământ terțiar și profesional. Odată cu creșterea proporției de locuri de muncă de înaltă calificare din economia UE, va exista o nevoie tot mai mare de persoane cu un nivel terțiar de educație.

FSE finanțează programe din domeniul învățământului terțiar și sprijină parteneriatele cu industria în scopul creării de legături mai bune între furnizorii de formare profesională și întreprinderi pentru a asigura corelarea competențelor predate cu cele solicitate de întreprinderi. În acest sens, FSE promovează o cultură a formării și învățării pe tot parcursul vieții, de care ar trebui să beneficieze atât lucrătorii, cât și angajatorii, ajutându-i pe lucrători să avanseze în carieră, să se pregătească pentru o schimbare a locului de muncă și să revină pe piața muncii în cazul în care sunt șomeri.

Educația și formarea profesională sunt recunoscute ca bunuri importante pentru dezvoltarea regională și sunt eligibile pentru finanțare politicii de coeziune, în principal prin intermediul FSE și FEDR. Investițiile UE prin intermediul fondurilor politicii de coeziune alocate capitalului uman, educației și formării profesionale au fost evaluate la 33 383 de milioane de euro în perioada 2007–2013, reprezentând 9,7 % din bugetul total pentru coeziune al UE pentru această perioadă. Cea mai mare parte a finanțării a fost direcționată către programe de formare profesională și de educație, deoarece acestor măsuri le-au fost atribuite de 3,6 ori mai multe fonduri decât în cazul dezvoltării infrastructurii educaționale.

Pentru informații suplimentare: Politica de coeziune pentru educație și formare profesională