Statistici privind finanțele publice


Date extrase la 23 aprilie 2018.

Următoarea actualizare a articolului: Octombrie 2019.

Versiunea în limba engleză este mai recentă.

Principalele puncte


Ponderea deficitului public al UE-28 în PIB a scăzut de la -1,6% în 2016 la -1,0% în 2017.

În UE-28, ponderea datoriei publice în PIB a scăzut de la 83,3 % la sfârșitul anului 2016 la 81,6 % la sfârșitul anului 2017.

Ponderea datoriei publice în PIB a variat de la 9,0% în Estonia la 178,6% în Grecia la sfârșitul anului 2017.

General government debt, 2017

Acest articol examinează evoluția statisticilor principale privind finanțele publice în Uniunea Europeană (UE) și în zona euro (ZE-19). Mai precis, articolul analizează deficitele administrației publice, datoria brută, veniturile totale și cheltuielile totale, precum și impozitele și contribuțiile sociale, care constituie principalele surse de venituri ale administrației publice.

Articol complet


Introducere

Statisticile privind finanțele publice conțin indicatori esențiali pentru a determina starea de sănătate a economiei unui stat membru al UE. În conformitate cu condițiile prevăzute în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere (PSC) al UE, statele membre s-au angajat să își mențină deficitul bugetar și datoria publică sub anumite limite: deficitul bugetar al unui stat membru nu poate depăși 3 % din produsul intern brut (PIB), în timp ce datoria sa publică nu poate depăși 60 % din PIB. În cazul în care un stat membru nu respectă aceste limite, se declanșează așa-numita procedură aplicabilă deficitelor excesive (PDE). Aceasta implică mai multe etape – inclusiv posibilitatea unor sancțiuni – pentru a încuraja statul membru în cauză să adopte măsurile corespunzătoare pentru a remedia situația. Aceleași limite ale deficitului și datoriei sunt criterii pentru uniunea economică și monetară (UEM) și, prin urmare, pentru aderarea la zona euro. În plus, ultima revizuire a orientărilor integrate privind economia și ocuparea forței de muncă (revizuite în cadrul Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii) include o orientare pentru asigurarea calității și sustenabilității finanțelor publice.

În 2017, deficitul public (necesarul net de finanțare al sectorului consolidat al administrației publice, ca pondere din PIB) atât pentru UE-28, cât și pentru zona euro (ZE-19) a înregistrat o scădere în comparație cu 2016. O scădere a fost observată și în ceea ce privește ponderea datoriei publice generale în PIB.

Deficitul/excedentul public

În UE-28, ponderea deficitului public în PIB a scăzut de la -1,6 % în 2016 la -1,0 % în 2017, iar în ZE-19 a scăzut de la -1,5 % la -0,9 %. 12 state membre UE au raportat excedente publice în 2017 — Malta (+3,9 %), Cipru (+1,8 %), Republica Cehă (+1,6 %), Luxemburg (+1,5 %), Suedia și Germania (ambele au raportat un excedent public de +1,3 %), Țările de Jos (+1,1 %), Danemarca (+1,0 %), Bulgaria (+0,9 %), Grecia și Croația (ambele au raportat un excedent public de +0,8 %), și Lituania (+0,5 %).

Slovenia a înregistrat un sold bugetar de 0,0 % din PIB.

În 13 state membre ale UE, și anume Estonia, Irlanda, Letonia, Finlanda, Austria, Belgia, Slovacia, Polonia, Regatul Unit, Ungaria, Italia, Franța și România au fost înregistrate în 2017 deficite mai mici sau echivalente cu 3,0 % din PIB. Cele mai scăzute deficite publice exprimate ca procent din PIB au fost înregistrate în Estonia și Irlanda (ambele au înregistrat deficite de -0,3 %), Letonia (-0,5 %) și Finlanda (-0,6 %).

Două state membre au avut deficite mai mari sau egale cu 3 % din PIB: Spania (-3,1 %) și Portugalia (-3,0 %) (a se vedea figura 1).

Figura 1: Soldul bugetului public, 2016 și 2017
(capacitatea sau necesarul net de finanțare al sectorului general al administrației publice, % din PIB)
Sursa: Eurostat (tec00127)


Pentru Spania, deficitele (raportate la PIB) au depășit cota de 3,0 % în fiecare dintre cei trei ani anteriori, așadar acoperind întreaga perioadă indicată în tabelul 1, chiar dacă deficitele prezintă o tendință descendentă.

Tabelul 1: Soldul bugetului public și datoria publică, 2014–2017
(% din PIB)
Sursa: Eurostat (tec00127) și (tsdde410)


Soldul bugetului general (raportat la PIB) s-a îmbunătățit în 2017 față de 2016 în 24 de state membre ale UE, cele mai mari îmbunătățiri la nivelul soldului (peste 2 puncte procentuale din PIB) fiind înregistrate în Malta (+2,9 puncte procentuale din PIB) și în Slovenia (+2,0 puncte procentuale din PIB). Danemarca și Croația au trecut de la deficit în 2016 la excedent în 2017. Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Germania, Grecia, Lituania, Malta, Țările de Jos și Suedia au înregistrat un excedent mai mare în 2017 decât în 2016. Letonia a înregistrat excedent în 2016 și deficit în 2017. Slovenia a înregistrat deficit în 2016 și un buget echilibrat în 2017. Ungaria și Portugalia au înregistrat un deficit mai mare în 2017 decât în 2016, în timp ce în Estonia ponderea deficitului public în PIB a rămas aceeași în 2016 și 2017.

Datoria publică

În UE-28, ponderea datoriei publice în PIB a scăzut de la 83,3 % la sfârșitul anului 2016 la 81,6 % la sfârșitul anului 2017, iar în ZE-19 aceasta a scăzut de la 89,0 % la 86,7 % (a se vedea figura 2).

Un total de 15 state membre ale UE au raportat o rată a datoriei de peste 60 % din PIB la sfârșitul anului 2017: cea mai mare dintre acestea a fost înregistrată de către Grecia (178,6 %), urmată de Italia (131,8 %), Portugalia (125,7 %), Belgia (103,1 %) și Spania (98,3 %). Cele mai scăzute valori ale datoriei publice ca pondere din PIB s-au înregistrat în Estonia (9,0 %), Luxemburg (23,0 %), Bulgaria (25,4 %), Republica Cehă (34,6 %), România (35,0 %) și Danemarca (36,4 %).

Figura 2: Datoria publică, 2016 și 2017
(datoria publică brută consolidată, % din PIB)
Sursa: Eurostat (tsdde410)


La sfârșitul anului 2017, valorile datoriei publice ca pondere din PIB au crescut pentru două state membre ale UE, comparativ cu sfârșitul anului 2016, în timp ce acest procentaj a scăzut pentru 26 de state membre ale UE, mai ales pentru Cipru (-9,1 puncte procentuale din PIB), Malta (-5,4 puncte procentuale din PIB), Austria (-5,1 puncte procentuale din PIB) și Țările de Jos (-5,0 puncte procentuale). Creșteri ale ponderii datoriei în PIB de la sfârșitul anului 2016 până la sfârșitul anului 2017 au fost observate în Luxemburg (2,2 puncte procentuale) și Franța (0,4 puncte procentuale).

Venituri și cheltuieli publice

Importanța sectorului administrației publice în economie se poate evalua prin intermediul veniturilor și cheltuielilor publice totale ca procent din PIB. În UE-28, veniturile publice totale s-au ridicat în 2017 la 44,9 % din PIB (în creștere față de rata de 44,7 % din 2016), iar cheltuielile s-au ridicat la 45,8 % din PIB (în scădere de la 46,3 % în 2016). În ZE-19, cheltuielile publice totale s-au ridicat la 47,1 % din PIB în 2017 (în scădere față de 47,6 % în 2016), iar veniturile totale s-au ridicat la 46,2 % din PIB (în creștere de la 46,1 % în 2016) — a se vedea figura 3.

Figura 3: Evoluția cheltuielilor și a veniturilor totale, 2007–2017
(% din PIB)
Sursa: Eurostat (gov_10a_main)


În UE-28 și ZE-19, cheltuielile totale ca procent din PIB au crescut semnificativ între 2007 și 2009, atingând 50,1 % din PIB în UE-28 în 2009 și 50,7 % din PIB în ZE-19. În ambele zone, cheltuielile totale ca pondere în PIB au scăzut apoi în perioada 2009-2011, au crescut în 2012 și, ulterior, au scăzut în cursul anului 2017, însă agregatul pentru ZE-19 nu s-a schimbat din 2012 până în 2013.

În termeni absoluți, cheltuielile publice totale au crescut într-un ritm relativ lent în perioada 2007-2017 atât în UE-28, cât și în ZE-19 (cu excepția unei ușoare scăderi în ZE-19 în perioada 2010-2011; a se vedea figura 4). În UE-28, cheltuielile totale în miliarde de euro au scăzut între 2015 și 2016 în mare parte din cauza efectelor produse la nivelul monedei (deprecierea lirei sterline). Veniturile de la nivelul UE-28 și ZE-19 au crescut într-un ritm oarecum mai rapid decât cheltuielile în perioada 2009-2017, ceea ce a dus la o scădere a deficitului.

Figura 4: Evoluția cheltuielilor și a veniturilor totale, 2007–2017
(miliarde EUR)
Sursa: Eurostat (gov_10a_main)


În timp ce cheltuielile publice în UE-28 au crescut în ansamblu cu 857 de miliarde EUR între 2009 și 2017, veniturile publice din UE-28 au înregistrat o creștere de 1 525 de miliarde EUR. Între 2016 și 2017, cheltuielile publice au scăzut cu 118 miliarde EUR, iar veniturile publice au crescut cu 213 miliarde EUR. În ZE-19, cheltuielile publice au crescut cu 544 de miliarde EUR în perioada 2009-2017, iar veniturile au crescut cu 1 026 de miliarde EUR.

Nivelul cheltuielilor și al veniturilor administrației publice variază considerabil de la un stat membru la altul (a se vedea figura 5). În 2017, statele membre ale UE cu cele mai ridicate niveluri ale veniturilor și cheltuielilor publice cumulate ca procent din PIB (peste 100 %) au fost Franța, Finlanda, Danemarca și Belgia; Norvegia a înregistrat, de asemenea, un procent de peste 100 %. În 2017, zece dintre statele membre — Irlanda, România, Lituania, Bulgaria, Letonia, Malta, Cipru, Spania, Republica Cehă și Slovacia — au raportat rate cumulate relativ mici (mai puțin de 80 % din PIB).

Figura 5: Venituri și cheltuieli publice, 2017
(% din PIB)
Sursa: Eurostat (gov_10a_main)


La nivelul UE-28, principalele componente ale veniturilor publice totale sunt impozitele și contribuțiile sociale nete (a se vedea figura 6). În 2017, impozitele au reprezentat 59,8 % din veniturile totale în UE-28 și 56,6 % în ZE-19, în timp ce contribuțiile sociale nete s-au ridicat la 29,7 % din veniturile totale în UE-28 și la 33,1 % în ZE-19. Producția destinată pieței, producția pentru consumul final propriu și plățile pentru producția nedestinată pieței („vânzări/taxe” și formare de capital pentru nevoi proprii) au reprezentat 6,8 % din veniturile totale în UE-28 și o pondere identică în veniturile totale în ZE-19. Veniturile din proprietate (în special dobânzi, dividende și chirii) au constituit 1,7 % din veniturile totale în UE-28 și 1,5 % în ZE-19.

Figura 6: Structura veniturilor totale, 2017
(% din veniturile totale)
Sursa: Eurostat (gov_10a_main)


În ceea ce privește statele membre ale UE luate individual, importanța relativă a diferitelor categorii de venituri a variat foarte mult. De exemplu, impozitele au reprezentat sub 50 % din veniturile publice în Slovacia și Republica Cehă în 2017, dar s-au ridicat la 87,6 % din veniturile publice totale în Danemarca și la 81,5 % în Suedia. Contribuțiile sociale nete au reprezentat cea mai mare parte din veniturile totale în Lituania și Slovacia (în ambele au reprezentat 37,5% din totalul veniturilor în 2017), Republica Cehă și Germania (în ambele au reprezentat 37,2%) și cea mai mică parte din veniturile totale în Danemarca (1,7%). Cea mai mare pondere a veniturilor din proprietate a fost observată în Norvegia (22,1%) (a se vedea figura 7).

Figura 7: Principalele componente ale veniturilor publice, 2017
(% din veniturile totale)
Sursa: Eurostat (gov_10a_main)


Cea mai mare parte a cheltuielilor publice în UE-28 în 2017 a reprezentat-o redistribuirea veniturilor sub forma transferurilor sociale în numerar sau în natură (a se vedea figurile 8 și 9). Transferurile sociale (prestațiile sociale și transferurile sociale în natură – producția de piață cumpărată) au reprezentat 45,1 % din cheltuielile totale în UE-28 și 47,9 % în ZE-19. Remunerarea salariaților a reprezentat 21,7 % din cheltuielile publice în UE-28 și 20,9 % în ZE-19. Consumul intermediar a reprezentat 12,6 % din cheltuielile totale în UE-28 și 10,9 % din cheltuielile totale în ZE-19. Veniturile din proprietate plătite – care constau, în cea mai mare parte, în plăți de dobânzi – au reprezentat 4,3 % din cheltuielile publice în UE-28 și 4.2 % în ZE-19. Formarea brută de capital fix (în special, investiții) a reprezentat 6,0 % din cheltuielile totale în UE-28 și 5,5 % în ZE-19.

Figura 8: Structura cheltuielilor totale, 2017
(% din cheltuielile totale)
Sursa: Eurostat (gov_10a_main)


Figura 9: Principalele componente ale veniturilor publice, 2017
(% din cheltuielile totale)
Sursa: Eurostat (gov_10a_main)


Principalele tipuri de venituri publice sunt impozitele curente pe venit și pe avere etc., impozitele pe producție și importuri și contribuțiile nete la asigurările sociale. În UE-28, impozitele pe producție și importuri au reprezentat 13,4 % din PIB în 2017, impozitele curente pe venituri, avere etc. 13,2 % din PIB, iar contribuțiile sociale nete 13,3 % din PIB. Raportate la PIB, veniturile din impozite pe producție și importuri au crescut în perioada 2009-2014 în UE-28, ponderea acestora în PIB crescând cu 1,0 puncte procentuale (a se vedea figura 10). În perioada 2014-2017, impozitele pe producție și importuri au rămas la o pondere stabilă din PIB. Ca pondere din PIB, impozitele curente pe venituri și avere etc. au atins în 2010 un nivel scăzut, situându-se la 12,1 % din PIB înainte să crească la 13,2 % din PIB în 2017. Contribuțiile sociale nete au rămas oarecum stabile la 13,3 % din PIB la nivelul UE-28 în perioada 2012-2014, înainte să scadă la 13,1 % din PIB în 2015, redresându-se și ajungând din nou la 13,3 % din PIB în 2016. Între 2016 și 2017, contribuțiile sociale nete au rămas stabile ca procent din PIB.

Figura 10: Principalele categorii de impozite și contribuții sociale, UE-28, 2007–2017
(% din PIB)
Sursa: Eurostat (gov_10a_main)


Structura veniturilor fiscale a variat considerabil de la un stat membru UE la altul în 2017 (a se vedea figura 11). După cum era de așteptat, statele membre care au raportat niveluri relativ ridicate ale cheltuielilor au fost, în general, și cele care au colectat mai multe impozite (ca procent din PIB) pentru administrația publică. De exemplu, în 2017, cea mai ridicată pondere din PIB a veniturilor din principalele categorii de impozite și contribuții sociale a fost de 48,0 %, înregistrată în Franța, Danemarca înregistrând următoarea cea mai ridicată cotă (47,0 %). Ponderea din PIB a acestor venituri s-a situat sub 30 % în patru state membre (Irlanda, România, Bulgaria și Lituania).

Figura 11: Principalele categorii de impozite și contribuții sociale, 2017
(% din PIB)
Sursa: Eurostat (gov_10a_main)


Date-sursă pentru tabele și grafice

Sursele datelor

În conformitate cu procedura aplicabilă deficitelor excesive, statele membre ale UE sunt obligate să furnizeze Comisiei Europene statisticile referitoare la deficitul și datoria lor publică până la 1 aprilie și 1 octombrie ale fiecărui an. În plus, Eurostat colectează date mai detaliate referitoare la statisticile privind finanțele publice în cadrul (în limba engleză) programului de transmitere a datelor, ceea ce duce la transmiterea de date privind conturile naționale. Principalele agregate pentru administrația publică sunt transmise către Eurostat de două ori pe an, în timp ce statisticile privind funcțiile administrațiilor publice (COFOG) trebuie să fie transmise în termen de un an de la finalul perioadei de referință, iar veniturile detaliate din taxe și contribuțiile sociale în termen de nouă luni de la finalul perioadei de referință. De patru ori pe an sunt prezentate situații trimestriale nefinanciare și financiare, precum și datorii publice brute trimestriale.

Datele prezentate în acest articol corespund câtorva dintre principalii indicatori ai sectorului administrației publice, care sunt compilați pe baza conturilor naționale (SEC 2010).

Diferența dintre veniturile totale și cheltuielile totale – inclusiv cheltuielile de capital (în special, formarea brută de capital fix) – este egală cu capacitatea netă/necesarul net de finanțare a administrației publice, care reprezintă, de asemenea, un sold contabil al conturilor publice nefinanciare.

Definirea sectorului administrației publice

Sectorul administrației publice cuprinde toate unitățile instituționale care sunt producători non-piață, a căror producție este destinată consumului individual și colectiv și care sunt finanțate din contribuțiile obligatorii vărsate de unitățile aparținând altor sectoare, precum și toate unitățile instituționale a căror activitate principală constă în efectuarea de operații de redistribuire a veniturilor naționale și a avuției naționale (SEC 2010 §2.111). Sectorul administrației publice este împărțit în patru subsectoare: administrația centrală, administrațiile federale (după caz), administrațiile locale și administrațiile de securitate socială (după caz).

Definiția principalilor indicatori

Soldul bugetului public se definește drept capacitatea netă/necesarul net de finanțare al administrației publice raportată (raportat) pentru procedura aplicabilă deficitelor excesive și se exprimă în raport cu PIB. În conformitate cu protocolul privind procedura aplicabilă deficitelor excesive, datoria publică reprezintă elemente de pasiv brut în numerar și depozite, titluri de creanță și credite existente la sfârșitul anului în sectorul administrației publice, fiind calculată la valoarea nominală și consolidată.

Principalele venituri ale administrației publice constau în impozite, contribuții sociale, vânzări și venituri din proprietate. Acestea se definesc în SEC 2010 prin trimitere la o listă de categorii: producția destinată pieței, producția pentru consumul final propriu, plăți pentru producția nedestinată pieței, impozite pe producție și importuri, alte subvenții pentru producție, venituri din proprietate, impozite curente pe venit, pe avere etc., contribuții sociale nete, alte transferuri curente și transferuri de capital.

Principalele elemente de cheltuieli constau în remunerarea funcționarilor (administrației publice), prestații sociale (prestațiile sociale și transferurile sociale în natură pentru producția de piață cumpărată de administrația publică), dobândă pentru datoria publică, subvenții și formarea brută de capital fix. Cheltuielile totale ale administrației publice se definesc în SEC 2010 prin trimitere la o listă de categorii: consumul intermediar, formarea brută de capital, remunerarea funcționarilor, alte impozite pe producție, subvenții, venituri din proprietate, impozite curente pe venit, pe avere etc., prestații sociale, altele decât transferurile sociale în natură, transferurile sociale în natură – producția de piață cumpărată, alte transferuri curente, ajustări pentru variația drepturilor de pensie, transferuri de capital și tranzacții cu active neproduse.

Datele privind administrația publică raportate pentru agregatele principale ale administrației publice în cadrul SEC 2010 trebuie să fie consolidate pentru anumite tranzacții în conturile naționale, ceea ce înseamnă că tranzacțiile specifice între unitățile instituționale din cadrul sectorului administrației publice – venituri din proprietate, alte transferuri curente și transferuri de capital – se elimină sau se anulează. Pentru aceste tranzacții, datele referitoare la subsectoare ar trebui consolidate în cadrul fiecărui subsector, dar nu și între subsectoare. Astfel, datele la nivel de sector ar trebui să fie egale cu suma datelor referitoare la subsectoare, cu excepția elementelor care vizează veniturile din proprietate, alte transferuri curente și transferurile de capital, care sunt consolidate. Pentru acestea din urmă și, în consecință, pentru veniturile și cheltuielile totale, suma subsectoarelor ar trebui să depășească valoarea sectorului.

Impozitele și contribuțiile sociale corespund veniturilor care sunt percepute (în numerar sau în natură) de către administrațiile centrale, federale și locale și de către administrațiile de securitate socială. Aceste sume percepute (cunoscute în general ca impozite) sunt organizate în trei domenii principale, reglementate de următoarele rubrici:

  • impozitele pe venit și pe avere etc., care includ toate plățile obligatorii, fără contrapartidă, percepute periodic de administrațiile publice pe venitul și pe patrimoniul întreprinderilor și gospodăriilor populației;
  • impozitele pe producție și importuri, care includ toate plățile obligatorii, fără contrapartidă, percepute de administrațiile publice în legătură cu producția și importul de bunuri și servicii, angajarea forței de muncă, proprietatea sau utilizarea de terenuri, clădiri sau alte active utilizate în producție;
  • contribuțiile sociale nete, care includ toate contribuțiile sociale efective ale angajatorilor și angajaților, precum și contribuțiile sociale imputate care reprezintă contrapartida la prestațiile sociale plătite direct de către angajatori, precum și două contribuții suplimentare imputate (suplimentele pentru contribuțiile sociale în sarcina gospodăriilor și costurile serviciilor programului de asigurări sociale).

Context

Criza economică și financiară globală din 2007-2008 a creat probleme serioase pentru multe guverne europene. Principalele preocupări au fost legate de capacitatea administrațiilor naționale de a-și rambursa datoriile, de a adopta măsurile necesare pentru a se asigura că țin sub control cheltuielile publice, încercând, în același timp, să promoveze creșterea economică.

Mijloacele disciplinare incluse în Pactul de stabilitate și de creștere (PSC) sunt destinate să asigure o sincronizare generală a evoluțiilor economice în UE și mai ales în țările din zona euro. În plus, PSC este menit să împiedice statele membre ale UE să adopte măsuri de politică de care economiile lor ar beneficia în mod necuvenit în detrimentul celorlalte. PSC are două principii esențiale: deficitul (planificat sau real) nu trebuie să depășească 3 % din PIB, iar ponderea datoriei în PIB nu ar trebui să fie mai mare de (sau ar trebui să tindă spre) 60 %. PSC a fost consolidat în mod substanțial în 2011, ca de altfel și guvernanța economică a UE, în ansamblu.

În fiecare an, statele membre ale UE transmit Comisiei Europene informații detaliate cu privire la politicile lor economice și la starea finanțelor publice. Țările din zona euro furnizează aceste informații în contextul programelor de stabilitate, în timp ce alte state membre fac acest lucru sub forma programelor de convergență. Comisia Europeană evaluează dacă politicile sunt în conformitate cu obiectivele economice, sociale și de mediu convenite și poate decide să emită un avertisment în cazul în care consideră că un deficit devine anormal de ridicat. Această acțiune poate duce la constatarea de către Consiliu a existenței unui deficit excesiv, care necesită un termen-limită pentru corectare.

Acces direct:
Alte articole
Tabele
Bază de date
Secţiune tematică
Publicații
Metodologie
Legislație
Vizualizări
Linkuri externe








Statistici privind finanțele publice (PDE și SEC2010) (t_gov_gfs10)


Statistici privind finanțele publice (EDP și ESA2010) (gov_gfs10)
Obligații contingente ale administrației publice și obligații potențiale (gov_cl)