Nathalie Chaze, şeful unităţii „Sisteme de asistenţă medicală” din cadrul Direcţiei Generale Sănătate şi Consumatori a Comisiei Europene
Fiecare ţară răspunde de definirea politicii sale de sănătate şi de gestionarea serviciilor sale medicale. Tratatul de la Lisabona invită Uniunea Europeană să vină în completarea acţiunilor întreprise de statele membre, încurajând cooperarea dintre acestea şi oferindu-le sprijinul de care au nevoie. De fapt, în ultimii ani, UE a sprijinit din ce în ce mai mult acţiunile statelor membre menite să asigure sustenabilitatea şi eficienţa sistemelor sanitare.
UE colaborează îndeaproape cu ţări ca Portugalia şi Grecia care, din cauza situaţiei economice dificile pe care o traversează, participă la programe de asistenţă economică. În cadrul acestora, Comisia Europeană contribuie la identificarea şi punerea în aplicare a măsurilor destinate să le eficientizeze sistemele de sănătate şi să le readucă pe calea redresării economice.
UE urmăreşte sistemele de sănătate şi dintr-o altă perspectivă, mult mai vastă. Începând din 2011, statele membre şi Comisia s-au angajat într-un dialog comun pentru a identifica modalităţi eficiente de a investi în sănătate. Până la sfârşitul anului, vor fi elaborate orientări şi recomandări privind modul în care se pot obţine sisteme de sănătate moderne, reactive şi sustenabile.
În prezent, dispunem de Semestrul european , un ciclu de coordonare a politicilor economice în scopul asigurării stabilităţii şi creşterii. Statele membre folosesc această oportunitate ca pe un forum global de discuţii despre reformele pe care le întreprind, printre care se numără şi cele având ca obiect sistemele sanitare. În acest context, este important să recunoaştem că sistemele de sănătate contribuie semnificativ la creşterea economică: angajează un număr mai mare de persoane, în general cu un nivel ridicat de competenţe, au un rol important în asigurarea protecţiei sociale şi stimulează cercetarea şi inovarea.
