Statistics Explained

Statistici privind criminalitatea

Date din ianuarie 2014. Cele mai recente date: Informații suplimentare Eurostat, Tabele principale și Bază de date. Următoarea actualizare a articolului: martie 2016.
Graficul 1: Infracțiuni înregistrate, UE-28, 2002–2012 (1)
(milioane) - Sursa: Eurostat (crim_gen)
Graficul 2: Delicte înregistrate de poliție, UE-28, 2007–2012 (1)
(2007 = 100) - Sursa: Eurostat (crim_gen)
Tabelul 1: Infracțiuni înregistrate de poliție, 2002–2012 - Sursa: Eurostat (crim_gen)
Tabelul 2: Infracțiuni săvârșite prin violență înregistrate de poliție, 2002–2012 - Sursa: Eurostat (crim_gen)
Tabelul 3: Omucideri înregistrate de poliție, 2002–2012 - Sursa: Eurostat (crim_gen)
Graficul 3: Omucideri, medie anuală, 2007–2009 și 2010–2012
(la 100 000 de locuitori) - Sursa: Eurostat (crim_gen), (demo_pjan) și (demo_r_d2jan)
Tabelul 4: Jafuri înregistrate de poliție, 2002–2012 - Sursa: Eurostat (crim_gen)
Tabelul 5: Spargeri de locuințe înregistrate de poliție, 2002–2012 - Sursa: Eurostat (crim_gen)
Tabelul 6: Furturi de autovehicule înregistrate de poliție, 2002–2012 - Sursa: Eurostat (crim_gen)
Tabelul 7: Infracțiuni legate de traficul de droguri înregistrate de poliție, 2002–2012 - Sursa: Eurostat (crim_gen)
Tabelul 8: Agenți de poliție, 2002-2012 – Sursa: Eurostat (crim_plce)
Graficul 4: Agenți de poliție, medie anuală, 2007–2009 și 2010–2012
(la 100 000 de locuitori) - Sursa: Eurostat (crim_plce), (demo_pjan) și (demo_r_d2jan)
Tabelul 9: Efectivele din penitenciare, 2002-2012 – Sursa: Eurostat (crim_pris)
Graficul 5: Efectivele din penitenciare, medie anuală, 2007–2009 și 2010–2012
(la 100 000 de locuitori) - Sursa: Eurostat (crim_pris), (demo_pjan) și (demo_r_d2jan)

Acest articol prezintă statistici recente privind criminalitatea și justiția penală în Uniunea Europeană (UE). Statisticile disponibile în prezent reflectă diversitatea sistemelor juridice și de ordine publică din țările UE: în consecință, compararea statisticilor privind criminalitatea între statele membre ale UE ar trebui să se axeze mai degrabă pe tendințele înregistrate în timp decât pe comparațiile directe ale nivelurilor între țări pentru un anumit an, întrucât datele pot fi influențate de o serie de factori, printre care se numără nivelurile diferite de clasificare penală, eficiența sistemelor de justiție penală și practicile de înregistrare ale poliției. În plus, nu toate infracțiunile sunt înregistrate de poliție.

Principalele rezultate statistice

Infracțiunile înregistrate de poliție

Statisticile privind criminalitatea prezentate în acest articol acoperă delictele înregistrate de poliție în statele membre ale UE și în alte câteva țări europene. Aceste date nu vizează o descriere a tuturor infracțiunilor din Europa: anumite infracțiuni rămân neraportate, iar modificările ponderii anumitor delicte pot fi influențate de noile strategii de ordine publică sau de modificările metodologice.

Nu există, de obicei, nicio corespondență directă în ceea ce privește tipurile și nivelurile de criminalitate între țări, deoarece sistemele juridice și de justiție penală diferă în domenii precum: definițiile infracțiunilor [1] metode de raportare, înregistrarea și contabilizarea infracțiunilor; și raportul dintre infracțiunile raportate și cele neraportate – a se vedea secțiunea intitulată Sursele și disponibilitatea datelor.

Datele naționale au fost cumulate pentru a furniza estimări pentru UE în ansamblu, în scopul de a identifica tendințele generale. Orice concluzie privind UE sau statele membre ar trebui să se bazeze pe tendințele înregistrate în timp.

Infracțiunile totale înregistrate

Datele privind numărul total al infracțiunilor înregistrate indică numai delictele prevăzute de codul penal; infracțiunile mai puțin grave (contravențiile) sunt excluse. Numărul infracțiunilor înregistrate în UE-28 a scăzut în mod constant începând cu 2003 (a se vedea graficul 1), înregistrându-se cu 12 % mai puține infracțiuni în UE-28 în 2012 comparativ cu numărul înregistrat cu nouă ani înainte. Trebuie remarcat faptul că aceste cifre privind numărul total de infracțiuni înregistrate acoperă o gamă mai largă de delicte decât cele prezentate în detaliu în analizele de mai jos – mai precis, analize privind delictele selectate, și anume infracțiuni săvârșite prin violență, omucideri, jafuri, infracțiuni contra patrimoniului și de traficul de droguri - iar suma acestor delicte selectate nu corespunde totalului infracțiunilor înregistrate.

A existat în ultimii ani o tendință generală de scădere a nivelurilor infracțiunilor înregistrate: numărul celor mai multor tipuri de infracțiuni înregistrate de către poliție în UE-28 a scăzut între 2007 și 2012, după cum se poate observa din Graficul 2. În timp ce infracțiunile legate de traficul de droguri, jafurile și infracțiunile săvârșite prin violență au scăzut într-o proporție cuprinsă între 4 % și 10 % în perioada 2007-2012, numărul furturilor de autovehicule înregistrate a scăzut mult mai rapid în decursul aceleiași perioade (-37 %), confirmând o tendință pe termen mai lung. În schimb, spargerile de locuințe reprezintă o categorie de infracțiune cu o tendință de creștere în UE-28: comparativ cu 2007, au fost raportate cu 14 % mai multe cazuri de spargeri de locuințe în 2012.

Din tabelul 1 se poate observa că 10 state membre ale UE au înregistrat o creștere a numărului de infracțiuni în perioada 2007-2012 (secvențe temporale nedisponibile pentru Irlanda și Franța). În schimb, numărul total de infracțiuni înregistrate a scăzut în restul de 16 state membre ale UE, cele mai notabile schimbări fiind înregistrate în Grecia (-54 %), o parte din Regatul Unit (-25 % și Anglia și Țara Galilor și -29 % în Scoția), Estonia (-19 %) și Slovacia (-18 %); trebuie remarcat faptul că există o întrerupere a secvenței pentru Grecia, care ar putea explica în parte scăderea deosebit de mare.

Anglia și Țara Galilor au avut cea mai mare influență asupra tendinței de scădere în UE-28 în această perioadă, cu cea mai mare scădere a infracțiunilor în ceea ce privește cazurile înregistrate, numărul acestora fiind cu mai mult de 1,2 milioane mai mic în 2012 decât în 2007. Printre țările din afara UE prezentate în tabelul 1, numărul total de infracțiuni înregistrate de poliție în Turcia a crescut cu 96 % în perioada 2007-2012.

Infracțiunile săvârșite prin violență

Datele privind infracțiunile săvârșite prin violență includ acte de violență împotriva persoanelor (cum ar fi agresiunea fizică), jafuri (tâlhării sau amenințări cu violența) și delicte sexuale (inclusiv viol și agresiune sexuală). O analiză detaliată a acestui tip de infracțiune este dificilă deoarece nu toate statele membre ale UE utilizează definiția standard. În plus, întrucât datele privind infracțiunile săvârșite prin violență înregistrate în Franța în 2012 exclud infracțiunile înregistrate de jandarmerie (întrerupere a secvenței), comparațiile cu numărul total al infracțiunilor săvârșite prin violență înregistrat în anul de referință 2011 nu ar fi concludente. Cu toate acestea, tendința generală pentru UE-28 indică o scădere de aproximativ 10 % a numărului de infracțiuni săvârșite prin violență înregistrate în perioada 2007-2012. Această scădere globală este puternic influențată de datele provenite din Anglia și Țara Galilor, unde a existat o scădere cu 166 de mii a infracțiunilor săvârșite prin violență înregistrate în perioada 2007-2012 (tabelul 2). În ceea ce privește celelalte state membre ale UE, tabloul apare eterogen, cu creșteri semnificative în perioada 2007-2012, în Luxemburg (38 %), în Ungaria (26 %) și în Danemarca (23 %) și cu scăderi mari în Lituania (-42 %), în Croația (-33 %), în Scoția (-32 %), în Letonia și Slovacia (ambele cu o scădere de -30 %) și în Malta (-27 %).

Omucideri

Omuciderea este definită ca uciderea intenționată a unei persoane, inclusiv crima, omorul din culpă, eutanasia și infanticidul. Aceasta exclude decesul provocat de conducerea periculoasă a unui autovehicul, avortul și sinuciderea asistată. Omuciderile sunt raportate destul de consecvent și definițiile variază mai puțin între țări decât în cazul altor tipuri de infracțiuni. Rezultatele prezentate vizează omuciderile săvârșite, cu excepția Letoniei în cazul căreia datele includ tentativele de crimă. În anumite țări, poliția înregistrează orice deces care nu poate fi imediat atribuit altor cauze drept omucidere; în consecință, în cazul acestei secțiuni este posibil ca datele să fi fost supraraportate.

Numărul de omucideri înregistrate pentru fiecare țară este prezentat în tabelul 3. Ratele medii de omucideri la 100 de mii de locuitori (a se vedea graficul 3) indică o tendință de scădere în perioada 2010-2012 comparativ cu cele din perioada 2007-2009: o scădere poate fi observată în cazul tuturor țărilor, cu excepția Greciei, Maltei și Austriei. În ciuda scăderii ratei omuciderilor pentru cele trei state membre baltice, numărul de omucideri la 100 de mii de locuitori este în continuare mai mare în aceste țări decât în toate celelalte state membre.

Jafuri

Jaful este un anumit tip de infracțiune săvârșită prin violență, definit ca tâlhărie prin violență sau prin amenințare cu violența. Acesta include tâlhăria săvârșită pe stradă (furt din genți) și furtul săvârșit cu violență. Întrucât datele privind jafurile înregistrate în Franța în 2012 exclud infracțiunile înregistrate de jandarmerie (întrerupere a secvenței), comparațiile cu numărul total al jafurilor înregistrat în anul de referință 2011 nu ar fi concludente. La nivelul UE-28 în ansamblu, numărul de jafuri a rămas destul de stabil, cu o scădere de 4 % în perioada 2007-2012. În ciuda scăderii semnificative a numărului de jafuri raportate în statele membre baltice (în medie -46 % pentru perioada 2007–2012) și în Scoția (-40 %), câteva țări au înregistrat creșteri foarte mari. Din 2007 până în 2012, numărul de jafuri s-a mărit de peste două ori în Cipru, Danemarca și Grecia (a se vedea tabelul 4).

Infracțiuni contra patrimoniului

Infracțiunile contra patrimoniului se referă la furtul sau distrugerea de bunuri. Datele privind spargerile de locuințe și furturile de autovehicule sunt prezentate în tabelele 5 și 6, acestea indicând diferite tendințe. Întrucât datele privind spargerile de locuințe și furturile de autovehicule înregistrate în Franța în 2012 exclud infracțiunile înregistrate de jandarmerie (întrerupere a secvenței), comparațiile cu numărul total al spargerilor de locuințe și al furturilor de autovehicule înregistrat în anul de referință 2011 nu ar fi concludente. Spargerile de locuințe sunt definite ca fiind pătrunderea cu forța într-o locuință pentru a sustrage bunuri. Numărul acestora a crescut cu 14 % în perioada 2007-2012 în UE-28 în ansamblu (graficul 2). Printre statele membre ale UE cu o secvență continuă de date pentru această perioadă, cele mai mari creșteri ale numărului de cazuri de spargeri de locuințe înregistrate au avut loc în Grecia (76 %), Spania (74 %), Italia (42 %), România (41 %) și Croația (40 %). În schimb, scăderi mari au fost raportate de Lituania (-36 %) și Slovacia (-29 %) pe parcursul perioadei de 5 ani acoperită de indexul prezentat în tabelul 5; a se observa faptul că există o întrerupere a secvenței în cazul Spaniei, care ar putea explica în parte creșterea deosebit de mare.

Furturile de autovehicule se referă la furturi de automobile, motociclete, autobuze și camioane, precum și de vehicule agricole și de construcții. Numărul de furturi de autovehicule a scăzut în mod constant la nivelul UE în ultimii ani, în parte ca urmare a îmbunătățirilor tehnice aduse pentru descurajarea furturilor de vehicule. Numărul delictelor înregistrat în UE-28 la această categorie de infracțiuni a scăzut cu 37 % în perioada 2007-2012, cu o scădere de mai mult de jumătate a numărului furturilor de autovehicule înregistrată în Anglia și Țara Galilor, precum și în Scoția (în cazul acestora înregistrându-se o scădere de -53 %). În Grecia, numărul de furturi de autovehicule a crescut în perioada 2007-2012 cu 38 % (tabelul 6).

Delictele legate de droguri

Traficul de droguri este un subset al categoriei mai largi a delictelor legate de droguri. Acesta include deținerea, cultivarea, producerea, furnizarea, transportul, importul, exportul și finanțarea ilegale ale operațiunilor legate de droguri. Întrucât datele privind traficul de droguri înregistrate în Franța în 2012 exclud infracțiunile înregistrate de jandarmerie (întrerupere a secvenței), comparațiile cu numărul total al cazurilor de trafic de droguri înregistrat în anul de referință 2011 nu ar fi concludente. Comparativ cu tendințele înregistrate în cazul altor tipuri de infracțiuni, numărul delictelor legate de traficul de droguri a înregistrat o scădere relativ mică (-5 %) în UE-28 în perioada 2007-2012 (a se vedea graficul 2). O scădere substanțială a traficului de droguri a fost înregistrată în Scoția (-48 %) și în Estonia (-40 %) – a se vedea tabelul 7 – în timp ce scăderi mai mici s-au înregistrat în unele dintre cele mai mari state membre ale UE, în special în Germania (-26 %); o scădere deosebit de mare a fost înregistrată în Ungaria, atribuită în principal unei întreruperi a secvenței. Cu toate acestea, majoritatea statelor membre (18 state membre, precum și Irlanda de Nord și Anglia și Țara Galilor) au înregistrat creșteri ale numărului total al delictelor legate de traficul de droguri în perioada 2007-2012, cea mai mare creștere înregistrându-se în Lituania și în Suedia, unde numărul delictelor legate de traficul de droguri s-a mărit de peste două ori în perioada 2007-2012. În plus, dintre țările din afara UE prezentate în tabelul 7, Turcia a înregistrat un număr al delictelor legate de traficul de droguri de peste trei ori mai mare în perioada 2007-2012.

Numărul agenților de poliție a rămas constant

Agenții de poliție includ agenți din cadrul poliției pentru infracțiuni, al poliției rutiere, poliției de frontieră și jandarmeriei, agenți de poliție în uniformă, agenți de ordine publică și agenți din cadrul poliției municipale, cu excepția personalului civil, a vameșilor, a personalului din cadrul poliției fiscale, al poliției militare, al serviciilor de informații, a personalului de rezervă din cadrul poliției pentru operațiuni speciale, a cadeților și a personalului din cadrul poliției judiciare. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că există variații ale acestei definiții între diferitele jurisdicții.

Numărul total de agenți de poliție de la nivelul UE-28 a fost constant în ultimii ani. Cu excepția Irlandei de Nord și a Bulgariei, numărul de agenți de poliție din UE a crescut cu 2,3 % în perioada 2007–2012 (a se vedea tabelul 8). În 2012, Italia, Spania și Germania au înregistrat cel mai mare număr de agenți de poliție dintre statele membre ale UE; împreună au înregistrat un procent de 45 % din numărul total de la nivelul UE.

Raportat la numărul de locuitori, cel mai mare număr de agenți de poliție din perioada 2010-2012 s-a înregistrat în Cipru (631 la 100 de mii de locuitori), în timp ce cel mai mic număr s-a înregistrat în Finlanda (151 la 100 de mii de locuitori) - a se vedea graficul 4. Între 2007-2009 și 2010-2012, numărul de agenți de poliție în raport cu numărul de locuitori a crescut substanțial în Ungaria și în Estonia (cu toate că au existat întreruperi ale secvenței în această perioadă în cazul ambelor state membre), precum și în Belgia, Spania și Grecia. În schimb, în aceeași perioadă, Franța și Cipru au înregistrat cele mai mari scăderi ale numărului de agenți de poliție în raport cu numărul de locuitori.

O creștere constantă a efectivelor din penitenciare

Datele privind efectivele din penitenciare includ deținuții adulți și minori condamnați și persoanele aflate în detenție preventivă din toate tipurile de penitenciare. Sunt excluse persoanele care nu sunt deținute în cazuri penale, ci în scopuri administrative (de exemplu pentru anchetele privind statutul de imigrant).

În 2012, s-a înregistrat un număr de 643 000 de deținuți în UE-28 (cu excepția Scoției), iar în perioada 2007-2012 numărul total de deținuți din UE-28 (exceptând și de data aceasta Scoția) a crescut cu 7 % (a se vedea tabelul 9). În această perioadă, numărul efectivelor din penitenciare a crescut în Malta cu puțin peste jumătate (53 %), iar cel înregistrat în Italia și Slovacia cu puțin peste o treime (35 % și, respectiv, 34 %). Dintre țările din afara UE prezentate în tabelul 9, s-au înregistrat creșteri semnificative (în termeni relativi) în Liechtenstein (97 %), Muntenegru (51 %) și Turcia (41 % în perioada 2007-2011); a se avea în vedere că există o întrerupere a secvenței care poate explica în parte creșterea semnificativă din Muntenegru.

O analiză a numărului deținuților în raport cu numărul total al locuitorilor este prezentată în graficul 5 ca medie pentru perioadele 2007–2009 și 2010–2012. Pentru aceste două perioade, cele trei state membre baltice au înregistrat cele mai mari cifre de deținuți pe cap de locuitor: cifra înregistrată în Letonia a rămas constantă între cele două perioade, în Lituania a crescut, în timp ce în Estonia a scăzut. Cu excepția Scoției, pentru perioada 2010-2012 media de la nivelul UE-28 a fost de 128 de deținuți la 100 de mii de locuitori comparativ cu cifra de 125 înregistrată în perioada 2007-2009. Cele mai mici cifre pentru perioada 2010–2012 s-au înregistrat în statele membre nordice și în Slovenia (între 60 și 72 de deținuți la 100 de mii de locuitori).

Sursele și disponibilitatea datelor

Eurostat a publicat statistici privind criminalitatea și sistemele de justiție penală începând cu anul 1950 pentru numărul total de infracțiuni înregistrate, iar începând cu 1993 pentru un ansamblu de delicte specifice; baza de date cuprinde, de asemenea, statistici privind efectivele din penitenciare începând cu 1987 și numărul agenților de poliție începând cu 1993.

Datele pentru Regatul Unit sunt raportate pentru jurisdicțiile separate ale Angliei și Țării Galilor, Scoției și Irlandei de Nord.

Ca regulă generală, compararea statisticilor privind criminalitatea și sistemele de justiție penală trebuie să se bazeze mai curând pe tendințe decât pe niveluri, plecând de la ipoteza că sistemul de înregistrare dintr-o anumită țară își păstrează în ansamblu aceleași caracteristici în timp. Cu toate acestea, există multe întreruperi ale secvențelor temporale, precum și alte modificări metodologice sau ale definițiilor.

Compararea între țări a statisticilor privind criminalitatea poate fi influențată de o serie de factori, precum:

  • sistemele juridice și de justiție penală diferite;
  • procentajul de infracțiuni semnalate poliției și înregistrate de aceasta;
  • diferențele legate de momentul înregistrării infracțiunilor (de exemplu, momentul în care infracțiunile sunt semnalate poliției, momentul în care persoana suspectă este identificată etc.);
  • diferențele dintre regulile de contabilizare a delictelor multiple;
  • diferențele dintre listele de delicte incluse în datele globale privind criminalitatea.

În consecință, informațiile prezentate ar trebui analizate cu precauție.

Datele privind efectivele din penitenciare pot fi, de asemenea, influențate de o serie de factori, precum:

  • numărul de cauze tratate de către instanțele judecătorești;
  • procentul de delincvenți care sunt condamnați la pedepse cu închisoarea;
  • durata sentințelor pronunțate;
  • numărul de persoane în arest preventiv;
  • data la care a fost efectuat studiul (în special în cazurile în care au existat amnistii sau alte tipuri de eliberare anticipată).

Efectivele din penitenciare ar trebui să fie contabilizate ca numărul total de deținuți adulți și minori (inclusiv deținuții aflați în arest preventiv) la data de 1 septembrie a fiecărui an. Datele includ delincvenții aflați în penitenciare, în centre pentru delincvenți minori, în centre pentru toxicomani și în spitale psihiatrice sau alte spitale.

În toate statele membre ale UE se depun în prezent eforturi pentru a îmbunătăți comparabilitatea statisticilor privind criminalitatea. Pașii către un sistem statistic mai comparabil privind criminalitatea și justiția penală au fost descriși în Comunicarea Comisiei Europene intitulată „Evaluarea criminalității în UE: plan de acțiune privind statisticile pentru perioada 2011–2015” [COM(2011) 713 final].

Context

Eliminarea progresivă a controalelor de frontieră de pe teritoriul UE a facilitat în mod considerabil libera circulație a cetățenilor europeni, dar se poate să fi facilitat, de asemenea, acțiunile delincvenților, în special din cauza faptului că raza de acțiune a autorităților de aplicare a legii și a sistemelor de justiție penală se întinde, în general, până la limitele frontierelor naționale.

De la adoptarea Tratatului de la Amsterdam, UE și-a fixat obiectivul de a crea un spațiu comun de libertate, securitate și justiție. Acest obiectiv a fost dezvoltat în continuare prin Programul de la Haga din 2004, în care se subliniau 10 domenii prioritare: consolidarea drepturilor fundamentale și a cetățeniei; lupta împotriva terorismului; definirea unei abordări echilibrate a migrației; dezvoltarea unei gestionări integrate a frontierelor externe ale UE; instituirea unei proceduri comune în materie de azil; maximizarea impactului pozitiv al imigrației; asigurarea unui echilibru corespunzător între protecția vieții private și securitate în cadrul schimbului de informații; elaborarea unui concept strategic de combatere a crimei organizate; asigurarea unui veritabil spațiu european de justiție; și asumarea partajată a responsabilității și asigurarea solidarității.

Recunoașterea reciprocă a deciziilor luate de către judecătorii naționali ar trebui să devină piatra de temelie a cooperării judiciare în materie penală, cu o gamă de instrumente care au fost dezvoltate în vederea facilitării cooperării practice transfrontaliere.

Ca parte a activității de armonizare și dezvoltare a statisticilor privind criminalitatea și sistemele de justiție penală, statele membre ale UE au decis de comun acord să armonizeze definițiile delictelor și nivelul sancțiunilor pentru anumite tipuri de delicte.

Vezi şi

Informatii suplimentare Eurostat

Publicații

Bază de date

Crimes recorded by the police (crim_gen)
Crimes recorded by the police - NUTS 3 regions (crim_gen_reg)
Crimes recorded by the police: homicide in cities (crim_hom_city)
Crimes recorded by the police: historical data (total crime) 1950-2000 (crim_hist)
Police officers (crim_plce)
Prison population (crim_pris)
Prison population: historical data 1987-2000 (crim_pris_hist)

Secțiune specială

Metodologie / Metadate

Date-sursă pentru tabele și grafice (MS Excel)

Alte informații

Legături externe


Note

  1. ↑ De exemplu, Grecia, Cipru, Luxemburg, Islanda și Liechtenstein nu clasifică separat „spargerile de locuințe” și le includ în categoria generală a jafurilor (din magazine, garaje etc.). Datele furnizate de aceste țări nu pot fi, prin urmare, comparate în mod direct cu cele ale țărilor care includ doar spargerile de locuințe.
Retrieved from "https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Archive:Crime_statistics/ro&oldid=259837"