Statistici privind locuințele

Date din octombrie 2012. Cele mai recente date: Informații suplimentare Eurostat, Tabele principale și Bază de date.

Graficul 1: Distribuția populației în funcție de tipul de locuință, 2010
(% din populație) - Sursa: Eurostat (ilc_lvho01)

Graficul 2: Populația în funcție de regimul de ocupare a locuințelor, 2010
(% din populație) - Sursa: Eurostat (ilc_lvho02)

Graficul 3: Rata de supraaglomerare, 2010
(% din populația specificată) - Sursa: Eurostat (ilc_lvho05a)

Graficul 4: Condiții precare de locuit, 2010
(% din populație) - Sursa: Eurostat (ilc_mdho06a)

Tabelul 1: Rata costurilor suplimentare pentru locuințe în funcție de regimul de ocupare a locuințelor, 2010
(% din populație) - Sursa: Eurostat (ilc_lvho07c) și (ilc_lvho07a)

Acest articol oferă o vedere de ansamblu asupra statisticilor recente privind locuințele în Uniunea Europeană (UE), țările AELS și Croația, concentrându-se asupra tipurilor de locuințe, asupra regimului de ocupare a locuințelor (alegerea de a deține sau de a închiria o locuință), asupra calității și a accesibilității locuințelor.

Locuințele decente, la un preț accesibil și într-un mediu sigur reprezintă o necesitate și un drept fundamentale. Asigurarea satisfacerii acestei necesități, care ar putea reduce sărăcia și excluziunea socială, continuă să fie o problemă considerabilă într-o serie de țări europene.

Principalele rezultate statistice

Tip de locuință

În 2010, 41,8 % din populația UE-27 locuia în apartamente, puțin peste o treime (34,4 %) în case unifamiliale, iar 23,0 % în case duplex. Procentajul persoanelor care locuiau în apartamente a fost cel mai ridicat din statele membre ale UE în Letonia (65,4 %), Estonia și Spania (în ambele 64,5 %). Procentajul persoanelor care locuiau în case unifamiliale a fost cel mai ridicat în Slovenia (67,3 %), Ungaria (64,5 %), România (61,0 %) și Danemarca (59,2 %); Croația și Norvegia au raportat, de asemenea, proporții ridicate (72,9 % și respectiv 62,7 %) ale populației care locuia în case unifamiliale. Cea mai mare tendință de a locui în case duplex a fost observată în Țările de Jos (60,7 %), Regatul Unit (60,3 %) și Irlanda (58,3 %) – a se vedea graficul 1.

Regimul de ocupare a locuințelor

În 2010, peste un sfert (27,9 %) din populația UE-27 locuia într-o locuință proprietate personală pentru care era în curs de rambursare un credit ipotecar sau un alt tip de credit, în timp ce peste două cincimi (42,9 %) din populație locuia în locuințe de proprietate personală care nu erau grevate de niciun credit ipotecar sau de un alt tip de credit. Prin urmare, numai peste șapte din zece (70,8 %) persoane din UE-27 locuiau în locuințe proprii, în timp ce 17,8 % locuiau în locuințe închiriate la prețul pieței, iar 11,4 % locuiau în spații de locuit cu chirie redusă sau în folosință gratuită.

Peste jumătate din populația din fiecare stat membru al UE (a se vedea graficul 2) locuia în locuințe proprii în 2010; proporțiile au variat de la 53,2 % în Germania până la 97,5 % în România. În Elveția, procentajul persoanelor care locuiau în locuințe închiriate era mai mare decât cel al persoanelor care locuiau în locuințe de proprietate personală; circa 55,6 % din populație locuia în locuințe închiriate. În Suedia (68,0 %), Țările de Jos (59,5 %) și Danemarca (52,7 %) peste jumătate din populație locuia în locuințe proprietate personală pentru care era în curs de rambursare un credit ipotecar sau un altfel de credit; acesta era, de asemenea, cazul în Islanda (67,6 %) și Norvegia (61,1 %).

În 2010, procentajul persoanelor care locuiau în locuințe închiriate la prețul pieței era sub 10 % în 12 state membre ale UE, precum și în Croația. În schimb, în Germania, Danemarca, Țările de Jos, Suedia, Luxemburg și Austria peste un sfert din populație locuia în locuințe închiriate la prețul pieței; această proporție a crescut până la aproape o jumătate (49,9 %) în Elveția. Proporția populației care locuia într-o locuință cu chirie redusă sau în folosință gratuită a fost sub 20 % în toate statele membre ale UE.

Calitatea locuințelor

Unul dintre aspectele fundamentale luate în considerare la evaluarea calității locuințelor este disponibilitatea unui spațiu suficient. Rata de supraaglomerare descrie proporția populației care locuiește în locuințe supraaglomerate, definite prin numărul de camere de care dispune o gospodărie, prin mărimea gospodăriei, precum și prin vârstele și situația familială a membrilor acesteia.

În 2010, 17,6 % din populația UE-27 locuia în locuințe supraaglomerate (a se vedea graficul 3); cele mai ridicate rate de supraaglomerare s-au înregistrat în Letonia (57,1 %), România (54,9 %), Polonia (47,5 %), Bulgaria (47,4 %), Ungaria (47,2 %) și Lituania (46,4 %); o proporție similară s-a înregistrat și în Croația (44,4 %). În schimb, în Țările de Jos (2,0 %) și în Cipru (2,8 %) s-au înregistrat cele mai scăzute rate de supraaglomerare, în timp ce zece alte state membre ale UE (precum și Norvegia, Elveția și Islanda) au raportat că mai puțin de 10 % din populația lor locuia în locuințe supraaglomerate.

În 2010, în cadrul populației expuse la riscul de sărăcie (mai exact, populația care locuia în gospodării în care venitul disponibil echivalent pe persoană era sub 60 % din venitul național median), rata supraaglomerării din UE-27 a fost de 29,4 %, cu circa 11,8 puncte procentuale mai mare decât rata corespunzătoare întregii populații. Cele mai mari rate ale supraaglomerării în cadrul populației expuse la riscul de sărăcie s-au înregistrat în Ungaria (69,7 %), Letonia (67,6 %), Polonia (65,6 %) și România (65,2 %), iar peste jumătate din numărul total al persoanelor expuse riscului de sărăcie din Slovacia, Estonia, Bulgaria și Lituania locuiau, de asemenea, în locuințe supraaglomerate. La polul opus, cele mai scăzute rate ale supraaglomerării pentru persoanele amenințate de riscul sărăciei au fost raportate de Țările de Jos (4,5 %), Malta (5,8 %), Cipru (5,9 %), Irlanda și Spania (în ambele 6,8 %); acestea au fost singurele state membre ale UE care au raportat că mai puțin de una din zece persoane la risc de sărăcie locuiau în condiții de supraaglomerare (a se vedea graficul 3).

Pe lângă supraaglomerare, anumite alte aspecte legate de condițiile precare de locuit – cum sunt lipsa sălii de baie sau a toaletei, acoperișurile cu probleme de izolație sau iluminarea naturală insuficientă – sunt luate în considerare pentru crearea unui indicator mai complet al calității locuințelor. Rata condițiilor de locuit extrem de precare se definește ca fiind proporția de persoane care locuiesc într-o locuință considerată supraaglomerată, fiind afectate în același timp de cel puțin una dintre problemele susmenționate legate de condițiile precare de locuit. În 2010, pe teritoriul UE-27 în ansamblu, aproximativ 5,7 % din populație se afla într-o situație caracterizată de condiții extrem de precare de locuit (a se vedea graficul 4). Au existat opt state membre ale UE în care peste una din zece persoane locuia în condiții extrem de precare, această proporție ridicându-se la 22,6 % în Letonia și ajungând la puțin peste una din patru persoane (26,9 %) în România. În schimb, sub 1 % din populația din Finlanda, Irlanda și Țările de Jos locuia în condiții extrem de precare.

Accesibilitatea locuințelor

În 2010, circa 10 % din populația UE-27 locuia în gospodării care alocau cheltuielilor pentru locuință cel puțin 40 % din venitul lor disponibil echivalent (a se vedea tabelul 2). Procentajul populației ale cărei costuri pentru locuință depășeau 40 % din veniturile lor disponibile echivalente era cel mai ridicat în cazul chiriașilor care plăteau chirie la prețul pieței (26,3 %) și cel mai scăzut în cazul locuințelor de proprietate personală și care nu erau grevate de niciun credit ipotecar sau de un alt tip de credit (6,0 %).

Media UE-27 maschează diferențe semnificative între statele membre: la o extremă s-au situat o serie de state membre în cazul cărora o proporție relativ mică a populației locuia în gospodării care alocau pentru locuință peste 40 % din venitul lor disponibil, mai exact Cipru (2,5 %), Malta (3,4 %), Finlanda și Portugalia (în ambele 4,2 %) și Slovenia (4,3 %). La cealaltă extremă, aproape un sfert din populație în Danemarca (21,9 %) și Grecia (18,1 %) cheltuia mai mult de 40 % din venitul disponibil echivalent pentru locuințe, pe următoarele locuri situându-se Regatul Unit (16,5 %) și România (15,0 %).

Date-sursă și disponibilitate

Datele utilizate în această secțiune sunt extrase în principal din microdatele existente în Statisticile UE referitoare la venit și la condițiile de viață (EU-SILC). Populația de referință este alcătuită din toate gospodăriile private și membrii lor actuali rezidenți pe teritoriul statului membru în momentul culegerii datelor; persoanele care locuiesc în gospodării colective și în instituții sunt în general excluse din populația-țintă. Agregatul UE-27 este o medie ponderată a populației pe baza datelor naționale individuale.

Context

UE nu are responsabilități specifice în ceea ce privește locuințele; guvernele naționale sunt cele care își elaborează propriile politici în acest domeniu. Cu toate acestea, multe dintre statele membre ale UE se confruntă cu provocări similare: de exemplu, cum ar trebui reînnoit fondul de locuințe, cum să fie planificată și combătută expansiunea urbană, cum să fie promovată dezvoltarea durabilă, cum să fie ajutați tinerii și grupurile defavorizate pe piața imobiliară sau cum să fie promovată eficiența energetică în rândul proprietarilor de locuințe.

Problemele legate de locuințele sociale, de lipsa unei locuințe sau de integrare se bucură de o atenție specială în cadrul agendei politicii sociale a UE. Carta drepturilor fundamentale prevede la articolul II-94: „Pentru a combate marginalizarea socială și sărăcia, Uniunea recunoaște și respectă dreptul la asistență socială și la asistență în ceea ce privește locuința, destinate să asigure o viață demnă tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii și de legislațiile și practicile naționale.” În acest context, în cadrul unei reuniuni a Consiliului European desfășurate la Nisa în 2000 s-a ajuns la un acord asupra unei serii de obiective privind locuințele, și anume „să se aplice politici având obiectivul de a garanta accesul tuturor la locuințe decente și igienice, precum și la serviciile de bază necesare pentru a duce o viață normală, în funcție de circumstanțele locale (electricitate, apă, încălzire etc.)” și „să se instituie politici care urmăresc să prevină crizele personale, care pot determina situații de excluziune socială precum îndatorarea, excluderea din sistemul de învățământ sau pierderea locuinței.” Această competență a fost extinsă în 2010, când Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale (COM(2010) 758 final) a instituit o serie de acțiuni care să contribuie la reducerea numărului de persoane expuse la riscul de sărăcie sau excluziune socială cu cel puțin 20 de milioane de persoane până în 2020 – a se vedea, de asemenea, articolul statistici privind incluziunea socială.

Informații suplimentare Eurostat

Publicații

Housing conditions in Europe in 2009 - Statistics in focus 4/2011 (în limba engleză)
Employment and Social Developments in Europe 2011 (în limba engleză)
Income and living conditions in Europe – Statistical books (în limba engleză)
The social situation in the European Union 2009 – Statistical books (în limba engleză)
51 million young EU adults lived with their parent(s) in 2008 - Statistics in focus 50/2010 (în limba engleză)
Combating poverty and social exclusion (în limba engleză)

Tabele principale

Living conditions and welfare (t_livcon), a se vedea:

Income and living conditions (t_ilc)

Income distribution and monetary poverty (t_ilc_ip)

Living conditions (t_ilc_lv)

Bază de date

Living conditions and welfare (livcon), a se vedea:

Income and living conditions (ilc)

Living conditions (ilc_lv)

Housing conditions (ilc_lvho)

Material deprivation (ilc_md)

Housing deprivation (ilc_mdho)

Alte informații

Regulamentul 1177/2003 din 16 iunie 2003 privind statisticile comunitare referitoare la venit și la condițiile de viață (EU-SILC)
Regulamentul 1553/2005 din 7 septembrie 2005 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1177/2003 privind statisticile comunitare referitoare la venit și la condițiile de viață (EU-SILC)
Regulamentul 1791/2006 din 20 noiembrie 2006 de adaptare a anumitor regulamente și decizii adoptate în domeniile ... statisticii, ..., având în vedere aderarea Bulgariei și a României

Linkuri externe

OECD - Housing (în limba engleză)
United Nations - Housing and its environment (în limba engleză)
WHO - Housing (în limba engleză)

A se vedea de asemenea

Housing conditions (în limba engleză)
Statistici privind distribuția veniturilor
Statistics on European cities (în limba engleză)