Archive:Structura și îmbătrânirea populației

Date extrase în iunie 2017. Cele mai recente date: Informații suplimentare Eurostat, tabele principale și bază de date. Actualizare planificată a articolului: Septembrie 2018.

Tabelul 1: Structura de vârstă a populației în funcție de principalele grupe de vârstă, 2006 și 2016
(% din populația totală)
Sursa: Eurostat (demo_pjanind)

Figura 1: Creșterea ponderii populației cu vârsta de 65 de ani și peste între 2006 și 2016
(puncte procentuale)
Sursa: Eurostat (demo_pjanind)

Figura 2: Vârsta mediană a populației, 2006-16
(ani)
Sursa: Eurostat (demo_pjanind)

Figura 3: Vârsta mediană a populației, UE- 28, 2001-16
(ani)
Sursa: Eurostat (demo_pjanind)

Tabelul 2: Indicatori privind structura de vârstă a populației, 1 ianuarie 2016
(%)
Sursa: Eurostat (demo_pjanind)

Figura 4: Piramide demografice, UE-28, 2001 și 2016
(% din populația totală)
Sursa: Eurostat (demo_pjangroup)

Figura 5: Piramide demografice, UE-28, 2016 și 2080
(% din populația totală)
Sursa: Eurostat (demo_pjangroup) și (proj_13npms)

Figura 6: Structura de vârstă a populației în funcție de principalele grupe de vârstă în UE-28, în 2016-80
(% din populația totală)
Sursa: Eurostat (demo_pjangroup) şi (proj_13npms)

Figura 7: Rata preconizată de dependență a persoanelor vârstnice, UE-28, 2016-80
(%)
Sursa: Eurostat (demo_pjanind) și (proj_13ndbims)

Acest articol studiază impactul îmbătrânirii demografice în cadrul Uniunii Europene (UE), care va avea, probabil, o importanță majoră în următoarele decenii. Valori constant scăzute ale natalității și o speranță de viață mai mare contribuie la modificarea structurii piramidei demografice în UE-28; probabil cea mai importantă schimbare va fi tranziția accentuată către o structură de populație mult mai îmbătrânită, o evoluție care a devenit deja evidentă în mai multe state membre ale UE.

Prin urmare, procentul de populație în vârstă de muncă la nivelul UE-28 este în scădere, în timp ce numărul relativ de locuitori care ies la pensie este în creștere. Ponderea persoanelor în vârstă din totalul populației va crește semnificativ în deceniile următoare, pe măsură ce un procent tot mai mare din generația născută în perioada exploziei demografice postbelice atinge vârsta de pensionare. Acest lucru va conduce la rândul său, la creșterea sarcinii suportate de persoanele în vârstă de muncă în ceea ce privește acoperirea cheltuielilor sociale necesare pentru populația îmbătrânită pentru o serie de servicii asociate acesteia.

Principalele rezultate statistice

Structura populației

La 1 ianuarie 2016, populația UE-28 a fost estimată la 510,3 milioane. Tinerii (între 0 și 14 ani) au reprezentat 15,6 % din populația UE-28 (a se vedea Tabelul 1), în timp ce persoanele considerate a fi în vârstă de muncă (între 15 și 64 de ani) au reprezentat 65,3 % din populație. Persoanele mai în vârstă (65 de ani sau peste) au avut o pondere de 19,2 % (o creștere de 0,3 % în comparație cu anul precedent și cu 2,4 % în comparație cu 10 ani în urmă).

La nivelul statelor membre ale UE, cea mai mare pondere de tineri din totalul populației în 2016 a fost înregistrată în Irlanda (21,9 %), în timp ce valoarea cea mai scăzută a fost înregistrată în Germania (13,2 %). În ceea ce privește ponderea persoanelor cu vârsta de 65 de ani sau peste din populația totală, Italia (22,0 %), Grecia (21,3 %) și Germania (21,1 %) au înregistrat ponderile cele mai mari, în timp ce Irlanda a avut ponderea cea mai scăzută (13,2 %).

Structura populației din AELS și țările candidate a fost similară cu cea general observată în UE, principalele excepții fiind Turcia și Islanda (unde structura populației a fost similară cu cea a Irlandei): în aceste două țări, procentul reprezentat de grupa cea mai tânără de vârstă a fost unul ridicat (24,0 %, și, respectiv, 20,0 %), iar persoanele în vârstă de 65 de ani sau peste au avut, comparativ, o pondere mică din totalul populației (8,2 % și, respectiv, 13,9 %). Albania și fosta Republică iugoslavă a Macedoniei au avut, de asemenea, o pondere relativ scăzută de populație în vârstă de 65 de ani sau peste (12,9 % și, respectiv, 13,0 %). Cu toate acestea, tendința existenței unei populații îmbătrânite este, de asemenea, vizibilă și în aceste țări.

Vârsta mediană a populației din UE-28 a fost de 42,6 ani la 1 ianuarie 2016 (a se vedea Figura 2). Asta înseamnă că jumătate din populația UE-28 era mai bătrână de 42,6 ani, iar cealaltă jumătate, mai tânără. La nivelul statelor membre ale UE, vârsta mediană a variat între 36,6 ani în Irlanda și 45,8 ani în Germania, ceea ce confirmă structurile relativ tinere și relativ bătrâne de populație înregistrate în fiecare din aceste două state membre. Vârsta mediană înregistrată în Turcia (31,1 ani), precum și în Islanda (36,1 ani) în 2016 a fost mai mică decât cea din oricare din statele membre ale UE. Albania a avut de asemenea o vârstă mediană scăzută (36,7 ani) și a cunoscut în continuare cea mai mare creștere a vârstei mediane în ultimii 10 ani: aceasta a crescut cu 27,9 % (sau 8 ani, de la 28,7 în 2006, până la 36,7 de ani în 2016).

Vârsta mediană în UE-28 a crescut cu 4,3 ani (în medie cu 0,3 ani pe an) între 2001 și 2016, crescând de la 38,3 ani la 42,6 ani (a se vedea Figura 3). Între 2006 și 2016, vârsta mediană a crescut în toate statele membre ale UE, cu 4,0 sau mai mulți ani în Portugalia, Grecia, Lituania, România și Spania. (a se vedea Figura 2).

Rata de dependență a persoanelor vârstnice poate fi folosită pentru a studia nivelul de suport oferit persoanelor mai tinere și/sau mai în vârstă de către populația în vârstă de muncă; aceste rate sunt exprimate în funcție de dimensiunea relativă a populațiilor mai tinere și/sau mai în vârstă raportată la populația în vârstă de muncă. Rata de dependență a persoanelor vârstnice pentru UE-28 a fost de 29,3 % la 1 ianuarie 2016 (a se vedea Tabelul 2); prin urmare, la fiecare persoană în vârstă de 65 de ani sau peste au existat aproape patru persoane în vârstă de muncă. Rata de dependență a persoanelor vârstnice a variat pe teritoriul statelor membre ale UE de la valorile cele mai scăzute de 20,4 % în Irlanda, 20,5 % în Luxemburg și 20,6 % în Slovacia, până la valorile cele mai ridicate de 34,3 % în Italia, 33,1 % în Grecia, 32,4 % în Finlanda și 32,0 % în Germania, ceea ce înseamnă aproximativ trei persoane în vârstă de muncă pentru fiecare persoană în vârstă de 65 de ani sau peste.

Combinația ratei de dependență a persoanelor vârstnice și a celor tinere dă rata totală de dependență (calculată ca raportul dintre persoanele dependente, tinere și bătrâne, și populația considerată a fi în vârstă de muncă, cu alte cuvinte între 15 și 64 de ani), care în 2016 era de 53,2 % în UE-28, ceea ce indică că existau aproximativ două persoane cu vârstă de muncă pentru fiecare persoană dependentă. În 2016, cea mai mică rată totală de dependență la nivelul statelor membre ale UE a fost înregistrată în Slovacia (42,4 %), iar cea mai mare în Franța (59,4 %).

O evoluție în general ascendentă poate fi observată pentru rata totală de dependență și pentru rata de dependență a persoanelor vârstnice la nivelul UE-28. Spre exemplu, rata de dependență a persoanelor vârstnice a crescut în ultimul deceniu cu 4,3 puncte procentuale (sau cu 17,2 % din valoarea sa anterioară) (de la 25 % în 2006 la 29,3 % în 2016).

Piramidele demografice (a se vedea Figurile 4 și 5) prezintă distribuția populației în funcție de sex și în funcție de grupele de vârstă de cinci ani. Fiecare bară corespunde ponderii sexului și grupei respective de vârstă din totalul populației (bărbați și femei împreună). Piramida demografică la nivelul UE-28 la data de 1 ianuarie 2016 este îngustă în partea de jos și devine din ce în ce mai romboidală datorită cohortelor de populație din generația „baby-boom” ca urmare a ratelor sporite de fertilitate din mai multe țări europene la mijlocul anilor 1960 (cunoscută ca „generația baby-boom”). Acești reprezentanți ai generației „baby-boom” continuă să reprezinte o parte importantă a populației în vârstă de muncă. Prima din aceste cohorte de mari dimensiuni, născute pe o perioadă de 20-30 de ani se apropie acum de vârsta pensionării, așa cum se poate vedea din comparația cu piramida demografică pentru anul 2001. Grosul generației „baby-boom” înaintează spre vârful piramidei demografice, astfel încât partea inferioară a piramidei, reprezentată de populația în vârstă de muncă și baza devin din ce în ce mai înguste - așa cum se poate vedea din Figura 4.

Tendințe trecute și viitoare de îmbătrânire a populației din UE

Îmbătrânirea populației este o tendință pe termen lung care a început cu câteva decenii în urmă în Europa. Această tendință este vizibilă la nivelul transformărilor structurii de vârstă a populației și se reflectă într-o pondere în creștere a persoanelor în vârstă, cuplată cu o pondere în scădere a persoanelor în vârstă de muncă, raportată la populația totală.

Ponderea populației cu vârstă de 65 de ani și peste este în creștere în toate statele membre ale UE, în statele AELS și în țările candidate. Creșterea înregistrată în ultimul deceniu variază de la 5,2 puncte procentuale în Malta și 4,5 puncte procentuale în Finlanda, până la 1,0 punct procentual sau mai puțin în Belgia și Luxemburg. În ultimul deceniu (2006-16), s-a înregistrat o creștere de 2,4 puncte procentuale în UE-28 la nivel global (a se vedea Figura 1). Pe de altă parte, ponderea populației cu vârstă mai mică de 15 ani din UE-28 a scăzut cu 0,4 puncte procentuale.

Creșterea ponderii relative a persoanelor vârstnice poate fi explicată prin sporirea longevității, tendință care a devenit vizibilă de câteva decenii, pe măsură ce speranța de viață a crescut (a se vedea statisticile privind mortalitatea și speranța de viață); această evoluție este deseori numită „îmbătrânirea vârfului” piramidei demografice.

Pe de altă parte, nivelurile constant scăzute ale fertilității de-a lungul mai multor ani au contribuit la îmbătrânirea populației, numărul din ce în ce mai mic de nașteri ducând la o scădere a procentului de tineri din totalul populației (a se vedea statisticile privind fertilitatea). Acest proces este cunoscut sub denumirea de „îmbătrânirea bazei” piramidei demografice, putându-se observa îngustarea bazei piramidelor demografice din UE-28 în perioada 2001-2016.

În încercarea de a analiza tendințele viitoare ale îmbătrânirii populației, cele mai recente proiecții privind populația, elaborate de Eurostat (EUROPOP2015) au acoperit perioada 2015-2080. În cadrul EUROPOP2015, populația UE-28 este proiectată ca înregistrând o creștere până la valoarea maximă de 528,6 milioane în jurul anului 2050, urmând ca apoi să descrească treptat până la 518,8 milioane până în 2080.

Compararea piramidelor demografice pentru 2015 și 2080 (a se vedea Figura 5) arată că se anticipează că populația UE-28 va continua să îmbătrânească. În următoarele decenii, numărul mare de reprezentanți ai generației „baby-boom” vor îngroșa numărul persoanelor vârstnice. Totuși, până în 2080, piramida va lua tot mai mult forma unui bloc, îngustându-se considerabil la mijloc (în jurul vârstei de 45-54 de ani).

Un alt aspect legat de îmbătrânirea populației este îmbătrânirea progresivă a populației mai vârstnice, pe măsură ce importanța relativă a persoanelor foarte în vârstă crește într-un ritm mai rapid decât orice alt segment de vârstă al populației din UE. Ponderea persoanelor în vârstă de 80 de ani sau peste raportată la populația UE-28 este estimată să crească de peste două ori în perioada 2016-2080, de la 5,4 % la 12,7 % (a se vedea Figura 6).

În perioada 2016-2080, se preconizează că ponderea populației în vârstă de muncă va scădea în mod constant până în 2050 înainte de a se stabiliza într-o anumită măsură, în timp ce persoanele mai în vârstă vor reprezenta probabil o pondere în creștere din populația totală: persoanele în vârstă de 65 de ani sau peste vor reprezenta 29,1 % din populația UE-28 până în 2080, în comparație cu procentul de 19,2 % înregistrat în 2016. Ca urmare a migrației populației între diferitele grupe de vârstă, se estimează că rata de dependență a persoanelor vârstnice în UE-28 aproape se va dubla de la 29,3 % în 2016 la 52,3 % până în 2080 (a se vedea Figura 7). Se anticipează că rata totală de dependență va crește de la 53,2 % în 2016 la 79,7 % până în 2080.

Sursele și disponibilitatea datelor

Eurostat colectează date din statele membre ale UE și din alte țări participante la activitatea de colectare a datelor demografice cu privire la populație începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an. Definiția recomandată este „populația de rezidenți obișnuiți” și reprezintă numărul de locuitori al unei anumite zone la data de 1 ianuarie a anului în cauză (sau, în anumite cazuri, la data de 31 decembrie a anului precedent). În conformitate cu recomandările internaționale ale Națiunilor Unite, definiția „populația de rezidenți obișnuiți” se bazează pe o perioadă de referință de 12 luni, cu alte cuvinte, persoanele incluse ar fi trebuit să locuiască la locul lor de reședință obișnuită o perioadă continuă de cel puțin 12 luni înainte de data de referință sau să fi sosit la locul lor de reședință obișnuită în perioada de 12 luni anterioară datei de referință cu intenția de a sta acolo timp de cel puțin un an. Totuși, țările pot raporta la Eurostat cifre privind populația bazate pe datele culese în urma celor mai recente recensăminte, ajustate în funcție de componentele variației populației care au apărut de la ultimul recensământ sau, alternativ, cifre privind populația bazate pe populația înregistrată/cu loc de reședință legal.

În 2011, a fost realizat un recensământ al populației și al locuințelor în toate statele membre ale UE, în țările AELS și în țările candidate la UE. Este o practică comună ca țările să își revizuiască estimările anuale privind populația, după ce rezultatele recensământului populației și al locuințelor devine disponibil. Estimările privind populația bazate pe rezultatele recensământului pot introduce discontinuități în seriile de date privind dimensiunea și structura populației.

Eurostat furnizează informații pentru o gamă variată de date demografice. Datele privind populația includ defalcări în funcție de mai multe caracteristici, cum ar fi vârsta, sexul, starea civilă și studiile.

La fiecare trei ani, Eurostat elaborează proiecții privind populația la nivel național. Aceste proiecții sunt scenarii de tipul „ce se întâmplă dacă” care urmăresc să furnizeze informații despre dimensiunea și structura de vârstă probabilă viitoare a populației pe baza premiselor cu privire la tendințele viitoare privind fertilitatea, speranța de viață și migrația; ultimul exercițiu de proiecție a fost EUROPOP2015.

Context

Proiecțiile Eurostat privind populația sunt folosite de către Comisia Europeană pentru a analiza impactul probabil la populațiilor în curs de îmbătrânire asupra cheltuielilor publice. Este foarte probabil ca toate cheltuielile sociale crescute legate de îmbătrânirea populației, sub formă de pensii, servicii de asistență medicală, centre de plasament sau asistență medicală privată să conducă la creșterea sarcinii suportate de populația în vârstă de muncă.

O serie de politici importante, în special în sectorul social și în cel economic, folosesc date demografice pentru planificarea acțiunilor, pentru programele de monitorizare și evaluare - de exemplu, îmbătrânirea populației și efectele probabile ale acesteia asupra sustenabilității finanțelor publice și asupra dispozițiilor privind asigurările sociale sau impactul social și economic al schimbării demografice.