Archive:Structura și îmbătrânirea populației


Date extrase în august 2020.

Actualizare planificată a articolului: noiembrie 2021.


This Statistics Explained article has been archived on 20 July 2021.


Highlights

În 2019, peste o cincime (20,3 %) din populația din UE-27 avea vârsta de 65 de ani sau mai mult.

Ponderea persoanelor în vârstă de 80 de ani sau peste raportată la populația UE-27 este estimată să crească de două ori și jumătate în perioada 2019-2100, de la 5,8 % la 14,6 %.

[[File:Population_structure_and_ageing-interactive_YB2020-RO.xlsx]]

Creșterea ponderii populației cu vârsta de 65 de ani și peste între 2009 și 2019

Acest articol studiază impactul îmbătrânirii demografice în cadrul Uniunii Europene (UE), care va avea, probabil, o importanță majoră în următoarele decenii. Valorile constant scăzute ale natalității și o speranță de viață mai mare contribuie la modificarea structurii piramidei demografice în UE-27; probabil cea mai importantă schimbare va fi tranziția accentuată către o structură de populație mult mai îmbătrânită, o evoluție care a devenit deja evidentă în mai multe state membre ale UE-27.

Prin urmare, procentul de populație în vârstă de muncă la nivelul UE-27 este în scădere, în timp ce numărul relativ al pensionarilor este în creștere. Ponderea persoanelor în vârstă din totalul populației va crește semnificativ în deceniile următoare. Acest lucru va conduce, la rândul său, la creșterea sarcinii suportate de persoanele în vârstă de muncă în ceea ce privește acoperirea cheltuielilor sociale necesare pentru populația îmbătrânită pentru o serie de servicii asociate acesteia.

Full article

Ponderea persoanelor în vârstă continuă să crească

La 1 ianuarie 2019, populația UE-27 a fost estimată la 446,8 milioane. Tinerii (între 0 și 14 ani) au reprezentat 15,2 % din populația UE-27 (a se vedea tabelul 1), în timp ce persoanele considerate a fi în vârstă de muncă (între 15 și 64 de ani) au reprezentat 64,6 % din populație. Persoanele mai în vârstă (65 de ani sau peste) au avut o pondere de 20,3 % (o creștere de 0,3 puncte procentuale în comparație cu anul precedent și de 2,9 puncte procentuale în comparație cu 10 ani în urmă).

La nivelul statelor membre ale UE-27, cea mai mare pondere de tineri din totalul populației în 2019 a fost înregistrată în Irlanda (20,5 %), în Franța (18,0 %) și în Suedia (17,8 %), în timp ce valorile cele mai scăzute au fost înregistrate în Italia (13,2 %), în Germania (13,6 %), în Malta și în Portugalia (ambele 13,7 %). În ceea ce privește ponderea persoanelor cu vârsta de 65 de ani sau peste din populația totală, Italia (22,8 %), Grecia (22,0 %), Portugalia și Finlanda (ambele 21,8 %) au înregistrat ponderile cele mai mari, în timp ce Irlanda (14,1 %) și Luxemburg (14,4 %) au avut ponderea cea mai scăzută.

<image zoom="100">
Tabelul 1: Structura de vârstă a populației în funcție de principalele grupe de vârstă, 2009 și 2019
(% din populația totală)
Sursa: Eurostat (demo_pjanind)

Structura populației din Regatul Unit, precum și din AELS și țările candidate a fost similară cu cea observată în general în UE-27, principalele excepții fiind Islanda și Turcia (unde structura populației a fost similară cu cea a Irlandei): în aceste două țări, procentul reprezentat de grupa cea mai tânără de vârstă a fost unul ridicat (19,0 % și, respectiv, 23,4 %), iar persoanele în vârstă de 65 de ani sau peste au avut, comparativ, o pondere mică din totalul populației (14,2 % și, respectiv, 8,8 %). Albania și Macedonia de Nord au avut, de asemenea, o pondere relativ scăzută de populație în vârstă de 65 de ani sau peste (ambele 14,1 %). Cu toate acestea, tendința existenței unei populații îmbătrânite este, de asemenea, vizibilă și în aceste țări (a se vedea figura 1).

<image zoom="100">
Figura 1: Creșterea ponderii populației cu vârsta de 65 de ani și peste între 2009 și 2019
(puncte procentuale)
Sursa: Eurostat (demo_pjanind)

Cea mai mare valoare a vârstei mediane s-a înregistrat în Italia

Vârsta mediană a populației din UE-27 este în creștere și era de 43,7 ani la 1 ianuarie 2019 (a se vedea figura 2). Aceasta înseamnă că jumătate din populația UE-27 era mai bătrână de 43,7 ani, iar cealaltă jumătate, mai tânără. La nivelul statelor membre ale UE-27, vârsta mediană a variat între 37,7 ani în Irlanda și Cipru și 46,7 ani în Italia, ceea ce confirmă structurile relativ tinere și relativ bătrâne de populație înregistrate în fiecare din aceste două state membre. Vârsta mediană înregistrată în AELS și în țările candidate în 2019 a fost mai mică decât cea înregistrată la nivelul UE-27, cu excepția Liechtensteinului (44,2 ani) și a Serbiei (43,7 ani, corespunzătoare UE-27).

<image zoom="100">
Figura 2: Vârsta mediană a populației, 2009-2019
(ani)
Sursa: Eurostat (demo_pjanind)

Vârsta mediană în UE-27 a crescut cu 2,7 ani (în medie cu 0,3 ani pe an) între 2009 și 2019, crescând de la 41,0 ani la 43,7 ani. Aceasta a crescut în toate statele membre ale UE-27 (cu 4,0 ani sau mai mult în Spania, Portugalia, Lituania, Grecia, Irlanda și Slovacia), cu excepția Suediei, unde a scăzut (de la valoarea de 40,7 ani în 2009 la 40,5 ani în 2019). Albania a cunoscut cea mai mare creștere a vârstei mediane din ultimii 10 ani: aceasta a crescut cu 5,6 ani, de la 31,1 ani în 2009 până la 36,7 ani în 2019 (a se vedea figura 2).

La fiecare persoană în vârstă de 65 de ani sau peste au existat puțin mai mult de trei persoane în vârstă de muncă

Rapoartele de dependență pot fi folosite pentru a studia nivelul de asistență oferit persoanelor mai tinere și/sau mai în vârstă de către populația în vârstă de muncă; aceste rapoarte sunt exprimate în funcție de dimensiunea relativă a populațiilor mai tinere și/sau mai în vârstă raportată la populația în vârstă de muncă. Raportul de dependență a persoanelor vârstnice pentru UE-27 a fost de 31,4 % la 1 ianuarie 2019 (a se vedea tabelul 2); prin urmare, la fiecare persoană în vârstă de 65 de ani sau peste au existat puțin peste trei persoane în vârstă de muncă. Raportul de dependență a persoanelor vârstnice a variat în statele membre ale UE-27 de la valori minime de 20,7 % în Luxemburg și de 21,6 % în Irlanda – adică aproape cinci persoane în vârstă de muncă la fiecare persoană în vârstă de 65 de ani sau peste – la valori maxime de 35,7 % în Italia, de 35,1 % în Finlanda și de 34,6 % în Grecia – adică mai puțin de trei persoane în vârstă de muncă la fiecare persoană în vârstă de 65 de ani sau peste.

<image zoom="100">
Tabelul 2: Indicatori privind structura de vârstă a populației, 1 ianuarie 2019
(%)
Sursa: Eurostat (demo_pjanind)

Combinația între raportul de dependență a persoanelor tinere și a celor vârstnice dă raportul total de dependență (calculat ca raportul dintre persoanele dependente, tinere și vârstnice, și populația considerată a fi în vârstă de muncă, cu alte cuvinte între 15 și 64 de ani). În 2019, acest raport total era de 54,9 % în UE-27, ceea ce arată că existau aproximativ două persoane în vârstă de muncă pentru fiecare persoană aflată în întreținere. În 2019, cel mai mic raport total de dependență la nivelul statelor membre ale UE-27 a fost înregistrat în Luxemburg (43,8 %), iar cel mai mare în Franța (61,5 %).

O evoluție în general ascendentă poate fi observată pentru raportul total de dependență și pentru raportul de dependență a persoanelor vârstnice la nivelul UE-27. Raportul de dependență a persoanelor vârstnice a crescut cu 5,4 puncte procentuale în ultimul deceniu (de la 26,0 % în 2009 la 31,4 % în 2019), în timp ce raportul total de dependență a crescut cu 5,9 puncte procentuale în aceeași perioadă (de la 49,0 % în 2009 la 54,9 % în 2019).

Tendințe trecute și viitoare de îmbătrânire a populației din UE-27

Îmbătrânirea populației este o tendință pe termen lung care a început cu câteva decenii în urmă în Europa. Această tendință este vizibilă la nivelul transformărilor structurii de vârstă a populației și se reflectă într-o pondere în creștere a persoanelor în vârstă, cuplată cu o pondere în scădere a persoanelor în vârstă de muncă, raportată la populația totală.

Piramidele demografice (a se vedea figurile 3 și 4) prezintă distribuția populației în funcție de sex și în funcție de grupele de vârstă de cinci ani. Fiecare bară corespunde ponderii sexului și grupei respective de vârstă din totalul populației (bărbați și femei împreună). Piramida demografică la nivelul UE-27 la data de 1 ianuarie 2019 este îngustă în partea de jos și are o formă romboidală datorită cohortelor de populație din generația „baby-boom” ca urmare a ratelor sporite de fertilitate din mai multe țări europene după Al Doilea Război Mondial (cunoscută ca „generația baby-boom”). Acești reprezentanți ai generației „baby-boom” sporesc în prezent populația în vârstă de pensionare, astfel cum reiese din comparația cu piramida demografică pentru anul 2004. Grosul generației „baby-boom” înaintează spre vârful piramidei demografice, astfel încât populația în vârstă de muncă și baza devin din ce în ce mai înguste – așa cum se poate vedea din figura 3.

<image zoom="100">
Figura 3: Piramide demografice, UE-27, 2004 și 2019
(% din populația totală)
Sursa: Eurostat (demo_pjangroup)

Ponderea populației cu vârstă de 65 de ani și peste este în creștere în toate statele membre ale UE-27, în statele AELS și în țările candidate, precum și în Regatul Unit. Creșterea înregistrată în ultimul deceniu variază de la 5,1 puncte procentuale în Finlanda, 4,7 puncte procentuale în Cehia și 4,5 puncte procentuale în Malta, până la 1,1 puncte procentuale în Germania și 0,4 puncte procentuale în Luxemburg. În ultimul deceniu (2009-2019), s-a înregistrat o creștere de 2,9 puncte procentuale în UE-27 în ansamblu (a se vedea figura 1). Pe de altă parte, ponderea populației cu vârstă mai mică de 15 ani din UE-27 a scăzut cu 0,2 puncte procentuale (a se vedea tabelul 1).

Creșterea ponderii relative a persoanelor vârstnice poate fi explicată prin sporirea longevității, tendință care a devenit vizibilă de câteva decenii, pe măsură ce speranța de viață a crescut (a se vedea statisticile privind mortalitatea și speranța de viață); această evoluție este deseori numită „îmbătrânirea vârfului” piramidei demografice.

Pe de altă parte, nivelurile constant scăzute ale fertilității de-a lungul mai multor ani au contribuit la îmbătrânirea populației, numărul din ce în ce mai mic de nașteri ducând la o scădere a procentului de tineri din totalul populației (a se vedea statisticile privind fertilitatea). Acest proces este cunoscut sub denumirea de „îmbătrânirea bazei” piramidei demografice, putându-se observa îngustarea bazei piramidelor demografice din UE-27 în perioada 2004-2019.

În încercarea de a analiza tendințele viitoare ale îmbătrânirii populației, cele mai recente proiecții privind populația elaborate de Eurostat au acoperit perioada 2019-2100. Populația UE-27 este proiectată să crească până la valoarea maximă de 449,3 milioane în jurul anului 2026, urmând ca apoi să descrească treptat până la 416,1 milioane până în 2100.

Compararea piramidelor demografice pentru 2019 și 2100 (a se vedea figura 4) arată că se anticipează că populația UE-27 va continua să îmbătrânească. În următoarele decenii, numărul persoanelor în vârstă va crește semnificativ. Până în 2100, piramida va lua tot mai mult forma unui bloc, îngustându-se considerabil la mijloc (în jurul vârstei de 45-54 de ani).

<image zoom="100">
Figura 4: Piramide demografice, UE-27, 2019 și 2100
(% din populația totală)
Sursa: Eurostat (demo_pjangroup) și (proj_18np)


Un alt aspect legat de îmbătrânirea populației este îmbătrânirea progresivă a populației mai vârstnice, pe măsură ce ponderea relativă a persoanelor foarte în vârstă crește într-un ritm mai rapid decât orice alt segment de vârstă al populației din UE-27. Ponderea persoanelor în vârstă de 80 de ani sau peste raportată la populația UE-27 este estimată să crească de două ori și jumătate în perioada 2019-2100, de la 5,8 % la 14,6 % (a se vedea figura 5).

<image zoom="100">
Figura 5: Structura de vârstă a populației în funcție de principalele grupe de vârstă în UE-27, în 2019-2100
(% din populația totală)
Sursa: Eurostat (demo_pjanind) și (proj_18ndbi)

În perioada 2019-2100, se preconizează că ponderea populației în vârstă de muncă va scădea, în timp ce persoanele mai în vârstă vor reprezenta probabil o pondere în creștere din populația totală: persoanele în vârstă de 65 de ani sau peste vor reprezenta 31,3 % din populația UE-27 până în 2100, în comparație cu procentul de 20,2 % înregistrat în 2019. Ca urmare a trecerii populației dintr-o grupă de vârstă în alta, se estimează că raportul de dependență a persoanelor vârstnice din UE-27 aproape se va dubla, ajungând de la 31,4 % în 2019 la 57,1 % până în 2100, iar raportul total de dependență va crește de la 54,9 % în 2019 la 82,6 % până în 2100 (a se vedea figura 6). Se estimează că vârsta mediană va crește cu 5,1 ani, ajungând de la 43,7 ani în 2019 la 48,8 ani în 2100.

<image zoom="100">
Figura 6: Raportul total de dependență preconizat și raportul preconizat de dependență a persoanelor vârstnice, UE-27, 2019-2100
(%)
Sursa: Eurostat (demo_pjanind) și (proj_18ndbi)

Date-sursă pentru tabele și grafice

Surse de date

Eurostat colectează date din statele membre ale UE și din alte țări participante la activitatea de colectare a datelor demografice cu privire la populație începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an. Definiția recomandată este „populația de rezidenți obișnuiți” și reprezintă numărul de locuitori dintr-o anumită zonă la data de 1 ianuarie a anului în cauză (sau, în anumite cazuri, la data de 31 decembrie a anului precedent). În conformitate cu recomandările internaționale ale Națiunilor Unite, definiția „populația de rezidenți obișnuiți” se bazează pe o perioadă de referință de 12 luni, cu alte cuvinte, persoanele incluse ar fi trebuit să locuiască la locul lor de reședință obișnuită o perioadă continuă de cel puțin 12 luni înainte de data de referință sau să fi sosit la locul lor de reședință obișnuită în perioada de 12 luni anterioară datei de referință cu intenția de a sta acolo timp de cel puțin un an. Totuși, țările pot raporta la Eurostat cifre privind populația bazate pe datele culese în urma celor mai recente recensăminte, ajustate în funcție de componentele variației populației care au apărut de la ultimul recensământ sau, alternativ, cifre privind populația bazate pe populația înregistrată/cu loc de reședință legal.

În 2011, a fost realizat un recensământ al populației și al locuințelor în toate statele membre ale UE, în țările AELS și în țările candidate la UE. Este o practică comună ca țările să își revizuiască estimările anuale privind populația, după ce rezultatele recensământului populației și al locuințelor devine disponibil. Estimările privind populația bazate pe rezultatele recensământului pot introduce discontinuități în seriile de date privind dimensiunea și structura populației.

Eurostat furnizează informații pentru o gamă variată de date demografice. Datele privind populația includ defalcări în funcție de mai multe caracteristici, cum ar fi vârsta, sexul, starea civilă și studiile.

La fiecare trei ani, Eurostat elaborează proiecții privind populația la nivel național. Aceste proiecții sunt scenarii de tipul „ce se întâmplă dacă”, care urmăresc să furnizeze informații despre dimensiunea și structura de vârstă probabilă viitoare a populației pe baza premiselor cu privire la tendințele viitoare privind fertilitatea, speranța de viață și migrația.

Contextul

Proiecțiile Eurostat privind populația sunt folosite de către Comisia Europeană pentru a analiza impactul probabil al populațiilor în curs de îmbătrânire asupra cheltuielilor publice. Este foarte probabil ca toate cheltuielile sociale crescute legate de îmbătrânirea populației, sub formă de pensii, servicii de asistență medicală, centre de plasament sau asistență medicală privată, să conducă la creșterea sarcinii suportate de populația în vârstă de muncă.

O serie de politici importante, în special în sectorul social și în cel economic, folosesc date demografice pentru planificarea acțiunilor, pentru programele de monitorizare și evaluare – de exemplu, îmbătrânirea populației și efectele probabile ale acesteia asupra sustenabilității finanțelor publice și asupra dispozițiilor privind asigurările sociale sau impactul social și economic al schimbării demografice.

Direct access to
Other articles
Tables
Database
Dedicated section
Publications
Methodology
Legislation
Visualisations
External links




EURPOP2019 – Population projections at national level (2019-2100) (proj_19n)
  • Population projections (ESMS metadata file – proj_esms) (în limba engleză)
  • Fertility (ESMS metadata file – demo_fer_esms) (în limba engleză)
  • Mortality (ESMS metadata file – demo_mor_esms) (în limba engleză)
  • Marriages and divorces (ESMS metadata file – demo_nup_esms) (în limba engleză)
  • Population (ESMS metadata file – demo_pop_esms) (în limba engleză)