Statistici privind criminalitatea

„Date din septembrie 2011. Cele mai recente date:: Informatii_suplimentare_Eurostat, Tabele principale şi Baza de date.”

Uniunea Europeană (UE), statisticile disponibile în prezent privind criminalitatea și justiția penală reflectă diversitatea politicilor și sistemelor juridice din țările UE. Chiar dacă, într-adevăr, elaborarea statisticilor privind criminalitatea și justiția penală este încă într-o fază incipientă, este în curs de elaborare un sistem care facilitează comparabilitatea.

Tabelul 1: Agenți de poliție, 1998-2008
Sursa: Eurostat (crim_plce), (tps00001) și (demo_r_d2jan)

Tabelul 2: Infracțiuni înregistrate de poliție, 1998-2008
(1 000)
Sursa: Eurostat (crim_gen)

Figura 1: Delicte înregistrate de poliție, UE-27, 2005-2008 (1)
(2005=100)
Sursa: Eurostat (crim_gen)

Tabelul 3: Efectivele din penitenciare, 1998-2008
Sursa: Eurostat (crim_pris), (tps00001) și (demo_r_d2jan)

Compararea statisticilor privind criminalitatea între statele membre ar trebui să se concentreze, în mod ideal, mai curând asupra tendințelor înregistrate în timp decât asupra unor comparații directe ale nivelurilor între țări de-a lungul unui an specific, întrucât datele pot fi influențate de o serie de factori, printre care se numără nivelurile diferite de clasificare penală, eficacitatea sistemului de justiție penală și practicile de arhivare ale poliției; în plus, este probabil ca o proporție relativ mare a infracțiunilor să rămână neînregistrată.

Principalele rezultate statistice

În 2008, existau 1,7 milioane de agenți de poliție în UE-27, ceea ce a însemnat o creștere globală cu 2,5&nbsp% față de situația înregistrată cu cinci ani în urmă (cu excepția Bulgariei – a se vedea Tabelul 1). În perioada 1998-2008 s-au înregistrat unele schimbări destul de rapide ale dimensiunilor corpurilor polițienești naționale, numărul agenților de poliție fiind redus cu peste o cincime în toate statele membre din regiunea Mării Baltice. Republica Cehă (-4,0&nbsp%) și Austria (-0,7&nbsp%) au efectuat reduceri mai modeste ale corpului polițienesc. Pe de altă parte, s-au înregistrat creșteri cu cel puțin 20&nbsp% ale numărului agenților de poliție în Irlanda și Cipru; în toate celelalte state membre (pentru care sunt disponibile date neîntrerupte) s-au înregistrat creșteri ale corpurilor polițienești respective.

În 2008, poliția a înregistrat aproximativ 29 de milioane de infracțiuni în UE-27 (a se vedea Tabelul 2). Începând cu 2000, numărul infracțiunilor înregistrate în UE-27 a crescut pentru a atinge un maxim în jurul anului 2003, dar apoi a scăzut în fiecare an până în 2008. De la nivelul de vârf al infracțiunilor, înregistrat în UE în 2003, și până în 2008, numărul infracțiunilor înregistrate a scăzut cu cel puțin 20&nbsp% în Polonia, Malta, precum și în Anglia și Țara Galilor (în cadrul Regatului Unit). În Figura 1 este prezentată evoluția numărului de infracțiuni înregistrate între 2005 și 2008: cea mai mare scădere a numărului de infracțiuni raportate în perioada susmenționată a vizat furturile de autovehicule.

Efectivele din penitenciare în UE-27 au crescut cu 1,2&nbsp% pe an de-a lungul perioadei cuprinse între 1998 și 2008, atingând un total de aproape 620 000 de deținuți, ceea ce înseamnă un număr de 124 de deținuți la 100 000 de persoane din populația totală. Exprimat în acești termeni relativi, numărul cel mai mare de deținuți a fost înregistrat în penitenciarele din statele membre din regiunea Mării Baltice și din Polonia, și anume peste 200 de deținuți la 100 000 de locuitori în 2008, în timp ce numărul relativ de deținuți din Republica Cehă a fost puțin sub acest nivel. La cealaltă extremă, țările nordice - și anume Danemarca, Finlanda și Suedia - (precum și Islanda și Norvegia din cadrul țărilor terțe, datele pentru aceste două țări fiind din 2007), cât și Slovenia și Irlanda au raportat, fiecare, sub 75 de deținuți la 100 000 de locuitori în 2008, în timp ce Elveția a depășit cu puțin acest nivel (a se vedea Tabelul 3).

Sursele şi disponibilitate datelor

Eurostat a publicat statistici privind criminalitatea și justiția penală începând cu anul 1950, menționând doar numărul total de infracțiuni, iar începând cu 1993 a publicat date care acoperă un ansamblu de delicte specifice. În plus, baza de date cuprinde, de asemenea, statistici privind efectivele din penitenciare începând cu 1987 și privind numărul agenților de poliție începând cu 1993. Cifrele pentru Regatul Unit sunt raportate pentru jurisdicțiile separate ale Angliei și Țării Galilor, Scoției și Irlandei de Nord.

Compararea între țări a statisticilor privind criminalitatea poate fi afectată de o serie de factori, cum sunt:

sistemele juridice și de justiție penală diferite;
procentajul infracțiunilor raportate către poliție și înregistrate de poliție;
diferențele legate de momentul înregistrării (de exemplu, momentul în care infracțiunile sunt semnalate poliției, momentul în care persoana suspectă este identificată etc.);
diferențele dintre regulile de contabilizare a infracțiunilor multiple;
diferențele dintre listele de infracțiuni incluse în cifrele globale privind criminalitatea.

În consecință, informațiile prezentate ar trebui analizate cu precauție.

Cifrele privind efectivele din penitenciare pot fi, de asemenea, influențate de o serie de factori, cum sunt:

numărul de cauze tratate de către instanțele judecătorești,
procentul de delincvenți care sunt condamnați la pedepse cu închisoarea,
durata sentințelor pronunțate și numărul de persoane în arest preventiv,
data la care a fost efectuat studiul (în special în cazurile în care au existat amnistii sau alte tipuri de eliberare anticipată).

Efectivele din penitenciare ar trebui să fie contabilizate ca numărul total de deținuți adulți și minori (inclusiv deținuții aflați în arest preventiv) la data de 1 septembrie a fiecărui an. Cifrele includ delincvenții aflați în centre penitenciare, în centre pentru delincvenți minori, în centre pentru toxicomani și în spitale psihiatrice sau alte spitale.

Ca regulă generală, comparațiile trebuie să se bazeze mai curând pe tendințe decât pe niveluri, plecând de la ipoteza că sistemul de înregistrare dintr-o țară își păstrează în ansamblu aceleași caracteristici în timp. Cu toate acestea, există multe întreruperi ale secvențelor temporale, precum și alte modificări metodologice sau ale definițiilor.

Context

Eliminarea progresivă a controalelor de frontieră pe teritoriul UE a facilitat în mod considerabil libera circulație a cetățenilor europeni, dar se poate să fi facilitat, de asemenea, acțiunile delincvenților, în special din cauza faptului că raza de acțiune a autorităților de aplicare a legii și a sistemelor de justiție penală se întinde, în general, până la limitele frontierelor naționale.

De la adoptarea Tratatului de la Amsterdam, UE și-a fixat obiectivul de a crea un spațiu comun de libertate, securitate și justiție. Acest obiectiv a fost dezvoltat în continuare prin Programul de la Haga din 2004, în care se subliniau zece domenii prioritare: consolidarea drepturilor fundamentale și a cetățeniei, lupta împotriva terorismului; definirea unei abordări echilibrate a migrației, dezvoltarea gestionării integrate a frontierelor externe ale UE, instituirea unei proceduri comune în materie de azil, maximizarea impactului pozitiv al imigrației, asigurarea unui echilibru corespunzător între protecția vieții private și securitate în cadrul schimbului de informații, elaborarea unui concept strategic de combatere a crimei organizate, asigurarea unui veritabil spațiu european de justiție, precum și asumarea partajată a responsabilității și asigurarea solidarității.

Ca parte a activității de armonizare și dezvoltare a sistemelor privind criminalitatea și justiția penală, statele membre ale UE au decis de comun acord să armonizeze definițiile infracțiunilor și nivelul sancțiunilor pentru anumite tipuri de infracțiuni. În plus, recunoașterea reciprocă a deciziilor luate de către judecătorii naționali ar trebui să devină piatra de temelie a cooperării judiciare în materie penală, cu o gamă de instrumente care au fost dezvoltate în vederea facilitării cooperării practice transfrontaliere.

Cu privire la cooperarea polițienească, UE dorește să faciliteze accesul autorităților de aplicare a legii din fiecare dintre statele membre la informații relevante (cum ar fi datele referitoare la ADN, datele dactiloscopice, datele privind înregistrarea vehiculelor sau bazele de date privind imigrația) și să amelioreze cooperarea polițienească într-un cadru comun în vederea protecției datelor cu caracter personal. Accesul la informații este reglementat de o serie de acte normative, printre care se numără Directiva 2006/24/CE privind păstrarea datelor, Decizia-cadru 2006/960/JAI adoptată la inițiativa Suediei, Decizia 2008/615/JAI a Consiliului (Decizia Prüm) și Regulamentul 767/2008 privind sistemul de informații privind vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre.

Cooperarea polițienească a fost încurajată prin intermediul unor acte legislative, ca de exemplu Directiva-cadru 2002/465/JHA privind echipele comune de anchetă și Decizia 2008/617/JHA a Consiliului privind cooperarea îmbunătățită dintre unitățile speciale de intervenție, creându-se, de asemenea, o serie de organizații/organisme pentru facilitarea cooperării dintre diferitele instituții responsabile cu aplicarea legii, precum Colegiul European de Poliție (CEPOL), http://www.europol.europa.eu/ Oficiul European de Poliție (Europol)] sau http://www.frontex.europa.eu/ Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale UE (Frontex)]. De asemenea, UE sprijină o serie de proiecte naționale și multinaționale, prin intermediul unor programe precum „Prevenirea și combaterea infracționalității” (Decizia 2007/125/JHA a Consiliului).

Primele etape către un sistem statistic mai comparabil privind criminalitatea și justiția penală sunt descrise în Comunicarea (COM(2006) 437)) a Comisiei Europene, privind elaborarea unei strategii a UE globale și coerente în vederea elaborării de statistici în materie de criminalitate și justiție penală: un plan de acțiune al UE pentru 2006-2010. Pe termen scurt, obiectivul a fost colectarea de date la nivel național și evaluarea calității acestora. Totuși, scopul pe termen lung al Direcției Generale Afaceri Interne a Comisiei Europene este elaborarea, în strânsă colaborare cu Eurostat, a unei metodologii armonizate pe care ar trebui să se bazeze colectarea statisticilor la nivelul UE, permițând astfel comparații între statele membre privind structura și tendințele criminalității.

În special, s-au înregistrat progrese în ceea ce privește colectarea unor statistici legate de poliție și elaborarea unei anchete comune privind victimele criminalității. Colectarea datelor referitoare la spălarea banilor este în curs de desfășurare, iar prioritățile viitoare includ informațiile privind traficul de persoane, corupția și criminalitatea informatică. La sfârșitul lui 2011, a fost lansat, de asemenea, un studiu pilot pentru evaluarea nivelului și impactului infracțiunilor comise împotriva întreprinderilor din statele membre ale UE.