Archive:Conturile naționale și PIB-ul

Date extrase în august 2020.

Actualizare planificată a articolului: noiembrie 2021.

This Statistics Explained article has been archived on 30 July 2021.

Highlights

PIB-ul la nivelul UE-27 a crescut în 2019, pentru al șaselea an consecutiv; creșterea înregistrată în zona euro a fost, de asemenea, cea de a șasea creștere consecutivă.

Evoluții structurale divergente în ultimii 10 ani în UE-27: proporția construcțiilor și proporția activităților financiare și de asigurări în valoarea adăugată totală au scăzut, cea a serviciilor pentru întreprinderi a crescut.

În 2019, economia UE-27 a înregistrat cea de a șasea creștere anuală consecutivă în ceea ce privește investițiile.

Creșterea PIB-ului real, 2009-2019

Conturile naționale constituie sursa pentru o multitudine de indicatori economici bine cunoscuți care sunt prezentați în acest articol. Produsul intern brut (PIB) este cea mai utilizată unitate de măsură pentru dimensiunea globală a unei economii, în vreme ce indicatori derivați precum PIB-ul pe cap de locuitor – de exemplu, în moneda euro sau ajustat pentru a ține seama de diferențele de nivel al prețurilor (astfel cum sunt exprimate în standarde ale puterii de cumpărare, SPC) – cunosc o utilizare largă drept instrumente de comparare a nivelurilor de trai sau de monitorizare a procesului de convergență sau divergență economică în Uniunea Europeană (UE).

Mai mult decât atât, elaborarea unor componente specifice ale PIB-ului și a unor indicatori asociați, precum cei legați de producția economică, importuri și exporturi, investițiile sau consumul pe plan intern (public și privat), precum și datele referitoare la distribuirea veniturilor și a economiilor, pot oferi informații prețioase cu privire la forțele motrice principale ale activității economice, putând constitui astfel baza pentru conceperea, monitorizarea și evaluarea politicilor specifice ale UE.

Acest articol este publicat în fiecare an și conține date anuale. Ediția 2020 descrie doar situația până în anul 2019. În consecință, publicarea primelor constatări privind orice implicări legate de COVID-19 va fi posibilă doar în ediția 2021 a articolului, întreaga amploare a crizei fiind arătată în edițiile următoare.

Full article

Evoluțiile PIB-ului în UE-27: creștere din 2014 până în prezent

Criza financiară și economică globală a avut ca rezultat o recesiune severă în UE-27 în 2009 (a se vedea figura 1), urmată de o redresare în 2010. Criza a început mai devreme în Japonia și Statele Unite ale Americii, cu rate anuale negative de variație a PIB-ului (în termeni reali) deja înregistrate în 2008, și s-a adâncit în 2009, înainte de a se redresa în 2010. În schimb, producția economică a Chinei (inclusiv a Hong Kong-ului) a continuat să crească într-un ritm rapid în timpul crizei (aproape 10 % în fiecare an), încetinind oarecum în anii următori, dar rămânând considerabil mai ridicată decât oricare dintre celelalte economii prezentate în figura 1.

Criza era deja vizibilă în UE-27 în 2008, pe fondul unei reduceri considerabile a ratei de creștere a PIB-ului, aceasta fiind urmată de o scădere a PIB-ului real de 4,3 % în 2009. Redresarea la nivelul UE-27 a însemnat o creștere a indicelui PIB-ului (pe baza volumelor înlănțuite) de 2,2 % în 2010, existând o nouă creștere de 1,8 % în 2011. Ulterior, PIB-ul a scăzut cu 0,7 % în 2012, iar în 2013 variația a fost neglijabilă, înainte să se înregistreze o rată pozitivă în 2014 (1,6 %). Între 2015 și 2018, creșterea a fost relativ stabilă, între 2,0 % și 2,8 % în fiecare an. În 2019, creșterea a încetinit, UE-27 înregistrând o creștere reală a PIB-ului de 1,5 %.

În zona euro (ZE-19), ratele corespunzătoare de variație au fost similare celor din UE-27: reducerile înregistrate în 2009 și în 2012 au fost mai accentuate (-4,5 % și -0,9 %) decât cea din UE-27, iar reducerea din 2012 a fost menținută în 2013 (-0,2 %), în timp ce în UE-27 nu a fost înregistrată nicio variație în 2013. Deși zona euro a înregistrat creștere în fiecare an în care a existat creștere în UE-27, rata de creștere în zona euro a fost de regulă cu 0,1 sau 0,2 puncte procentuale mai scăzută. Ca atare, în perioada 2009-2019, creșterea PIB-ului real în zona euro a fost oarecum mai redusă decât în UE-27 în ansamblu.

Figura 1: Rata de variație a PIB-ului real, 2009-2019
(evoluție în % față de anul anterior)
Sursa: Eurostat (naida_10_gdp)

În UE, creșterea PIB-ului real a cunoscut variații considerabile atât în timp, cât și între statele membre ale UE (a se vedea tabelul 1). După o reducere observată în 2009 în toate statele membre ale UE, cu excepția Poloniei, creșterea economică s-a reluat în 2010 în 23 de state membre, iar în 2011, s-a înregistrat de asemenea o creștere în 23 de state membre. Cu toate acestea, în 2012 această evoluție s-a modificat, mai mult de jumătate (14) dintre statele membre raportând o creștere economică, în timp ce în celelalte state membre producția a scăzut. Ulterior, marea majoritate a statelor membre au înregistrat din nou o creștere, numărul țărilor care au înregistrat o rată pozitivă de variație ajungând la 16 în 2013 și crescând la 23 în 2014 și la 26 în 2015 și 2016. Toate cele 27 de state membre au înregistrat o rată pozitivă de variație în 2017 (pentru prima dată din 2007), precum și în 2018 și 2019. Singurul stat membru cu o rată negativă de variație în 2015 și 2016 a fost Grecia, care a înregistrat scăderi de 0,4 % și 0,2 % după o creștere de 0,7 % în 2014 și cinci reduceri succesive ale producției economice în perioada 2009-2013.

Tabelul 1: Rata de variație a PIB-ului real, 2009-2019
Sursa: Eurostat (naida_10_gdp)

Cele mai ridicate rate anuale de creștere a PIB-ului real în 2019 au fost înregistrate în Irlanda (5,6 %), Ungaria (4,9 %) și Malta (4,7 %), iar cele mai scăzute rate de variație au fost înregistrate în Germania (0,6 %) și Italia (0,3 %).

Creștere medie anuală a PIB-ului de 1,6 % în ultimul deceniu în UE-27 și 1,4 % în zona euro

Polonia a înregistrat în mod constant rate pozitive de variație pe toată perioada arătată în tabelul 1, aceeași situație înregistrându-se și în Albania, Kosovo* (date din 2009 până în 2018) și China (date din 2009 până în 2018), dintre țările terțe prezentate în tabel. Belgia, Bulgaria, Danemarca, Germania, Estonia, Irlanda, Franța, Lituania, Malta și Slovacia au înregistrat cea de a zecea rată anuală pozitivă consecutivă de variație în 2019; aceeași situație s-a înregistrat și în Regatul Unit, Norvegia, Elveția și Statele Unite ale Americii, în timp ce Turcia a înregistrat cea de a noua rată anuală pozitivă consecutivă de variație în 2018.

Efectele crizei economice și financiare globale au dus la scăderea performanței generale a economiilor statelor membre ale UE, pe baza analizei evoluțiilor din ultimii zece ani. Ratele anuale medii de creștere pentru UE-27 și pentru zona euro (ZE-19) în perioada 2009-2019 au fost de 1,6 %, respectiv de 1,4 % (a se vedea tabelul 1). Cele mai mari rate de creștere în rândul statelor membre, conform acestei măsuri, au fost înregistrate în Irlanda (creștere anuală medie de 6,0 %, care include o creștere excepțională în 2015 ce reflectă activitățile întreprinderilor multinaționale), urmată de Malta (5,7 %), Estonia (3,7 %), Polonia (3,6 %) și Lituania (3,5 %; a se reține că există o întrerupere a seriilor). În schimb, creșterea anuală medie a fost sub 1,0 % în Portugalia și Italia, iar evoluția generală a PIB-ului real a fost negativă în perioada 2009-2019 în Grecia.

Se efectuează de multe ori comparații între țări folosindu-se standarde ale puterii de cumpărare (SPC) care reprezintă valori ajustate pentru a reflecta diferențele la nivelul prețurilor între țări. Este de reținut faptul că datele prezentate în figurile 2 și 3 și în tabelul 2 sunt în prețuri actuale și nu ar trebui să fie utilizate pentru calcularea ratelor de variație din cauza fluctuațiilor de la nivelul inflației și al ratei de schimb.

În 2019, PIB-ul din UE-27 a atins 13,9 trilioane SPC (13 900 de miliarde SPC) – a se reține că pentru UE-27 un SPC este egal cu un euro. Ca atare, PIB-ul UE-27 în SPC a rămas în urma celui înregistrat în Statele Unite în fiecare an din perioada 2009-2019 (după cum arată figura 2; de remarcat, totuși, faptul că valorile SPC sunt destinate comparațiilor între țări, iar nu comparațiilor temporale, întrucât nu pot fi considerate serii cronologice pentru motive metodologice). Este interesant de remarcat faptul că, în mod istoric, China a cunoscut un nivel de producție mai scăzut decât UE-27 sau Statele Unite, însă această situație s-a schimbat odată cu transformarea rapidă și expansiunea continuă a economiei Chinei. PIB-ul Chinei în SPC a atins un nivel în 2013 care a fost - pentru prima dată - mai mare decât cel înregistrat în UE-27. În 2016, PIB-ul Chinei în SPC a fost mai mare decât nivelul înregistrat în Statele Unite, iar în 2017 l-a depășit (o situație pe care China a menținut-o până în prezent).

Figura 2: PIB la prețurile actuale ale pieței, 2009-2019
(miliarde SPC)
Sursa: Eurostat (prc_ppp_ind)

În 2019, Germania a reprezentat mai mult de o cincime din PIB-ul UE-27 în SPC

Zona euro a reprezentat 81,1 % din PIB-ul UE-27 în 2019 (măsurat în SPC), scăzând de la 83,2 % în 2009. În 2019, suma celor mai mari patru economii ale statelor membre UE-27 (Germania, Franța, Italia și Spania) a reprezentat puțin peste trei cincimi (60,7 %) din PIB-ul UE-27, fiind cu 2,0 puncte procentuale mai mică decât cota înregistrată de acestea în urmă cu un deceniu (în 2009). Germania a contribuit cu 22,4% la PIB-ul UE-27 în 2019, înregistrând o creștere față de cota de 21,5 % din 2009. Cotele celorlalte trei cele mai mari state membre au scăzut în perioada 2009-2019, cu 1,8 puncte procentuale în Italia, 1,0 puncte procentuale în Spania și 0,1 puncte procentuale în Franța.

În 2019, PIB-ul pe cap de locuitor a avut o medie de 31 100 EUR la nivelul UE-27

De regulă, pentru a evalua nivelurile de trai se utilizează PIB-ul pe cap de locuitor, adică o cifră ajustată la dimensiunea unei economii din punctul de vedere al populației: populația UE-27 în 2019 a fost de 448 de milioane de persoane. În 2019, PIB-ul mediu pe cap de locuitor pentru UE-27 (în prețuri actuale) a fost de 31,1 mii EUR. Valorile exprimate în SPC au fost ajustate pe baza diferențelor la nivelul prețurilor între țări. Poziția relativă a țărilor individuale poate fi exprimată printr-o comparație cu media UE-27, care este stabilită la 100 (a se vedea jumătatea din dreapta a tabelului 2). Pe baza acestei măsuri, cea mai mare valoare dintre statele membre UE-27 s-a înregistrat în Luxemburg, unde PIB-ul pe cap de locuitor exprimat în SPC a fost de 2,6 ori mai mare față de media UE-27 în 2019 (fapt explicat parțial de numărul mare de lucrători transfrontalieri proveniți din Belgia, din Franța și din Germania). La polul opus, în Bulgaria, PIB-ul pe cap de locuitor exprimat în SPC s-a situat puțin peste jumătate din media UE-27.

Tabelul 2: PIB la prețurile actuale ale pieței, 2009 și 2017-2019
Sursa: Eurostat (prc_ppp_ind)

Evoluția valorilor SPC din ultimii zece ani sugerează că s-a înregistrat o anumită convergență a nivelurilor de trai. Majoritatea statelor membre care au aderat la UE în 2004, 2007 sau 2013 au trecut de pe o poziție aflată destul de mult sub media UE-27 în 2009 pe una mai apropiată de media UE-27 în 2019, în pofida unor impedimente apărute în timpul crizei economice și financiare globale - a se vedea figura 3. Cipru a reprezentat o excepție, întrucât a trecut de pe o poziție peste media UE-27 (106 % din media UE-27 în 2009) pe o poziție situată sub această medie (89 %). Dintre statele membre mai vechi, Italia și Spania au trecut, de asemenea, de la o poziție peste media UE-27 la o poziție sub această medie. Grecia și Portugalia au coborât și mai mult sub media UE-27. Danemarca, Germania și Luxemburg au depășit cu și mai mult media UE-27, în special Irlanda. Celelalte state membre UE-15 - Austria, Belgia, Franța, Suedia, Finlanda și Țările de Jos - au evoluat descendent, trecând de la o poziție situată peste media UE-27 în 2009 la o poziție mai apropiată de media UE-27 în 2019 (rămânând totuși peste această medie).

Figura 3: PIB pe cap de locuitor la prețurile actuale ale pieței, 2009 și 2019
(UE-27 = 100; pe baza SPC pe cap de locuitor)
Sursa: Eurostat (prc_ppp_ind)

Valoarea adăugată brută în UE-27 în funcție de activitatea economică

Aproape trei sferturi din valoarea adăugată totală la nivelul UE-27 în 2019 a fost generată de sectorul serviciilor

Printr-o analiză a PIB-ului din perspectiva producției, tabelul 3 oferă o imagine de ansamblu asupra importanței relative a 10 activități economice (definite pe baza NACE Rev. 2) sub aspectul contribuției acestora la valoarea adăugată brută totală la prețurile actuale de bază.

Între 2009 și 2019, cota sectorului industrial din valoarea adăugată de la nivelul UE-27 a crescut cu 0,7 puncte procentuale la 19,7 %, depășind astfel serviciile de distribuție comercială, transporturile, serviciile de cazare și de alimentație publică, fiind cea mai mare din aceste 10 activități; cota din valoarea adăugată brută totală a serviciilor de distribuție comercială, transporturi, a serviciilor de cazare și de alimentație publică a fost identică în 2009 și în 2019 (19,3 %). Cea mai mare creștere din această perioadă, de 1,1 puncte procentuale de la 10,2 % la 11,3 %, a fost înregistrată la nivelul servicii profesionale, științifice, tehnice, administrative și de asistență - denumite în continuare servicii comerciale - care au devenit cea de a patra cea mai mare activitate, depășind activitățile imobiliare. Celelalte activități care au înregistrat o cotă în creștere au fost serviciile de informare și de comunicare (o creștere de 0,3 puncte procentuale până la 5,0 %) și agricultura, silvicultura și pescuitul (o creștere de 0,1 puncte procentuale până la 1,8 %).

Cea de a treia cea mai mare activitate în 2019 (măsurată în funcție de valoare adăugată brută) a fost administrația publică, apărarea, educația, sănătatea umană și asistența socială, care au înregistrat o scădere a valorii lor adăugate totale de 0,6 puncte procentuale, ajungând la 18,7 % în 2019. Celelalte activități care au înregistrat scăderi similare importante ale cotei lor de producție au fost construcțiile (o scădere de 0,6 puncte procentuale până la 5,6 %) și serviciile financiare și de asigurări (o scădere de 0,7 puncte procentuale până la 4,5 %). Celelalte două activități au înregistrat deopotrivă scăderi mai mici ale cotelor de producție: cota activităților imobiliare a scăzut cu 0,1 puncte procentuale până la 10,8 % și, prin urmare, au trecut de pe poziția a patra pe poziția a cincea în clasamentul celor mai mari activități; cea de a doua cea mai mică contribuție (urmată de agricultură, silvicultură și pescuit) a provenit din arte, divertisment și alte servicii, a căror cotă a scăzut cu 0,3 puncte procentuale, ajungând la 3,3 %.

Tabelul 3: Valoare adăugată brută la prețurile actuale de bază, 2009 și 2019
(pondere în % din valoarea adăugată brută totală)
Sursa: Eurostat (nama_10_a10)

Serviciile au contribuit cu 72,9 % din valoarea adăugată brută totală a UE-27 în 2019 comparativ cu 73,2 % în 2009. Importanța relativă a serviciilor a atins cote deosebit de ridicate în Luxemburg, Malta, Cipru, Franța, Grecia, Țările de Jos, Belgia și Portugalia, unde acestea au reprezentat cel puțin trei sferturi din valoarea adăugată totală. În schimb, cota serviciilor s-a situat între 61 % și 66 % în Irlanda, Cehia, România, Polonia, Slovacia, Slovenia și Ungaria, toate aceste state înregistrând cote relativ ridicate pentru industrie.

Evoluțiile divergente ale activităților economice în ultimul deceniu

Transformările structurale sunt, cel puțin parțial, rezultatul unor fenomene precum schimbările tehnologice, evoluția prețurilor relative, externalizarea și globalizarea, antrenând deseori mutarea activităților de producție și a unor servicii (cele care pot fi prestate la distanță, cum ar fi online sau prin intermediul centrelor de intermediere telefonică) în regiuni cu costuri mai mici ale forței de muncă, atât pe teritoriul UE-27, cât și în afara acestuia. În plus, criza economică și financiară globală și urmările sale au afectat în mod deosebit mai multe activități, dar pentru marea majoritate dintre acestea principalul impact a fost cel al crizei din 2007-2009, cu alte cuvinte înaintea seriilor cronologice arătate în figurile 4 și 5.

În perioada 2009-2014, producția din agricultură, silvicultură și pescuit la nivelul UE-27 a cunoscut o serie de fluctuații, cu rate de variație cuprinse între -4,7 % și 5,4 %. Ulterior, variațiile au fost mai mici, cu reduceri de 0,7 % și 1,1 % în 2015 și 2016, urmate de trei creșteri relativ mici (0,4 %-1,3 %) între 2017 și 2019. În general, producția a fost cu 5,0 % mai mare în 2019 decât cea din 2009. Producția industrială la nivelul UE-27 a crescut cu 11,9 % între 2009 și 2011, redresându-se după criză, însă a scăzut cu 2,3 % în perioada 2011-2013. Ulterior, producția industrială a crescut într-un ritm relativ accelerat în următorii patru ani (înregistrând creșteri anuale de 2,4 % și 3,3 %) și într-un ritm mai redus (1,9 %) în 2018, înainte de a suferi o reducere de 0,5 % în 2019. Producția industrială a înregistrat o creștere de 24,5 % în 2019 față de anul 2009. Construcțiile au suferit reducerea cea mai profundă și mai de durată în urma crizei, producția aferentă scăzând cu 14,9 % în UE-27 între 2009 și 2013 (după ce scăzuse deja în 2008 și 2009), nivelul său reducându-se în fiecare an în această perioadă. Ca atare, creșterea de 1,6 % înregistrată în cazul construcțiilor în 2015 (după ce în 2014 nu a fost înregistrată nicio schimbare) a fost prima creștere anuală în opt ani și a fost urmată de o creștere între 1,3 % și 3,8 % până în 2019. În pofida unei creșteri susținute din ultima perioadă, producția construcțiilor în 2019 a fost cu 3,4 % mai mică decât cea din 2009 (și, prin urmare, considerabil mai mică decât cea de la începutul crizei).

Două activități de servicii - serviciile de informare și de comunicare și activitățile imobiliare - au publicat rate pozitive anuale de variație în fiecare an între 2009 și 2019. O situație similară a fost înregistrată pentru serviciile comerciale, cu excepția unei ușoare scăderi de 0,2 % în 2012, pentru administrația publică, apărare, educație, sănătatea umană și asistența socială cu excepția niciunei variații în 2012 și a unei ușoare scăderi de 0,1 % în 2013, și pentru servicii de distribuție comercială, transporturi, servicii de cazare și de alimentație, cu excepția unei scăderi de 0,5 % în 2013. Dintre acestea, cea mai rapidă creștere generală între 2009 și 2019 a fost înregistrată pentru serviciile de informare și comunicare, producția din 2019 fiind cu 48,9 % mai mare decât cea din 2009; cea mai lentă creștere a fost înregistrată pentru administrația publică, apărare, educație, sănătatea umană și asistența socială (o creștere generală de 9,5 %). Celelalte două activități de servicii - activitățile financiare și de asigurări, precum și artele, divertismentul și alte servicii - au înregistrat deopotrivă trei ani de scădere între 2009 și 2019 și o creștere generală relativ modestă de 5,4 % și, respectiv, 4,8 %.

În 2019, toate activitățile din UE-27 au înregistrat o creștere a valorii lor adăugate brute față de anul 2018, cu excepția sectorului industrial. Activitățile cu cea mai mare creștere au fost activitățile de informare și comunicare (3,9 %) și construcțiile (3,4 %). Producția industrială a scăzut cu 0,5 %, în timp ce cea mai lentă creștere înregistrată în rândul celorlalte activități a fost cea raportată pentru agricultură, silvicultură și pescuit (0,4 %).

Figura 4: Evoluții pentru valoarea adăugată brută reală, UE-27, 2009-2019
(2010 = 100)
Sursa: Eurostat (nama_10_a10)

Figura 5: Evoluții pentru valoarea adăugată brută reală, UE-27, 2009-2019
(2010 = 100)
Sursa: Eurostat (nama_10_a10)

Productivitatea muncii

Pentru a elimina efectele inflației, productivitatea muncii pe lucrător salariat poate fi calculată pe baza datelor ajustate pentru variația prețurilor. O analiză a productivității muncii pe lucrător salariat în termeni reali (pe baza volumelor înlănțuite) în perioada de 10 ani cuprinsă între 2009 și 2019 arată creșteri la nivelul majorității activităților din UE-27, cele mai mari câștiguri la nivelul productivității fiind înregistrate în agricultură, silvicultură și pescuit (în creștere la nivel general cu 30,1 %), în industrie (24,3 %) și în serviciile de informare și comunicare (22,8 %) – a se vedea figura 6. Este de reținut că o comparație precisă a nivelurilor productivității muncii în termeni reali între activități poate fi analizată doar pentru anul de referință 2010 din cauza caracterului non-aditiv al volumelor înlănțuite.

Figura 6: Productivitatea reală a muncii, UE-27, 2009, 2014 și 2019
(mii EUR pe lucrător salariat)
Sursa: Eurostat (nama_10_a10) și (nama_10_a10e)

Date suplimentare privind evoluția productivității reale a muncii, măsurată fie pe lucrător salariat, fie pe oră de muncă, sunt prezentate în tabelul 4. Productivitatea muncii pe lucrător salariat a crescut, în termeni reali, între 2009 și 2019 în aproape toate statele membre UE-27, cu o scădere înregistrată în Grecia (nu există date disponibile pentru Malta). În mod similar, în aceeași perioadă, productivitatea muncii pe oră de muncă a crescut în toate statele membre UE-27, cu excepția Greciei (nu există date disponibile pentru Malta nici în acest caz). Lăsând la o parte statele membre cu o întrerupere a seriei (a se vedea tabelul 4), cele mai mari creșteri (în procente) în cazul ambelor măsuri ale productivității reale a muncii au fost înregistrate în România, Bulgaria, Estonia și Letonia, în timp ce cele mai mici creșteri (în afară de Grecia) au fost înregistrate în Luxemburg și Italia.

Tabelul 4: Productivitatea reală a muncii, 2009, 2014 și 2019
Sursa: Eurostat (nama_10_gdp) și (nama_10_a10_e)

Cheltuielile pentru consum

Pe baza unei analize a evoluției componentelor PIB pe partea cheltuielilor, se poate remarca faptul că, la nivelul UE-27, cheltuielile pentru consumul final au crescut cu 10,8 % ca volum între 2009 și 2019 (a se vedea figura 7), în pofida unor ușoare scăderi în 2012 și în 2013. Cheltuielile pentru consumul final aferente administrației publice au crescut într-un ritm oarecum mai lent, până la 10,0 % între 2009 și 2019. În aceeași perioadă, formarea brută de capital a fost relativ volatilă: aceasta a crescut între 2009 și 2011 cu 8,2 %, a scăzut cu aproximativ aceeași valoare (8,1 %) între 2011 și 2013, ca mai apoi să continue un trend ascendent până în 2019, înregistrând o creștere de 26,9 % între 2013 și 2019. Creșterea exporturilor a depășit creșterea importurilor între 2009 și 2013, precum și în 2017, în timp ce importurile au crescut într-un ritm mai accelerat pe parcursul a cinci din cei șase ani între 2014 și 2019. În perioada 2009-2019, exporturile au crescut cu 61,0 % în total, iar importurile au crescut cu 55,3 %.

Figura 7: Evoluții ale cheltuielilor de consum real, ale formării brute de capital, ale exporturilor și importurilor, UE-27, 2009-2019
(2010 = 100)
Sursa: Eurostat (nama_10_gdp)

După scăderea din 2009, cheltuielile pentru consum ale gospodăriilor și instituțiilor fără scop lucrativ care deservesc gospodăriile populației (IFSLDGP) la nivelul UE-27 s-au redresat în 2010 (creștere de 0,9 % ca volum) și 2011 (0,3 %), înainte de a scădea din nou în 2012 (în scădere cu 0,9 %) și 2013 (în scădere cu 0,5 %); Ulterior, aceste cheltuieli au crescut pe parcursul a cinci ani consecutivi, cu creșteri care s-au accelerat inițial de la 1,1 % la 2,2 %, înainte de a încetini la 1,6 % în 2019.

În 2010, ritmul de creștere al cheltuielilor administrației publice în UE-27 a scăzut ca volum, iar această rată de variație a rămas relativ stabilă (în intervalul -0,2 %-0,4 %) între 2011 și 2013, înainte de revenirea la o creștere mai pronunțată ulterior (între 1,0 % și 2,0 %) în perioada 2014-2019.

Investiții

În pofida unei creșteri în 2011 (de 2,0 %), formarea brută de capital fix în UE-27 nu s-a redresat în totalitate după prăbușirea sa dramatică din 2009 (-11,3 %) și a revenit la o rată de variație negativă în 2012 și 2013. Cu toate acestea, formarea brută de capital fix în UE-27 a crescut în perioada 2014-2019, cu 2,1 %-5,6 % în fiecare an.

Figura 8: Rata anuală reală de variație la nivelul componentelor de cheltuieli din PIB, UE-27, 2009-2019
(%)
Sursa: Eurostat (nama_10_gdp)

La prețurile actuale, cheltuielile de consum ale gospodăriilor și ale instituțiilor fără scop lucrativ care deservesc gospodăriile populației au contribuit cu 53,2 % la PIB-ul UE-27 în 2019, în timp ce cota formării brute de capital a fost de 22,5 %, iar cea a cheltuielilor administrației publice a fost de 20,6 %, în timp ce balanța externă de bunuri și servicii a fost de 3,8 % (a se vedea figura 9).

Figura 9: Componentele de cheltuieli din PIB la prețurile actuale ale pieței, UE-27, 2019
(pondere în % din PIB)
Sursa: Eurostat (nama_10_gdp), (tec00009), (tec00010), (tec00011) și (tec00110)

La nivelul statelor membre UE-27, au existat diferențe mari în ceea ce privește intensitatea investițiilor (a se vedea figura 10), ceea ce s-ar putea să reflecte, în parte, stadiile diferite de dezvoltare economică, precum și dinamica creșterii din ultimii ani. În 2019, formarea brută de capital fix (în prețuri actuale) ca procent din PIB a fost de 22,1 % în UE-27 și la un nivel aproape similar (22,0 %) în zona euro. Cel mai mare procent a fost înregistrat de departe în Irlanda (45,6 %), în timp ce Ungaria (28,6 %), Cehia (26,2 %) și Estonia (26,1 %) au înregistrat, de asemenea, procente peste 25,0 %. Cel mai scăzut procent a fost de departe în Grecia (11,4 %).

Figura 10: Formare brută de capital fix la prețurile actuale ale pieței, 2019
(pondere în % din PIB)
Sursa: Eurostat (nama_10_gdp)

Marea majoritate a investițiilor în UE-27 au fost realizate în sectorul privat, după cum reiese din tabelul 5: în 2019, investițiile realizate de întreprinderi și de gospodării au reprezentat 19,4 % din PIB-ul UE-27, în vreme ce pentru investițiile din sectorul public cifra echivalentă a fost de 3,0 %. În ceea ce privește PIB-ul, Ungaria și Cipru (ambele cu un procent de 5,8 %; date din 2018) au avut cele mai mari raporturi dintre investițiile publice și PIB, în timp ce investițiile cele mai mari din sectorul întreprinderilor au fost înregistrate în Irlanda (19,1 %; date din 2018), Cehia (16,9 %) și Suedia (16,4 %), iar cele din sectorul gospodăriilor au fost cele mai ridicate în Finlanda (7,2 %) și Cipru (7,1 %; date din 2018). Investițiile realizate de gospodării (ca procent din PIB) în 2018 au fost considerabil mai mici decât în 2009 în Grecia, Cipru, Spania și Irlanda, fiind în schimb semnificativ mai mari în România (comparație între 2019 și 2009).

Tabelul 5: Investiții la prețurile actuale ale pieței, 2009, 2014 și 2019
(pondere în % din PIB)
Sursa: Eurostat (nasa_10_ki)

Veniturile

O analiză a PIB-ului în cadrul UE-27 din perspectiva veniturilor arată că distribuția între factorii de producție pentru venitul rezultat din procesul de producție a fost dominată de remunerarea angajaților, care a reprezentat 47,5 % din PIB la prețurile actuale ale pieței în 2019. Ponderea excedentului brut de exploatare și a venitului mixt a fost de 40,6 % din PIB, în timp ce, pentru impozitele pe producție și importuri, minus subvențiile, aceasta a fost de 11,9 % (a se vedea figura 11). Irlanda a înregistrat cea mai scăzută cotă a remunerațiilor pentru angajați din PIB (28,2 %), urmată de Grecia (34,7 %), în timp ce cote de peste 50,0 % au fost înregistrate în Slovenia, Franța, Danemarca și Germania (aceasta din urmă înregistrând cea mai mare cotă, și anume 53,6 %). În cazul Irlandei, această cotă extrem de scăzută se datorează efectelor globalizării (în limba engleză).

Figura 11: Distribuirea veniturilor la prețurile actuale ale pieței, 2019
(pondere în % din PIB)
Sursa: Eurostat (nama_10_gdp)

Agregatele de venit se redresaseră, până în 2011, în urma pierderilor suferite în timpul crizei financiare și economice. Veniturile din remunerația salariaților au crescut în fiecare an între 2009 și 2019 la nivelul UE-27, înregistrând o creștere de 30,5 % în această perioadă (în prețuri actuale). În ceea ce privește excedentul brut de exploatare și venitul mixt, creșterea a fost aproape aceeași (29,9 %); această creștere s-a compus din creșterile anuale din fiecare an, cu excepția anului 2012. Veniturile din impozitele pe producție și importuri au crescut în fiecare an în perioada 2009-2019, având ca rezultat o creștere la nivel general de 43,1 %.

Figura 12: Evoluția veniturilor la prețurile actuale ale pieței, UE-27, 2009-2019
(2009 = 100)
Sursa: Eurostat (nama_10_gdp)

Consumul gospodăriilor

Cheltuielile de consum ale gospodăriilor au reprezentat în 2019 cel puțin jumătate din PIB (la prețurile actuale ale pieței) în 17 din statele membre UE-27; această cotă a înregistrat cea mai mare valoare în Grecia (65,2 %) și Cipru (63,9 %). La polul opus, nivelul cel mai scăzut a fost înregistrat în Luxemburg (27,8 %), care însă prezenta cel mai ridicat nivel al cheltuielilor medii de consum ale gospodăriilor pe cap de locuitor (23 010 SPC) – a se vedea tabelul 6 – chiar și după ajustarea aferentă diferențelor de la nivelul prețurilor dintre statele membre.

Tabelul 6: Cheltuielile de consum ale gospodăriilor, 2009, 2014 și 2019
Sursa: Eurostat (nama_10_gdp) și (nama_10_pc)

În afară de Luxemburg, cheltuielile medii de consum ale gospodăriilor pe cap de locuitor în SPC au fost, de asemenea, relativ ridicate în 2019 în Austria (19 990 SPC) și Germania (19 450 SPC). La polul opus, Bulgaria a fost singurul stat membru UE-27 care a raportat faptul că nivelul cheltuielilor medii de consum ale gospodăriilor pe cap de locuitor a fost sub 10 000 SPC.

Conform unei analize a evoluției reale a cheltuielilor medii de consum pe cap de locuitor în euro (pe baza unui indice de volum înlănțuit) în perioada 2014-2019, cea mai rapidă creștere a fost înregistrată în România, Bulgaria, Ungaria și Lituania. Austria a înregistrat cea mai lentă creștere a cheltuielilor de consum ale gospodăriilor pe cap de locuitor, și anume o creștere medie de 0,4 % pentru fiecare an din perioada 2014-2019, înregistrându-se de asemenea creșteri medii anuale mai mici de 1,0 % în Luxemburg (0,5 %) și Grecia (0,8 %).

Date-sursă pentru tabele și grafice

Conturile naționale și PIB-ul: tabele și figuri (în limba engleză)

Surse de date

Sistemul european de conturi naționale și regionale (SEC) furnizează metodologia privind conturile naționale din UE. Versiunea actuală, ESA 2010 (în limba engleză), a fost adoptată în mai 2013 și a fost pusă în aplicare din septembrie 2014. Aceasta respectă în totalitate orientările de la nivel mondial aplicabile conturilor naționale, 2008 SNA (în limba engleză). De remarcat faptul că majoritatea statelor membre UE-27 au efectuat o revizuire a valorilor de referință în august-octombrie 2019. Pentru detalii suplimentare, a se consulta site-ul web Eurostat și în special acest document (în limba engleză).

PIB-ul și principalele sale componente

Principalele agregate ale conturilor naționale sunt compilate din unități instituționale, și anume corporații financiare sau nefinanciare, administrații publice, gospodării și instituții fără scop lucrativ care deservesc gospodăriile populației (IFSLDGP).

Datele din domeniul conturilor naționale cuprind informații privind componentele PIB, ocuparea forței de muncă, agregatele consumului final și economiile. Multe dintre aceste variabile sunt calculate anual sau trimestrial.

PIB-ul este măsura principală pentru conturile naționale, care sintetizează poziția economică a unei țări (sau regiuni). Acesta poate fi calculat prin diferite metode: metoda producției, metoda cheltuielilor și metoda veniturilor.

O analiză a PIB-ului pe cap de locuitor elimină influența dimensiunii absolute a populației, facilitând comparațiile între diferite țări. PIB-ul pe cap de locuitor este un indicator economic general al nivelului de trai. Datele privind PIB în monedele naționale pot fi convertite în standarde ale puterii de cumpărare (SPC) utilizând parități ale puterii de cumpărare (PPC) care reflectă puterea de cumpărare a fiecărei monede, mai degrabă decât cursurile de schimb ale pieței; astfel, diferențele de nivel al prețurilor între țări sunt eliminate. Indicele de volum al PIB-ului pe cap de locuitor în SPC este exprimat în raport cu media UE-27 (stabilită la 100). Dacă indicele unei țări este mai mare/mai mic de 100, nivelul PIB-ului pe cap de locuitor al țării respective se situează peste/sub media UE-27; acest indice este destinat mai degrabă comparațiilor între țări decât comparațiilor temporale.

Calculul ratei de variație anuale a PIB-ului, folosind indici de volum înlănțuit (variații reale), este prevăzut a permite efectuarea de comparații ale dinamicii dezvoltării economice atât în timp, cât și între economii de diferite dimensiuni, indiferent de nivelul prețurilor.

Date complementare

Producția economică poate fi analizată, de asemenea, pe activități. La nivelul cel mai agregat de analiză utilizat pentru conturile naționale au fost identificate 10 rubrici din NACE: agricultură, silvicultură și pescuit; industrie; construcții; servicii de distribuție comercială, transporturi, servicii de cazare și de alimentație; servicii de informare și de comunicare; servicii financiare și de asigurări; activități imobiliare; servicii profesionale, științifice, tehnice, administrative și de asistență; administrație publică, apărare, educație, sănătate umană și asistență socială; arte, divertisment, activități recreative și alte servicii, precum și activități casnice și activități ale organizațiilor și organismelor extrateritoriale.

O analiză a producției pe activitate în timp poate fi facilitată prin utilizarea unei măsuri de volum (variații reale) – cu alte cuvinte, prin reducerea valorii producției pentru a elimina impactul variației prețurilor; fiecare activitate este redusă individual pentru a reflecta variațiile la nivelul prețurilor produselor sale asociate.

Un alt set de date privind conturile naționale este utilizat în contextul analizelor referitoare la competitivitate, și anume indicatori referitori la productivitatea forței de muncă, cum ar fi măsurile pentru productivitatea muncii. Măsurile de productivitate exprimate în SPC sunt deosebit de utile pentru analizele comparative între țări. PIB-ul pe lucrător salariat este menit să ofere o imagine globală a productivității economiilor naționale. Ar trebui păstrat însă în vedere faptul că această măsură depinde de structura ocupării totale a forței de muncă și ar putea, de exemplu, să fie redusă prin trecerea de la munca cu normă întreagă la munca cu fracțiune de normă. PIB-ul pe oră lucrată oferă o imagine mai clară a productivității, întrucât incidența activităților profesionale cu fracțiune de normă variază considerabil de la o țară la alta și de la o activitate la alta.

Informațiile anuale cu privire la cheltuielile gospodăriilor sunt disponibile din conturile naționale compilate prin intermediul unei abordări macroeconomice. O sursă alternativă de analizare a cheltuielilor gospodăriilor este ancheta bugetelor de familie (ABF): informațiile pentru aceasta din urmă sunt obținute solicitând gospodăriilor să țină un jurnal de cumpărături și acoperă mult mai în detaliu bunurile și serviciile, precum și tipurile de analize socioeconomice care sunt puse la dispoziție. ABF se efectuează și se publică doar o dată la cinci ani: ultimul an de referință pentru care sunt disponibile momentan date este anul 2015, deși (la data redactării prezentului articol) datele nu sunt încă disponibile pentru două dintre statele membre UE-27 (Danemarca și Franța).

Contextul

Instituțiile europene, guvernele, băncile centrale, precum și alte organisme sociale și economice din sectorul public și din cel privat au nevoie de un set de date statistice comparabile și fiabile pe baza cărora să își fondeze deciziile. Conturile naționale pot fi utilizate pentru diverse tipuri de analize și de evaluări. Utilizarea unor concepte și a unor definiții acceptate la nivel internațional permite analiza unor economii diferite, cum ar fi interdependențele dintre economiile statelor membre ale UE, sau o comparație între țările UE și țări terțe.

Analiza ciclului economic și a politicilor macroeconomice

Una dintre principalele utilizări ale datelor privind conturile naționale se referă la necesitatea sprijinirii deciziilor în materie de politică economică europeană și la realizarea obiectivelor uniunii economice și monetare (UEM) cu ajutorul unor statistici pe termen scurt de înaltă calitate care să permită monitorizarea evoluțiilor macroeconomice și formularea unor orientări în materie de politică macroeconomică. De exemplu, una dintre utilizările cele mai elementare și de lungă durată ale conturilor naționale este cuantificarea ratei de creștere a unei economii, mai simplu spus creșterea PIB-ului. Cifrele principale din conturile naționale sunt utilizate în special pentru elaborarea și monitorizarea politicilor macroeconomice, în vreme ce datele detaliate privind conturile naționale pot fi, de asemenea, utilizate pentru elaborarea de politici sectoriale sau industriale, îndeosebi prin intermediul unei analize a tabelelor de intrări-ieșiri.

De la începutul UEM în 1999, Banca Centrală Europeană (BCE) este unul dintre utilizatorii principali ai conturilor naționale. Strategia BCE de evaluare a riscurilor la adresa stabilității prețurilor se bazează pe două perspective analitice, denumite „cei doi piloni”: analiza economică și analiza monetară. Un mare număr de indicatori monetari și financiari sunt astfel evaluați în raport cu alte date relevante care permit combinarea analizei monetare, financiare și economice, de exemplu agregatele-cheie ale conturilor naționale. Astfel, indicatorii monetari și financiari pot fi analizați în contextul restului economiei.

Direcția Generală Afaceri Economice și Financiare monitorizează evoluțiile economice. UE desfășoară ciclul anual de coordonare a politicilor economice cunoscut sub denumirea Semestrul european. În fiecare an, Comisia Europeană efectuează o analiză detaliată a planurilor de reformă bugetară, macroeconomică și structurală ale statelor membre ale UE și oferă recomandări specifice fiecărei țări pentru următoarele 12-18 luni.

De asemenea, Direcția Generală Afaceri Economice și Financiare elaborează previziunile macroeconomice (în limba engleză) ale Comisiei Europene de patru ori pe an (toamna, iarna, primăvara și vara), în coordonare cu ciclul anual al Semestrului european. Pentru a obține prognozele privind zona euro și privind UE, aceste previziuni cuprind toate statele membre ale UE și includ adesea și perspective pentru țările candidate, precum și pentru anumite țări terțe.

Analiza finanțelor publice prin intermediul conturilor naționale este o altă utilizare recunoscută a acestor statistici. La nivelul UE a fost dezvoltată o aplicație specifică în legătură cu criteriile de convergență pentru UEM, două dintre acestea făcând trimitere directă la finanțele publice. Aceste criterii au fost definite din perspectiva cifrelor aferente conturilor naționale, și anume deficitul public și datoria publică în raport cu PIB-ul; pentru informații suplimentare, a se consulta articolul despre statisticile privind finanțele administrațiilor publice.

Politicile regionale, structurale și sectoriale

Pe lângă analiza ciclului economic și a politicilor macroeconomice, există și alte utilizări de ordin politic ale datelor la nivelul UE privind conturile naționale și regionale, în special referitoare la aspecte regionale, structurale și sectoriale.

Alocarea cheltuielilor pentru fondurile structurale se bazează în parte pe conturile regionale. Mai mult decât atât, statisticile regionale sunt utilizate pentru evaluarea ex-post a rezultatelor politicii regionale și de coeziune.

O economie în serviciul cetățenilor este o prioritate strategică pentru UE și pentru statele membre. Pentru a sprijini aceste priorități strategice, în toate sectoarele economiei UE sunt implementate politici comune, iar statele membre implementează propriile reforme structurale naționale.

Comisia Europeană efectuează o analiză economică ce contribuie la dezvoltarea politicii agricole comune (PAC) prin evaluarea eficienței diferitelor sale mecanisme de sprijin și conturarea unei perspective pe termen lung. Aceasta include cercetări, analize și studii de impact pe teme legate de agricultura și de economia rurală din UE și din țări terțe, utilizând parțial conturile economice pentru agricultură.

Stabilirea obiectivelor, evaluarea comparativă și contribuțiile

Politicile din cadrul UE stabilesc din ce în ce mai mult obiective pe termen mediu sau lung, cu caracter obligatoriu sau nu. Pentru unele dintre acestea, nivelul PIB-ului este utilizat ca „numitor de referință”, de exemplu stabilirea unui obiectiv pentru cheltuieli în domeniul cercetării și dezvoltării la un nivel de 3,00 % din PIB (care este unul dintre obiectivele Strategiei Europa 2020).

De asemenea, conturile naționale sunt utilizate pentru determinarea resurselor UE, normele de bază fiind prevăzute într-o decizie a Consiliului. Cantitatea globală de resurse proprii necesare finanțării bugetului UE se stabilește prin scăderea celorlalte venituri din cheltuielile totale, iar dimensiunea maximă a resurselor proprii este asociată cu venitul național brut (VNB) al UE.

Pe lângă faptul că sunt utilizate pentru a stabili contribuțiile bugetare în cadrul UE, datele privind conturile naționale sunt utilizate, de asemenea, pentru a stabili contribuțiile în cadrul altor organizații internaționale, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite (ONU). Contribuțiile la bugetul ONU se bazează pe venitul național brut, însoțit de o varietate de ajustări și limite.

Analiști și specialiști în prognoze

Conturile naționale sunt utilizate pe scară largă de analiști și de cercetători în vederea examinării situației și a evoluțiilor economice. Partenerii sociali, cum ar fi reprezentanții întreprinderilor (de exemplu, asociațiile profesionale) sau reprezentanții lucrătorilor (de exemplu, sindicatele), au și ei un interes în ceea ce privește conturile naționale, în scopul analizării evoluțiilor care afectează relațiile de muncă. Printre alte utilizări, cercetătorii și analiștii utilizează conturile naționale pentru analiza ciclului economic și pentru evaluarea ciclurilor economice pe termen lung și relaționarea acestora cu evoluțiile economice, politice sau tehnologice.

Direct access to

Note

*Această denumire nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă cu RCSONU 1244/1999, precum și cu Avizul CIJ privind Declarația de independență a Kosovo.