Archive:Conturile naționale și PIB-ul

Date din luna mai 2014. Cele mai recente date: Informații suplimentare Eurostat, Tabele principale și Bază de date. Actualizare planificată a articolului: decembrie 2014.

Figura 1: PIB la prețurile actuale de pe piață, 2003 2013
(1 000 de milioane EUR) - Sursă: Eurostat (nama_gdp_c) și (tec00001)

Tabelul 1: PIB la prețurile actuale de pe piață, 2002-2003 și 2011 2013 - Sursă: Eurostat (nama_gdp_c) și (tec00001)

Figura 2: PIB pe cap de locuitor la prețurile actuale de pe piață, 2002 și 2012 (1)
(UE-27 = 100; pe baza SPC pe cap de locuitor) - Sursă: Eurostat (nama_gdp_c) și (tec00001)

Figura 3: Creșterea PIB-ului real, 2003 2013
(modificări procentuale comparativ cu anul anterior) - Sursă: Eurostat (nama_gdp_k)

Tabelul 2: Creșterea PIB-ului real, 2003-2013
(modificări procentuale comparativ cu anul anterior; media pentru 2003-2013) - Sursă: Eurostat (nama_gdp_k) și (tsieb020)

Tabelul 3: Valoarea adăugată brută la prețurile de bază, 2003 și 2013
(procent din valoarea adăugată brută totală) - Sursă: Eurostat (nama_nace10_c)

Figura 4a: Valoarea adăugată brută, UE-28, 2003 2013
(2005 = 100) - Sursă: Eurostat (nama_nace10_k)

Figura 4b: Valoarea adăugată brută, UE-28, 2003 2013
(2005 = 100) - Sursă: Eurostat (nama_nace10_k)

Figura 5: Productivitatea muncii, UE-28, 2003 și 2013
(1 000 EUR pe lucrător salariat) - Sursă: Eurostat (nama_nace10_c) și (nama_nace10_e)

Tabelul 4: Productivitatea muncii
(pe baza SPC), 2002-2012 - Sursă: Eurostat (tec00116) și (tec00117)

Figura 6: Cheltuielile de consum și formarea brută de capital la prețuri constante, UE-28, 2003 2013
(2005 = 100) - Sursă: Eurostat (nama_gdp_k)

Figura 7: Rata de variație anuală a componentelor de cheltuieli ale PIB-ului, UE-28, 2003-2013
(%) - Sursă: Eurostat (nama_gdp_k)

Figura 8: Componentele de cheltuieli ale PIB-ului, UE 28, 2013
(% din PIB) - Sursă: Eurostat (nama_gdp_c), (or), (tec00009), (tec00010), (tec00011) și (tec00110)

Figura 9: Formarea brută de capital fix, 2013
(% din PIB) - Sursă: Eurostat (nama_gdp_c)

Tabelul 5: Investiții, 2002, 2007 și 2012
(% din PIB) - Sursă: Eurostat (tsdec210)

Figura 10: Distribuirea veniturilor, 2013
(% din PIB) - Sursă: Eurostat (nama_gdp_c), (or), (tec00016), (tec00015) și (tec00013)

Figura 11: Distribuirea veniturilor, UE-28, 2003-2013
(2005 = 100) - Sursă: Eurostat (nama_gdp_c), (or), (tec00016), (tec00015) și (tec00013)

Tabelul 6: Cheltuielile de consum ale gospodăriilor
(concept intern), 2002, 2007 și 2012 - Sursă: Eurostat (nama_fcs_c)

Figura 12: Cheltuielile de consum ale gospodăriilor, UE-28, 2012 (1)
(% din totalul cheltuielilor de consum ale gospodăriilor) - Sursă: Eurostat (nama_co3_c)

Conturile naționale reprezintă sursa unei multitudini de indicatori economici binecunoscuți care sunt prezentați în articolul de față. Produsul intern brut (PIB) este cea mai utilizată unitate de măsură pentru dimensiunea globală a unei economii, în vreme ce indicatori derivați precum PIB pe cap de locuitor – de exemplu, în moneda euro sau ajustat pentru a ține seama de diferențele de nivel al prețurilor – cunosc o utilizare largă drept instrumente de comparare a nivelurilor de trai sau de monitorizare a procesului de convergență în Uniunea Europeană (UE).

Mai mult decât atât, elaborarea unor componente specifice PIB-ului și a unor indicatori asociați, precum cei legați de producția economică, importuri și exporturi, investițiile sau consumul intern (public și privat), precum și datele referitoare la distribuirea veniturilor și a economiilor, pot oferi informații prețioase cu privire la forțele motrice ale unei economii, putând constitui astfel baza pentru conceperea, monitorizarea și evaluarea politicilor specifice ale UE.

Principalele rezultate statistice

Evoluția PIB-ului

Creșterea PIB-ului la nivelul UE-28 a cunoscut o încetinire substanțială în 2008, iar în 2009 PIB-ul s-a redus considerabil ca urmare a crizei economice și financiare mondiale. În 2010, nivelul PIB-ului în UE-28 s-a redresat, iar această evoluție a continuat (chiar dacă într-un ritm progresiv mai lent) în 2011, în 2012 și în 2013, PIB-ul ajungând la 13 075 000 milioane EUR – cel mai ridicat nivel la prețurile actuale atins vreodată (a se vedea Figura 1).

Zona euro (ZE-18) reprezenta 73,4 % din acest total în 2013, în timp ce suma celor mai mari cinci economii ale statelor membre ale UE (Germania, Franța, Regatul Unit, Italia și Spania) se ridica la 71,0 %. Cu toate acestea, comparațiile între țări ar trebui făcute cu prudență, deoarece îndeosebi fluctuațiile cursului de schimb pot influența semnificativ evoluția cifrelor privind PIB-ul nominal în cazul statelor membre ale UE care nu au adoptat moneda euro.

Pentru a evalua nivelurile de trai, este mai indicat să se utilizeze PIB-ul pe cap de locuitor exprimat în standardul puterii de cumpărare (SPC), cu alte cuvinte ajustat în funcție de dimensiunea unei economii, ca populație, și, de asemenea, de diferențele dintre țări în ceea ce privește nivelul prețurilor. În 2012, PIB-ul mediu pe cap de locuitor în UE-28 era de 25 500 SPC, o valoare ușor peste vârful (25 000 SPC) atins în 2007 și în 2008, înainte ca efectele crizei economice și financiare să se facă simțite. Poziția relativă a fiecărei țări poate fi exprimată prin comparație cu această medie, valoarea UE-27 fiind stabilită la 100. Dintre statele membre ale UE, cea mai ridicată valoare medie s-a înregistrat în Luxemburg, unde PIB-ul pe cap de locuitor exprimat în SPC era de 2,6 ori mai mare față de media UE-27 în 2012 (fapt explicat parțial de numărul mare de lucrători transfrontalieri proveniți din Belgia, din Franța și din Germania). La polul opus, în Bulgaria, PIB-ul pe cap de locuitor exprimat în SPC s-a situat la sub jumătate din media UE 27 în 2012.

Chiar dacă, în principiu, cifrele reprezentând SPC ar trebui utilizate pentru comparații între țări într un singur an și nu pentru comparații în timp, evoluția acestor cifre în ultimul deceniu sugerează că a avut loc o oarecare convergență a nivelurilor de trai, pe măsură ce statele membre care au aderat la UE în 2004, în 2007 sau în 2013 s-au apropiat de media UE, în pofida unor impedimente apărute în timpul crizei economice și financiare. În vreme ce, comparând situația din 2012 cu cea din 2002, Luxemburg, Germania, Suedia și Austria au depășit media UE-27, multe alte state membre din UE-15, îndeosebi Regatul Unit, Italia, Irlanda și Franța, s-au apropiat de media UE-27 (a se vedea Figura 2). Dintr-o poziție aflată sub media UE-27 în 2002, Lituania, România, Letonia, Slovacia, Estonia, Polonia și Bulgaria au progresat cel mai mult înspre media UE-27 până în 2012, în vreme ce Grecia și Portugalia au înregistrat un nou recul.

Criza economică și financiară mondială a antrenat o recesiune severă în UE, în Japonia și în Statele Unite ale Americii în 2009 (a se vedea Figura 3), urmată de o redresare în 2010; în Japonia și în Statele Unite ale Americii, efectele crizei erau deja vizibile în 2008, când se înregistrase o reducere relativ mică a PIB-ului real. PIB-ul real a scăzut cu 4,5 % în UE-28 în 2009, iar în Japonia și în Statele Unite s-au înregistrat scăderi de 5,5 %, respectiv de 2,8 %. Redresarea la nivelul UE-28 a marcat o creștere cu 2,0 % a PIB-ului în prețuri constante în 2010, urmată de o altă majorare cu 1,6 % în 2011; ulterior, PIB-ul a scăzut cu 0,4 % în 2012, după care a cunoscut o stabilizare relativă (în creștere cu 0,1 %) în 2013. În zona euro (ZE-18), ratele de creștere corespunzătoare în 2010 și 2011 erau similare celor din UE-28, în vreme ce reducerea din 2012 a fost mai pronunțată (-0,7 %) și s-a prelungit și în 2013 (-0,4 %). În Japonia și, într o mai mică măsură, în Statele Unite ale Americii, redresarea din 2010 a fost mai pronunțată decât în UE-28 și, în vreme ce această tendință a continuat pentru Statele Unite ale Americii în 2011, Japonia a înregistrat o mică reducere a nivelului PIB-ului real (-0,5 %) — reflectând, cel puțin parțial, impactul devastator al cutremurului și al tsunamiului din Tohoku din martie 2011. În 2012 și în 2013, atât economia Japoniei, cât și cea a Statelor Unite ale Americii au înregistrat o creștere.

La nivelul statelor membre ale UE, creșterea PIB-ului real a cunoscut variații considerabile — atât în timp, cât și de la țară la țară. După o reducere observată în 2009 în toate statele membre ale UE, cu excepția Poloniei, creșterea economică a revenit în 2010 în 22 de state membre ale UE, tendință care a continuat și în 2011, când s-a înregistrat o creștere a PIB-ului real în 25 de state membre ale UE. În 2012 însă, această evoluție s-a inversat, întrucât numai jumătate dintre statele membre ale UE-28 au raportat o expansiune economică, numărul acestora ridicându-se la 17 în 2013. Cele mai ridicate rate de creștere în 2013 s-au înregistrat în Letonia (4,1 %), în România (3,5 %) și în Lituania (3,3 %). Economia Ciprului a scăzut și mai mult în 2013 (-5,4 %) decât în 2012 (-2,4 %), în timp ce în Grecia s-a observat o situație inversă, scăderea de -3,9 % din 2013 fiind mai puțin puternică decât cele din cei doi ani anteriori (-7 % pentru ambii an).

Efectele crizei economice și financiare au dus la scăderea performanței generale a economiilor statelor membre ale UE în decursul ultimilor zece ani. Ratele de creștere anuale medii pentru UE-28 și pentru zona euro (ZE-18) în perioada 2003-2013 au fost de 1,1 %, respectiv de 0,8 %. Cea mai ridicată creștere, măsurată cu ajutorul acestui indicator, s-a înregistrat în Slovacia și în Lituania (4,2 % pe an în ambele cazuri), urmate de Polonia (4,0 %), de Letonia (3,7 %), de Estonia (3,6 %), de România (3,5 %) și de Bulgaria (3,3 %). La polul opus, PIB-ul real în perioada 2003-2013 a scăzut la nivel global în Grecia, în Italia și în Portugalia.

Principalele agregate ale PIB

O analiză a PIB-ului din perspectiva producției demonstrează importanța relativă a 10 activități sub aspectul contribuției acestora la valoarea adăugată brută (a se vedea Tabelul 3). Între 2003 și 2013, cota sectorului industrial ca valoare adăugată în UE-28 a scăzut cu 1,2 puncte procentuale, la 19,1 %, fiind urmat doar de serviciile de distribuție comercială, de transporturi și de serviciile de cazare și de alimentație publică (19,0 %), a căror cotă a înregistrat, de asemenea, o scădere de 0,7 puncte procentuale în acești ultimi 10 ani. În schimb, administrația publică, educația și sănătatea au înregistrat o creștere de 1,0 puncte procentuale, atingând 19,4 % în 2013, părăsind astfel cea de-a treia poziție pentru a deveni cea mai importantă activitate (la acest nivel de detaliu) ca valoare adăugată. Următoarele activități ca nivel de importanță în 2013 au fost activitățile imobiliare (11,2 %), urmate de serviciile profesionale, științifice, tehnice, administrative și de sprijin (denumite în continuare „servicii pentru întreprinderi”) (10,4 %), de construcții (5,7 %), de serviciile financiare și de asigurări (5,4 %) și de serviciile de informare și de comunicare (4,5 %). Cele mai mici contribuții au provenit din divertisment și alte servicii (3,6 %) și din agricultură, silvicultură și pescuit (1,7 %).

Serviciile au contribuit cu 73,5 % la valoarea adăugată brută totală a UE-28 în 2013, comparativ cu 71,5 %, cât se înregistra în 2003. Importanța relativă a serviciilor a atins cote deosebit de ridicate în Luxemburg, în Cipru, în Malta, în Grecia, în Franța (date din 2012), în Regatul Unit, în Belgia și în Danemarca, unde acestea au reprezentat mai mult de trei sferturi din valoarea adăugată totală.

Transformările structurale sunt, cel puțin parțial, rezultatul unor fenomene precum schimbările tehnologice, evoluția prețurilor relative, externalizarea și globalizarea, antrenând deseori mutarea activităților de producție în regiuni cu costuri mai mici ale forței de muncă, atât pe teritoriul UE, cât și în afara acestuia.

Criza economică și financiară și urmările sale au afectat în mod deosebit mai multe activități și sectoare. Industria a suferit cel mai sever declin între 2007 și 2009, valoarea adăugată în UE-28 scăzând în general cu 13,8 % (ca volum); producția industrială a scăzut cu încă 1,5 % între 2011 și 2013. Construcțiile au suferit reducerea cea mai profundă și mai de durată, producția aferentă scăzând cu 18,9 % între 2007 și 2013, nivelul său reducându-se în fiecare an în această perioadă. Serviciile pentru întreprinderi, precum și serviciile de distribuție comercială, transporturile și serviciile de cazare și de alimentație publică au suferit o scădere a valorii adăugate doar timp de un an, între 2008 și 2009, însă declinul a fost substanțial, de -8,0 %, respectiv de -5,5 %. Serviciile de distribuție comercială, transporturile și serviciile de cazare și de alimentație publică au înregistrat un alt declin, mai mic, în 2012. După ce a atins un vârf în 2009, producția din agricultură, silvicultură și pescuit a scăzut în 2010 cu 3,8 % și, din nou, în 2012, cu 5,5 %. Alte activități au suferit în timpul crizei reduceri mai puțin pronunțate în ceea ce privește valoarea adăugată, mai ales în 2009, în 2010 și în 2012 (serviciile financiare și de asigurări) și în 2009 (artele, divertismentul, activitățile recreative și alte servicii) (a se vedea Figura 4).

Productivitatea muncii

O analiză a productivității muncii per lucrător salariat în perioada de 10 ani din 2003 până în 2013 prezintă creșteri (în prețurile actuale) pentru toate activitățile, variind de la 17,4 % pentru serviciile de distribuție comercială, transporturi și serviciile de cazare și alimentație publică la 35,9 % pentru industrie; serviciile de informare și de comunicare (4,4 %) și serviciile pentru întreprinderi (8,0 %) ocupă poziții inferioare în acest clasament (a se vedea Figura 5). Pentru a elimina efectele inflației, productivitatea muncii per lucrător salariat poate fi calculată, de asemenea, pe baza cifrelor privind producția la prețuri constante. Date mai detaliate privind evoluția productivității măsurate fie per lucrător salariat, fie per oră lucrată demonstrează că, în statele membre care au aderat la UE în 2004, în 2007 sau în 2013, productivitatea muncii a convers înspre media UE-27 în ultimul deceniu (a se vedea Tabelul 4), cu excepția Maltei. În special, productivitatea muncii per lucrător salariat în Lituania a crescut de la 49 % la 74 % din media UE-27 între 2002 și 2012; de asemenea, Letonia, România, Slovacia, Estonia și Polonia au înregistrat progrese substanțiale în ceea ce privește apropierea de media UE-27. În schimb, Regatul Unit, Italia, Belgia și Grecia au înregistrat un declin considerabil în materie de productivitate a muncii per persoană în raport cu media UE-27.

Consumul și investițiile

Pe baza unei analize a evoluției componentelor PIB pe partea cheltuielilor, se poate remarca faptul că, la nivelul UE-28, cheltuielile pentru consumul final au crescut cu 9,7 % ca volum între 2003 și 2013 (a se vedea Figura 6), în pofida unor ușoare scăderi în 2009 și în 2012. Cheltuielile pentru consumul final aferente administrației publice au crescut într-un ritm oarecum mai rapid, cu 13,5 % între 2003 și 2013. În aceeași perioadă, formarea brută de capital s-a redus cu 2,9 %, în mare parte din cauza scăderilor dramatice din 2009, 2012 și 2013, în vreme ce ponderea exporturilor a depășit-o considerabil pe cea a importurilor în ultimii ani.

După un regres în 2009, nivelul cheltuielilor de consum ale gospodăriilor și ale instituțiilor fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației s-a redresat în 2010 (în creștere cu 1,1 % ca volum) și a continuat să crească în 2011 (0,3 %), înainte să scadă din nou în 2012 (-0,7 %) și, apoi, să se stabilizeze în 2013. Începând din 2009, ritmul de creștere al cheltuielilor administrației publice în UE-28 a scăzut ca volum, iar această rată de variație a devenit negativă (-0,2 %) în 2011 și a rămas negativă în 2012 (tot -0,2 %), înainte de a reveni la o ușoară creștere (0,3 %) în 2013. În pofida unei creșteri modeste în 2011 (1,6 %), formarea brută de capital fix în UE-28 nu s-a redresat în totalitate după prăbușirea sa dramatică din 2009 (-13,4 %) și a revenit la o rată de variație negativă în 2012 și în 2013.

La prețurile actuale, cheltuielile de consum ale gospodăriilor și ale instituțiilor fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației au contribuit cu 58,3 % la PIB-ul UE-28 în 2013, în vreme ce cota cheltuielilor administrației publice a fost de 21,5 %, iar cea a formării brute de capital a fost de 17,3 % (a se vedea Figura 8).

La nivelul statelor membre ale UE au existat diferențe mari în ceea ce privește intensitatea investițiilor globale, ceea ce este posibil să reflecte, în parte, stadiile diferite de dezvoltare economică, precum și dinamica creșterii din ultimii ani (a se vedea Figura 9). În 2013, formarea brută de capital fix ca procent din PIB a reprezentat 17,3 % în UE-28 și 17,7 % în zona euro (ZE-18). Cele mai ridicate niveluri s-au înregistrat în Estonia (25,3 %), în România (23,6 %), în Republica Cehă (22,1 %), în Letonia, în Austria (ambele cu 21,1 %) și în Bulgaria (20,7 %), iar cele mai scăzute în Irlanda (10,7 %, date din 2012), în Cipru (11,6 %) și în Grecia (12,1 %).

Marea majoritate a investițiilor s-a realizat în sectorul privat, după cum reiese din Tabelul 5: în 2012, investițiile realizate de întreprinderi și de gospodării au reprezentat 16,0 % din PIB-ul UE-28, în vreme ce pentru investițiile din sectorul public cifra a fost de 2,3 %. În termeni relativi, investițiile publice cele mai mari au fost realizate în Estonia (5,4 % din PIB), iar investițiile realizate de întreprinderi au fost cele mai mari în Bulgaria (16,5 %) și în Letonia (16,1 %), în vreme ce investițiile realizate de gospodării au fost cele mai mari în Finlanda (6,9 %), în Italia (6,5 %), în Germania (6,3 %), în Franța (6,2 %) și în Belgia (6,0 %).

Veniturile

O analiză a PIB-ului în cadrul UE-28 din perspectiva veniturilor arată că distribuția între factorii de producție pentru venitul rezultat din procesul de producție a fost dominată de remunerarea salariaților, care a reprezentat 49,4 din PIB în 2013. Proporția excedentului brut de exploatare și a venitului mixt a fost de 38,6 % din PIB, în timp ce ponderea impozitelor pe producție și a taxelor la import, minus subvențiile, a fost de 12,1 % (a se vedea Figura 10). Figura 11 explică faptul că respectivele agregate de venit se redresaseră, până în 2011 sau 2012, de pe urma pierderilor suferite în timpul crizei economice și financiare. În 2009, nivelul de remunerare a salariaților a scăzut cu 3,0 %, dar până în 2013 a crescut cu 5,5 % față de nivelul său corespondent înregistrat în 2008. În ceea ce privește excedentul brut de exploatare și venitul mixt, acestea erau deja stagnante în 2008, după care au scăzut cu 8,6 % în 2009; până în 2012, acest agregat de venit revenise la un nivel peste vârful atins înainte de criză (în 2007), pentru ca în 2013 să fie cu 1,2 % peste vârful respectiv. Scăderea impozitelor pe producție și a taxelor la import, minus subvențiile, începuse deja în 2008 (-2,7 %) și s-a intensificat în 2009 (-8,5 %); până în 2011 aceste pierderi fuseseră recuperate, iar în 2013 respectivul agregat de venit s-a situat cu 6,1 % peste nivelul său maxim înregistrat anterior (tot în 2007).

Consumul gospodăriilor

Cheltuielile de consum ale gospodăriilor au reprezentat în 2012 cel puțin jumătate din PIB în majoritatea statelor membre ale UE. Dintre statele membre ale UE, proporția cea mai ridicată s-a înregistrat în Grecia (76,7 %, date din 2011), în Cipru (73,9 %), în Bulgaria (70,1 %) și în Malta (69,1 %). La polul opus, nivelul cel mai scăzut s-a înregistrat în Luxemburg (38,1 %), care prezenta, totuși, cel mai înalt nivel al cheltuielilor medii de consum ale gospodăriilor pe cap de locuitor ( 30 800 EUR) – a se vedea Tabelul 6.

Date mai detaliate privind structura cheltuielilor totale de consum ale gospodăriilor în UE-28 în 2012 sugerează că aproape un sfert (24,1 %) au fost cheltuieli pentru locuință, pentru apă, pentru energia electrică, pentru gazele naturale și pentru alți combustibili (a se vedea Figura 12). Cheltuielile pentru transport (13,0 %) și cele pentru alimente și băuturi nealcoolice (tot 13,0 %) au fost următoarele cele mai importante categorii de cheltuieli. Calculate împreună, categoriile de cheltuieli de consum rămase, ilustrate în Figura 12, au reprezentat aproape jumătate (49,8 %) din totalul cheltuielilor de consum ale gospodăriilor.

Sursele și disponibilitatea datelor

Sistemul european de conturi naționale și regionale (SEC) furnizează metodologia pentru conturile naționale în UE. Versiunea actuală, ESA 95, a respectat în totalitate orientările la nivel mondial aplicabile conturilor naționale, SNA 1993. În urma unui acord internațional privind actualizarea SNA în 2008, versiunea actualizată respectivă a SEC – ESA 2010 (în limba engleză) – a fost adoptată în mai 2013 și va fi implementată începând din septembrie 2014.

PIB-ul și principalele sale componente

Principalele agregate ale conturilor naționale sunt compilate din unități instituționale, și anume corporații financiare sau nefinanciare, administrații publice, gospodării și instituții fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației (IFSLSGP).

Datele din domeniul conturilor naționale cuprind informații privind componentele PIB, ocuparea forței de muncă, agregatele consumului final și economiile. Multe dintre aceste variabile sunt calculate anual sau trimestrial.

PIB-ul este unitatea de măsură centrală pentru conturile naționale și definește poziția economică a unei țări (sau regiuni). Acesta poate fi calculat utilizând diferite metode: metoda producției, metoda cheltuielilor și metoda veniturilor.

O analiză a PIB-ului pe cap de locuitor elimină influența dimensiunii absolute a populației, facilitând comparațiile între diferite țări. PIB-ul pe cap de locuitor este un indicator economic general al nivelului de trai. Datele privind PIB în monedele naționale pot fi convertite în standarde ale puterii de cumpărare (SPC), utilizând parități ale puterii de cumpărare (PPC) care reflectă puterea de cumpărare a fiecărei monede, mai degrabă decât cursurile de schimb ale pieței; astfel, diferențele de nivel al prețurilor între țări sunt eliminate. Indicele de volum al PIB-ului pe cap de locuitor în SPC este exprimat în raport cu media UE-27 (stabilită la 100). Dacă indicele unei țări este mai mare/mai mic de 100, nivelul PIB-ului pe cap de locuitor al acestei țări se situează peste/sub media UE-27; acest indice este destinat mai degrabă comparațiilor între țări decât comparațiilor temporale.

Calculul ratei de creștere anuală a PIB-ului la prețuri constante, cu alte cuvinte variația PIB-ului ca volum, este menit să permită comparații ale dinamicii dezvoltării economice atât în timp, cât și între economii de diferite dimensiuni, indiferent de nivelul prețurilor.

Date suplimentare

Producția economică poate fi analizată, de asemenea, pe activități: la nivelul cel mai agregat de analiză au fost identificate 10 rubrici din NACE Rev. 2: agricultură, vânătoare și pescuit; industrie; construcții; servicii de distribuție comercială, transporturi, servicii de cazare și de alimentație publică; servicii de informare și de comunicare; servicii financiare și de asigurări; activități imobiliare; servicii profesionale, științifice, tehnice, administrative și de sprijin; administrație publică, apărare, educație și asistență socială; arte, divertisment, activități recreative și alte servicii, precum și activități casnice și activități ale organizațiilor și organismelor extrateritoriale. O analiză a producției pe activitate în timp poate fi facilitată prin utilizarea unei măsuri de volum – cu alte cuvinte, prin reducerea valorii producției pentru a elimina impactul variației prețurilor; fiecare activitate este redusă individual pentru a reflecta variațiile prețurilor la produsele sale asociate.

Un alt set de date privind conturile naționale este utilizat în contextul analizelor referitoare la competitivitate, și anume indicatori referitori la productivitatea forței de muncă, cum ar fi măsurile pentru productivitatea muncii. Măsurile de productivitate exprimate în SPC sunt deosebit de utile pentru analizele comparative între țări. PIB-ul exprimat în SPC per lucrător salariat este menit să ofere o imagine globală a productivității economiilor naționale. Ar trebui păstrat însă în vedere faptul că această măsură depinde de structura ocupării totale a forței de muncă și ar putea, de exemplu, să fie redusă prin trecerea de la munca cu normă întreagă la munca cu fracțiune de normă. PIB-ul în SPC pe oră lucrată oferă o imagine mai clară a productivității, întrucât incidența activităților profesionale cu fracțiune de normă variază considerabil de la o țară la alta și de la o activitate la alta. Datele sunt prezentate sub forma unui indice în raport cu media UE: dacă indicele depășește 100, atunci productivitatea muncii este peste media UE.

Datele privind cheltuielile de consum pot fi defalcate pe baza clasificării consumului individual pe destinații (COICOP), care identifică 12 rubrici diferite la nivelul său cel mai agregat. Informațiile anuale cu privire la cheltuielile gospodăriilor sunt disponibile din conturile naționale compilate prin intermediul unei abordări macroeconomice. O sursă alternativă de analizare a cheltuielilor gospodăriilor este ancheta bugetelor de familie (ABF): aceste informații sunt obținute solicitând gospodăriilor să țină un jurnal de cumpărături și acoperă mult mai în detaliu bunurile și serviciile, precum și tipurile de analize socioeconomice care sunt puse la dispoziție. ABF se efectuează și se publică doar o dată la cinci ani – ultimul an de referință disponibil momentan este anul 2005.

Economiile gospodăriilor reprezintă principala sursă internă de fonduri pentru finanțarea investițiilor de capital. Sistemul de conturi oferă posibilitatea ilustrării atât a venitului disponibil, cât și a economiilor la valoarea brută, ambele agregate incluzând consumul de capital fix.

Context

Instituțiile europene, guvernele, băncile centrale, precum și alte organisme sociale și economice din sectorul public și din cel privat necesită un set de date statistice comparabile și fiabile pe baza cărora să își fondeze deciziile. Conturile naționale pot fi utilizate pentru diverse tipuri de analize și de evaluări. Utilizarea unor concepte și a unor definiții acceptate la nivel internațional permite analiza unor economii diferite, cum ar fi interdependențele dintre economiile statelor membre ale UE, sau o comparație între țările UE și țări terțe.

Analiza ciclului economic și a politicilor macroeconomice

Una dintre principalele utilizări ale datelor privind conturile naționale se referă la necesitatea sprijinirii deciziilor în materie de politică economică europeană și la realizarea obiectivelor uniunii economice și monetare (UEM), cu ajutorul unor statistici pe termen scurt de înaltă calitate care să permită monitorizarea evoluțiilor macroeconomice și obținerea de consiliere în materie de politică macroeconomică. De exemplu, una dintre utilizările cele mai elementare și de lungă durată ale conturilor naționale este cuantificarea ratei de creștere a unei economii, mai simplu spus creșterea PIB-ului. Cifrele principale din conturile naționale sunt utilizate în special pentru elaborarea și monitorizarea politicilor macroeconomice, în vreme ce datele detaliate privind conturile naționale pot fi de asemenea utilizate pentru elaborarea de politici sectoriale sau industriale, îndeosebi prin intermediul unei analize a tabelelor de intrări-ieșiri.

De la începutul UEM în 1999, Banca Centrală Europeană (BCE) este unul dintre utilizatorii principali ai conturilor naționale. Strategia BCE de evaluare a riscurilor la adresa stabilității prețurilor se bazează pe două perspective analitice, denumite „cei doi piloni”: analiza economică și analiza monetară. Un mare număr de indicatori monetari și financiari sunt astfel evaluați în raport cu alte date relevante care permit combinarea analizei monetare, financiare și economice, de exemplu agregatele-cheie ale conturilor naționale. Astfel, indicatorii monetari și financiari pot fi analizați în contextul restului economiei.

Direcția Generală Afaceri Economice și Financiare produce prognozele macroeconomice ale Comisiei Europene de două ori pe an, în primăvară și în toamnă. Pentru a obține prognozele privind zona euro și privind UE, aceste previziuni cuprind toate statele membre ale UE, însă includ și perspective pentru țările candidate, precum și pentru anumite țări terțe.

Analiza finanțelor publice prin intermediul conturilor naționale este o altă utilizare recunoscută a acestor statistici. La nivelul UE a fost dezvoltată o aplicație specifică în legătură cu criteriile de convergență pentru UEM, două dintre acestea făcând trimitere directă la finanțele publice. Aceste criterii au fost definite din perspectiva cifrelor aferente conturilor naționale, și anume deficitul public și datoria publică în raport cu PIB-ul. Pentru informații suplimentare, a se consulta articolul despre statisticile privind finanțele administrațiilor publice.

Politicile regionale, structurale și sectoriale

Pe lângă analiza ciclului economic și a politicilor macroeconomice, există și alte utilizări de ordin politic ale datelor la nivel european privind conturile naționale și regionale, în special referitoare la aspecte regionale, structurale și sectoriale.

Alocarea cheltuielilor pentru fondurile structurale se bazează în parte pe conturile regionale. Mai mult decât atât, statisticile regionale sunt utilizate pentru evaluarea ex post a rezultatelor politicii regionale și de coeziune.

Încurajarea creșterii și a creării de locuri de muncă este o prioritate strategică atât pentru UE, cât și pentru statele membre, și face parte din Strategia Europa 2020. Pentru a sprijini aceste priorități strategice, în toate sectoarele economiei UE sunt implementate politici comune, în vreme ce statele membre implementează propriile reforme structurale naționale. Pentru a asigura beneficii maxime și pentru a se pregăti în vederea provocărilor viitoare, Comisia Europeană analizează aceste politici.

Comisia Europeană efectuează o analiză economică ce contribuie la dezvoltarea politicii agricole comune (PAC), prin evaluarea eficienței diferitelor sale mecanisme de sprijin și conturarea unei perspective pe termen lung. Aceasta include cercetări, analize și studii de impact pe teme legate de agricultura și de economia rurală din UE și din țări terțe, utilizând parțial conturile economice pentru agricultură.

Stabilirea obiectivelor, evaluarea comparativă și contribuțiile

Politicile din cadrul UE stabilesc din ce în ce mai mult obiective pe termen mediu sau lung, cu caracter obligatoriu sau nu. Pentru unele dintre acestea, nivelul PIB-ului este utilizat ca „numitor de referință”, de exemplu stabilirea unui obiectiv-țintă pentru cheltuieli în domeniul cercetării și dezvoltării la un nivel de 3 % din PIB.

De asemenea, conturile naționale sunt utilizate pentru determinarea resurselor UE, normele de bază fiind prevăzute într-o decizie a Consiliului. Cantitatea globală de resurse proprii necesare finanțării bugetului UE se stabilește prin scăderea celorlalte venituri din cheltuielile totale, iar dimensiunea maximă a resurselor proprii este asociată cu venitul național brut al UE.

Pe lângă faptul că sunt utilizate pentru a stabili contribuțiile bugetare în cadrul UE, datele privind conturile naționale sunt utilizate, de asemenea, pentru a stabili contribuțiile în cadrul altor organizații internaționale, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite (ONU). Contribuțiile la bugetul ONU se bazează pe venitul național brut, însoțit de o varietate de ajustări și limite.

Analiști și specialiști în prognoze

Conturile naționale sunt utilizate pe scară largă de analiști și de cercetători în vederea examinării situației și a evoluțiilor economice. Partenerii sociali, cum ar fi reprezentanții întreprinderilor (de exemplu asociațiile profesionale) sau reprezentanții lucrătorilor (de exemplu sindicatele), au și ei un interes în ceea ce privește conturile naționale, în scopul analizării evoluțiilor care afectează relațiile de muncă. Printre alte utilizări, cercetătorii și analiștii utilizează conturile naționale pentru analiza ciclului economic și pentru evaluarea ciclurilor economice pe termen lung și relaționarea acestora cu evoluțiile economice, politice sau tehnologice.

Vezi şi

European sector accounts - background (background article) (în limba engleză)
Main users of national accounts (background article) (în limba engleză)
Sector accounts (în limba engleză)
Update of the SNA 1993 and revision of ESA95 (background article) (în limba engleză)

Informații suplimentare Eurostat

Tabele principale

Conturi naționale (inclusiv PIB) (t_na), a se vedea (în limba engleză):

Conturi naționale anuale (t_nama)

Bază de date

Conturi naționale (inclusiv PIB) (na), a se vedea (în limba engleză):

Conturi naționale anuale (nama)

PIB-ul și principalele sale componente (nama_gdp)

Exporturi și importuri efectuate de statele membre ale UE/țări terțe (nama_exi)

Agregatele consumului final (nama_fcs)

Venitul, economiile și capacitatea netă/necesarul net de finanțare (nama_inc)

Conturi naționale: defalcări detaliate (pe sectoare, pe produse, pe destinația consumului) (nama_brk)

Indicatori auxiliari pentru conturile naționale - date anuale (nama_aux)

Conturi economice regionale - SEC 95 (nama_reg)

Tabele privind resursele, utilizările și intrările-ieșirile (naio)

Tabele privind resursele, utilizările și intrările-ieșirile - agregate UE (naio)

Tabele privind resursele, utilizările și intrările-ieșirile (produs*produs) - date naționale (naio_ckp)

Secțiune specială

Conturi naționale (inclusiv PIB) (în limba engleză)

Metodologie / Metadate

Fișiere cu metadate ESMS

Annual national accounts (fișier cu metadate ESMS — nama_esms) (în limba engleză)
Supply, use and Input-output tables (fișier cu metadate ESMS — naio_esms) (în limba engleză)

Manuale metodologice