Statistics Explained

Archive:Producția și importurile de energie

Date din septembrie 2011. Cele mai recente date: Informații suplimentare Eurostat, Tabele principale și Bază de date.

Dependența Uniunii Europene (UE) de importurile de energie, în special de petrol și, mai recent, de gaze naturale, reprezintă baza preocupărilor din sfera politicii energetice din considerente de securitate a aprovizionării cu energie. Acest articol se referă la producția de energie primară în UE și, ca urmare a discrepanței dintre producție și consum, la dependența în creștere a UE de importurile de energie din țări care nu fac parte din UE. Într-adevăr, în 2009, mai mult de jumătate (53,9 %) din consumul intern brut de energie al UE a provenit din importuri.

Tabelul 1: Producția de energie, 1999 și 2009
(milioane de tone de echivalent petrol) - Sursa: Eurostat (ten00076), (ten00080), (ten00077), (ten00079), (ten00078) și (ten00081)
Graficul 1: Producția de energie primară, UE-27, 2009
(% din total, în tone de echivalent petrol) - Sursa: Eurostat (ten00080), (ten00077), (ten00079), (ten00078), (ten00081) și (ten00082)
Graficul 2: Dezvoltarea producției de energie primară (pe tip de combustibil), UE-27, 1999-2009
(1999=100, în tone de echivalent petrol) - Sursa: Eurostat, (ten00076), (ten00081), (ten00080), (ten00079), (ten00078) și (ten00077)
Tabelul 2: Importuri nete de energie primară, 2001-2009 - Sursa: Eurostat (nrg_100a) și (tps00001)
Tabelul 3: Originea principală a importurilor de energie primară, UE-27, 2001-2009
(% de importuri extra UE-27) - Sursa: Eurostat (nrg_122a), (nrg_123a) și (nrg_124a)
Tabelul 4: Rata dependenței de energie, UE-27, 1999-2009
(% de importuri nete din consumul intern brut și depozite, în tone de echivalent petrol) - Sursa: Eurostat (nrg_100a), (nrg_101a), (nrg_102a) și (nrg_103a)
Graficul 3: Rata dependenței de energie - toate produsele, 2009
(% de importuri nete din consumul intern brut și depozite, în tone de echivalent petrol) - Sursa: Eurostat (tsdcc310) și (nrg_100a)

Principalele rezultate statistice

Producția primară

Producția de energie primară în UE-27 a totalizat 812,2 milioane de tone de echivalent petrol (tep) în 2009. Ea a continuat tendința în general descendentă a producției din UE-27, în condițiile în care rezervele de materii prime s-au epuizat și/sau producătorii au considerat că exploatarea resurselor limitate este nerentabilă. Producția a fost dominată de Regatul Unit cu o pondere de 19,2 % din totalul pentru UE-27, cu toate că aceasta a marcat o reducere considerabilă în comparație cu 10 ani în urmă (29,3 % din totalul pentru UE-27 în 1999). Cei mai mari producători de energie primară în 2009 au fost Regatul Unit, Franța și Germania, urmate de Polonia și Țările de Jos (a se vedea Tabelul 1). Regatul Unit a înregistrat de departe cea mai mare reducere a producției sale de energie primară, producția scăzând cu 122,2 milioane tep în perioada 1999 – 2009; următoarele cele mai mari reduceri s-au înregistrat în Polonia (16,2 milioane tep) și Germania (9,7 milioane tep). Cele mai mari creșteri ale producției de energie primară în perioada de zece ani până în 2009 au fost înregistrate în Țările de Jos (3,7 milioane tep), Franța (2,6 milioane tep) și Republica Cehă (2,4 milioane tep).

Producția de energie primară în UE-27 în 2009 a provenit din mai multe surse diferite de energie, cea mai importantă fiind energia nucleară (28,4 % din total); importanța combustibililor nucleari a fost deosebit de mare în Belgia, Franța, Lituania și Slovacia – unde a reprezentat peste jumătate din producția națională de energie primară. Aproximativ o cincime de producția totală de energie primară din UE-27 a provenit din combustibili solizi (20,4 %, în cea mai mare parte cărbune), din gazele naturale (18,8 %) și din surse de energie reînnoibile (18,3 %), în timp ce țițeiul (12,8 %) a reprezentat restul până la valoarea totală (vezi Figura 1).

Creșterea producției primare din surse de energie reînnoibile a depășit-o pe cea corespunzătoare tuturor celorlalte tipuri de energie, care au înregistrat o creștere deosebit de puternică începând cu 2002 (vezi Figura 2). Într-adevăr, după această dată s-a înregistrat o creștere importantă, pe măsură ce producția de energie din surse reînnoibile s­a accelerat, crescând cu 52,4 % între 2002 și 2009 și, în ansamblu, cu 60,2 % între 1999 și 2009. Prin contrast, nivelurile producției pentru alte surse primare de energie în general au scăzut între 1999 și 2009. Cele mai mari reduceri ale producției de energie primară s-au înregistrat pentru țiței (-42,3 %), combustibili solizi (-26,1 %) și gazele naturale (-24,6 %), cu o reducere mai modestă, de 5,2 %, pentru energia nucleară.

Importuri

Scăderea producției primare de cărbune superior, lignit, țiței, gaze naturale și, mai recent, de energie nucleară a condus la o situație în care UE este din ce în ce mai dependentă de importurile de energie primară, pentru a satisface cererea. Importurile UE-27 de energie primară au depășit exporturile cu aproximativ 943,6 milioane tep în 2009. Cei mai mari importatori neți de energie primară au fost în general cele mai populate state membre, cu excepția Regatului Unit și a Poloniei (unde există rezerve autohtone de petrol/gaze naturale și cărbune). Din 2004, singurul exportator net de energie primară dintre statele membre ale UE a fost Danemarca (a se vedea Tabelul 2).

Originea importurilor de energie ale UE-27 s­a schimbat rapid în ultimii ani, în timp ce Rusia și-a menținut poziția sa de furnizor principal de țiței și gaze naturale și a devenit principalul furnizor de cărbune superior (vezi Tabelul 3). În 2009, aproximativ 33,1 % din importurile UE-27 de țiței au provenit din Rusia; aceasta a însemnat o revenire la procentele pe care le-a realizat în 2006 și 2007, după o scădere la 31,4 % în 2008. Rusia a devenit principalul furnizor de cărbune superior în 2006, depășind Africa de Sud, după ce a depășit Australia în 2004 și Columbia în 2002; ponderea importurilor de cărbune superior în UE-27 din Rusia a crescut de la 11,5 % în 2001 la 30,2 % în 2009, cu mult mai mare decât următorul procent realizat de Columbia (17,6 %). Prin contrast, ponderea importurilor de gaze naturale în UE-27 din Rusia a scăzut de la 47,7 % la 34,2 % între 2001 și 2009, în timp ce ponderea Norvegiei a crescut de la 22,8 % la 30,7 %.

Securitatea aprovizionării UE cu energie primară poate fi amenințată în cazul în care o mare pondere a importurilor provine de la un număr mic de parteneri. Aproape patru cincimi (79,1 %) din importurile de gaze naturale în UE-27 în 2009 au provenit din Rusia, Norvegia sau Algeria. O analiză similară arată că 57,3 % din importurile de țiței în UE-27 au provenit din Rusia, Norvegia și Libia, în timp ce 77,5 % din importurile de cărbune superior au provenit din Rusia, Columbia, Africa de Sud și Statele Unite. Există indicii ale apariției unor țări partenere noi între 2001 și 2009, deși volumele importurilor provenite din acestea rămân relativ mici. Acesta a fost, în special, cazul importurilor de cărbune superior din Indonezia, al importurilor de țiței din Kazahstan și din Azerbaidjan sau al importurilor de gaze naturale din Qatar, Libia și Trinidad și Tobago.

Dependența UE-27 de importurile de energie a crescut de la mai puțin de 40 % din consumul brut de energie în anii 80 la 45,1 % în 1999 și apoi la 53,9 % în 2009 (a se vedea Tabelul 4). Cele mai mari rate ale dependenței energetice s-au înregistrat pentru țiței (84,1 %) și gaze naturale (64,2 %). Dependența de țări terțe pentru livrările de combustibili solizi și de gaze naturale a crescut într-un ritm mai rapid în ultimul deceniu în raport cu dependența de țiței (care se afla deja la un nivel mare). Din 2004, importurile nete de energie ale UE-27 au fost mai mari decât producția sa primară; cu alte cuvinte, mai mult de jumătate din consumul intern brut de energie al UE-27 a provenit din importurile nete.

Întrucât a fost un exportator net, Danemarca a fost singurul stat membru din UE-27 în 2009 care a avut o rată de dependență negativă (a se vedea Figura 3). Printre celelalte state membre, cele mai mici rate de dependență au fost înregistrate de România, Estonia, Regatul Unit și Republica Cehă (singurele țări care au raportat rate de dependență mai mici de 30 %); în schimb Malta, Luxemburg și Cipru au fost aproape complet dependente de importurile de energie primară.

Date sursă și disponibilitate

Mărfurile energetice extrase sau captate direct din resurse naturale sunt denumite surse de energie primară, în timp ce mărfurile energetice care sunt produse din sursele de energie primară în uzine de transformare sunt denumite produse derivate. Producția de energie primară cuprinde producția națională din sursele de energie primară și are loc atunci când resursele naturale sunt exploatate, de exemplu, în minele de cărbuni, câmpurile petrolifere, centralele hidroelectrice sau în producerea de biocombustibili. Ori de câte ori consumul depășește producția primară, deficitul trebuie să fie acoperit prin importuri de produse primare sau derivate.

Energia termică produsă într-un reactor ca rezultat al fisiunii nucleare este considerată producție primară de energie termonucleară, denumită și energie nucleară. Se calculează fie pe baza energiei termice produse efectiv sau pe baza generării brute de electricitate raportată și a eficienței termice a centralei nucleare. Producția primară de cărbune și lignit constă în cantități de combustibili extrase sau produse, calculate după încheierea tuturor operațiunilor de eliminare a materiei inerte.

Transformarea energiei dintr-o formă într-alta, cum ar fi electricitatea sau generarea de energie termică în cadrul centralelor termice sau producția de cocs din cuptoarele de cocs nu este considerată producție primară.

Importurile nete sunt calculate ca fiind cantitatea de importuri minus cantitatea echivalentă de exporturi. Importurile reprezintă toate intrările în teritoriul național cu excepția cantităților tranzitate (în special cele tranzitate prin conductele de gaze și țiței); în mod similar, exporturile cuprind toate cantitățile exportate de pe teritoriul național.

Context

Mai mult de jumătate din energia UE-27 provine din țări din afara UE – iar această pondere este în creștere. O mare parte din această energie provine din Rusia, ale cărei dispute cu țările de tranzit au amenințat să perturbe aprovizionarea în ultimii ani – de exemplu, între 6 și 20 ianuarie 2009, fluxurile de gaze din Rusia via Ucraina au fost întrerupte.

Comisia Europeană a adoptat a doua revizuire a strategiei sale în domeniul energiei în noiembrie 2008. Ea conține modalitățile prin care UE și-ar putea reduce dependența sa de energia importată, ameliorându-și astfel securitatea aprovizionării și reducându-și emisiile de gaze cu efecte de seră. Revizuirea a încurajat solidaritatea în domeniul energiei între statele membre, a propus un plan de acțiune pentru a asigura o aprovizionare sustenabilă cu energie și a adoptat un pachet de propuneri privind eficiența energetică menit să realizeze economii de energie în domenii cheie, cum ar fi clădirile și produsele consumatoare de energie.

Ca urmare a crizei ruso-ucrainiene a gazelor din ianuarie 2009, cadrul legislativ privind securitatea aprovizionării a fost revizuit, iar în septembrie 2009 Consiliul European a adoptat Directiva 2009/119/CE prin care se impune obligația ca statele membre să dețină rezerve minime de țiței și/sau de produse petroliere. Aceste măsuri privind piețele de petrol și de gaze au fost concepute pentru a asigura ca toate părțile să desfășoare acțiuni eficiente de prevenire și de atenuare a consecințelor unei eventuale perturbări a aprovizionării, creând în același timp mecanisme pentru a permite statelor membre să colaboreze eficient în orice situație în care ar exista perturbări majore ale aprovizionării cu petrol sau gaze; a fost înființat un mecanism de coordonare astfel încât statele membre să poată reacționa în mod uniform și imediat în cazuri de urgență.

Varietatea mare de surse de energie și diversitatea furnizorilor, rutelor de transport și mecanismelor de transport pot juca fiecare un rol important în asigurarea aprovizionării cu energie. Construirea de parteneriate fiabile cu furnizorii, cu țările de tranzit și cu cele consumatoare este privită ca o modalitate de a reduce riscurile asociate dependenței UE de energie, iar în septembrie 2011, Comisia Europeană a adoptat Comunicarea COM(2011) 539 final intitulată „Politica energetică a UE: angajarea în relații cu parteneri din afara frontierelor noastre”.

În noiembrie 2010, o inițiativă intitulată „Energie 2020 Strategie pentru o energie competitivă, durabilă și sigură” (COM(2010) 639 final) a fost adoptată de Comisia Europeană. Această strategie definește prioritățile energetice pentru o perioadă de zece ani și stabilește acțiunile care trebuie desfășurate pentru a aborda o serie de provocări, inclusiv realizarea unei piețe cu prețuri competitive și aprovizionare sigură, facilitarea poziționării ca lider în materie de tehnologie și negocierea eficientă cu partenerii internaționali.

În aceeași lună, Comisia Europeană a adoptat o inițiativă intitulată „Priorități în domeniul infrastructurii energetice ante și post 2020 - Plan de realizare a unei rețele energetice europene integrate” (COM(2010) 677 final). Ea definește coridoarele prioritare pentru UE pentru transportul de electricitate, de gaze și de petrol. Este propus, de asemenea, un set de instrumente pentru a facilita aplicarea în timp util a acestor infrastructuri prioritare.

Există o serie de inițiative în curs de derulare care vizează construirea de magistrale de gaze între Europa și vecinii ei estici și sudici. Acestea includ Nord Stream (între Rusia și UE via Marea Baltică) care ar fi trebuit să devină operațională în toamna anului 2011, South Stream (între Rusia și UE via Marea Neagră) programată să fie finalizată până în 2015 și Nabucco (care leagă regiunea Mării Caspice și Orientul Mijlociu de UE) programată a fi operațională până în 2017.

Informații suplimentare Eurostat

Publicații

Tabele principale

Energy Statistics - quantities (t_nrg_quant)
Total production of primary energy (ten00076)
Primary production of coal and lignite (ten00077)
Primary production of crude oil (ten00078)
Primary production of natural gas (ten00079)
Primary production of nuclear energy (ten00080)
Primary production of renewable energy (ten00081)
Renewable energy primary production: biomass, hydro, geothermal, wind and solar energy (ten00082)
Net imports of primary energy (ten00083)
Net imports of crude oil and petroleum products (ten00084)
Net imports of natural gas (ten00085)
Gross inland consumption of primary energy (ten00086)
Gross inland energy consumption, by fuel (tsdcc320)
Total gross electricity generation (ten00087)
Electricity generation by origin: hard coal (ten00088)
Electricity generation by origin: petroleum products (ten00089)
Electricity generation by origin: natural gas (ten00090)
Electricity generation by origin: nuclear (ten00091)
Electricity generation by origin: hydroelectricity (ten00092)
Electricity generation by origin: wind (ten00093)
Energy dependency (tsdcc310)
Combined heat and power generation (tsien030)
Share of biofuels in fuel consumption of transport (tsdcc340)

Bază de date

Energy Statistics - quantities (nrg_quant)
Energy Statistics - supply, transformation, consumption (nrg_10)
Energy statistics - imports (by country of origin) (nrg_12)
Energy Statistics - exports (by country of destination) (nrg_13)

Metodologie / Metadate

Date-sursă pentru tabele și grafice (MS Excel)

Legături externe

Vezi și

Retrieved from "https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Archive:Producția_și_importurile_de_energie&oldid=85420"