Statistics Explained

Archive:Statistici privind educația și formarea profesională la nivel regional

Revision as of 13:43, 2 December 2015 by EXT-A-Redpath (talk | contribs)
Date extrase în martie și aprilie 2015. Cele mai recente date: Informații suplimentare Eurostat, Tabele principale și Bază de date. Următoarea actualizare a articolului: noiembrie 2016.

Hărțile pot fi explorate interactiv, cu ajutorul Eurostat’s Statistical Atlas (în limba engleză) (a se vedea user manual (în limba engleză)).

Acest articol face parte dintr-un set de articole statistice (în limba engleză) și s-a bazat pe publicația Regional Yearbook a Eurostat (în limba engleză). Educația, formarea vocațională și, în general, învățarea pe tot parcursul vieții joacă un rol vital în strategiile economice și sociale ale Uniunii Europene (UE).

Eurostat întocmește și publică statistici în materie de educație și formare profesională pentru statele membre ale UE și regiunile acestora; în plus, un subset de informații sunt disponibile pentru AELS și țările candidate. Articolul prezintă date cu privire la ratele de participare la programele de studii pentru copii de patru ani și cele educațional-profesionale, proporția persoanelor care au renunțat timpuriu la educație și formare profesională și ponderea persoanelor cu vârste între 30 și 34 ani cu studii superioare. Aceste statistici sunt în general prezentate la nivel regional, per regiuni de nivel NUTS 2, deși datele privind participarea sunt disponibile numai la nivel național în cazul Croației și per regiuni de nivel NUTS 1 în cazul Germaniei și Regatului Unit.

Harta 1: Ratele de participare a copiilor de patru ani în învățământul preșcolar și primar (nivelurile ISCED 0 și 1), per regiuni de nivel NUTS 2, 2013 (¹)
(% din totalul copiilor de patru ani)
Sursa: Eurostat (educ_uoe_enra14)

Principalele rezultate statistice

Harta 2: Abandonul prematur al educației și formării profesionale pe regiuni de nivel NUTS 2, 2014 (¹)
(% din populația cu vârste între 18 și 24 ani)
Sursă: Eurostat (edat_lfse_16)
Harta 3: Modificarea procentajului de abandon prematur al educației și formării profesionale pe regiuni de nivel NUTS 2, 2008–2014 (¹)
(diferență în puncte procentuale între 2014 și 2008)
Sursă: Eurostat (edat_lfse_16)
Harta 4: Studenți care urmează programe de pregătire profesională pe regiuni de nivel NUTS 2, 2013 (¹)
(% din totalul studenților din învățământul de nivel ISCED 3)
Sursă: Eurostat (educ_uoe_enra13)
Harta 5: Absolvenți de învățământ terțiar cu vârste între 30 și 34 de ani (nivelurile ISCED 5-8) pe regiuni de nivel NUTS 2, 2014 (¹)
(% din totalul persoanelor cu vârste între 30 și 34 ani)
Sursă: Eurostat (edat_lfse_12)
Harta 6: Modificarea procentajului de absolvenți de învățământ terțiar (nivelurile ISCED 5-8) cu vârste între 30 și 34 de ani pe regiuni de nivel NUTS 2, 2008–2014
(diferență în puncte procentuale între 2014 și 2008)
Sursă: Eurostat (edat_lfse_12)

Cifrele pentru UE-28 din 2012 indică un număr de aproximativ 109 milioane de preșcolari, elevi și studenți înscriși în sistemul general de învățământ, la toate nivelurile de educație, de la învățământul preșcolar la cel postuniversitar.

Participarea la educație a copiilor de patru ani

Învățământul pentru preșcolari joacă un rol esențial în soluționarea inegalităților și creșterea performanței în materie de competențe de bază. Factorii de decizie politică susțin că o proporție mai mare a copiilor cu vârste mici ar trebui încurajată să participe în învățământul preșcolar și nu în sistemul necalificat de îngrijire și formare informală. Cadrul strategic (ET 2020) Educație și formare profesională 2020 a stabilit un obiectiv principal, conform căruia un procent de cel puțin 95 % din totalul copiilor de patru ani ar trebui să participe în sistemul de învățământ preșcolar.

În 2013, ponderea copiilor de patru ani care urmau o formă de învățământ preșcolar sau primar în toate statele UE-28 a fost de 91,8 %. De remarcat că vârsta legală de începere a sistemelor de învățământ variază considerabil de la un stat membru la altul: în Luxemburg și Irlanda de Nord (Regatul Unit), învățământul obligatoriu începe la vârsta de patru ani, în timp ce în alte regiuni din UE acesta începe între vârstele de cinci și șapte ani. Înscrierea în învățământul preșcolar este, în general, voluntară în majoritatea statelor membre ale UE.

Practic toți copiii de patru ani din multe regiuni din Franța și Olanda au participat la învățământul preșcolar sau primar

Nuanța cea mai închisă din harta 1 arată că ratele de participare a copiilor de patru ani au fost în general foarte mari (cel puțin 99 %) în majoritatea regiunilor din Franța, în multe regiuni din Țările de jos, în zone din Belgia (în principal din Flandra) și în Luxemburg (o regiune unică, la acest nivel de analiză). În afara acestor grupuri de regiuni, ponderea copiilor de patru ani care participă la învățământul preșcolar și primar a fost de cel puțin 99 % în Malta (care constituie o regiune unică la acest nivel de detaliere), în regiunea austriacă Burgenland, în regiunea spaniolă Extremadura și în regiunea învecinată Alentejo din Portugalia, precum și în regiunea-capitală Southern and Eastern din Irlanda; s-au înregistrat rate de participare similare și în regiunile de nivel NUTS 1 din Rheinland-Pfalz (din vestul Germaniei) și Țara Galilor (din Regatul Unit).

Atena a avut rata de participare a copiilor de patru ani la învățământul preșcolar și primar cea mai scăzută

În schimb, harta 1 arată o diferență foarte clară între vest și est, cu rate de participare mult mai scăzute în multe regiuni din estul UE. Această constatare este valabilă în special în Croația și Polonia, dar și în Grecia (date din 2012), precum și în Liechtenstein, Elveția, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Turcia.

O analiză la nivelul regiunilor de nivel NUTS 2 din UE arată că regiunea-capitală Attiki din Grecia a avut de departe rata de participare a copiilor de patru ani la învățământul preșcolar și primar cea mai scăzută, și anume 30,8 % în 2012. Această rată este cu mai mult de 20 de puncte procentuale mai mică decât locul doi și trei dintre ratele cele mai scăzute din 2013, care au fost înregistrate în cele două regiuni nordice, Warmińsko-Mazurskie și Kujawsko-Pomorskie din Polonia (53,2 % și 54,6 %). Restul regiunilor din UE care au fost caracterizate de rate de participare a copiilor de patru ani mai mici de 65 % (astfel cum s-a indicat cu ajutorul nuanței mai deschise, în harta 1) au cuprins alte șase regiuni din Polonia, alte patru regiuni din Grecia (date din 2012), Croația, regiunea Východné Slovensko din estul Slovaciei și regiunea Border, Midland and Western din Irlanda.

Este interesant de remarcat că unele regiuni-capitală au înregistrat rate de participare a copiilor de patru ani la învățământul preșcolar și primar mai mici decât mediile la nivel național din țările lor; această constatare a fost cea mai evidentă în Grecia și Portugalia, dar a fost valabilă, într-o măsură mai mică, și în cazul Germaniei, Italiei, Ungariei, Țărilor de Jos, Austriei, României, Suediei și Regatului Unit.

Europa 2020: abandonul prematur al educației și formării profesionale

Tinerii cu vârste între 15 și 17 ani adeseori s-au confruntat cu alegerea de a rămâne în cadrul sistemului de învățământ și pregătire profesională sau de a își căuta un loc de muncă. Învățământul obligatoriu de zi durează, în medie, 9 sau 10 ani în majoritatea statelor membre ale UE și, în general, se încheie la sfârșitul ciclului de învățământ secundar inferior. Indicatorul care prezintă informații despre abandonul prematur al educației și formării profesionale urmărește ponderea persoanelor cu vârste între 18 și 24 de ani care au absolvit doar o formă de învățământ secundar inferior și care nu au urmat altă formă de învățământ sau formare profesională (în cele patru săptămâni anterioare sondajului în urma căruia au fost compilate datele).

Europa 2020

Educația este unul dintre cei cinci piloni centrali ai strategiei de creștere Europa 2020. Două dintre obiectivele folosite pentru monitorizarea progreselor înregistrate de UE către o „economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” vizează educația. Aceste criterii de referință au fost stabilite la nivelul UE și prevăd ca:

  • până în 2020, procentul abandonului prematur al educației și formării profesionale ar trebui să scadă sub 10 %;
  • până în 2020, cel puțin 40 % din persoanele cu vârste între 30 și 34 de ani ar trebui să fi urmat o formă de învățământ terțiar sau echivalent.

A se observa că, deși au fost stabilite la nivelul Uniunii Europene în ansamblu, aceste două obiective nu se aplică în mod specific la nivel național sau regional. Într-adevăr, fiecare criteriu de referință al strategiei Europa 2020 a fost transpus în obiectivele naționale (și uneori regionale) care reflectă diferitele situații și circumstanțe specifice fiecărui stat membru al UE.

Procentul abandonului prematur al educației și formării profesionale în UE-28 se apropie de obiectivul strategiei Europa 2020

În 2014, o pondere de 11,1 % din persoanele cu vârste între 18 și 24 de ani din UE-28 au renunțat timpuriu la educație și formare, cu 0,8 puncte procentuale mai mică decât în 2013. S-a observat în legătură cu acest obiectiv din strategia Europa 2020 că această tendință de scădere a continuat, întrucât ponderea persoanelor cu vârste între 18 și 24 de ani care au absolvit doar învățământul secundar inferior și nu au mai urmat nicio formă de educație sau formare în UE-28 a scăzut timp de 12 ani consecutivi, de la 17,0 % în 2002. Dacă scăderea ponderii persoanelor care au renunțat timpuriu la educație și formare, observată în ultimii peste zece ani continuă, este posibil să se atingă obiectivul principal al strategiei Europa 2020, de a ajunge sub 10 %. În plus, continuă să existe disparități considerabile atât între statele membre ale UE cât și la nivelul fiecărui stat membru al UE și ele se reflectă, într-o oarecare măsură, în obiectivele naționale, convenite ca parte a strategiei Europa 2020, care se încadrează între procentajul cel mai scăzut de numai 4 % pentru Croația și procentajul cel mai ridicat de 16 % pentru Italia; nu există un obiectiv pentru Regatul Unit.

În UE, probabilitatea de a renunța timpuriu la educație sau formare este, în general, mai ridicată în rândul bărbaților (12,7 % în 2014) decât în rândul femeilor (9,5 %) și, de asemenea, este mai mare în rândul anumitor grupuri socio-economice, care cuprind: cei care s-au născut în străinătate (20,1 %) sau cei care suferă de o dizabilitate fizică (25,1 % în 2011). Informații suplimentare privind diferențele între sexe la nivel regional, în ceea ce privește ambele obiective în materie educațională ale strategiei Europa 2020 pot fi găsite în articolul „Statistici pe sexe la nivel regional” (în limba engleză).

Ponderea abandonului prematur al educației și formării profesionale cea mai scăzută s-a înregistrat în principal în estul UE

Harta 2 arată că, în 2014, ponderea abandonului prematur al educației și formării profesionale a variat în mod considerabil de la o regiune de nivel NUTS 2 la alta, având cele mai scăzute cote concentrate într-un lanț de regiuni în principal din estul UE, care se întinde din Polonia, Republica Cehă și Slovacia, până în sud-estul Austriei, Slovenia și Croația. În schimb, ponderile abandonului prematur al educației și formării profesionale cele mai mari s-au înregistrat, adeseori, în regiunile sudice ale UE (Spania, insulele italiene, Malta), precum și în anumite regiuni din Bulgaria și România.

ADUCEREA ÎN PRIM PLAN A REGIUNILOR

Regiunea Jadranska Hrvatska, Croația

HR03 Phant shutterstock 109614710.jpg

În cadrul UE-28, ponderea abandonului prematur al educației și formării profesionale s-a menținut la 11,1 % în 2014. Ponderea persoanelor cu vârste între 18 și 24 ani care au absolvit doar învățământul secundar inferior și nu au mai urmat alte forme de educație sau formare a scăzut la 2,2 % de-a lungul coastei Adriaticii, în regiunea Jadranska Hrvatska din Croația; aceasta a fost ponderea cea mai scăzută din UE.

©: Phant / Shutterstock.com

Regiunile urbane au înregistrat adesea ponderi ale abandonului prematur al educației și formării profesionale relativ reduse.

În 2014, ponderile abandonului prematur al educației și formării profesionale cele mai scăzute s-au înregistrat în regiunea Jadranska Hrvatska din Croația (2,2 %) și în regiunea-capitală cehă Praga (2,5 %). Procentul abandonului prematur al educației și formării profesionale a fost mai mic de 5 % (astfel cum se indică, cu nuanța cea mai închisă, în harta 2), în șase regiuni-capitală: cele din Croația, Republica Cehă, Polonia, Slovacia (date din 2013), Slovenia și Regatul Unit. În afară de acestea, ponderea persoanelor cu vârste între 18 și 24 de ani care au absolvit doar învățământul secundar inferior și care nu s-au implicat în alte forme de educație sau formare a fost, de asemenea, mai mică de 5 % în alte șase regiuni din Polonia, trei regiuni din Republica Cehă și o regiune din Slovacia, în restul regiunilor unice din Croația și Slovenia, precum și în regiunea Steiermark (Austria) și regiunea Bretania (Franța).

Cele mai scăzute ponderi ale abandonului prematur al educației și formării profesionale s-au înregistrat, adeseori, în zonele urbane: acest lucru nu pare să fie surprinzător, având în vedere că este cel mai probabil ca institutele de învățământ superior și formare profesională să fie înființate în orașele-capitală și în alte zone urbane unde numărul de studenți posibili este mai mare. Această tendință a fost evidentă în mod deosebit în regiunea-capitală din România, București - Ilfov, și regiunea-capitală din Regatul Unit, Inner London, deși nu s-a reflectat în toate statele membre ale UE, întrucât ponderea abandonului prematur al educației și formării profesionale a fost relativă mare (comparativ cu media națională) în regiunea-capitală Bruxelles-Capitale / Brussels Hoofdstedelijk Gewest din Belgia și regiunea-capitală Berlin din Germania.

Dimpotrivă, ponderea abandonului prematur al educației și formării profesionale este adeseori mare în zonele periferice și îndepărtate, unde s-ar putea ca studenții să fie siliți să plece de acasă dacă doresc să urmeze o anumită specializare, în timp ce aceia care rămân în aceeași regiune ar putea să beneficieze de oportunități relativ puține în materie de studii superioare (pentru detalii suplimentare, a se vedea cele ce urmează).

În 2014, ponderea abandonului prematur al educației și formării profesionale a fost mai mică decât obiectivul din strategia Europa 2020 de 10 % în 138 din cele 261 de regiuni pentru care erau disponibile date (a se vedea harta 2 cu privire la acoperire). În afara regiunilor menționate deja mai sus, a existat un procentaj relativ redus de persoane cu vârste între 18 și 24 de ani care au renunțat timpuriu la educație și formare în restul regiunilor din Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Germania, Irlanda, Franța, Cipru (o singură regiune la acest nivel de detaliu), Țările de Jos, Polonia, Slovacia și Suedia.

Variații considerabile ale ponderii abandonului prematur al educației și formării profesionale între regiuni, în Germania, Grecia, Spania și Regatul Unit

A existat un grad relativ ridicat de disparitate între ponderile regionale ale abandonului prematur, în Germania, Grecia, Spania și Regatul Unit. În Germania, ponderea cea mai scăzută s-a înregistrat în regiunea Tübingen (5,4 %), în timp ce procentajul abandonului prematur a fost de 2,6 ori mai mare în regiunea Bremen (14,0 %). În Grecia, ponderea cea mai scăzută s-a înregistrat în regiunea Thesalia (5,9 %) și cea mai ridicată în regiunea Anatoliki Makedonia,Thraki (19,7 %). O tendință similară s-a observat în Spania, între ponderea cea mai scăzută de 9,4 % din regiunea País Vasco și ponderea cea mai mare de 32,1 % din Insulele Baleare, deși raportul dintre ponderea cea mai scăzută și ponderea cea mai ridicată a fost chiar mai mare în Regatul Unit: persoanele care renunțau prematur la educație și formare profesională reprezentau 4,7 % din totalul persoanelor cu vârste între 18 și 24 ani în regiunea Inner London, de peste patru ori mai mare decât ponderea din regiunea Cornwall și Insulele Scilly (20,3 %).

Regiunile periferice și insulare au înregistrat adesea cel mai mare procentaj al abandonului prematur al educației și formării profesionale

Cele mai mari ponderi ale persoanelor cu vârste între 18 și 24 de ani clasificate în 2014 ca persoane care au renunțat timpuriu la educație și formare s-au înregistrat în orașele autonome și insulele Spaniei și Portugaliei; pentru regiunile de peste mări franceze și regiunea insulară Corsica nu există date disponibile. Astfel cum s-a remarcat mai sus, aceste regiuni periferice pot fi caracterizate, cel puțin parțial, ca fiind lipsite de o ofertă largă de oportunități suplimentare de educație și formare, ceea ce poate duce la necesitatea studenților de a se muta pentru a își urma vocația aleasă.

Aproape jumătate din regiunile de nivel NUTS 2 în care cel puțin o cincime din totalul tinerilor cu vârste între 18 și 24 ani erau clasificați ca persoane care au renunțat timpuriu la educație și formare erau localizate în Spania (10 regiuni). Celelalte erau situate în zonele sudice ale UE din Portugalia (trei regiuni), în cele două regiuni insulare ale Italiei, Sardinia și Sicilia, și în Malta, precum și în România (trei regiuni), Bulgaria (o regiune) și Regatul Unit (regiunea Cornwall și Insulele Scilly). În 2014, aproape o treime din populația cu vârste între 18 și 24 ani din Insulele Baleare și regiunea autonomă Açores era reprezentată de persoane care au renunțat timpuriu la educație și formare.

Ponderea persoanelor care au renunțat timpuriu la educație și formare în UE-28 a scăzut între 2008 și 2014

Harta 3 arată modificarea ponderii persoanelor cu vârste între 18 și 24 ani care au renunțat timpuriu la educație și formare; comparația se bazează, în general, pe situația în schimbare între momentul de începere a crizei economico-financiare și momentul celor mai recente informații disponibile. În timpul acestei perioade (2008-2014), a existat o creștere rapidă a șomajului în rândul tinerilor și, dată fiind lipsa oportunităților de angajare, aceasta ar fi putut duce la decizia unor tineri de a rămâne în cadrul sistemului de învățământ și formare.

Ponderea persoanelor care au renunțat timpuriu la educație și formare din UE-28 a scăzut cu 3,5 puncte procentuale în timpul perioadei 2008-2014. Această tendință de scădere la nivelul întregii UE-28 s-a regăsit și la nivelul a puțin peste patru cincimi (82,8 %) dintre cele 256 regiuni pentru care au existat date disponibile (a se vedea harta 3 cu privire la acoperire).

Deși tendințele regionale sunt mixte și diverse, cele mai mari reduceri ale ponderii tinerilor cu vârste între 18 și 24 de ani care au renunțat timpuriu la educație și formare între 2008 și 2014 s-au înregistrat adeseori în regiunile cu cele mai mari ponderi ale abandonului prematur la educație și formare. Această constatare este valabilă în mod special în Spania și Portugalia, dar și în cazul Turciei.

În funcție de regiunea de nivel NUTS 2, cele mai pronunțate scăderi ale ponderii abandonului prematur la educație și formare profesională s-au înregistrat în insulele autonome și în regiunea Norte din Portugalia, unde acestea au scăzut cu mai mult de 20 de puncte procentuale. Alte trei regiuni din Portugalia (Centro, Algarve și Lisabona), precum și regiunile Murcia, Castilla-La Mancha, La Rioja și Ciudad Autónoma de Melilla din Spania au înregistrat reduceri cu cel puțin 15 puncte procentuale. Ponderea persoanelor care au renunțat timpuriu la educație și formare a scăzut cu cel puțin 10 % într-o serie de alte regiuni din Portugalia și Spania, precum și în două regiuni din Grecia (Ionia Nisia și Voreio Aigaio) și în două regiuni din Regatul Unit (Leicestershire - Rutland and Northamptonshire și Essex). Toate regiunile sus-menționate sunt prezentate în nuanță verde închis în harta 3).

Au existat doar trei regiuni în UE unde ponderea abandonului prematur al educației și formării profesionale a crescut cu mai mult de 5 puncte procentuale, între 2008 și 2014

Regiunile în care ponderea persoanelor care au renunțat timpuriu la educație și formare a crescut între 2008 și 2014 sunt caracterizate, adeseori, de un procentaj relativ redus al abandonului prematur al educației și formării profesionale. În plus, creșterile care s-au observat erau, adeseori, de o natură relativ modestă. Au fost doar trei regiuni în UE unde ponderea abandonului prematur al educației și formării profesionale a crescut cu 5 sau mai multe puncte procentuale, și anume: regiunile Nord-Vest și Sud-Est din România și regiunea Severozapaden din Bulgaria. Celelalte regiuni identificate prin nuanța cea mai închisă în harta 3 — în care ponderea abandonului prematur al educației și formării profesionale a crescut cu cel puțin 2,5 puncte procentuale — au cuprins încă două regiuni din România (regiunile Centru și Nord-Est), și câte o regiune din Ungaria (Észak-Magyarország) și Polonia (Warmińsko-Mazurskie).

Studenți în sistemul de învățământ superior profesional

Educația și formarea profesională (EFP) este un domeniu considerat esențial pentru scăderea ratelor de șomaj în rândul tinerilor și facilitarea tranziției acestora de la învățământ la încadrarea pe piața muncii. Factorii de decizie politică din UE au căutat modalități de creștere a atractivității programelor de formare profesională și de ucenicie, astfel încât acestea să poată oferi o rută alternativă la calificările dobândite în învățământul secundar superior general și în învățământul superior și o concordanță mai bună între competențele dobândite și cerințele angajatorilor.

Aproximativ jumătate (48,9 %) din studenții din învățământul secundar superior (nivel ISCED 3; pentru informații suplimentare cu privire la clasificare, a se vedea secțiunea „Sursele și disponibilitatea datelor” de mai jos) din UE-28 au urmat un program de învățământ profesional în 2013, iar ceilalți au urmat programe de învățământ general. Harta 4 demonstrează că ponderea studenților care urmează programe de învățământ profesional a variat considerabil de la un stat membru UE la altul, înregistrându-se o specializare deosebit de înaltă în materie de învățământ profesional într-un grup de regiuni care acoperă Republica Cehă, Slovacia, Austria, Slovenia, Croația și nordul Italiei, precum și Elveția; au existat ponderi mari și în Finlanda și Țările de Jos. Unele dintre aceste diferențe pot fi atribuite percepțiilor privind educația și formarea profesională: de exemplu, în țări cum ar fi Republica Cehă, Germania și Austria, sistemul de învățământ și formare profesională este în general considerat ca o propunere atractivă care facilitează încadrarea unei persoane pe piața forței de muncă, în timp ce în alte state membre ale UE rolul acestuia este mai puțin dezvoltat, parțial datorită percepțiilor mai puțin pozitive la nivelul societății.

Sistemul de învățământ profesional cuprindea mai mult de trei sferturi din studenții din învățământul secundar superior în trei dintre regiunile din Cehia și într-o regiune din Austria

Analizând mai în detaliu, în funcție de regiunile de nivel NUTS 2, au existat trei regiuni în Republica Cehă în care mai mult de trei sferturi din studenții din învățământul secundar superior au urmat un program de educație profesională în 2013, și anume regiunile Severozápad, Jihozápad și Severovýchod; tot aceasta a fost situația și în regiunea Oberösterreich din Austria. În schimb, procentajele cele mai reduse de persoane care au urmat o formă de învățământ profesional dintre persoanele care au participat la învățământul secundar superior s-au înregistrat în ambele regiuni de nivel NUTS 2 din Irlanda și în Scoția (datele sunt disponibile numai pentru regiunile de nivel NUTS 1 din Regatul Unit), având în vedere că mai puțin de unul din zece studenți au fost înscriși în programe de educație profesională. Au existat trei regiuni în care procentajul studenților care urmează programe de educație profesională s-a situat între 10 și 20 %, și anume: regiunile insulare Malta și Cipru (ambele regiuni unice la acest nivel de detaliere) și regiunea-capitală Közép-Magyarország din Ungaria. De altfel, procentul studenților care urmează programe de educație profesională a fost mai mic de 35 % (astfel cum se indică cu nuanța mai deschisă în harta 4) și în șapte regiuni din Grecia, respectiv din Spania, în restul de șase regiuni din Ungaria (în profund contrast față de regiunile care înconjoară Ungaria), precum și în Țara Galilor (o regiune de nivel NUTS 1 din Regatul Unit), în Estonia și în Lituania (ambele regiuni unice la acest nivel de analiză).

Europa 2020: ponderea absolvenților de studii terțiare

Educația terțiară este nivelul de educație oferit de universități, universități tehnice, institute de tehnologie și alte instituții care acordă diplome academice sau certificate de competență profesională superioară. Nivelurile reduse ale ratei de absolvire în învățământul terțiar pot să împiedice competitivitatea și să submineze potențialul UE de a genera o „creștere inteligentă”. Este probabil ca un număr tot mai mare de locuri de muncă din viitor să necesite studii superioare și, în consecință, statele membre ale UE se vor confrunta cu patru provocări principale: lărgirea accesului la sistemul de învățământ superior prin creșterea participării (în special în rândul grupurilor dezavantajate); reducerea numărului de studenți care părăsesc sistemul de învățământ terțiar fără o calificare; reducerea perioadei necesare unor persoane pentru a își finaliza studiile superioare; creșterea calității sistemului de învățământ superior prin introducerea unor programe universitare mai pertinente pentru mediul profesional.

Astfel cum s-a remarcat deja, strategia Europa 2020 are un obiectiv esențial cu privire la rata de absolvire în învățământul terțiar – cu alte cuvinte, ponderea populației care deține o diplomă universitară sau o calificare similară — care prevede că cel puțin 40 % dintre tinerii cu vârste între 30 și 34 de ani ar trebui să fie absolvenți ai sistemului de învățământ terțiar sau ai altor forme echivalente de învățământ, până în 2020.

Rata de absolvire în învățământul terțiar în UE-28 a crescut în mod constant de la 23,6 % în 2002 (anul de începere a seriilor în UE-28), fiind înregistrate creșteri în fiecare an în parte. În 2014, aproape 37,9 % din populația cu vârste între 30 și 34 ani absolvise sistemul de învățământ terțiar, ceea ce înseamnă o cotă cu 0,8 puncte procentuale mai mare decât cea din 2013. Dacă proporția de tineri cu vârste între 30 și 34 ani cu studii superioare continuă să crească în același ritm cu progresul făcut în ultimii ani, atunci obiectivul principal al strategiei Europa 2020 de 40 % este posibil să fie atins.

ADUCEREA ÎN PRIM PLAN A REGIUNILOR

Regiunea Inner London, Regatul Unit

UKI1 olavs shutterstock 112369760.jpg

Regiunea-capitală britanică, Inner London, a înregistrat ponderea cea mai mare de persoane cu vârste între 30 și 34 ani cu studii terțiare. Puțin peste două treimi din populația cu vârste între 30 și 34 de ani din regiunea Inner London au avut studii terțiare (studii de licență, masterat sau doctorat), ceea ce înseamnă un nivel de aproximativ 1,8 mai mare decât media la nivelul UE-28 (37,9 %).

©: Olavs / Shutterstock.com

Aproximativ o treime (33,6 %) dintre bărbații cu vârste între 30 și 34 de ani din UE-28 absolviseră, în 2014, o formă de învățământ terțiar, ponderea fiind considerabil mai redusă decât ponderea femeilor cu studii terțiare de aceeași vârstă, care s-a ridicat la 42,3 %. În plus, ponderea bărbaților cu vârste între 30 și 34 de ani cu studii terțiare a crescut într-un ritm mai lent decât creșterile corespunzătoare la femei și, drept urmare, disparitatea între sexe s-a extins; informații suplimentare pot fi găsite în acest articol (în limba engleză) care analizează diferențele între sexe în ceea ce privește acest obiectiv al strategiei Europa 2020. Ponderea tinerilor cu vârste între 30 și 34 ani cu studii terțiare absolvite a fost redusă atât în rândul bărbaților, cât și în rândul unor grupuri de persoane dezavantajate, cum ar fi persoanele care locuiesc în zone rurale (26,9 %) sau cele care s-au născut în afara UE (33,0 %).

Oportunitățile de încadrare în muncă pot constitui unul dintre „efectele de atracție” care să ducă la o pondere mare de tineri cu calificare înaltă care se mută în regiunile-capitală

Deoarece majoritatea persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani își finalizează studiile terțiare înainte de a împlini 30 de ani, acest indicator poate fi utilizat pentru a evalua atractivitatea (sau efectul de atracție) al regiunilor în ceea ce privește oportunitățile de angajare pentru absolvenți. Orașele-capitală sunt alese adesea de marile societăți ca locație pentru sediul lor central fie datorită prestigiului, fie pentru a beneficia de economiile de scară care pot exista în unele dintre cele mai mari orașe ale UE. În consecință, având în vedere numărul mare și gama largă de locuri de muncă pentru absolvenți oferite în general în orașele-capitală, nu este surprinzător faptul că multe regiuni-capitală europene au raportat că un procentaj mare din persoanele cu vârste între 30 și 34 de ani a absolvit studii terțiare. Într-adevăr, aceasta este o tendință care apare în harta 5, care indică rata de absolvire în sistemul de învățământ terțiar pe regiuni de nivel NUTS 2. În afară de regiunile-capitală, ponderea celor cu vârste între 30 și 34 de ani cu studii terțiare a fost, de asemenea, relativ mare într-o serie de regiuni asociate cu cercetarea și / sau tehnologia (de exemplu, Provincie Vlaams-Brabant și Province Brabant Wallon în Belgia, regiunile Midi-Pyrénées și Rhône-Alpes din Franța, sau Berkshire, Buckinghamshire and Oxfordshire și North Eastern Scotland din Regatul Unit).

Mai mult de două treimi dintre persoanele cu vârste între 30 și 34 de ani care trăiesc în regiunea Inner London au absolvit învățământul terțiar.

Nuanța cea mai închisă din harta 5 evidențiază regiunile de nivel NUTS 2 din UE în care cel puțin jumătate din populația cu vârste între 30 și 34 de ani în 2014 a absolvit învățământul terțiar. Există o serie de regiuni-capitală în care cel puțin jumătate din populația cu vârste între 30 și 34 de ani deținea o diplomă de studii terțiare, printre care: Hovedstaden (Danemarca), Southern and Eastern (Irlanda), Île de France (Franța), Noord-Holland (Țările de Jos), Wien (Austria), Mazowieckie (Polonia), Bratislavský kraj (Slovacia), Helsinki-Uusimaa (Finlanda) și Stockholm (Suedia). Cu toate acestea, procentajul de departe cel mai mare s-a înregistrat în capitala Regatului Unit, întrucât 67,3 % dintre persoanele care locuiau în cel mai mare oraș din UE — Inner London — absolviseră învățământul terțiar.

Persoanele absolvente ale învățământului terțiar erau atrase, de asemenea, să trăiască în regiuni implicate intens în cercetare.

Al doilea și al treilea cel mai mare procentaj al absolvenților învățământului terțiar din regiunile de nivel NUTS 2 s-au înregistrat în regiunea North Eastern Scotland (Regatul Unit) și în regiunea Midi-Pyrénées (Franța); ambele regiuni au avut ponderi cu puțin peste 60 %. De asemenea, ambele sunt un exemplu de regiuni caracterizate ca fiind orientate cu precădere spre cercetare, în care întreprinderile cu activități economice conexe se grupează împreună pentru a alimenta sinergiile și apropierea de clienți și concurență, consolidând specializările și atrăgând personal cu calificare înaltă în regiune. În aceste două exemple, cei doi factori de atractivitate cei mai puternici sunt industria petrolieră din Marea Nordului pentru zona costală a Scoției și industria aerospațială care este concentrată în Toulouse. Alte activități de cercetare intensivă care „atrag” personalul calificat cuprind biotehnologia, cercetarea în domeniul medical, tehnologiile de informatică și comunicații sau producție de echipamente de transport. Informații suplimentare referitoare la statisticile privind cercetarea și dezvoltarea regională (C & D) sunt furnizate în articolul Statistici privind cercetarea și inovarea la nivel regional (în limba engleză).

Procentajul absolvenților învățământului terțiar a scăzut sub 20 % (astfel cum se indică cu nuanța cea mai deschisă în harta 5) în regiunile estice și sudice ale UE. Aceste opt regiuni s-au caracterizat prin bizuirea tradițională pe activități primare, ramuri ale industriei grele (cum ar fi agricultură, minerit, industria metalurgică sau siderurgică) sau pe agricultură în cadrul structurii economiei lor. Patru dintre cele opt regiuni erau răspândite în sudul Italiei (Basilicata, Campania, Sardegna și Sicilia), trei erau în estul României (Nord-Est, Sud-Est și Sud-Muntenia) și ultima regiune era în nord-vestul Republicii Cehe (Severozápad); mai mult de jumătate (17) dintre regiunile din Turcia au raportat, de asemenea, că mai puțin de una din cinci persoane cu vârste între 30 și 34 de ani absolvise învățământul terțiar.

Majoritatea restului regiunilor din estul UE (în afara celor din Polonia, Slovenia și Croația) au înregistrat ponderi relativ reduse de absolvenți ai învățământului terțiar — mai mici de 30 % — deși această tendință s-a constatat și în mai multe regiuni din Italia și Germania (care poate fi atribuită, cel puțin parțial, accentului special pus pe învățământul profesional, căci multe locuri de muncă nu necesită propriu-zis o diplomă ci o calificare profesională).

Ponderea persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani cu studii terțiare a crescut considerabil între 2008 și 2014

La nivelul întregii UE-28, ponderea persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani cu studii terțiare a crescut cu 6,7 puncte procentuale între 2008 și 2014 și a ajuns la 37,9 %. Finlanda a fost singurul stat membru al UE care a raportat o scădere a procentajului persoanelor cu studii terțiare în cursul perioadei analizate, având o reducere minoră de 0,4 puncte procentuale, la 45,3 % (nivel aflat încă peste obiectivul la nivel național de 42%).

Cele mai mari creșteri ale ratei de absolvire a învățământului terțiar între 2008 și 2014, în rândul statelor membre ale UE, s-au înregistrat în Austria (de remarcat că aceasta s-a datorat, cel puțin parțial, unei întreruperi de serii), deși creșteri cu două cifre s-au înregistrat și în statele membre baltice, Grecia, Luxemburg și toate statele membre estice, cu excepția Bulgariei și României.

Harta 6 prezintă informații privind modificarea ratei de absolvire a învățământului terțiar în rândul persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani, pe baza unei analize cu privire la regiunile de nivel NUTS 2 (nuanța verde închis indică regiunile care au cunoscut cele mai mari creșteri între 2008 și 2014). Au existat patru regiuni în care ponderea persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani cu studii terțiare a crescut cu mai mult de 20 de puncte procentuale între 2008 și 2014; trei dintre acestea erau în Austria (de remarcat din nou întreruperea de serii care a reieșit din modificările în materie de metodologie din clasificarea ISCED), în timp ce cea mai mare creștere a fost înregistrată în regiunea-capitală slovacă Bratislavský kraj (cu 24,5 puncte mai mare).

Mai mult de patru cincimi dintre regiunile din UE au raportat că, între 2008 și 2014, procentajul persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani cu studii terțiare a crescut

Majoritatea covârșitoare a regiunilor din UE-28 au urmat o tendință similară, întrucât ponderea persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani cu studii terțiare a crescut în 222 din cele 263 regiuni de nivel NUTS 2 între 2008 și 2014 (a se vedea harta 6 pentru acoperire). În schimb, procentul persoanelor rezidente cu vârste între 30 și 34 de ani care au absolvit o formă de învățământ terțiar a scăzut în 41 de regiuni (nu a existat nicio modificare în regiunea Detmold din landul Renania de Nord - Westfalia din Germania). Această scădere a ponderii tinerilor absolvenți ai învățământului terțiar poate să fie o reflectare a: mutării persoanelor într-o altă regiune în căutarea unui loc de muncă, nerevenirii tinerilor în regiunea de origine după absolvire (aceștia alegând, în schimb, să se stabilească într-o altă regiune) sau ratelor de absolvire mai scăzute.

În afară de orașul autonom spaniol Ceuta, cea mai mare scădere a procentajului de absolvenți de studii terțiare s-a înregistrat în regiunea Severen tsentralen din nordul Bulgariei, în două regiuni, Dresden și Chemnitz, din estul Germaniei, în regiunile Basse-Normandie și Languedoc-Roussillon din Franța, în regiunea Etelä-Suomi din Finlanda și în regiunea North Yorkshire din Regatul Unit; acestea au fost singurele regiuni din UE în care procentajul persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani care au absolvit studii terțiare a scăzut cu mai mult de 5 puncte procentuale între 2008 și 2014 (astfel cum este reprezentat cu nuanța cea mai închisă de roșu, în harta 6).

Sursele și disponibilitatea datelor

Statisticile în materie de educație oferă informații privind participarea la educație, finanțarea acesteia și personalul didactic, precum și privind nivelul de educație al absolvenților. Acest domeniu oferă, de asemenea, informații privind tranziția între educație și muncă, formarea profesională, învățarea continuă și cunoștințele lingvistice.

Surse principale

Statisticile UNESCO / OCDE / Eurostat (UOE)

Multe statistici în materie de educație europene sunt colectate ca parte a exercițiului gestionat în comun care implică Institutul de Statistică al UNESCO (UIS), Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și Eurostat; acesta este adesea menționat ca exercițiu de colectare a datelor UOE. Datele privind înscrierile și învățarea de limbi străine la nivel regional sunt colectate separat de Eurostat.

Colectarea datelor UOE se bazează în principal pe sursele de natură administrativă oferite de ministerele educației sau de autoritățile statistice naționale, pe baza definițiilor convenite. Unitatea statistică pentru statisticile regionale în materie de educație o reprezintă studentul. Perioadele de referință sunt reprezentate de anul calendaristic cu privire la datele privind absolvenții și anul școlar / universitar cu privire la toate celelalte date nemonetare (de exemplu, datele pentru perioada 2013 vizează anul universitar 2012 / 2013).

Întrucât structura sistemelor de învățământ variază de la o țară la alta, un cadru pentru asamblarea, compilarea și prezentarea statisticilor și indicatorilor în materie de educație la nivel regional, național și internațional reprezintă o condiție prealabilă pentru comparabilitatea datelor. Acesta este furnizat de Clasificarea internațională standard a educației (ISCED).

Clasificarea internațională standard a educației (ISCED)

Cadrul ISCED este actualizat ocazional pentru a cuprinde noile evoluții din sistemele de învățământ din întreaga lume. ISCED 2011 a fost adoptat în cadrul Conferinței generale a UNESCO din noiembrie 2011 și reprezintă baza statisticilor prezentate în articolul de față, deși datele pentru anii de referință anteriori anului 2014 au fost colectate prin folosirea versiunii anterioare a standardului, ISCED-97.

În versiunea din 2011 a acestei clasificări, s-au adăugat noi categorii ca recunoaștere a extinderii învățământului preșcolar și a restructurării învățământului terțiar.

ISCED clasifică toate programele educaționale și calificările, în funcție de nivel:

  • învățământul preșcolar / nivel mai mic decât cel al învățământului primar (nivel 0);
  • învățământul primar (nivel 1);
  • învățământul secundar inferior (nivel 2);
  • învățământul secundar superior (nivel 3);
  • învățământul terțiar nonuniversitar (nivel 4);
  • ciclul scurt de învățământ terțiar (nivel 5);
  • studii de licență sau echivalent (nivel 6);
  • studii de masterat sau echivalent (nivel 7);
  • studii de doctorat sau echivalent (nivel 8).

O prezentare completă este disponibilă pe site-ul UIS - UNESCO la adresa UNESCO-UIS (în limba engleză).

Anchetă asupra forței de muncă

Datele privind abandonul prematur al educației și formării profesionale și cele privind absolvirea învățământului terțiar prezentate în articolul de față provin din ancheta asupra forței de muncă în UE (LFS).

Ancheta asupra forței de muncă se bazează pe un sondaj asupra persoanelor fizice care locuiesc în gospodării private. Ancheta vizează totalul populației care locuiește de obicei în statele membre ale UE, cu excepția persoanelor care locuiesc în gospodării colective sau instituționale. Datele în materie de educație din ancheta asupra forței de muncă sunt actualizate de două ori pe an, primăvara (inclusiv datele pentru noul an de referință) și toamna.

De remarcat că până în anul de referință 2013, inclusiv, aceste date erau clasificate în conformitate cu ISCED-97, în timp ce datele pentru 2014 și anii următori sunt clasificate în conformitate cu ISCED 2011. Indicatorul privind persoanele care au renunțat timpuriu la educație și formare prezintă, prin urmare, o întrerupere de serii întrucât se referă la nivelurile 0-3C scurt din ISCED-97 până în 2013 și la nivelurile 0–2 din ISCED 2011 pentru anul de referință 2014. În mod similar, indicatorul privind rata de absolvire în învățământul terțiar are o întrerupere de serii , întrucât se referă la nivelurile 5-6 din ISCED-97 până în 2013 și la nivelurile 5–8 din ISCED 2011 pentru anul de referință 2014.

Definițiile indicatorilor

Statisticile privind copiii de patru ani înscriși în învățământul preșcolar și primar (niveluri 0-1 din ISCED 2011) vizează instituțiile care oferă îngrijire orientată pe educația copiilor cu vârste mici; acestea trebuie să aibă personal cu titluri de calificare specializată în domeniul educației. De remarcat că acest raport este calculat pe baza datelor provenite din două surse distincte (statisticile în materie de educație și statisticile demografice) și că unii elevi înscriși în instituțiile de învățământ s-ar putea să nu fie înregistrați ca rezidenți în datele demografice (prin urmare, rapoartele pot eventual să se ridice la peste 100 %).

Abandonul prematur al educației și formării profesionale este un indicator definit ca pondere a persoanelor cu vârste între 18 și 24 de ani absolvente numai ale învățământului secundar inferior (nivelurile 0, 1, 2 sau 3c scurt din ISCED-97 pe perioada de până în anul 2013, inclusiv, și nivelurile 0-2 din ISCED-2011 pentru 2014) și neangajate într-o altă formă de învățământ sau formare profesională (în cele patru săptămâni anterioare anchetei). Acest indicator este un obiectiv al strategiei Europa 2020, și anume reducerea ponderii abandonului prematur al educației sau formării profesionale sub 10 %.

Învățământul profesional este destinat dobândirii cunoștințelor, abilităților și competențelor specifice unei anumite ocupații sau meserii de către cursanți. Învățământul profesional poate avea componente de formare la locul de muncă (de exemplu, ucenicii sau programe duale de educație și formare profesională). Indicatorul prezentat în articolul de față indică ponderea studenților care urmează programe de formare profesională din totalul studenților înscriși în învățământul secundar superior (astfel cum este definit de nivelul 3 din ISCED 2011).

Indicatorul privind procentajul absolvenților de studii terțiare este definit ca fiind procentajul persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani care a absolvit cu succes învățământul terțiar (de exemplu, într-o universitate sau un institut tehnic superior). Intervalul de vârstă de 30-34 ani se folosește întrucât acesta se referă în general la primul interval de 5 ani de vârstă în care se situează marea majoritate a studenților care și-au finalizat deja studiile. Învățământul terțiar se referă la nivelurile 5-6 din ISCED 1997 pentru datele de până în 2013, inclusiv, și la nivelurile 5-8 din ISCED 2011 pentru datele din 2014. Acest indicator este un obiectiv al strategiei Europa 2020, și anume să se asigure că, până în 2020, cel puțin 40 % dintre tinerii cu vârste între 30 și 34 de ani și-au finalizat studiile superioare.

Context

Educația și formarea sunt cruciale pentru progresul economic și social, iar alinierea competențelor la cerințele pieței muncii joacă un rol esențial în acest progres. Această aliniere are o importanță tot mai mare în economia globalizată și bazată pe cunoaștere, în care este necesară o forță de muncă competentă pentru a fi concurențială prin prisma productivității, calității și inovării.

Fiecare stat membru al UE are o mare răspundere pentru propriul sistem de educație și formare și pentru conținutul programelor sale de învățământ (curiculele). UE sprijină măsurile la nivel național și ajută statele membre să soluționeze provocările comune prin intermediul conceptului cunoscut sub denumirea de „metoda deschisă de coordonare”: aceasta oferă un forum de politici pentru discutarea temelor de actualitate (de exemplu, societățile îmbătrânite, deficitele de competențe, sau concurența la nivel mondial) și oferă statelor membre ocazia de a face schimb de bune practici.

Educație și formare 2020 (ET 2020)

În mai 2009, a fost adoptat un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (cunoscut ca ET 2020) compus dintr-un set de concluzii (2009/C 119/02) ale Consiliului. Acesta a stabilit patru obiective strategice pentru educație și formare în UE: transformarea în realitate a învățării pe tot parcursul vieții și a mobilității; îmbunătățirea calității și eficienței educației și formării; promovarea echității, coeziunii sociale și cetățeniei active; și îmbunătățirea creativității și inovării (inclusiv a spiritului antreprenorial) la toate nivelurile de educație și de formare. Pentru atingerea acestor obiective, ET 2020 a stabilit o serie de criterii de referință care fac obiectul unei monitorizări și a unei raportări statistice periodice, incluzând următoarele obiective care trebuie atinse până în 2020, și anume:

  • cel puțin 95 % din copiii între patru ani și vârsta pentru începerea învățământului primar obligatoriu ar trebui să participe la educația preșcolară;
  • procentajul persoanelor cu vârsta de 15 ani cu abilități insuficiente în materie de citit, matematică și științe ar trebui să fie mai mic de 15 %;
  • procentajul abandonului prematur al educației și formării profesionale ar trebui să fie mai mic de 10 %;
  • procentajul persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani care absolvă studii terțiare ar trebui să fie de cel puțin 40 %;
  • o medie de cel puțin 15 % din adulții cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani ar trebui să participe la programele de învățare pe tot parcursul vieții;
  • o medie de cel puțin 20 % din absolvenții de învățământ superior ar trebui să fi beneficiat de o perioadă de studiu sau de formare în străinătate (inclusiv stagii într-un mediu profesional) legată de învățământul superior, reprezentând cel puțin 15 credite conform Sistemului european de credite transferabile (ECTS) sau având o durată de cel puțin trei luni;
  • o medie de cel puțin 6 % din grupa de vârstă 18-34 de ani cu formare profesională inițială și calificare profesională ar trebui să fi beneficiat de o perioadă inițială de educație și formare profesională (EFP) (în limba engleză) (inclusiv stagii într-un mediu profesional) în străinătate cu o durată de cel puțin două săptămâni;
  • procentajul absolvenților angajați (persoane cu vârste între 20 și 34 de ani) care au părăsit sistemul de învățământ și formare profesională cu cel mult trei ani înainte de anul de referință ar trebui să fie de cel puțin 82 %.

Vezi și

Informații suplimentare Eurostat

Vizualizare date

Publicații

Tabele principale

Regional education statistics (t_reg_educ)
Education (t_educ)
EU region (t_educ_regio)
Educational attainment, outcomes and returns of education (t_edat)
Tertiary educational attainment, age group 30-34 by sex and NUTS 1 regions (tgs00105)
Tertiary educational attainment, age group 25-64 by sex and NUTS 2 regions (tgs00109)
Early leavers from education and training (tsdsc410)
Early leavers from education and training by sex and NUTS 1 regions (tgs00106)

Bază de date

Regional education statistics (reg_educ)
Education (educ)
EU region (educ_regio)
Educational attainment and outcomes of education (edat)
Educational attainment level: main indicators (edatm)
Population by educational attainment level - regional data (edatm2)

Secțiune specială

Metodologie / Metadate

Date-sursă pentru tabele, grafice și hărți (MS Excel)

Legături externe


Retrieved from "https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Archive:Statistici_privind_educația_și_formarea_profesională_la_nivel_regional&oldid=268864"