Statistics Explained

Archive:Statistici privind educația și formarea profesională la nivel regional

Revision as of 16:50, 24 October 2013 by EXT-S-Allen (talk | contribs)
Date din februarie 2013. Cele mai recente date: Informații suplimentare Eurostat, tabele principale și bază de date.

Educația, formarea profesională și, în general, învățarea pe tot parcursul vieții joacă un rol vital în strategiile economice și sociale ale Uniunii Europene (UE). Articolul de față prezintă statisticile privind educația la nivel regional ale Eurostat și conține informații referitoare la înscrieri, nivelul de educație și rata participării. Educația este unul dintre cei cinci piloni centrali ai strategiei de creștere a Europei, Europa 2020, iar mai mulți dintre indicatorii prezentați în acest articol sunt utilizați pentru studierea progreselor înregistrate la nivel regional în raport cu o serie de obiective de referință ale inițiativei Europa 2020.

Harta 1: Rata de participare a copiilor de patru ani la învățământul pre-școlar și primar (nivelurile ISCED 0 și 1) în regiunile NUTS 2, 2011 (1)
(% din copiii de patru ani) - Sursă: Eurostat (educ_regind)
Harta 2: Elevi în vârstă de 17 ani la toate nivelurile de învățământ (nivelurile ISECD 0-6) în regiunile NUTS 2, 2011 (1)
(% din tinerii de 17 ani) - Sursă: Eurostat (educ_regind)
Harta 3: Abandonul prematur al educației și formării profesionale în regiunile NUTS 1, 2011 (1)
(% din populația de 18–24 de ani) - Sursă: Eurostat (edat_lfse_16)
Harta 4: Modificarea procentului de abandon prematur al educației și formării profesionale în regiunile NUTS 1, 2006–2011 (1)
(diferență în puncte procentuale între 2011 și 2006, % din populația de 18–24 de ani) - Sursă: Eurostat (edat_lfse_16)
Figura 1: Abandonul prematur al educației și formării profesionale în regiunile NUTS 1 cu discrepanțe atipice între sexe, 2011 (1)
(%) - Sursă: Eurostat (edat_lfse_16)
Harta 5: Procentul total de studenți în învățământul terțiar (nivelurile ISCED 5 și 6) din populația de 20-24 de ani în regiunile NUTS 2, 2011 (1)
(%) - Sursă: Eurostat (educ_regind)
Harta 6: Absolvenți de învățământ terțiar (nivelurile ISCED 5 și 6) în vârstă de 30-34 de ani în regiunile NUTS 1, 2011 (1)
(% din populația de 30–34 de ani) - Sursă: Eurostat (edat_lfse_12)
Harta 7: Modificarea procentului de absolvenți de învățământ terțiar (nivelurile ISCED 5 și 6) în vârstă de 30-34 de ani în regiunile NUTS 1, 2006–2011 (1)
(diferență în puncte procentuale între 2011 și 2006, % din populația de 30–34 de ani) - Sursă: Eurostat (edat_lfse_12)
Harta 8: Absolvenți de învățământ terțiar (nivelurile ISCED 5 și 6) în vârstă de 25-64 de ani în regiunile NUTS 2, 2011 (1)
(% din populația de 25–64 de ani) - Sursă: Eurostat (edat_lfse_11)

Date statistice principale

Datele pentru UE-27 din 2010 indică un număr de aproximativ 93,1 milioane de elevi și studenți înscriși în sistemul general de învățământ, la toate nivelurile de educație de la învățământul primar la studiile postuniversitare; la aceștia se adaugă 14,9 milioane de copii înscriși în învățământul preșcolar.

Participarea la educație a copiilor de patru ani

Vârsta legală de începere a învățământului variază de la un stat membru la altul: în Luxemburg și în Irlanda de Nord (Regatul Unit) învățământul obligatoriu începe la vârsta de patru ani, în timp ce în alte regiuni din UE acesta începe între vârstele de cinci și șapte ani; înscrierea în învățământul preșcolar este, în general, voluntară în majoritatea statelor membre ale UE. Strategia Europa 2020 subliniază necesitatea creșterii ratelor de participare a copiilor mici la cursurile de pregătire pentru începerea învățământului obligatoriu. Unul dintre cele mai importante obiective ale acesteia constă în creșterea ratei participării copiilor la învățământul preșcolar într-un procent de cel puțin 95 % până în anul 2020.

Harta 1 arată că, în 2010, 91,7 % dintre copiii de patru ani urmau o formă de învățământ preșcolar sau primar în toate statele UE-27. Ratele de participare a copiilor de patru ani la învățământul preșcolar sau primar erau în general ridicate — medii naționale de peste 95 % în Belgia, Danemarca, Germania, Irlanda, Spania, Franța, Italia, Luxemburg, Țările de Jos și Regatul Unit; la fel și în Islanda și Norvegia. În schimb, Grecia, Polonia și Finlanda au raportat înscrierea a mai puțin de 70 % din copiii de patru ani; rate mai mici au fost înregistrate, de asemenea, în țările AELS Liechtenstein și Elveția, precum și în țările aderente și țările candidate Croația, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Turcia.

Un număr de 55 de regiuni au raportat faptul că peste 99,0 % din copiii de patru ani participau la învățământul preșcolar și cel primar în 2011; majoritatea acestora se aflau în Franța (16 regiuni NUTS 2), Spania (13 regiuni), Țările de Jos (șapte regiuni) și Regatul Unit (șapte regiuni NUTS 1), Belgia și Italia (fiecare cu câte cinci regiuni), precum și o singură regiune din Danemarca (Sjælland).

Într-un număr de 14 regiuni din UE, cel mult 65,0 % din copiii de patru ani participau la învățământul preșcolar sau primar. Cea mai scăzută rată de participare a copiilor de patru ani a fost înregistrată în nordul regiunii poloneze Warminsko-Mazurskie (50,4 %). Regiunile cu niveluri relativ scăzute de participare erau în principal în Polonia (11 regiuni) împreună cu o singură regiune din Slovacia (Východné Slovensko), precum și în Grecia și Finlanda, pentru care nu sunt disponibile decât date la nivel național.

Între regiunile AELS, s-au înregistrat rate ridicate de participare a copiilor de patru ani la învățământul preșcolar și primar în Islanda (date naționale pentru anul 2010) și în toate cele șapte regiuni norvegiene, cu rate depășind 95 %. În schimb, ratele de participare din Liechtenstein și în șase dintre cele șapte regiuni elvețiene erau relativ scăzute, situându-se între 62,0 % în Région lémanique și 16,4 % în Zentralschweiz. Singura excepție de la această tendință generală a fost regiunea elvețiană Ticino (de la granița cu Italia), unde rata de participare era de 98,3 %.

Toate regiunile din țările aderente și cele candidate au raportat rate de participare a copiilor de patru ani la învățământul preșcolar și primar de maximum 65,0 %. Pentru Croația și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, unde ratele erau de 57,4 % și, respectiv, 24,0 %, sunt disponibile doar date naționale (date pentru anul 2010). Peste jumătate dintre cele 25 regiuni NUTS 2 din Turcia au raportat participarea a mai puțin de 20,0 % din copiii de patru ani la învățământul preșcolar și primar în 2011. Cea mai scăzută rată de participare a fost înregistrată în regiunea sudică a Turciei Gaziantep, Adıyaman, Kilis (9,7 %), urmată de İIstanbul (10,9 %).

Elevii în vârstă de 17 ani

În 2010, numărul elevilor în vârstă de 17 ani (de la toate nivelurile de educație) din UE-27 era de 5,2 milioane, echivalentul a 91,7 % din toți tinerii în vârstă de 17 ani. Vârsta de 17 ani este importantă deoarece marchează adeseori pragul la care tinerii se confruntă cu opțiunea de a-și continua studiile; a urma un program de formare profesională; sau a-și căuta un loc de muncă. Procentul de tineri de 17 ani care urmează studii, în raport cu întreaga populație de această vârstă a depășit 80 % în cea mai mare parte a regiunilor din UE în 2011, iar această tendință s-a înregistrat în toate regiunile AELS — a se vedea harta 2. Ca atare, dintr-un motiv sau altul, marea majoritate a tinerilor cu vârsta de 17 ani au rămas în sistemul de învățământ inclusiv după depășirea vârstei de școlarizare obligatorii. În mai multe regiuni numărul elevilor în vârstă de 17 ani era mai mare decât numărul persoanelor de 17 ani rezidente în respectiva regiune; printre altele, această situație poate fi cauzată de deplasarea interregională a studenților în vederea participării la anumite cursuri sau sesiuni de formare organizate de instituții din altă regiune (sau țară).

În 19 regiuni din UE, mai puțin de patru din cinci tineri în vârstă de 17 ani își continuau studiile în 2011. Cel mai mare număr de astfel de regiuni a fost înregistrat în România (cinci dintre cele opt regiuni NUTS 2 din țară), în timp ce rate relativ scăzute au fost, de asemenea, înregistrate în regiunile insulare Malta (o regiune la acest nivel NUTS), Illes Balears (Spania) și Região Autónoma dos Açores (Portugalia). Rate de 80,0 % sau mai mici au fost, de asemenea, înregistrate în trei regiuni italiene nordice (Provincia Autonoma di Bolzano/Bozen, Provincia Autonoma di Trento, precum și în Lombardia) și în trei regiuni NUTS 1 din Regatul Unit (East Midlands; Yorkshire și Humber; și Țara Galilor). Alte cinci state au raportat câte o regiune în care mai puțin de patru din cinci tineri în vârstă de 17 ani își continuau studiile; acestea erau: Province/Provincie Vlaams-Brabant în Belgia, Yugoiztochen în Bulgaria, Strední Cechy în Republica Cehă, teritoriul de peste mări Guyane în Franța și Niederösterreich în Austria. Trebuie observat că unii elevi și studenți domiciliați într-o anumită regiune ar putea opta sau ar putea fi nevoiți să călătorească într-o altă regiune (sau țară, în cazul Maltei) pentru a-și putea continua studiile după depășirea vârstei de școlarizare obligatorii.

Între regiunile AELS, cele mai mici procente de tineri în vârstă de 17 ani care își continuau studiile au fost înregistrate în regiunile relativ slab populate Nord-Norge (Norvegia) și Islanda (date naționale pentru anul 2010 la acest nivel), precum și în trei regiuni care traversează centrul Elveției — de la vest la est, Espace Mittelland, Zentralschweiz și Ostschweiz — deși procentele se situau încă mult peste nivelul de 80,0 % în toate regiunile respective. Între regiunile din statele aderente și cele candidate, procentul tinerilor în vârstă de 17 ani care își continuau studiile era de peste 80,0 % în Croația (date naționale) și în trei regiuni din Turcia (inclusiv regiunea-capitală Ankara și două regiuni nord-vestice Bursa, Eskişehir, Bilecik și Tekirdağ, Edirne, Kırklareli). În patru regiuni din Turcia procentul tinerilor de 17 ani care își continuau studiile era de maximum 50,0 % — toate în sudul și în estul țării, și anume: Sanlıurfa, Diyarbakır; Mardin, Batman, Sırnak, Siirt; Ağri, Kars, Iğdir, Ardahan și Van, Muş, Bitlis, Hakkari. Cea mai mică rată a tinerilor în vârstă de 17 ani care își continuau studiile a fost înregistrată în Van, Mus, Bitlis, Hakkari, unde procentul era doar puțin peste o treime (35,5 %) în 2011.

Abandonul prematur al educației și formării profesionale

Un indicator care prezintă informații despre abandonul prematur al educației și formării profesionale urmărește procentul persoanelor între 18–24 de ani care au absolvit doar o formă de învățământ secundar inferior și care nu urmează altă formă de învățământ sau formare profesională: aproximativ 13,5 % din tinerii de 18–24 de ani din UE-27 au fost înregistrați ca abandonând prematur studiile și formarea profesională în 2011, procentul fiind ușor mai ridicat în cazul persoanelor de sex masculin (15,3 %) comparativ cu persoanele de sex feminin (11,6 %). Strategia de creștere a Europei, Europa 2020, a stabilit ca obiectiv al UE-27 scăderea sub 10 % până în 2020 a procentului de tineri care abandonează prematur studiile și formarea profesională; obiective individuale sunt stabilite pentru fiecare stat membru, iar acestea se situează între 5 % și 29 %.

Harta 3 arată că procentul tinerilor care au abandonat studiile și formarea profesională a variat considerabil în UE în 2011. În 26 de regiuni NUTS 1, cel mult 1 din 10 tineri de 18–24 de ani a abandonat studiile sau formarea profesională (primele două nuanțe de pe hartă). Cea mai mare parte a celor 26 de regiuni erau concentrate în centrul și estul Europei, unde au fost observate unele dintre cele mai scăzute procente de tineri care au abandonat studiile și formarea profesională. Această zonă se întindea din Lituania prin cele șase regiuni poloneze NUTS 1 către Republica Cehă și Slovacia (ambele constituind câte o singură regiune la acest nivel NUTS) și regiunea-capitală Közép-Magyarország (Ungaria) și continua prin cele trei regiuni austriece către Slovenia. În total, cele 26 de regiuni erau răspândite pe teritoriile a 15 state membre diferite ale UE și includeau, de asemenea, trei dintre cele patru regiuni NUTS 1 din Țările de Jos, toate cele trei regiuni suedeze, precum și câte o regiune din Belgia (Vlaams Gewest), Bulgaria (regiunea-capitală Yugozapadna i yuzhna tsentralna Bulgaria), Danemarca (o singură regiune la acest nivel NUTS), Franța (Ouest), Luxemburg (o singură regiune la acest nivel NUTS) și Finlanda (sunt disponibile doar date naționale).

În numai cinci regiuni procentul tinerilor care au abandonat prematur studiile sau formarea profesională era de maximum 5,0 %, și anume: Slovenia (4,2 %), cele două regiuni poloneze Poludniowy și Centralny (ambele cu 4,6 %), Republica Cehă (4,9 %) și Slovacia (5,0 %).

În 11 regiuni NUTS 1 din UE, tinerii care au abandonat prematur studiile și formarea profesională au reprezentat peste o cincime din populația între 18–24 de ani; toate regiunile respective erau situate în sudul Europei. Acestea includeau: cinci regiuni spaniole (toate cu excepția regiunii-capitală Comunidad de Madrid și a regiunii Noreste); toate cele trei regiuni din Portugalia; insulele din Italia (Isole); Malta (o singură regiune NUTS 1) și partea de est a României (Macroregiunea doi). Cele mai mari rate ale abandonului prematur au fost înregistrate în trei regiuni insulare, și anume, insulele portugheze Região Autónoma dos Açores (44,3 %) și Região Autónoma da Madeira (37,3 %), precum și în Malta (33,5 %; trebuie notat faptul că cifrele malteze sunt în proces de revizuire), în timp ce două regiuni spaniole — sudul Spaniei (Sur) și Insulele Canare — au fost singurele alte regiuni unde procentul persoanelor de 18–24 de ani care au abandonat studiile sau formarea profesională era de peste 30,0 % din populația de 18–24 de ani. Trebuie observat faptul că tinerii care au domiciliul legal la adresa părinților în una dintre aceste regiuni pot urma cursuri într-o altă regiune sau într-o altă țară, ceea ce înseamnă că indicatorul trebuie interpretat cu prudență atunci când un număr mare de studenți părăsesc o regiune pentru a studia în altă parte.

Harta 4 prezintă modificarea procentului de tineri care au abandonat prematur studiile și formarea profesională — comparația este bazată, în general, pe perioada de cinci ani dintre 2006 și 2011. Pe întreg teritoriul UE-27, procentul abandonului prematur a scăzut cu 2,0 puncte procentuale de la 15,5 % la 13,5 % până în 2011. Cele mai mari reduceri au fost înregistrate în cele trei regiuni portugheze — scăderea cea mai accentuată fiind înregistrată în regiunea continentală Continente, cu 15,9 puncte procentuale la 22,3 %. Cele trei regiuni portugheze au fost singurele regiuni din UE unde procentul abandonului prematur a fost redus cu minim 10,0 puncte procentuale în perioada 2006–2011. În alte cinci regiuni din UE, procentul abandonului prematur a fost redus cu cel puțin 5,0 puncte procentuale: acestea includeau două regiuni din Spania (Comunidad de Madrid and Sur), East Midlands din Regatul Unit, Malta (o singură regiune la acest nivel NUTS; trebuie menționat din nou că cifrele pentru Malta se află în proces de revizuire) și regiunea elenă nordică Voreia Ellada.

De asemenea, au fost înregistrate reduceri considerabile ale numărului de tineri care au abandonat prematur studiile și formarea profesională în majoritatea regiunilor turcești; cu excepția a două regiuni, toate regiunile din Turcia au înregistrat o reducere de cel puțin 5,0 puncte procentuale. Cele două excepții au fost regiunea estică Ortadoğu Anadolu și regiunea-capitală Bati Anadolu, unde ratele erau, cu toate acestea, reduse cu 4,1 și, respectiv, 4,6 puncte procentuale. Cele mai mari reduceri (peste 10,0 puncte procentuale) ale ratei abandonului prematur în Turcia au fost înregistrate la fiecare extremitate a țării: în regiunea sud-estică Güneydoğu Anadolu și în regiunea vestică Ege (care include orașul İzmir). De asemenea, a fost înregistrată o reducere considerabilă a procentului de abandon prematur al educației și formării profesionale în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, unde procentul a scăzut cu 9,3 puncte procentuale. Între țările AELS, singura regiune care a înregistrat o reducere de cel puțin 5,0 puncte procentuale a fost Islanda (o singură regiune la acest nivel NUTS), unde reducerea a fost de 5,9 puncte procentuale.

Dintre cele 95 de regiuni pentru care sunt disponibile date pe harta 4, în 18 regiuni procentul abandonului prematur al educației și al formării profesionale a crescut în perioada 2006-2011; Croația (o singură regiune la acest nivel NUTS) a fost singura regiune din afara UE. Majoritatea creșterilor înregistrate în perioada 2006-2011 au fost relativ mici deoarece 13 regiuni (inclusiv Croația) au raportat o creștere de maximum 1,0 punct procentual a procentului abandonului prematur. Cele cinci regiuni rămase erau localizate în cinci state membre diferite, cea mai mare creștere (4,4 puncte procentuale) fiind înregistrată în Macroregiunea unu (nord-vestul și centrul României). Sud-vestul Franței (Sud-Ouest), Scoția în nordul Regatului Unit, Luxemburg (o singură regiune NUTS la acest nivel) și regiunea Poludniowo-Zachodni în sud-vestul Poloniei au fost celelalte regiuni unde procentul abandonului prematur a crescut cu peste 1,0 puncte procentuale în perioada 2006-2011.

Informațiile cu privire la procentul abandonului prematur pot fi analizate, de asemenea, din perspectiva diferențelor între sexe. Astfel cum s-a menționat mai sus, ponderea persoanelor de sex feminin care abandonează prematur studiile sau formarea profesională era, în medie, cu 3,7 puncte procentuale mai mică pentru UE-27 în 2011 decât ratele corespunzătoare pentru persoanele de sex masculin. Cele mai mari diferențe între sexe au fost înregistrate în sudul Europei, unde ratele abandonului prematur de către persoanele de sex masculin erau, în general, mult mai ridicate decât cele în cazul persoanelor de sex feminin — a se vedea figura 1. Acesta lucru a fost constatat, în special, în Grecia, Spania, Italia și Portugalia, precum și în insulele Cipru și Malta (fiecare constituind o singură regiune la acest nivel NUTS; datele pentru Malta se află în proces de revizuire), dar și în Letonia și Lituania (de asemenea, fiecare țară constituind o singură regiune), regiunile Méditerranée și Nord - Pas-de-Calais din Franța, Région Wallonne în Belgia și Irlanda de Nord în Regatul Unit.

În 2011, dintre cele 84 de regiuni UE NUTS 1 pentru care sunt disponibile date, doar în șase regiuni procentul abandonului prematur al studiilor și formării profesionale în rândul persoanelor de sex masculin era mai scăzut decât procentul înregistrat în cazul persoanelor de sex feminin. Ambele regiuni bulgare NUTS 1 erau prezente în această listă, inclusiv regiunea cu cea mai atipică distribuție — Severna i yugoiztochna Bulgaria (nordul și sud-vestul Bulgariei), unde procentul abandonului prematur în rândul persoanelor de sex masculin (15,6 %) era cu 3,0 puncte procentuale mai mic decât procentul corespunzător în cazul persoanelor de sex feminin (18,6 %). Regiunea austriacă sudică Südösterreich a raportat un procent al abandonului prematur în rândul persoanelor de sex masculin cu 2,0 puncte procentuale mai mic decât procentul corespunzător în cazul persoanelor de sex feminin. Celelalte patru regiuni unde ratele erau mai mici în cazul persoanelor de sex masculin înregistrau doar diferențe minore între sexe; într-adevăr, ratele în cazul persoanelor de sex masculin erau cu 0,5 sau 0,6 puncte procentuale mai mici în fiecare dintre acestea: Yugozapadna i yuzhna tsentralna (acoperind restul Bulgariei); două regiuni din vestul Regatului Unit (Țara Galilor și West Midlands) și Dunántúl (în vestul Ungariei).

Procentul abandonului prematur era în mod semnificativ mai mare în rândul persoanelor de sex masculin decât în rândul persoanelor de sex feminin în fiecare regiune AELS; acest lucru era în mod special valabil în Norvegia și Islanda (câte o regiune pentru fiecare țară la acest nivel), unde procentul persoanelor de sex masculin care au abandonat prematur studiile și formarea profesională era cu 6,8 și 5,1 puncte procentuale mai mare decât procentul corespunzător în cazul persoanelor de sex feminin. Rata abandonului prematur al educației și formării profesionale în rândul persoanelor de sex feminin a fost, de asemenea, mai mică decât cea înregistrată în cazul persoanelor de sex masculin în Croația (date disponibile doar la nivel național). În schimb, fiecare regiune NUTS 1 din Turcia a înregistrat un procent mai mic al abandonului prematur în rândul persoanelor de sex masculin decât în rândul persoanelor de sex feminin; diferențe cu două cifre între sexe au fost înregistrate în jumătate dintre regiunile din Turcia, cea mai mare diferență de 16,8 puncte procentuale înregistrându-se în regiunea nord-estică Kuzeydoğu Anadolu. Rata abandonului prematur al educației și formării profesionale în rândul persoanelor de sex masculin a fost, de asemenea, mai mică decât cea înregistrată în rândul persoanelor de sex feminin în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (o diferență de 3,3 puncte).

Studenții care urmează studii terțiare

Învățământul terțiar este nivelul de educație oferit de universități, universități profesionale, institute tehnice și alte instituții care acordă diplome universitare sau certificate profesionale. În 2010 (anul universitar 2009/2010), numărul studenților înscriși în învățământul terțiar în UE-27 era de 19,8 milioane, corespunzând unui procent de 62,7 % din populația cu vârste între 20 și 24 de ani.

Harta 5 prezintă numărul de studenți înscriși într-o universitate sau o altă formă similară de învățământ (terțiar) din fiecare regiune în raport cu numărul de rezidenți între 20 și 24 de ani din regiunea respectivă: aceasta oferă un indiciu privind atractivitatea fiecărei regiuni pentru studenții din învățământul terțiar. Trebuie observat faptul că este posibil ca unii dintre studenți să nu locuiască în regiunea în care studiază. Din acest motiv, există unele regiuni care prezintă valori foarte ridicate (în special cele cu peste 100 %) deoarece găzduiesc universități sau instituții de învățământ terțiar de mari dimensiuni; aceste rate ridicate reflectă faptul că regiunile respective atrag un număr considerabil de studenți din alte regiuni. Trebuie notat faptul că, odată cu promovarea educației și a învățământului în rândul tuturor membrilor societății, studenții de la nivelul terțiar ar putea să nu se mai încadreze neapărat în grupul de vârstă tradițional de 20-24 de ani (folosit ca numitor pentru prezentul raport).

Dintre cele 16 regiuni din UE care au raportat un număr mai mare de studenți înscriși în învățământul terțiar decât numărul de rezidenți cu vârste între 20 și 24 de ani în anul 2010/2011, cea mai mare parte (11) erau regiuni-capitală: Praha (Republica Cehă), Bratislavský kraj (Slovacia), București-Ilfov (România), Wien (Austria), Région de Bruxelles-Capitale / Brussels Hoofdstedelijk Gewest (Belgia, date pentru anul 2009/10), Mazowieckie (Polonia), Zahodna Slovenija (Slovenia), Comunidad de Madrid (Spania), Lisabona (Portugalia), Attiki (Grecia, date pentru anul 2008/09) și Közép-Magyarország (Ungaria). Patru dintre celelalte cinci regiuni din UE care au raportat un număr mai mare de studenți la nivel terțiar decât numărul de rezidenți cu vârste între 20 și 24 de ani erau în nordul și în vestul Greciei — fiecare semnalând un raport între studenții din învățământul terțiar și rezidenții de 20-24 de ani mai ridicat decât în regiunea-capitală Attiki; cea de-a cincea regiune era în Belgia (Province/Provincie Brabant Wallon).

Regiunile-capitală care au raportat, de asemenea, cele mai mari concentrații de studenți în învățământul terțiar sunt cele din Bulgaria, Danemarca, Irlanda, Franța, Italia și Regatul Unit, deși ratele acestora erau sub 100 %. Astfel, Germania a fost singurul stat membru mare care a raportat cea mai mare concentrație de studenți în învățământul terțiar în afara regiunii-capitală, întrucât Hamburg (75,4 %) și Bremen (71,0 %) au înregistrat rate care erau mai mari decât cele înregistrate în Berlin (65,7 %); celelalte excepții de la acest model general au fost reprezentate de Țările de Jos (unde Groningen avea cea mai mare concentrație de studenți în învățământul terțiar (90,3 %)) și de extremitatea nordică a Suediei (unde Övre Norrland avea cea mai mare concentrație (97,5 %)).

Între țările AELS, cele mai ridicate rate ale studenților în învățământul terțiar ca procent din populația de 20–24 de ani au fost înregistrate în regiunile norvegiene Trøndelag și Oslo og Akershus (unde procentele au crescut la peste 100 %) și în regiunea elvețiană Zürich (97,9 %).

În Turcia s-a înregistrat o concentrație deosebit de ridicată de studenți în învățământul terțiar în Bursa, Eskişehir, Bilecik — acest fapt poate fi atribuit existenței unei universități deschise în Eskişehir, unde un procent ridicat de studenți sunt înscriși într-o formă de învățământ la distanță. Altfel, raportul dintre numărul studenților înscriși în învățământul terțiar și numărul rezidenților cu vârste între 20 și 24 de ani era sub 60 % pentru toate regiunile rămase din țările candidate sau cele aderente.

Absolvirea învățământului terțiar

Ultimele trei hărți din acest articol oferă informații privind procentul populației care a absolvit o formă de învățământ superior — cu alte cuvinte, o universitate sau o formă de învățământ (terțiar) similară. Harta  6 indică nivelul de absolvire a învățământului terțiar la un grup de vârste relativ tinere, între 30 și 34 de ani. Harta  7 prezintă informații privind modificarea nivelului de absolvire a învățământului terțiar în cadrul aceleiași grupe de vârstă, pe baza unei analize a diferențelor înregistrate în perioada 2006–2011. Harta  8 oferă informații cu privire la o grupă de vârstă mai largă și anume 25–64 de ani, prezentând date pentru procentul de populație cu vârstă de muncă care a absolvit o formă de învățământ terțiar.

În 2011, pentru UE-27 în ansamblu, doar puțin peste o treime (34,6 %) din persoanele cu vârste între 30 și 34 de ani absolviseră studii terțiare. Aceste cifre confirmă premiza potrivit căreia un procent din ce în ce mai mare de persoane din UE urmează studii terțiare — în conformitate cu unul dintre obiectivele strategiei Europa 2020, și anume ca până în 2020 cel puțin 40 % din persoanele cu vârste între 30 și 34 de ani din UE-27 să fi absolvit studii terțiare.

Harta  6 arată că, în 2011, 30 de regiuni din UE (dintre cele 91 de regiuni NUTS 1 pentru care sunt disponibile date) au raportat că peste 40 % din persoanele cu vârste între 30 și 34 de ani au absolvit studii terțiare. Între acestea, șase regiuni erau din Regatul Unit, câte patru din Spania și Franța, toate cele trei regiuni din Belgia, două dintre cele trei regiuni suedeze și câte o regiune din Germania, Ungaria, Țările de Jos și Polonia. Danemarca, Estonia, Irlanda, Cipru, Lituania și Luxemburg au raportat, de asemenea, că peste 40 % din populația cu vârste între 30 și 34 de a absolvit studii terțiare (fiecare dintre aceste țări constituie o singură regiune la acest nivel NUTS) precum și Finlanda (pentru care sunt disponibile doar date la nivel național).

Deoarece majoritatea persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani își finalizează studiile terțiare înainte de a împlini 30 de ani, acest indicator poate fi utilizat, de asemenea, pentru a evalua atractivitatea (sau efectul de atracție) al regiunilor în ceea ce privește oportunitățile de angajare pentru absolvenți. În șapte regiuni din UE, peste jumătate din persoanele cu vârste între 30 și 34 de ani au absolvit studii terțiare, absolvenții din Regatul Unit fiind atrași către Londra, regiunea învecinată South East (din Anglia) și Scoția, în timp ce absolvenții din Spania erau atrași de regiunea-capitală Comunidad de Madrid și de Noreste (care include orașele Bilbao, Donostia-San Sebastián și Zaragoza). Celelalte două regiuni care au raportat procente de peste 50,0 % erau, de asemenea, regiuni-capitală, și anume Île de France (care include orașul Paris și zona din jur) și Östra Sverige (care include orașul Stockholm) în estul Suediei.

În schimb, în șase regiuni, mai puțin de o persoană din cinci cu vârste între 30 și 34 de ani absolvise studii terțiare în 2011. Trei dintre cele șase regiuni erau localizate în România (cu procente cuprinse între 16,5 % și 18,0 %): singura regiune NUTS 1 din România care constituia o excepție a fost regiunea-capitală Macroregiunea trei. Două regiuni erau în Italia, inclusiv regiunea cu cea mai scăzută rată din UE, și anume Isole (16,1 %), care include Sardinia și Sicilia; cealaltă regiune era regiunea sud (Sud, 16,6 %). Cea de-a șasea și ultima regiune era Saarland în Germania (19,1 %).

Bati Anadolu (23,6 %) — care include regiunea-capitală a Turciei, Ankara — era singura regiune din Turcia care a raportat faptul că mai mult de o persoană din cinci dintre rezidenții săi cu vârste între 30 și 34 de ani au absolvit studii terțiare. În schimb, cele mai mici rate prezentate în harta 6 au fost înregistrate în nord-estul Turciei (Kuzeydoğu Anadolu), unde puțin peste o persoană din 10 (10,2 %) din populația cu vârste între 30 și 34 de ani absolvise studii terțiare.

Penultima hartă privind învățământul prezintă modificarea procentului de rezidenți cu vârste între 30 și 34 de ani care au absolvit studii terțiare în perioada 2006–2011. În UE-27, acesta a crescut cu 5,7 puncte procentuale în perioada analizată, astfel încât 34,6 % din populația cu vârste între 30 și 34 de ani absolvise studii terțiare până în anul 2011. Dacă se menține această rată a schimbării, ar trebui, ca până în 2020, să se atingă obiectivul strategiei Europa 2020 ca cel puțin 40 % din rezidenții din UE-27 cu vârste între 30 și 34 de ani să fi absolvit studii terțiare.

Letonia (date la nivel național la acest nivel NUTS) a raportat cea mai rapidă creștere a procentului său de rezidenți cu vârste între 30 și 34 de ani cu studii terțiare, ponderea acestora crescând cu 16,5 puncte procentuale în perioada 2006-2011. Alte 12 regiuni din UE au înregistrat creșteri cu un procent format din două cifre, inclusiv toate cele șase regiuni NUTS 1 din Polonia, patru regiuni din Regatul Unit (inclusiv Londra), regiunea-capitală a Ungariei (Közép-Magyarország) și Republica Cehă (o singură regiune la acest nivel NUTS).

În schimb, într-un număr de opt regiuni procentul de rezidenți cu vârste între 30 și 34 de ani care au absolvit studii terțiare a scăzut în perioada 2006–2011. Niciuna dintre scăderi nu a fost deosebit de importantă, cea mai notabilă reducere fiind cea de 0,7 puncte procentuale înregistrată în Südösterreich. Între celelalte șapte regiuni, două erau din Franța (inclusiv regiunea-capitală Île de France); printre acestea se numărau, de asemenea, cele două state membre insulare Cipru și Malta, precum și Vlaams Gewest (Belgia), Mecklenburg-Vorpommern (Germania) și întreg teritoriul Finlandei (pentru care sunt disponibile doar date la nivel național).

Harta 8 arată procentul persoanelor cu vârste între 25 și 64 de ani care finalizaseră cu succes o formă de învățământ terțiar în 2011. Structura demografică a fiecărei regiuni are o anumită influență asupra acestei măsurători, deoarece generațiile mai tinere tind să raporteze niveluri mai ridicate de absolvire comparativ cu persoanele mai în vârstă (datorită unei ponderi în creștere a populației care studiază pe perioade mai lungi de timp și la niveluri superioare). În 2011, o medie de 26,8 % din populația cu vârstă de muncă din UE-27 (cu vârste între 25 și 64 de ani) absolvise studii terțiare. Această cifră poate fi comparată cu procentul corespunzător (34,6 %) pentru persoanele cu vârste între 30 și 34 de ani pentru a indica diferențele referitoare la nivelurile de absolvire între generații.

În 39 de regiuni NUTS 2 din UE (dintr-un total de 258 de regiuni pentru care sunt disponibile date), peste 35,0 % din populația cu vârste între 25 și 64 de ani absolvise studii terțiare. Precum în cazul analizei pentru persoanele cu vârste între 30 și 34 de ani, regiunile cu cele mai mari procente au fost frecvent caracterizate ca fiind regiuni-capitală sau alte regiuni urbane dens populate; este posibil ca aceste regiuni să fie mai atractive pentru persoanele cu înaltă calificare din perspectiva oportunităților de angajare pe care le-ar putea oferi. Regatul Unit a raportat 15 regiuni unde peste 35,0 % din populația cu vârste între 25 și 64 absolvise studii terțiare, în timp ce câte patru regiuni erau în Belgia și Spania, câte două în Germania, Franța, Țările de Jos și Suedia și câte o singură regiune în Republica Cehă, Danemarca, Irlanda și Slovacia. Atracția regiunilor-capitală era evidentă deoarece acestea figurau în fiecare dintre cele 11 state membre care au raportat cel puțin o regiune cu un procent de peste 35,0 % din populația rezidentă cu vârste între 25 și 64 de ani care absolvise studii terțiare. În plus, Estonia, Cipru și Luxemburg aveau fiecare procente peste 35,0 % (fiecare dintre cele trei țări constituie câte o singură regiune NUTS 2), la fel și Finlanda (pentru care sunt disponibile doar date la nivel național).

Cel mai mare procent al populației cu vârste între 25 și 64 de ani care absolvise studii terțiare a fost înregistrat în partea centrală a Londrei (Regatul Unit, 59,7 %), urmată de regiunea belgiană Province/Provincie Brabant Wallon (în partea de sud a orașului Bruxelles) (55,7 %), cealaltă regiune din UE care a raportat faptul că majoritatea populației sale cu vârstă de muncă (între 25 și 64 de ani) absolvise studii terțiare. În afara statelor membre ale UE, Oslo og Akershus (regiunea-capitală a Norvegiei) și Zürich (Elveția) au raportat cele mai mari procente ale rezidenților cu vârste între 25 și 64 de ani care absolviseră studii terțiare (48,8 % și, respectiv, 42,6 %); alte două regiuni norvegiene și alte două regiuni elvețiene au raportat procente de peste 35,0 %.

La polul opus al clasamentului se aflau 75 de regiuni din UE care au raportat că cel mult 20 % din populația lor rezidentă cu vârste între 25 și 64 de ani au absolvit studii terțiare. Între acestea, 19 regiuni erau în Italia (fiecare regiune italiană pentru care sunt disponibile date), opt în Austria (toate cu excepția regiunii-capitală Viena), câte șapte în Republica Cehă, România și Grecia (toate cu excepția regiunilor-capitală Praha și București-Ilfov și puțin peste jumătate din regiunile din Grecia), câte șase regiuni în Ungaria și Portugalia (toate cu excepția regiunilor-capitală Közép-Magyarország și Lisabona), câte patru în Bulgaria și Polonia, trei în Slovacia (toate cu excepția regiunii-capitală Bratislavský kraj), două în Franța și una în Spania; Malta (care constituie o singură regiune NUTS 2) a avut, de asemenea, o rată sub 20 %. Examinând fiecare țară, regiunile care aveau cel mai mic procent de rezidenți de vârstă activă cu studii terțiare erau adeseori concentrate în regiuni rurale sau îndepărtate – de exemplu, insulele, regiunile sudice și muntoase ale Italiei, regiunile insulare Região Autónoma dos Açores și Região Autónoma da Madeira sau regiunea rurală Alentejo din Portugalia ori regiunile din estul României.

Niciuna dintre regiunile AELS nu a raportat un procent de cel mult 20 % din populațiile lor cu vârste între 25 și 64 de ani care au absolvit studii terțiare — cel mai mic procent în rândul regiunilor AELS a fost înregistrat în regiunea relativ muntoasă Hedmark og Oppland, singura regiune fără ieșire la mare din Norvegia (29,0 %). În schimb, Ankara (23,7 %) era singura regiune din țările aderente și cele candidate (dintre cele pentru care sunt disponibile date) care a raportat că mai mult de unul din cinci rezidenți cu vârste între 25 și 64 de ani absolvise studii terțiare. Într-un număr de nouă regiuni NUTS 2 din Turcia, mai puțin de 1 persoană din 10 cu vârste între 25 și 64 de ani avea studii terțiare; cel mai mic procent a fost înregistrat în regiunea nord-estică Ağri, Kars, Iğdir, Ardahan (6,7 %).

Sursele și disponibilitatea datelor

Deoarece structura sistemelor de învățământ variază de la o țară la alta, compararea acestora nu poate avea loc decât pe baza unui cadru de unificare, compilare și prezentare a statisticilor și indicatorilor educaționali regionali, naționali și internaționali. Clasificarea Internațională Standard a Educației (ISCED) oferă baza de colectare a datelor privind învățământul. ISCED-97 (versiunea curentă a clasificării introduse în 1997) clasifică toate programele educaționale în funcție de domeniu și nivel; prezintă concepte, definiții și clasificări standard. O descriere completă este disponibilă pe site-ul Institutului de Statistică (UIS) al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO). ISCED-97 delimitează șapte cicluri de învățământ:

  • învățământ preșcolar (nivel 0);
  • învățământ primar (nivel 1);
  • învățământ secundar inferior (nivel 2), învățământ secundar superior (nivel 3);
  • învățământ postliceal neuniversitar (nivel 4);
  • învățământ terțiar (prima etapă) (nivel 5) și învățământ terțiar (a doua etapă) (nivel 6).

O revizuire a ISCED a fost inițiată în 2009, iar clasificarea revizuită (ISCED 2011) a fost adoptată în cadrul unei Conferințe Generale a UNESCO în noiembrie 2011. Primele statistici bazate pe ISCED 2011 sunt așteptate să fie publicate în 2015.

Eurostat colectează statisticile educaționale de la nivel european în cadrul unui exercițiu gestionat în comun, care include Institutul de Statistică al UNESCO (UNESCO – UIS), Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și Eurostat — deseori denumit exercițiul de colectare a datelor UOE. Altfel, statisticile privind abandonul prematur al educației și formării profesionale și cele privind absolvirea învățământului terțiar sunt colectate cu ajutorul EU’s Labour Force Survey.

Statisticile privind înscrierea în învățământ includ toate programele de învățământ inițiale și toate programele de învățământ pentru adulți cu conținut similar programelor de învățământ inițiale sau care permit obținerea de calificări similare programelor inițiale corespunzătoare. Programele de ucenicie sunt incluse, cu excepția celor bazate integral pe activitate practică și care nu sunt supravegheate de o autoritate școlară oficială.

Indicatorul abandonului educației și formării profesionale urmărește procentul tinerilor între 18 și 24 de ani care au finalizat doar un ciclu secundar inferior (nivelurile ISCED 0, 1, 2 sau 3c) și care nu au început alte forme ulterioare de învățământ sau formare profesională.

Rata de absolvire a studiilor este definită ca fiind procentul de persoane dintr-un anumit grup de vârstă care au absolvit un ciclu de învățământ (nu sunt incluse persoanele care nu au răspuns la întrebarea privind cel mai înalt ciclu de învățământ sau de formare profesională absolvit).

Trebuie observat faptul că harta 2 și harta 5 combină două concepte distincte, anume un numărător bazat pe un număr de elevi înregistrați conform instituției de învățământ în care sunt înscriși și un numitor bazat pe statisticile demografice care sunt înregistrate în funcție de reședință. Prin urmare, regiunea de studiu nu coincide întotdeauna cu regiunea de reședință. În plus, numărul de elevi poate include, de asemenea, persoanele care nu sunt înregistrate în registrul de evidență a populației (de exemplu, studenții temporari străini). Prin urmare, este posibil ca o regiune să raporteze rate de participare de peste 100 % din populația care urmează un anumit ciclu de învățământ — acesta este cazul, în special, în ciclurile superioare, în care mobilitatea studenților devine un fenomen mai frecvent.

Context

Diversitatea sistemelor naționale de învățământ

În general, vârsta este singurul criteriu de intrare în sistemul de învățământ obligatoriu, care începe de la cinci sau șase ani în majoritatea statelor membre, deși în Bulgaria, Estonia, Lituania, Finlanda și Suedia vârsta obligatorie este de șapte ani, iar învățământul obligatoriu în Cipru și Irlanda de Nord (Regatul Unit) începe înainte de vârsta de cinci ani. În medie, învățământul obligatoriu durează 9 sau 10 ani în majoritatea statelor membre ale UE, această medie fiind depășită în Letonia, Malta și în cea mai mare parte a Regatului Unit (11 ani), Luxemburg, Portugalia și Irlanda de Nord (12 ani), Ungaria și Țările de Jos (13 ani). În general, învățământul obligatoriu se încheie la sfârșitul ciclului secundar inferior, deși în unele țări acesta continuă, de asemenea, cu ciclul secundar superior: învățământul obligatoriu de zi continuă după vârsta de 16 ani în Ungaria, Țările de Jos și Portugalia, precum și învățământul obligatoriu cu program redus în Belgia, Germania și Polonia.

La vârsta de 16 sau 17 ani, mulți tineri trebuie să aleagă dacă își continuă studiile, încep o formare profesională sau își caută un loc de muncă. Ciclul secundar superior începe, de regulă, la încheierea învățământului obligatoriu de zi, iar înscrierea este, în general, condiționată de absolvirea a cel puțin opt ani de învățământ de zi (începând de la ciclul primar). Învățământul secundar superior general include programe școlare care, după absolvire, permit, de regulă, înscrierea în programele universitare. Învățământul secundar superior profesional are în principal rolul de a instrui elevii pentru câmpul muncii și de a-i pregăti pentru continuarea studiilor profesionale sau tehnice. De regulă, elevii încep învățământul secundar superior la vârsta de 15–17 ani și îl finalizează 2-4 ani mai târziu; vârstele de începere/finalizare și intervalul de vârstă depind de cerințele programelor naționale de învățământ. Accesul la învățământul terțiar necesită, de regulă, absolvirea unui ciclu secundar superior și/sau postliceal neuniversitar.

În februarie 2011, Comisia Europeană a adoptat o comunicare intitulată „Educația și îngrijirea copiilor preșcolari: să oferim tuturor copiilor noștri cea mai bună pregătire pentru lumea de mâine” (COM(2011) 66). Aceasta observă că educația și îngrijirea copiilor preșcolari constituie pilonul principal al succesului învățării pe tot parcursul vieții, al integrării sociale, al dezvoltării personale și, mai târziu, al capacității de inserție profesională, precum și că aceasta este deosebit de utilă pentru copiii din categoriile sociale defavorizate și poate contribui la scoaterea copiilor din sărăcie și din dificultăți familiale.

Majoritatea europenilor își continuă studiile mult peste perioada de învățământ minim obligatoriu. Aceasta reflectă opțiunea înscrierii în învățământul superior, precum și o mai mare participare la inițiativele de învățare pe tot parcursul vieții, cum ar fi reîntoarcerea în sistemul de învățământ a studenților maturi (adulți) — deseori pentru reinstruire sau pregătirea unei schimbări în carieră.

Oportunitățile pe care UE le oferă cetățenilor săi de a locui, studia și lucra în alte țări contribuie în mod considerabil la înțelegerea interculturală, dezvoltarea personală și realizarea potențialului economic al UE. În fiecare an, peste un milion de cetățeni ai UE, de toate vârstele, beneficiază de programe de învățământ și formare profesională și cetățenească finanțate de UE.

Învățământ și formare 2020

Aproape unul din șapte copii abandonează prematur sistemul de învățământ și formare profesională, iar acest lucru are efecte asupra persoanelor, societății și economiei. În ianuarie 2011, Comisia Europeană a adoptat o comunicare intitulată „Combaterea părăsirii timpurii a școlii: o contribuție esențială la strategia Europa 2020” (COM(2011) 18). Comunicarea descrie motivele elevilor de a abandona prematur școala și prezintă un rezumat al măsurilor curente și preconizate de combatere a acestei probleme în UE.

Cooperarea politică în cadrul UE a fost consolidată prin programul de lucru Educație și formare profesională 2010, care a integrat acțiunile precedente din domeniile educației și formării. Rezultatul acestui program, Un cadru strategic actualizat pentru cooperare europeană în domeniul educației și formării profesionale (cunoscut ca ET 2020), a fost adoptat de Consiliu în mai 2009. Strategia a stabilit un număr de obiective de îndeplinit până în 2020:

  • cel puțin 95 % din copiii între patru ani și vârsta pentru începerea învățământului primar obligatoriu ar trebui să participe la educația preșcolară;
  • o medie de cel puțin 15 % din adulții cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani ar trebui să participe la programele de învățare pe tot parcursul vieții.

Două noi obiective privind mobilitățile în scop educațional au fost adoptate de Consiliu în noiembrie 2011:

  • până în 2020, o medie la nivelul UE de cel puțin 20 % din absolvenții de învățământ superior ar trebui să fi beneficiat de o perioadă de studiu sau de formare în străinătate (inclusiv stagii într-un mediu profesional) legată de învățământul superior, reprezentând cel puțin 15 credite Sistemul European de Credite Transferabile (ECTS) sau având o durată de cel puțin trei luni;
  • până în 2020, o medie la nivelul UE de cel puțin 6 % din grupa de vârstă 18-34 de ani având o calificare de învățământ profesional și tehnic inițial ar trebui să fi beneficiat de o perioadă de studiu sau de formare în străinătate legată de învățământul profesional și tehnic (VET) (inclusiv stagii într-un mediu profesional) cu o durată de cel puțin două săptămâni sau mai puțin dacă este confirmată de Europass.

Un alt obiectiv privind capacitatea de a găsi un loc de muncă a fost adăugat în mai 2012:

  • până în 2020, procentul absolvenților angajați (persoane cu vârste între 20 și 34 de ani) care au părăsit sistemul de învățământ și formare profesională cu cel mult trei ani înainte de anul de referință ar trebui să fie de cel puțin 82 %.

Abandonul prematur al educației și formării profesionale și absolvirea învățământului terțiar reprezintă indicatori esențiali ai strategiei Europa 2020. Aceștia au fost selectați pentru a contribui la monitorizarea progresului către o economie mai inteligentă, bazată pe cunoaștere și ecologică, care să furnizeze niveluri ridicate de ocupare, productivitate și coeziune socială. Prin inițiativa emblematică „Tineretul în mișcare”, Comisia Europeană a prezentat propuneri privind modul în care UE poate îndeplini obiectivele strategiei Europa 2020 în domeniul învățământului și al ocupării forței de muncă, atât la nivel național, cât și în întreaga Uniune Europeană.

Informații suplimentare Eurostat

Publicații

Tabele principale

Statistici privind educația la nivel regional (t_reg_educ)
Educație (t_educ)
Regiunea UE (t_educ_regio)
Nivel de studii absolvit, rezultate și reîntoarceri în sistemul de învățământ (t_edat)
Absolvirea studiilor terțiare, pe sexe, grup de vârstă 30-34 de ani și regiuni NUTS 1 (tgs00105)
Abandonul prematur al educației și formării profesionale pe sexe și regiuni NUTS 1 (tgs00106)

Bază de date

Statistici privind educația la nivel regional (reg_educ)
Educație (educ)
Regiunea UE (educ_regio)
Nivel de studii absolvit, rezultate și reîntoarceri în sistemul de învățământ (edat)
Indicatori principali privind nivelul de studii absolvit: perioade de timp și date regionale (edatm)
Persoane cu un anumit nivel de studii absolvit, pe sexe și regiuni NUTS 2 (%) (edatm2)

Secțiune specială

Metodologie / Metadate

Date-sursă pentru hărțile de pe această pagină (MS Excel)

Legături externe

A se vedea și

Retrieved from "https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Archive:Statistici_privind_educația_și_formarea_profesională_la_nivel_regional&oldid=156926"