Statistics Explained

Archive:Statistici privind educația și formarea profesională la nivel regional

This Statistics Explained article is outdated and has been archived - for recent articles on regions and cities see here.

Date extrase în martie și aprilie 2016. Cele mai recente date: Informații suplimentare Eurostat, Tabele principale și Bază de date. Următoarea actualizare a articolului: noiembrie 2017.

Hărțile pot fi explorate interactiv utilizând Eurostat’s Statistical Atlas (a se vedea manualul utilizatorului (în limba engleză)).

Harta 1: Ratele de participare a copiilor de patru ani în învățământul preșcolar și primar (nivelurile ISCED 0 și 1), pe regiuni de nivel NUTS 2, 2014 (1)
(% din totalul copiilor de patru ani
Sursa: Eurostat (educ_uoe_enra14)
Harta 2: Ponderea elevilor din învățământul secundar superior (nivel ISCED 3) care urmează programe de pregătire profesională, pe regiuni de nivel NUTS 2, 2014 (1)
(% din totalul elevilor din învățământul de nivel ISCED 3)
Sursa: Eurostat (educ_uoe_enra13)
Harta 3: Ponderea tinerilor cu vârste între 18 și 24 de ani care au renunțat timpuriu la educație și formare, pe regiuni de nivel NUTS 2, 2015 (1)
(%)
Sursa: Eurostat (edat_lfse_16)
Figura 1: Disparitatea de gen în ceea ce privește ponderea tinerilor cu vârste între 18 și 24 de ani care au renunțat timpuriu la educație și formare, pe regiuni de nivel NUTS 2 selectate din UE, 2015 (1)
(diferență în puncte procentuale, ponderea băieților - ponderea fetelor)
Sursa: Eurostat (edat_lfse_16)
Harta 4: Ponderea tinerilor cu vârste între 18 și 24 de ani care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), pe regiuni de nivel NUTS 2, 2015 (1)
(%)
Sursa: Eurostat (edat_lfse_22)
Figura 2: Disparitatea de gen în ceea ce privește ponderea tinerilor cu vârste între 18 și 24 de ani care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), pe regiuni de nivel NUTS 2 selectate din UE, 2015 (1)
(diferență în puncte procentuale, ponderea băieților - ponderea fetelor)
Sursa: Eurostat (edat_lfse_22)
Harta 5: Ponderea absolvenților de învățământ terțiar cu vârste între 30 și 34 de ani (nivelurile ISCED 5-8), pe regiuni de nivel NUTS 2, 2015 (1)
(%)
Sursa: Eurostat (edat_lfse_12)
Figura 3: Disparitatea de gen în ceea ce privește ponderea absolvenților de învățământ terțiar cu vârste între 30 și 34 de ani (nivelurile ISCED 5-8), pe regiuni de nivel NUTS 2 selectate din UE, 2015 (1)
(diferență în puncte procentuale, ponderea bărbaților - ponderea femeilor)
Sursa: Eurostat (edat_lfse_12)

Acest articol face parte dintr-un set de articole statistice bazat pe publicația Anuarul regional Eurostat. Educația, formarea profesională și, în general, învățarea pe tot parcursul vieții joacă un rol vital în strategiile economice si sociale ale Uniunii Europene (UE).

Eurostat întocmește și publică statistici în materie de educație și formare pentru statele membre ale UE și regiunile acestora; în plus, sunt disponibile informații pentru țările AELS și țările candidate. Articolul prezintă date cu privire la: ratele de participare la programele de studii pentru copii de patru ani, elevii care participă la învățământul profesional, proporția persoanelor care au renunțat timpuriu la educație și formare profesională, ponderea tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), precum și ponderea persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani cu studii superioare. Aceste statistici sunt prezentate, în general, pe regiuni de nivel NUTS 2 , deși datele privind participarea sunt disponibile numai pentru regiuni de nivel NUTS 1 în cazul Germaniei și al Regatului Unit și numai la nivel național în cazul Croației.

Principalele rezultate statistice

Cifrele pentru UE-28 din 2014 indică un număr de aproximativ 107 milioane de preșcolari, elevi și studenți înscriși în sistemul general de învățământ, la toate nivelurile de educație, de la învățământul preșcolar la cel postuniversitar (niveluri ISCED 02–8).

Participarea la educație a copiilor de patru ani

Învățământul preșcolar și primar joacă un rol esențial în abordarea inegalităților și creșterea performanței în materie de competențe de bază. Factorii de decizie politică susțin că o proporție mai mare a copiilor cu vârste mici ar trebui încurajată să participe la învățământul preșcolar mai degrabă decât la sistemul necalificat de îngrijire și formare informală. Cadrul strategic Educație și formare 2020 (ET 2020) a stabilit un obiectiv principal conform căruia un procent de cel puțin 95 % din copiii între patru ani și vârsta pentru începerea învățământului primar obligatoriu ar trebui să participe la educația preșcolară. Trebuie remarcat faptul că vârsta legală de intrare în sistemele de învățământ variază într-o oarecare măsură de la un stat membru la altul: în Luxemburg și Irlanda de Nord (Regatul Unit), învățământul obligatoriu începe la vârsta de patru ani, în timp ce în alte regiuni/state membre ale UE acesta începe între vârstele de cinci și șapte ani. Înscrierea în învățământul preșcolar este, în general, voluntară în majoritatea statelor membre ale UE.

În 2014, doar puțin peste cinci milioane de copii de patru ani erau înscriși în învățământul preșcolar și primar (astfel cum sunt definite de nivelurile 0 și 1 din ISCED); doar o pondere foarte mică dintre aceștia (52 000) frecventau învățământul primar.

Definirea învățământului preșcolar și primar

Învățământul preșcolar (nivel ISCED 0) este proiectat, în principiu, urmând o abordare holistică pentru a sprijini dezvoltarea cognitivă, fizică, socială și emoțională timpurie a copiilor și pentru a-i familiariza pe copiii de vârstă mică cu instruirea organizată în afara contextului familial. Există două categorii de programe de nivel ISCED 0: dezvoltarea educațională timpurie și învățământul preșcolar. Primul dintre acestea are un conținut educațional conceput pentru copiii mai mici (cu vârste între 0 și 2 ani), în timp ce al doilea este conceput pentru copiii cu vârste între trei ani și vârsta pentru începerea învățământului primar. Ambele categorii sunt caracterizate de medii de învățare stimulante din punct de vedere vizual și care utilizează un limbaj bogat, implicând cel puțin două ore de predare pe zi; cu alte cuvinte, creșele, centrele de zi sau grădinițele sunt excluse, cu excepția cazului în care au o componentă educațională specifică.

Programele de educație primară (nivelul ISCED 1) sunt concepute în general să ofere elevilor competențe fundamentale de citire, scriere și matematică (alfabetizare și competențe numerice) și să creeze o bază solidă pentru învățare și pentru înțelegerea domeniilor de bază ale cunoașterii și dezvoltării personale și sociale. În general, vârsta este singura cerință pentru înscrierea în acest nivel educațional.

Majoritatea regiunilor din Franța și Regatul Unit au raportat că practic toți copiii de patru ani au participat la învățământul preșcolar sau primar

Nuanța de portocaliu cea mai închisă din harta 1 arată regiunile de nivel NUTS 2 în care ratele de participare a copiilor de patru ani au fost foarte mari; a se reține că datele pentru Germania și Regatul Unit sunt prezentate pentru regiunile de nivel NUTS 1 și că pentru Croația sunt disponibile doar date naționale. Ratele de participare a copiilor de patru ani au fost de cel puțin 98 % în 63 dintre cele 224 de regiuni ale UE prezentate (nu există date disponibile pentru Mayotte, Franța). Cele mai mari rate au fost concentrate în Franța și Regatul Unit, deși s-au înregistrat, de asemenea, rate ridicate într-o serie de regiuni din sudul Italiei, în zone din Germania, Spania și Belgia (în principal din Flandra), precum și în câteva regiuni din Danemarca continentală, în Irlanda (regiunea de frontieră, centrală și de vest), nordul Italiei (Provincia Autonoma di Trento și Provincia Autonoma di Bolzano/Bozen), Austria (Burgenland) și Portugalia (Alentejo); două dintre cele mai nordice regiuni din Norvegia (Trøndelag și Nord-Norge) au înregistrat, de asemenea, rate de cel puțin 98 %.

Atena a avut cea mai scăzută rată de participare a copiilor de patru ani la învățământul preșcolar și primar

În schimb, harta 1 indică o diferență foarte clară între vest și est, întrucât ratele de participare au fost, în general, mult mai mici în majoritatea regiunilor estice ale UE, precum și în statele membre din regiunea Mării Baltice (fiecare dintre acestea constituie regiuni unice la acest nivel de analiză). Printre regiunile caracterizate de cele mai mici rate de participare (sub 70 %, astfel cum se indică în harta 1 prin cea mai deschisă nuanță de portocaliu) se numără Croația (date naționale) și cele mai multe zone din Polonia și Grecia, deși au existat, de asemenea, regiuni din estul Slovaciei (Východné Slovensko) și nordul Finlandei (Pohjois- ja Itä-Suomi); de asemenea, această constatare este valabilă pentru regiuni din Turcia (date din 2013), în toate regiunile din Elveția, cu excepția uneia (Ticino fiind excepția) precum și în Liechtenstein și fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (ambele constituie regiuni unice la acest nivel de analiză) .

O analiză mai detaliată la nivelul regiunilor arată că regiunea-capitală Attiki din Grecia a avut de departe cea mai scăzută rată de participare a copiilor de patru ani la învățământul preșcolar și primar, și anume 28,3 % în 2014. Aceasta a fost mult mai scăzută decât în orice altă regiune, întrucât toate celelalte regiuni din UE au raportat că majoritatea copiilor de patru ani participă la învățământul preșcolar și primar. Cea de a doua cea mai scăzută rată s-a înregistrat, de asemenea, în Grecia, în regiunea de nord-est, Anatoliki Makedonia, Thraki (50,9 %); aceasta a fost una dintre cele șase regiuni din Grecia în care rata de participare a copiilor de patru ani s-a situat în intervalul 50-60 %.

Elevii din sistemul de învățământ superior profesional

Un număr estimat de 10,6 milioane (sau 48,0 %) de elevi sistemul de învățământ superior profesional (nivel ISCED 3) din întreaga UE au urmat un program de învățământ profesional în 2014, ceilalți frecventând programe de învățământ general. Educația și formarea profesională (EFP) este un domeniu considerat esențial pentru scăderea ratelor de șomaj în rândul tinerilor și facilitarea tranziției acestora de la învățământ la încadrarea pe piața muncii. Factorii de decizie politică din UE au căutat modalități de creștere a atractivității programelor de formare profesională și de ucenicie, astfel încât acestea să poată oferi o rută alternativă la calificările dobândite în învățământul secundar superior general și în învățământul superior și o concordanță mai bună între competențele dobândite și cerințele angajatorilor.

Harta 2 demonstrează că ponderea elevilor care urmează programe de învățământ profesional a variat considerabil de la un stat membru al UE la altul, înregistrându-se o specializare deosebit de înaltă în materie de învățământ profesional într-un grup de regiuni care cuprind Republica Cehă, Slovacia, Austria, Slovenia, Croația și nordul Italiei, precum și Elveția; au existat ponderi mari, de asemenea, în Finlanda, Țările de Jos și regiunile nordice ale Belgiei. Unele dintre aceste diferențe pot fi atribuite percepțiilor privind educația și formarea profesională: de exemplu, în țări precum Republica Cehă și Austria, sistemul de învățământ și formare profesională este considerat în general ca o opțiune atractivă care facilitează încadrarea unei persoane pe piața forței de muncă, în timp ce în alte state membre ale UE rolul acestuia este mai puțin dezvoltat, parțial datorită percepțiilor mai puțin pozitive la nivelul societății.

Sistemul de învățământ profesional a cuprins mai mult de trei sferturi din elevii din învățământul secundar superior în trei dintre regiunile din Cehia și într-o regiune din Austria

La o analiză mai în detaliu, în funcție de regiunile de nivel NUTS 2, au existat 40 de regiuni din UE în care ponderea elevilor din învățământul secundar superior care urmau un program de educație profesională în 2014 a fost de cel puțin 65 % (astfel cum este reprezentat în harta 2 cu nuanța de portocaliu cea mai închisă). Au existat trei regiuni în care peste trei sferturi din elevii din învățământul secundar superior urmau un program de educație profesională: două dintre acestea sunt situate în Republica Cehă (Severozápad și Jihozápad), în timp ce a treia se află în Austria (Oberösterreich).

În schimb, procentajele cele mai reduse de persoane care urmau o formă de învățământ profesional dintre persoanele care au participat la învățământul secundar superior s-au înregistrat în ambele regiuni de nivel NUTS 2 din Irlanda, precum și în Scoția (sunt disponibile date numai pentru regiunile de nivel NUTS 1 din Regatul Unit), unde mai puțin de unul din zece elevi erau înscriși în programe de educație profesională. Au existat trei regiuni în care procentajul elevilor care urmează programe de educație profesională s-a situat între 10 și 20 %, și anume: regiunile insulare Malta și Cipru (ambele regiuni unice la acest nivel de detaliere) și regiunea-capitală Közép-Magyarország din Ungaria. Procentul elevilor care urmează programe de educație profesională a fost mai mic de 35 % (astfel cum se indică în harta 2 cu nuanța cea mai deschisă de portocaliu) în 9 dintre cele 13 regiuni din Grecia, în restul de șase regiuni din Ungaria (în profund contrast cu regiunile care înconjoară Ungaria), în șase regiuni din sudul Spaniei, precum și în Brandenburg (o regiune de nivel NUTS 1 care înconjoară regiunea-capitală Berlin), în regiunea-capitală Île de France din Franța, în Irlanda de Nord și în Țara Galilor (ambele regiuni de nivel NUTS 1 din Regatul Unit), în Estonia și în Lituania (ambele regiuni unice la acest nivel de analiză).

Europa 2020: abandonul prematur al educației și formării profesionale

Tinerii cu vârste între 15 și 17 ani se confruntă adesea cu alegerea de a rămâne în cadrul sistemului de învățământ și pregătire profesională sau de a-și căuta un loc de muncă. Învățământul obligatoriu la zi durează, în medie, 9 sau 10 ani în majoritatea statelor membre ale UE și, în general, se încheie la sfârșitul ciclului de învățământ secundar inferior (nivel ISCED 2).

Obiectivul principal constă în scăderea procentajului abandonului prematur al educației și formării profesionale la mai puțin de 10 % până în 2020

Educația este unul dintre cei cinci piloni centrali ai strategiei de creștere Europa 2020. Două dintre obiectivele utilizate pentru monitorizarea progreselor înregistrate de UE către o „economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” vizează educația. Aceste criterii de referință au fost stabilite la nivelul UE în ansamblu și prevăd că:

  • până în 2020, procentul abandonului prematur al educației și formării profesionale ar trebui să scadă sub 10 %; și
  • până în 2020, cel puțin 40 % din persoanele cu vârste între 30 și 34 de ani ar trebui să fi urmat o formă de învățământ terțiar sau echivalent.

Trebuie observat că, deși au fost stabilite la nivelul Uniunii Europene în ansamblu, cele două obiective nu se aplică în mod specific la nivel național sau regional. Într-adevăr, fiecare criteriu de referință al Strategiei Europa 2020 a fost transpus în obiective naționale (și uneori regionale), care reflectă diferitele situații și circumstanțe specifice fiecărui stat membru al UE.

Indicatorul care prezintă informații despre abandonul prematur al educației și formării profesionale urmărește ponderea persoanelor cu vârste între 18 și 24 de ani care au absolvit doar o formă de învățământ secundar inferior și care nu au urmat altă formă de învățământ sau formare profesională (în cele patru săptămâni anterioare sondajului în urma căruia au fost compilate datele).

Ponderea tinerilor care au abandonat prematur educația și formarea profesională s-a ridicat la 11,0 %

În 2015, o pondere de 11,0 % din tinerii cu vârste între 18 și 24 de ani din UE-28 au renunțat timpuriu la educație și formare, cu 0,1 puncte procentuale mai puțin decât în 2014. Într-adevăr, au existat reduceri consistente ale ponderii persoanelor cu vârste între 18 și 24 de ani care au au renunțat timpuriu la educație și formare pe parcursul ultimului deceniu sau mai mult. Dacă această situație continuă, este posibil să se atingă obiectivul principal al Strategiei Europa 2020, de a ajunge sub 10 % .

Cu toate acestea, există în continuare disparități considerabile atât între statele membre ale UE, cât și la nivelul fiecărui stat membru al UE, iar acestea se reflectă, într-o oarecare măsură, în obiectivele naționale - convenite ca parte a Strategiei Europa 2020 - care se încadrează între procentajul cel mai scăzut de numai 4 % pentru Croația și procentajul cel mai ridicat de 16 % pentru Italia; nu există un obiectiv pentru Regatul Unit.

Ponderile cele mai mari ale abandonului prematur al educației și formării profesionale s-au înregistrat, adeseori, în regiunile sudice ale UE, în special în regiunile insulare

În 2015, ponderea abandonului prematur al educației și formării profesionale a fost mai mică decât obiectivul din Strategia Europa 2020 de 10 % în 130 dintre cele 266 de regiuni pentru care sunt disponibile date. Harta 3 arată că a existat un model mixt de distribuție a persoanelor care au renunțat timpuriu la educație și formare în regiunile NUTS de nivel 2 , cu cele mai scăzute cote concentrate într-un lanț de regiuni care se întinde din Polonia, Republica Cehă și Slovacia, până în sud-estul Austriei, Slovenia și Croația. În schimb, ponderile cele mai mari ale abandonului prematur al educației și formării profesionale au fost concentrate în sudul Spaniei și în Insulele Baleare, în trei regiuni din România, în Regiões Autónomas dos Açores e da Madeira din Portugalia și în insulele italiene Sardinia și Sicilia; ponderi foarte mari ale abandonului prematur al educației și formării profesionale s-au înregistrat, de asemenea, în toată Turcia. Ponderea abandonului prematur al educației și formării profesionale este adeseori mare în zonele caracterizate ca fiind relativ izolate/slab populate, unde este posibil ca tinerii care trăiesc în regiunile respective să fie siliți să plece de acasă dacă doresc să urmeze o anumită specializare, în timp ce tinerii care rămân în regiune ar putea să beneficieze de relativ puține oportunități în materie de învățământ superior/complementar.

Regiunile estice au înregistrat unele dintre cele mai mici ponderi ale abandonului prematur al educației și formării profesionale

În 2015, cele mai scăzute ponderi ale abandonului prematur al educației și formării profesionale s-au înregistrat în regiunea Jadranska Hrvatska din Croația (0,9 %). Au existat alte 14 regiuni în care procentul abandonului prematur al educației și formării profesionale a fost mai mic de 5 % (astfel cum este reprezentat în harta 3 cu nuanța cea mai deschisă de portocaliu), acestea fiind situate, în special, în Europa de Est: cinci regiuni din Polonia, trei regiuni din Republica Cehă, ambele regiuni din Croația, două regiuni din Slovacia și câte o regiune unică din Belgia, Slovenia și Suedia.

ADUCEREA ÎN PRIM PLAN A REGIUNILOR

Jadranska Hrvatska, Croația

Old town of Rovinj Croatia 2005-09-15.jpg

În cadrul UE-28, ponderea abandonului prematur al educației și formării profesionale în rândul tinerilor (cu vârste între 18 și 24 de ani) s-a menținut la 11,0 % în 2015. În Croația, s-a înregistrat o pondere mult mai scăzută a abandonului prematur al educației și formării profesionale în rândul tinerilor, iar acest lucru a avut loc, în special, de-a lungul coastei Adriaticii și în insulele croate, unde procentul abandonului prematur al educației și formării profesionale a fost de 0,9 % în Jadranska Hrvatska.

©: Nicolas Brignol

Regiunile-capitală din Republica Cehă, Croația, Polonia, Slovenia și Slovacia s-au numărat printre cele 15 regiuni cu cel mai mic procent al abandonului prematur al educației și formării profesionale. Ponderi relativ scăzute ale abandonului prematur al educației și formării profesionale s-au înregistrat, de asemenea, în alte câteva regiuni caracterizate ca fiind predominant urbane, de exemplu: în regiunea-capitală Área Metropolitana de Lisboa (10,7 %) și în regiunea-capitală Inner London - East (5,5 %) s-au înregistrat cele mai mici ponderi ale abandonului prematur al educației și formării profesionale din Portugalia și, respectiv, Regatul Unit; acest lucru nu pare să fie surprinzător, având în vedere că este cel mai probabil ca unitățile de învățământ superior și de formare profesională să fie înființate în orașele-capitală și în alte orașe relativ mari. În schimb, ponderea tinerilor care abandonează prematur educația și formarea profesională a fost relativ mare (comparativ cu media națională) în regiunile-capitală din Belgia, Germania și Austria (Bruxelles-Capitale/Brussels Hoofdstedelijk, Berlin și Viena).

Probabilitatea de a abandona prematur educația sau formarea profesională este, în general, mai ridicată în rândul bărbaților decât al femeilor

Informațiile privind ponderea abandonului prematur al educației și formării profesionale pot fi analizate în funcție de sex (a se vedea figura 1 pentru o analiză a diferențelor între sexe la nivel regional pentru acest indicator). În 2015, ponderea persoanelor cu vârste între 18 și 24 de ani care au renunțat timpuriu la educație și formare profesională s-a ridicat la 12,4 %, o pondere cu aproximativ 2,9 puncte procentuale mai mare decât ponderea corespunzătoare înregistrată în rândul femeilor tinere (9,5 %). Trebuie observat, cu toate acestea, că în UE-28 rata femeilor care renunță timpuriu la educație și formare a rămas aproape neschimbată în perioada 2014-2015 (în scădere cu 0,1 puncte procentuale), în timp ce rata bărbaților a scăzut într-un ritm mai rapid (cu 0,4 puncte procentuale). Astfel, disparitatea de gen a fost eliminată oarecum - menținându-se un model care a fost evident de la momentul începerii crizei economico-financiare în 2008 - când în UE-28 ponderea bărbaților tineri care renunță timpuriu la educație și formare era cu 4,0 puncte procentuale mai mare decât cea a femeilor tinere.

Rate relativ ridicate ale abandonului prematur al educației și formării profesionale s-au înregistrat adesea în rândul bărbaților tineri din regiunile caracterizate ca agricole/rurale ...

Rata abandonului prematur al educației și formării profesionale a fost mai mică în cazul femeilor tinere decât în cazul bărbaților tineri în 164 dintre cele 212 regiuni pentru care erau disponibile date pentru 2015. Au existat opt regiuni - toate din sudul Europei - în care s-a înregistrat o disparitate de gen de două cifre; în fiecare caz, ponderea bărbaților tineri care abandonează prematur educația și formarea profesională a fost mai mare decât ponderea corespunzătoare a femeilor tinere. Cel mai ridicat grad al disparității de gen s-a înregistrat în regiunea La Rioja din Spania, unde aproape o treime (32,4 %) din bărbații tineri au abandonat prematur educația și formarea profesională, față de 10,8 % din femeile tinere. Printre cele opt regiuni cu disparități de gen de două cifre s-au numărat alte patru regiuni spaniole, și anume Comunidad Valenciana, Extremadura, Galicia și Illes Balears. La acestea s-au adăugat două regiuni italiene (Sardegna și Abruzzo) și regiunea insulară Notio Aigaio din Grecia (sudul Mării Egee).

… în schimb, rate relativ ridicate ale abandonului prematur al educației și formării profesionale în rândul femeilor tinere s-au înregistrat adeseori în regiunile metropolitane sau în regiunile cu industrie grea

În cele 43 de regiuni în care ratele abandonului prematur al educației și formării profesionale în rândul bărbaților tineri au fost mai mici decât cele înregistrate în cazul femeilor tinere, disparitatea de gen a fost, în general, destul de redusă (în mod frecvent, mai puțin de 2,0 puncte procentuale). Cu toate acestea, cea mai mare diferență s-a înregistrat în regiunea Zeeland din Țările de Jos, unde rata abandonului prematur al educației și formării profesionale în rândul femeilor tinere a fost de 18,4 %, cu 6,3 puncte procentuale mai mare decât în cazul bărbaților tineri (12,1 %). Printre cele 10 regiuni cu cel mai ridicat grad al disparității de gen cu rate mai mici pentru bărbați s-au numărat trei regiuni din Regatul Unit (Merseyside; Inner London - East, Berkshire, Buckinghamshire și Oxfordshire), două regiuni din Republica Cehă (Střední Cechy și Moravskoslezsko), precum și câte o singură regiune din Bulgaria (Severen tsentralen), Spania (Ciudad Autónoma de Melilla), Germania (Koblenz) și România (Oltenia de sud-vest).

Tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET)

În 2015, 6,2 milioane de persoane cu vârste între 18 și 24 de ani din UE-28 nu erau încadrate profesional și nu urmau niciun program educațional sau de formare; (NEET); atunci când este exprimată în raport cu populația de aceeași vârstă, rata NEET pentru tineri a fost de 15,8 %. Unul dintre factorii determinanți care explică diferențele între ratele NEET este nivelul de educație scăzut; prin urmare, este de așteptat ca regiunile caracterizate prin rate relativ ridicate ale abandonului prematur al educației și formării profesionale să înregistreze, de asemenea, rate NEET relativ ridicate.

Comparație între șomajul în rândurilor tinerilor și NEET

Rata șomajului în rândul tinerilor (pentru mai multe informații a se vedea un articol despre statisticile privind piața regională a forței de muncă și ponderea tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) sunt concepte complementare. Rata șomajului este un indicator al persoanelor care nu au un loc de muncă (dar care au căutat în mod activ un loc de muncă și își pot începe activitatea); aceasta are ca numitor populația activă din punct de vedere economic - persoanele care fie au un loc de muncă, fie sunt șomere.

În schimb, definiția persoanelor care nici nu au fost încadrate profesional, nici nu au urmat niciun program educațional sau de formare (NEET) exclude persoanele care au un loc de muncă și persoanele care urmează un program de educație sau formare, dar poate include o parte din populația inactivă din punct de vedere economic; aceasta se bazează pe un numitor care acoperă întreg grupul persoanelor cu vârste între 18 și 24 de ani.

În UE-28, rata NEET a scăzut în ani consecutivi de la un nivel de 16,9 % în 2003, la 14 % în 2008 (la începutul crizei financiare și economice mondiale). Ulterior, s-au înregistrat patru creșteri consecutive, întrucât rata a crescut la 17,2 % în 2012, înainte de a scădea din nou la 15,8 % în 2015. În UE-28, rata NEET a fost în mare parte determinată/influențată pe parcursul ultimului deceniu de modificările ratei șomajului în rândul tinerilor, întrucât ponderea persoanelor cu vârste între 18 și 24 de ani care erau inactive a rămas relativ stabilă (situându-se puțin sub 8 %).

O analiză la nivelul statelor membre ale UE arată că, în 2015, cea mai mare pondere a tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) s-a înregistrat în Italia (27,9 %), în timp ce rata NEET s-a situat în intervalul 20-25 % în Spania, Cipru, România, Bulgaria, Grecia și Croația. În schimb, ponderea tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare a fost de doar 6,2 % în Țările de Jos, și sub 10 % în Luxemburg, Danemarca, Germania, Suedia, Austria și Republica Cehă.

Au existat patru regiuni din UE în care ponderea tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare s-a ridicat la peste 40 %

O analiză mai detaliată în funcție de regiunile de nivel NUTS 2 confirmă faptul că, în 2015, cea mai mare pondere a tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare s-a înregistrat în regiunea Severozapaden din Bulgaria, unde rata NEET a fost de 45,7 %. Au existat alte patru regiuni în care această rată a depășit 40 %: regiunea de peste mări Guyane din Franța, regiunea Sterea Ellada din Grecia, precum și cele două regiuni din sudul Italiei, Calabria și Sicilia.

Cele cinci regiuni cu cele mai mari rate NEET au fost în mare parte reprezentative pentru mai multe modele generale observate la nivelul UE, în măsura în care unele dintre cele mai mari rate NEET s-au înregistrat în sudul Italiei, în Grecia continentală, în zone din Bulgaria și România, precum și în départements et territoires d’outre-mer din Franța (astfel cum s-a indicat cu nuanța de portocaliu cea mai închisă în harta 4). Într-adevăr, dintre cele 30 de regiuni de nivel NUTS 2 în care rata NEET a depășit 25 %, au existat doar cinci regiuni în afara zonelor menționate anterior: trei dintre acestea sunt situate în Spania (Andalucía și Ciudades Autónomas de Ceuta y Melilla), în timp ce celelalte două regiuni erau Região Autónoma dos Açores (Portugalia) și Tees Valley și Durham (Regatul Unit).

În UE, cea mai mică rată NEET s-a înregistrat în regiunea Schwaben din Bavaria de sud-vest (4,3 %), în timp ce Oberbayern (o altă regiune din Bavaria) și Overijssel (Țările de Jos) au fost singurele regiuni în care s-au înregistrat rate NEET sub 5 %. Dintre cele 271 pentru care sunt disponibile date în 2015, în 61 de regiuni de nivel NUTS 2 rata NEET a fost mai mică de 10 % (astfel cum s-a indicat cu nuanța de portocaliu cea mai deschisă în harta 4). În general, aceste regiuni sunt concentrate în Țările de Jos, Luxemburg (regiuni unice la acest nivel de analiză), Germania, Austria, Republica Cehă, Danemarca și Suedia, deși au existat alte două regiuni cu rate mai mici de 10 %, și anume Közép- Dunántúl (Ungaria) și Inner London - West (Regatul Unit).

S-a înregistrat o disparitate de gen relativ redusă în ceea ce privește ratele NEET în rândul persoanelor cu vârste între 18 și 24 de ani: în 2015, ponderea bărbaților tineri care nu erau încadrați profesional și nu urmau niciun program educațional sau de formare s-a ridicat la 15,4 %, în timp ce rata corespunzătoare pentru femeile tinere a fost mai mare cu 0,9 puncte procentuale. În deceniul anterior, s-a înregistrat o disparitate de gen semnificativă, în 2005 rata pentru femeile tinere fiind cu aproximativ 3,3 puncte procentuale mai mare decât cea pentru bărbații tineri.

Figura 2 prezintă cele 10 regiuni în care s-a înregistrat cel mai ridicat nivel al disparității de gen, cu rate mai mari fie pentru bărbații tineri, fie pentru femeile tinere. O analiză a 238 de regiuni de nivel NUTS 2 arată că, în 2015, existau 146 de regiuni în care rata NEET pentru bărbații tineri era mai mică decât rata corespunzătoare pentru femeile tinere, în timp ce în cazul a 90 de regiuni s-a constatat opusul și au existat două regiuni - Thüringen ( Germania) și Inner London - West (Regatul Unit) - în care nu s-a înregistrat nicio diferență între sexe. Cel mai ridicat nivel al disparității de gen s-a înregistrat în regiunea Voreio Aigaio din Grecia, unde rata NEET pentru bărbații tineri (21,5 %) a fost cu 18,4 puncte procentuale mai mică decât rata corespunzătoare pentru femeile tinere. În schimb, cel mai ridicat nivel al disparității de gen în favoarea femeilor tinere s-a înregistrat, de asemenea, într-o regiune din Grecia, întrucât rata NEET pentru femeile tinere din Dytiki Makedonia a fost de 16,7 %, cu aproximativ 13,5 puncte procentuale mai mică decât rata pentru bărbații tineri. Acest model divergent între regiuni observat în Grecia a fost reprodus în regiunile din Spania și Regatul Unit, în măsura în care regiuni din ambele state membre ale UE au apărut în ambele clasamente ale celor mai mari disparități de gen.

Europa 2020: Rata de absolvire a învățământului terțiar

Educația terțiară este nivelul de educație oferit de universități, universități tehnice, institute de tehnologie și alte instituții care acordă diplome academice sau certificate de competență profesională superioară. Statele membre ale UE se vor confrunta cu patru provocări principale: extinderea accesului la sistemul de învățământ superior prin creșterea participării (în special în rândul grupurilor dezavantajate); reducerea numărului de studenți care părăsesc sistemul de învățământ terțiar fără o calificare; reducerea perioadei necesare unor persoane pentru a-și finaliza studiile superioare; creșterea calității sistemului de învățământ superior prin introducerea unor programe universitare mai pertinente pentru mediul profesional.

Obiectivul principal prevede că cel puțin 40 % din persoanele cu vârste între 30 și 34 de ani ar trebui să fie absolvenți ai sistemului de învățământ terțiar

Astfel cum s-a remarcat deja, Strategia Europa 2020 conține un obiectiv esențial cu privire la rata de absolvire a învățământului terțiar, care prevede că cel puțin 40 % din tinerii cu vârste între 30 și 34 de ani ar trebui să fie absolvenți ai sistemului de învățământ terțiar sau ai altor forme echivalente de învățământ până în 2020.

Rata de absolvire a învățământului terțiar în UE-28 a crescut rapid de la 23,6 % în 2002 (anul de începere a seriilor cronologice în UE-28), fiind înregistrate creșteri în fiecare an în parte. În 2015, aproximativ 38,7 % din populația cu vârste între 30 și 34 de ani absolvise sistemul de învățământ terțiar, ceea ce înseamnă o cotă cu 0,8 puncte procentuale mai mare decât cea din 2014.

O pondere mare de tineri cu calificare înaltă se mută în regiunile-capitală

Orașele-capitală sunt alese adesea de marile societăți (atât din sectorul public, cât și din cel privat) ca locație pentru sediul lor central, fie datorită prestigiului, fie pentru a beneficia de economiile de scară care pot exista în unele dintre cele mai mari orașe ale UE. Această concentrare relativ ridicată a activității de afaceri - cu oportunitățile de angajare conexe - poate, cel puțin parțial, să explice numărul considerabil de absolvenți care se mută și locuiesc în regiunile-capitală.

ADUCEREA ÎN PRIM PLAN A REGIUNILOR

Inner London - West, Regatul Unit

Tanaka Business School - Imperial College 24-06-2004.jpeg

Concentrarea ridicată a activității de afaceri și oportunitățile de angajare conexe pot, cel puțin parțial, să explice numărul considerabil de absolvenți care se mută și locuiesc în regiunile-capitală. Această situație este valabilă, în special, pentru Inner London - West, unde mai mult de patru cincimi din populația cu vârste între 30 și 34 de ani (niveluri ISCED 5-8) absolvise învățământul terțiar în 2015.

©: Kevin Judson

Întrucât majoritatea persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani își finalizează studiile terțiare înainte de a împlini 30 de ani, acest indicator poate fi utilizat pentru a evalua atractivitatea (sau „efectele de atracție”) a regiunilor în ceea ce privește oportunitățile de angajare pentru absolvenți. Harta 5 prezintă rata de absolvire în învățământul terțiar per regiuni de nivel NUTS 2 în 2015: nuanța de portocaliu cea mai închisă arată regiunile din UE în care cel puțin jumătate din populația cu vârste între 30 și 34 de ani a absolvit învățământul terțiar. De departe cel mai mare procentaj s-a înregistrat în una dintre cele două regiuni-capitală din Regatul Unit — Inner London - West — unde mai mult de patru cincimi (80,8 % din persoanele cu vârste între 30 și 34 de ani au absolvit învățământul terțiar. Al doilea, al treilea și al patrulea cel mai mare procentaj s-au înregistrat, de asemenea, în Regatul Unit, și anume în: Outer London - South (69,3 %), cealaltă regiune-capitală, Inner London - East (68,2 %), precum și în North Eastern Scotland (66,1 %); a se observa că toate cele patru regiuni din Scoția au înregistrat ponderi de peste 50 %.

O mare parte din celelalte regiuni din UE cu niveluri relativ ridicate ale absolvenților de studii terțiare sunt regiuni-capitală, de exemplu: Hovedstaden (Danemarca), Southern and Eastern (Irlanda), Île de France (Franța), Noord-Holland (Țările de Jos), Mazowieckie (Polonia), Helsinki-Uusimaa (Finlanda) și Stockholm (Suedia), precum și Cipru, Lituania și Luxemburg (toate regiuni unice la acest nivel de analiză). În afară de regiunile-capitală, regiunile cu cea mai ridicată pondere a persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani cu studii terțiare au fost adeseori regiuni asociate cu cercetarea și/sau tehnologia, de exemplu: Province Brabant Wallon și Provincie Vlaams-Brabant în Belgia, regiunile País Vasco din Spania, Rhône-Alpes din Franța, Utrecht din Țările de Jos, Västsverige din Suedia, sau Berkshire, Buckinghamshire și Oxfordshire din Regatul Unit.

Procentajele scăzute ale absolvenților învățământului terțiar pot fi asociate cu plasarea unui accent special pe educația profesională

Procentajul absolvenților învățământului terțiar a scăzut sub 20 % (astfel cum se indică cu nuanța de portocaliu cea mai deschisă în harta 5) în opt regiuni situate în estul și sudul UE. Cele opt regiuni s-au caracterizat prin faptul că se bazează în mod tradițional pe activități primare - ramuri ale industriei grele (cum ar fi minerit, industria metalurgică sau siderurgică) sau pe agricultură - în cadrul structurii economiei lor. Patru dintre cele opt regiuni sunt răspândite în sudul Italiei (Puglia, Sardegna, Campania și Sicilia), trei se află în estul României (Sud-Est, Sud-Muntenia și Nord-Est) și ultima regiune este Severozápad, în nord-vestul Republicii Cehe, unde s-a înregistrat cel mai mic procentaj al absolvenților învățământului terțiar, de 15,4 %; de asemenea, în Turcia au existat 11 regiuni de nivel NUTS 2 unde mai puțin de una din cinci persoane cu vârste între 30 și 34 de ani au absolvit învățământul terțiar.

În afara acestor regiuni, nivelul de educație terțiară a fost, de asemenea, relativ scăzut în mai multe regiuni din Austria și Republica Cehă. Această situație poate fi atribuită, cel puțin parțial, accentului special plasat pe învățământul profesional în respectivele state membre ale UE (a se vedea harta 2 pentru informații suplimentare), și anume pe calificările profesionale, mai degrabă decât pe calificările universitare.

Ponderea femeilor tinere cu vârste între 30 și 34 de ani care au absolvit învățământul terțiar a fost cu 9,4 puncte procentuale mai mare decât cea a bărbaților tineri

În 2015, ponderea femeilor tinere cu vârste între 30 și 34 de ani care trăiesc în UE-28 și care au absolvit învățământul terțiar a fost de 43,4 %; acest procent a fost considerabil mai mare decât ponderea corespunzătoare înregistrată în rândul bărbaților tineri de aceeași vârstă, care s-a ridicat la puțin peste o treime (34,0 %). Pe parcursul ultimului deceniu, ponderea femeilor cu vârste între 30 și 34 de ani care au absolvit învățământul terțiar a crescut într-un ritm mai rapid decât rata corespunzătoare pentru bărbații tineri, accentuându-se disparitatea de gen pentru acest indicator.

Majoritatea regiunilor (230 din 261) de nivel NUTS 2 pentru care sunt disponibile date au raportat o pondere mai mare a femeilor cu vârste între 30 și 34 de ani care au au absolvit învățământul terțiar în 2015. Au existat 29 de regiuni în care ponderea tinerilor care au absolvit învățământul terțiar a fost mai mare, precum și două regiuni - Münster în Germania și regiunea-capitală Viena din Austria - în care nu a existat nicio diferență între sexe.

Ponderea femeilor cu studii terțiare a fost mai mare în zonele cu cel mai ridicat nivel al disparității de gen

În ceea ce privește studiile terțiare, cel mai ridicat nivel al disparității de gen s-a înregistrat în Letonia (regiune unică la acest nivel de analiză), unde ponderea femeilor a fost cu 29,7 puncte procentuale mai mare decât ponderea bărbaților. În termeni generali, unele dintre cele mai ridicate niveluri ale disparității de gen s-au înregistrat în statele membre din regiunea Mării Baltice, Belgia, Danemarca, Spania, Italia, Suedia și Regatul Unit, unde, la nivelul statelor membre multiregionale ale UE, au existat cel puțin două regiuni care au raportat o disparitate de gen de cel puțin 20,0 puncte procentuale, cu ponderi mai ridicate pentru femei. Unele dintre aceste regiuni au fost caracterizate ca fiind relativ rurale sau slab populate, diferența dintre sexe fiind adesea o reflectare a procentajelor scăzute ale absolvenților învățământului terțiar în rândul bărbaților tineri, mai degrabă decât a procentajelor ridicate ale absolvenților învățământului terțiar în rândul femeilor tinere. Printre aceste regiuni relativ rurale sau slab populate se numără Provincie Limburg din Belgia, Sjælland din Danemarca, Molise din Italia, Övre Norrland și Mellersta Norrland din Suedia, și North Yorkshire sau Highlands and Islands din Regatul Unit. Acest model ar putea fi determinat de o serie de motive, printre care: o tendință mai ridicată a bărbaților tineri cu studii terțiare de a părăsi regiunile rurale în căutarea unui loc de muncă în altă regiune, sau o pondere mai mare a bărbaților care aleg să abandoneze relativ prematur sistemul de învățământ (probabil pentru a lucra în agricultură).

Dintre cele 29 de regiuni în care ponderea bărbaților tineri cu studii terțiare a fost mai mare decât ponderea femeilor tinere, 19 regiuni sunt situate în Germania. Printre acestea se număra regiunea Oberpfalz din Bavaria de est, care a înregistrat cel mai ridicat nivel al disparității de gen, ponderea bărbaților fiind mai ridicată decât a femeilor. Jumătate din celelalte 10 regiuni cu ponderi mai mari ale absolvenților învățământului terțiar în rândul bărbaților tineri sunt situate în Regatul Unit, două regiuni în Țările de Jos și câte una în Spania, Franța și România.

Sursele și disponibilitatea datelor

Statisticile în materie de educație oferă informații privind participarea la educație și formare, mobilitatea în scop educațional, personalul didactic, finanțarea educației și cunoașterea limbilor (străine). Acest domeniu oferă, de asemenea, informații privind rezultatele educației și formării profesionale, de exemplu referitor la numărul de absolvenți, nivelul de educație și tranziția între educație și muncă.

Surse principale

Statisticile UNESCO/OCDE/Eurostat (UOE)

Majoritatea statisticilor în materie de educație europene sunt colectate ca parte a exercițiului gestionat în comun care implică Institutul de Statistică al UNESCO (UNESCO-UIS), Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și Eurostat; acesta este adesea menționat ca exercițiul de colectare a datelor UOE. Datele privind înscrierile și învățarea de limbi străine la nivel regional sunt colectate separat de Eurostat.

Colectarea datelor UOE se bazează, în principal, pe sursele de natură administrativă oferite de ministerele educației sau de autoritățile statistice naționale, pe baza definițiilor convenite. Unitatea statistică pentru statisticile regionale în materie de educație o reprezintă elevul/studentul. Perioadele de referință sunt reprezentate de anul calendaristic în ceea ce privește datele privind absolvenții și anul școlar/universitar în ceea ce privește toate celelalte date nemonetare (de exemplu, datele publicate pentru anul 2014 vizează anul școlar/universitar 2013/2014).

Întrucât structura sistemelor de învățământ variază de la o țară la alta, un cadru pentru asamblarea, compilarea și prezentarea statisticilor și indicatorilor în materie de educație la nivel regional, național și internațional reprezintă o condiție prealabilă pentru comparabilitatea datelor. Acesta este furnizat de Clasificarea internațională standard a educației (ISCED).

Clasificarea internațională standard a educației (ISCED)

Cadrul ISCED este actualizat ocazional pentru a cuprinde noile evoluții din sistemele de învățământ din întreaga lume. ISCED 2011 a fost adoptat în cadrul Conferinței generale a UNESCO din noiembrie 2011 și reprezintă baza statisticilor prezentate în articolul de față, deși datele pentru anii de referință anteriori anului 2014 au fost colectate utilizând versiunea anterioară a standardului, ISCED-97.

În versiunea din 2011 a clasificării, s-au adăugat noi categorii ca recunoaștere a extinderii învățământului preșcolar și a restructurării învățământului terțiar. ISCED clasifică toate programele educaționale și calificările, în funcție de nivel:

  • învățământul preșcolar/nivel mai mic decât cel al învățământului primar (nivel 0);
  • învățământul primar (nivel 1);
  • învățământul secundar inferior (nivel 2);
  • învățământul secundar superior (nivel 3);
  • învățământul terțiar nonuniversitar (nivel 4);
  • ciclul scurt de învățământ terțiar (nivel 5);
  • studii de licență sau echivalent (nivel 6);
  • studii de masterat sau echivalent (nivel 7);
  • studii de doctorat sau echivalent (nivel 8).

O prezentare completă este disponibilă pe site-ul UNESCO-UIS la adresa .

Anchetă asupra forței de muncă

Datele cu privire la abandonul prematur al educației și formării profesionale, la NEET și la absolvirea învățământului terțiar prezentate în articolul de față provin din ancheta asupra forței de muncă în UE (LFS). Ancheta asupra forței de muncă se bazează pe un sondaj asupra persoanelor fizice care locuiesc în gospodării private. Ancheta vizează totalul populației care locuiește în mod obișnuit în statele membre ale UE, cu excepția persoanelor care locuiesc în gospodării colective sau instituționale. Datele în materie de educație din ancheta asupra forței de muncă sunt actualizate de două ori pe an, primăvara (inclusiv datele pentru noul an de referință) și toamna.

Trebuie remarcat că, până în anul de referință 2013 inclusiv, datele respective erau clasificate în conformitate cu ISCED-97, în timp ce datele pentru 2014 și anii următori sunt clasificate în conformitate cu ISCED 2011. Tabelele și bazele de date online ale Eurostat prezintă date privind nivelul de educație pentru trei agregate (nivel de educație redus, mediu și ridicat), iar la acest nivel de agregare statisticile sunt comparabile în timp pentru fiecare dintre statele membre ale UE (cu excepția datelor pentru Austria). Există o întrerupere de niveluri în Austria, ca urmare a reclasificării unui program care acoperă diferite niveluri de educație: calificarea dobândită după finalizarea cu succes a colegiilor tehnice și de formare profesională superioare este alocată nivelului 5 din ISCED 2011, în timp ce, în conformitate cu ISCED-97, aceeași calificare era alocată nivelului 4, dar considerată echivalentă învățământului terțiar, conform notei de subsol. În tabelele și bazele de date online, seriile cronologice pentru ISCED-97 și ISCED 2011 sunt prezentate într-un singur tabel cu etichete bazate pe clasificarea ISCED 2011 ; modificarea clasificării în perioada 2013-2014 este marcată cu „b” (pentru a indica o întrerupere a seriei cronologice).

NUTS

Datele prezentate în acest articol se bazează exclusiv pe versiunea 2013 a NUTS.

Definițiile indicatorilor

Statisticile privind copiii de patru ani înscriși în învățământul preșcolar și primar (niveluri 0-1 din ISCED 2011) vizează instituțiile care oferă îngrijire orientată către educația copiilor cu vârste mici; acestea trebuie să dispună de personal cu titluri de calificare specializată în domeniul educației. Trebuie remarcat că acest raport este calculat pe baza datelor provenite din două surse distincte (statisticile în materie de educație și statisticile demografice) și că unii elevi înscriși în instituțiile de învățământ s-ar putea să nu fie înregistrați ca rezidenți în datele demografice (prin urmare, raporturile pot eventual să depășească 100 %).

Învățământul profesional este destinat dobândirii cunoștințelor, abilităților și competențelor specifice unei anumite ocupații sau meserii de către cursanți. Învățământul profesional poate avea componente de formare la locul de muncă (de exemplu, ucenicii sau programe duale de educație și formare profesională). Indicatorul prezentat în articolul de față indică ponderea elevilor care urmează programe de formare profesională din totalul elevilor înscriși în învățământul secundar superior (astfel cum este definit de nivelul 3 din ISCED 2011).

Abandonul prematur al educației și formării profesionale este un indicator definit ca pondere a persoanelor cu vârste între 18 și 24 de ani care sunt absolvente numai ale învățământului secundar inferior (nivelurile 0, 1, 2 sau 3c scurt din ISCED-97 pe perioada până în anul 2013 inclusiv, și nivelurile 0-2 din ISCED-2011 pentru 2014 și 2015) și care nu sunt angajate într-o altă formă de învățământ sau formare profesională (în cele patru săptămâni anterioare anchetei). Acest indicator reprezintă baza unui obiectiv al Strategiei Europa 2020, și anume reducerea ponderii abandonului prematur al educației sau formării profesionale sub 10 %.

Indicatorul tinerilor care nu erau încadrați profesional și nu urmau niciun program educațional sau de formare (NEET) corespunde procentului persoanelor cu vârste între 18 și 24 de ani care nu sunt angajate și care nu urmează altă formă de învățământ sau formare profesională.

Indicatorul absolvenților de studii terțiare este definit ca fiind procentajul persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani care au absolvit cu succes învățământul terțiar (de exemplu, într-o universitate sau un institut tehnic superior). Intervalul de vârstă 30-34 de ani este utilizat deoarece acesta se referă, în general, la primul interval de 5 ani de vârstă în care se situează marea majoritate a celor care și-au finalizat deja studiile. Învățământul terțiar se referă la nivelurile 5-6 din ISCED 1997 pentru datele de până în 2013 inclusiv, și la nivelurile 5-8 din ISCED 2011 pentru datele din 2014 și 2015. Acest indicator reprezintă baza unui obiectiv al Strategiei Europa 2020, și anume să se asigure că, până în 2020, cel puțin 40 % din tinerii cu vârste între 30 și 34 de ani și-au finalizat studiile superioare.

Context

Educația și formarea sunt cruciale pentru progresul economic și social, iar alinierea competențelor la cerințele pieței muncii joacă un rol esențial în acest progres. Această aliniere are o importanță tot mai mare în economia globalizată și bazată pe cunoaștere, în care este necesară o forță de muncă competentă pentru a fi concurențială din punct de vedere al productivității, calității și inovării.

Fiecare stat membru al UE este responsabil în mare parte pentru propriul sistem de educație și formare și pentru conținutul programelor sale de învățământ (curricula). UE susține măsurile la nivel național și sprijină statele membre să soluționeze provocările comune prin intermediul conceptului cunoscut ca „metoda deschisă de coordonare”: aceasta oferă un forum de politici pentru discutarea temelor de actualitate (de exemplu, societățile îmbătrânite, deficitele de competențe, sau concurența la nivel mondial) și oferă statelor membre ocazia de a face schimb de cele mai bune practici.

Educație și formare profesională 2020 (ET 2020)

În mai 2009, a fost adoptat un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020) compus dintr-un set de concluzii (2009/C 119/02) ale Consiliului. Acesta a stabilit patru obiective strategice pentru educație și formare profesională în UE: transformarea în realitate a învățării pe tot parcursul vieții și a mobilității; îmbunătățirea calității și eficienței educației și formării; promovarea echității, coeziunii sociale și cetățeniei active; și îmbunătățirea creativității și inovării (inclusiv a spiritului antreprenorial) la toate nivelurile de educație și de formare. Pentru atingerea acestor obiective, ET 2020 a stabilit o serie de criterii de referință care fac obiectul unei monitorizări și unei raportări statistice periodice, incluzând următoarele obiective care trebuie atinse până în 2020, și anume:

  • cel puțin 95 % din copiii între patru ani și vârsta pentru începerea învățământului primar obligatoriu ar trebui să participe la educația preșcolară;
  • procentajul persoanelor cu vârsta de 15 ani cu abilități insuficiente în materie de citit, matematică și științe ar trebui să fie mai mic de 15 %;
  • procentajul abandonului prematur al educației și formării profesionale ar trebui să fie mai mic de 10 %;
  • procentajul persoanelor cu vârste între 30 și 34 de ani care au absolvit studii terțiare ar trebui să fie de cel puțin 40 %;
  • cel puțin 15 % din adulții cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani ar trebui să participe la programele de învățare pe tot parcursul vieții;
  • cel puțin 20 % din absolvenții de învățământ superior ar trebui să fi beneficiat de o perioadă de studiu sau de formare în străinătate (inclusiv stagii într-un mediu profesional) legată de învățământul superior, reprezentând cel puțin 15 credite conform Sistemului european de credite transferabile (ECTS) sau având o durată de cel puțin trei luni;
  • cel puțin 6 % din grupa de vârstă 18-34 de ani cu formare profesională inițială și calificare profesională ar trebui să fi beneficiat de o perioadă inițială de educație și formare profesională (EFP) (inclusiv stagii într-un mediu profesional) în străinătate cu o durată de cel puțin două săptămâni;
  • procentajul absolvenților angajați (persoane cu vârste între 20 și 34 de ani) care au părăsit sistemul de învățământ și formare profesională cu cel mult trei ani înainte de anul de referință ar trebui să fie de cel puțin 82 %.

În 2014, Comisia Europeană și statele membre ale Uniunii Europene s-au implicat în bilanțul activității pentru a evalua progresele realizate și a lua în considerare orice noi priorități pentru cooperarea în domeniul educației la nivelul UE. Inspirându-se din această activitate, Comisia Europeană a propus șase noi priorități vizând perioada 2016-2020, care au fost adoptate în noiembrie 2015, sub titlul Raport comun pentru 2015 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a Cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020) - Noi priorități pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale. Cele șase noi domenii prioritare se referă la:

  • cunoștințe, aptitudini și competențe relevante și de înaltă calitate dezvoltate prin învățarea pe tot parcursul vieții, concentrându-se pe rezultatele procesului de învățare în ceea ce privește capacitatea de integrare profesională, inovarea, cetățenia activă și bunăstarea;
  • educația favorabilă incluziunii, egalitatea, nediscriminarea și promovarea competențelor civice;
  • sisteme de educație și formare profesională deschise și inovatoare, incluzând integrarea pe deplin a erei digitale;
  • sprijin puternic pentru formatori, cadre didactice, directori de școli și alte tipuri de personal didactic;
  • transparența și recunoașterea aptitudinilor și calificărilor în vederea facilitării învățării și a mobilității forței de muncă;
  • investiție durabilă, performanța și eficiența sistemelor de educație și formare profesională.

Vezi și

Informații suplimentare Eurostat

Vizualizare date

Publicații

Tabele principale

Regional education statistics (t_reg_educ)
Participation in education and training (t_educ_part)
Participation rates of 4-years-olds in education by NUTS 2 regions (tgs00092)
Education and training outcomes (t_educ_outc)
Tertiary educational attainment, age group 30-34 by sex and NUTS 1 regions (tgs00105)
Tertiary educational attainment, age group 25-64 by sex and NUTS 2 regions (tgs00109)
Early leavers from education and training (tsdsc410)
Early leavers from education and training by sex and NUTS 1 regions (tgs00106)

Bază de date

Regional education statistics (reg_educ)
Participation in education and training (educ_part)
Pupils and students - enrolments (educ_uoe_enr)
All education levels (educ_uoe_enra)
Education and training outcomes (educ_outc)
Educational attainment level (edat)
Population by educational attainment level (edat1)
Transition from education to work (edatt)
Young people by educational and labour status (incl. neither in employment nor in education and training - NEET) (edatt0)
Early leavers from education and training (edatt1)

Secțiune specială

Metodologie / Metadate

Date-sursă pentru tabele, grafice și hărți (MS Excel)

Legături externe


Retrieved from "https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Archive:Statistici_privind_educația_și_formarea_profesională_la_nivel_regional&oldid=366396"