Statistics Explained

Archive:Statistici privind criminalitatea

Revision as of 12:44, 4 December 2017 by EXT-A-Redpath (talk | contribs)
Date extrase în mai 2017. Cele mai recente date: Informații suplimentare Eurostat, Tabele principale și Bază de date. Actualizare planificată a articolului: Octombrie 2018.
Figura 1: Infracțiuni de viol, agresiune sexuală, omor săvârșit cu intenție și vătămare corporală înregistrate de poliție, UE-28, 2008–2015
(2008 = 100)
Sursa: Eurostat (crim_off_cat)
Figura 2: Infracțiuni de jaf, spargere de locuințe, furt și delicte legate de droguri controlate sau de precursori ai drogurilor înregistrate de poliție, UE-28, 2008–2015
(2008 = 100)
Sursa: Eurostat (crim_off_cat)
Figura 3: Infracțiuni înregistrate de poliție legate de violența sexuală, UE-28, 2008–15
(2008 = 100)
Sursa: Eurostat (crim_off_cat)
Figura 4: Infracțiuni care implică violență sexuală înregistrate de poliție în funcție de statut juridic și de sex, UE-28, 2015
(% din numărul total)
Sursa: Eurostat (crim_hom_soff)
Figura 5: Personalul din sistemul de justiție penală, UE-28, 2008–15
(2008 = 100)
Sursa: Eurostat (crim_just_job)
Figura 6: Personalul din sistemul de justiție penală în funcție de sex, UE-28, 2015
(% din numărul total)
Sursa: Eurostat (crim_just_job)
Figura 7: Efectivele de deținuți din penitenciare, UE-28, 2008–15
(2008 = 100)
Sursa: Eurostat (crim_pris_age) și (crim_pris_ctz)

Prezentul articol prezintă statisticile privind criminalitatea la nivelul Uniunii Europene (UE), pe baza datelor oficiale privind infracțiunile înregistrate de poliție. În plus, sunt introduse rezultatele privind personalul din sistemul de justiție penală și efectivele de deținuți. De remarcat că pentru fiecare agregat UE-28 [1], dar numai țările cu date complete pentru perioada 2008-2015 sunt incluse în calcule. Asta înseamnă că, în cazul unor infracțiuni, una sau mai multe țări sunt excluse din calcule din cauza datelor lipsă.

Principalele rezultate statistice

Violență fără caracter sexual

Omorul săvârșit cu intenție

Omorul săvârșit cu intenție este definit drept uciderea ilegală și intenționată a unei persoane de către o altă persoană, inclusiv vătămarea corporală gravă cauzatoare de moarte și moartea provocată de un atac terorist. Tentativa de omor, uciderea din culpă, moartea cauzată de intervenția forțelor de ordine, uciderea justificată în legitimă apărare și moartea cauzată de un conflict armat sunt excluse. Omorul săvârșit cu intenție este raportat destul de constant de către jurisdicțiile din UE, definițiile variind mai puțin între țări decât în cazul altor tipuri de infracțiuni.

Datele pentru omorul săvârșit cu intenție arată o scădere considerabilă în perioada 2008-2014, urmată de o revenire în 2015 (a se vedea Figura 1). Numărul total înregistrat în UE-28 (exceptând Țările de Jos, Regatul Unit - Anglia și Țara Galilor și Regatul Unit - Scoția) în 2015 a fost de 4 528, cu 19,6 % mai mic decât în 2008 (5 634), dar cu 4,3 % mai mare decât în 2014 (4 340).

Numărul de omoruri săvârșite cu intenție înregistrate de poliție pentru fiecare jurisdicție este prezentat în Tabelul 1 din tabelele articolului [[#Source_data_for_tables_and_figures_(MS_Excel)|]].

Vătămarea corporală

Vătămarea corporală se referă la agresiunea fizică asupra corpului unei alte persoane care cauzează leziuni grave. Aceasta exclude agresiunea sexuală/indecentă, amenințările și lovirea. Vătămarea corporală cauzatoare de moarte este exclusă, de asemenea.

Numărul total de infracțiuni de vătămare corporală înregistrate de poliție a scăzut cu aproape 40 % în UE-28 (exceptând Polonia și Regatul Unit - Scoția) în perioada 2008-2013, în timp ce în 2014, acest număr a crescut cu 3,6 %, iar în 2015 cu 6,6 %. (A se vedea Figura 1). Modificările tehnice limitează posibilitatea comparației de-a lungul întregii perioade, în special din 2008 până în 2009 în cazul Germaniei, și din 2009 până în 2010 în cazul Suediei și al Portugaliei.

Numărul de vătămări corporale înregistrate de poliție în funcție de jurisdicție este consemnat în Tabelul 2 din tabelele articolului [[#Source_data_for_tables_and_figures_(MS_Excel)|]].

Jaful

Jaful este definit în sensul prezentului articol ca fiind furtul de bunuri de la o persoană, rezistența acesteia fiind anihilată prin violență sau prin amenințare cu violența. Sunt incluse tâlhăria săvârșită în locuri publice și furtul săvârșit prin violență și sunt excluse furtul din buzunare și șantajul.

După o scădere inițială în perioada 2008-2009, numărul de infracțiuni de jaf înregistrate în UE-28 (exceptând Regatul Unit - Scoția) a crescut până în 2011, înainte de a cunoaște o scădere puternică cu aproximativ o cincime în perioada 2013-2015 (a se vedea Figura 2).

Numărul de jafuri înregistrate de poliție în funcție de jurisdicție este consemnat în Tabelul 3 din tabelele articolului [[#Source_data_for_tables_and_figures_(MS_Excel)|]].

Răpirea

Răpirea este definită ca fiind reținerea ilegală a unei (unor) persoane împotriva voinței acesteia (acestora) (inclusiv prin folosirea violenței, a amenințării, a înșelăciunii sau a ademenirii) în scopul de a solicita, în schimbul eliberării, un câștig ilicit, orice alt câștig de natură economică sau orice alt beneficiu material, ori în scopul de a obliga o persoană să întreprindă sau să nu întreprindă o anumită acțiune. Litigiile privind încredințarea copiilor sunt excluse din această definiție.

După o perioadă relativ stabilă între 2009-2012, între 2013-2015 s-a înregistrat o creștere în cadrul UE-28 (exceptând Danemarca, România, Suedia și Regatul Unit - Scoția). Recenta creștere se datorează în principal datelor înregistrate în Franța și în Regatul Unit. Majoritatea celorlalte țări nu au prezentat evoluții similare. Datele înregistrate în Germania indică un nivel relativ stabil în perioada 2009-2015, dar nu au fost comparabile în perioada 2008-2009, ceea ce a afectat, de asemenea, agregatul UE-28.

Numărul de răpiri înregistrate de poliție în funcție de jurisdicție este consemnat în Tabelul 4 din tabelele articolului [[#Source_data_for_tables_and_figures_(MS_Excel)|]].

Furtul

Furtul este definit drept însușirea unui bun aparținând unei persoane sau unei organizații fără a face uz de violență, cu intenția de a păstra bunul respectiv. În sensul prezentului articol, furtul exclude spargerea de locuințe, intrarea prin efracție, jaful și furtul de autovehicule.

Nivelul infracțiunilor de furt înregistrate de poliție a rămas relativ stabil în UE-28 în perioada 2010-2015 (exceptând Lituania și Regatul Unit - Scoția). Datele din Germania și Franța au suferit schimbări metodologice, în perioada 2008-2009, care afectează nivelul general de comparabilitate pentru această perioadă. Regatul Unit și Țările de Jos prezintă o tendință descendentă clară în perioada 2008-2015.

Numărul de furturi înregistrate de poliție în funcție de jurisdicție este consemnat în Tabelul 5 din tabelele articolului [[#Source_data_for_tables_and_figures_(MS_Excel)|]].

Spargerea de locuințe

Spargerea de locuințe se referă la pătrunderea neautorizată într-o parte dintr-o clădire, o locuință sau o altă incintă. Aceasta presupune uz de forță cu intenția de a fura bunuri (intrare prin efracție) dintr-o casă, un apartament sau o altă locuință, dintr-o fabrică, un magazin sau un birou, dintr-o instituție militară, sau prin utilizarea de chei false. Cu toate acestea, sunt excluse furturile dintr-un autovehicul, dintr-un container, dintr-un distribuitor automat de produse, dintr-un parcometru și de pe pajiști îngrădite sau din complexe.

Numărul de infracțiuni de spargere de locuințe înregistrate de poliție în UE-28 (exceptând Estonia, Italia, Lituania și Regatul Unit - Scoția) a cunoscut o ușoară creștere în perioada 2008-2011, înainte de tendința descendentă înregistrată în perioada 2012-2015. Cele mai recente rezultate (a se vedea Figura 2) arată faptul că numărul de infracțiuni de spargere de locuințe a scăzut cu 5,0 % în 2015. În perioada 2008-2015, infracțiunile de spargere de locuințe au scăzut în Regatul Unit (cu 31 % în Anglia și 24 % în Irlanda de Nord), în timp ce au crescut în Germania (19 %) și Franța (24 %).

Numărul de spargeri de locuință înregistrate de poliție în funcție de jurisdicție este consemnat în Tabelul 6 din tabelele articolului [[#Source_data_for_tables_and_figures_(MS_Excel)|]].

Delicte legate de droguri

Delictele legate de droguri controlate sau de precursori ai drogurilor includ deținerea, cultivarea, producerea, furnizarea, transportul, importul, exportul și finanțarea ilegale ale operațiunilor legate de droguri, cu excepția celor care sunt exclusiv legate de consumul personal.

După o creștere de 3,2 % în 2009, numărul de infracțiuni înregistrate de poliție referitoare la delicte legate de droguri controlate sau de precursori ai drogurilor în UE-28 (exceptând Regatul Unit - Scoția) a fost destul de stabil în perioada 2009-2014. Cele mai recente date disponibile arată că această evoluție a continuat în 2015, când numărul de infracțiuni a fost aproape neschimbat, înregistrându-se o scădere cu 1,7 % în comparație cu anul anterior (a se vedea Figura 2).

Numărul de delicte legate de droguri controlate sau de precursori ai drogurilor care au fost înregistrate de poliție în fiecare jurisdicție în parte este prezentat în Tabelul 7 din tabelele articolului [[#Source_data_for_tables_and_figures_(MS_Excel)|]].

Violență sexuală

Violența sexuală include violul și alte tipuri de agresiuni sexuale. Violul este definit ca fiind un contact sexual fără consimțământ valabil exprimat, în timp ce agresiunea sexuală implică violență sexuală care nu constituie viol. Agresiunea sexuală include un act sexual nedorit, o încercare de a obține un act sexual sau contactul ori comunicarea cu conținut sexual nedorit, fără a se ajunge la viol. Sunt incluse, de asemenea, agresiunea sexuală cu sau fără contact fizic, inclusiv agresiunea sexuală facilitată prin droguri, agresiunea sexuală săvârșită asupra soției/soțului împotriva voinței sale, agresiunea sexuală săvârșită asupra unei persoane care nu are capacitatea de a se apăra, atingerile nedorite, hărțuirea și amenințările de natură sexuală. În cel din urmă, ar trebui amintit faptul că datele se referă numai la numărul de infracțiuni înregistrate de poliție.

Între 2008 și 2015, datele referitoare de violența sexuală au scăzut cu 9,1 % la nivelul UE (exceptând Italia, Lituania, Luxemburg, Polonia, Slovacia, Regatul Unit - Anglia, Țara Galilor și Scoția). După scăderea înregistrată în 2009 și 2010, a existat o creștere clară în perioada 2010-2014, urmată de o mică scădere de 0,9 % în 2015.

Datele referitoare la viol prezintă o creștere de 47,0 % între 2008 și 2015 (exceptând Italia și Regatul Unit - Scoția). Creșterea nivelului datelor referitoare la viol observată în UE este, în mod special, influențată de datele înregistrate pentru Regatul Unit - Anglia și Țara Galilor (+173 % între 2008 și 2015). Scăderea numărului de agresiuni sexuale la nivelul UE a fost influențată în mare măsură de datele înregistrate pentru Germania, care nu sunt comparabile între 2009 și 2010 (a se vedea Figura 3).

Numărul total de infracțiuni de violență sexuală, viol și agresiune sexuală înregistrate de poliție în fiecare jurisdicție este prezentat în Tabelele 8, 9 și 10 din tabelele articolului [[#Source_data_for_tables_and_figures_(MS_Excel)|]].

Repartiția pe sexe

Figura 4 indică infracțiunile care implică violență sexuală înregistrate de poliție în ceea ce privește sexul victimelor, al suspecților, al persoanelor urmărite în justiție și al persoanelor condamnate. Majoritatea victimelor violenței sexuale (85,8 %) sunt de sex feminin, în timp ce suspecții (96,5 %) și autorii faptelor (98,3 % din numărul persoanelor condamnate) sunt, în mare parte, de sex masculin. De remarcat că există mult mai multe date lipsă în cazul cifrelor prezentate în funcție de sex decât în cazul cifrelor totale.

Personalul din sistemul de justiție penală

În prezentul articol, analiza se referă la numărul de agenți de poliție, de judecători de profesie și de membri ai personalului din penitenciarele pentru adulți, datele prezentate ilustrând situația înregistrată la data de 31 decembrie a fiecărui an.

Agenții de poliție sunt angajați ai instituțiilor publice, ale căror misiuni principale constau în prevenirea, detectarea și anchetarea infracțiunilor, precum și arestarea presupușilor autori ai infracțiunilor respective. Definiția exclude personalul auxiliar precum secretari și angajați administrativi. Judecătorii de profesie sunt practicieni oficiali în domeniul dreptului, cu normă întreagă sau cu fracțiune de normă, care au fost recrutați și sunt remunerați pentru a desfășura activitatea de judecător. Aceștia sunt competenți să judece cauze civile, penale și de altă natură, inclusiv cauze prezentate în fața instanțelor de al doilea grad de jurisdicție, și să pronunțe hotărâri într-o instanță judecătorească. Sunt excluși judecătorii consultanți și magistrații consultanți, care nu sunt judecători de profesie. Efectivele de personal din penitenciarele pentru adulți constituie numărul de persoane angajate în unitățile penitenciare sau corecționale, inclusiv personalul de conducere, de tratament, de detenție și de altă natură, cum ar fi personalul care se ocupă cu întreținerea penitenciarului sau cu aprovizionarea cu produse alimentare a penitenciarului.

Figura 5 arată evoluțiile recente ale efectivelor de personal de la diferite niveluri ale sistemului de justiție penală (poliție, instanțe și penitenciare).

Numărul total de agenți de poliție din UE-28 (exceptând Germania, Italia, Irlanda și Lituania) a scăzut în perioada 2010-2013, însă această scădere a fost compensată de creșterea înregistrată în 2014. În 2015, numărul de agenți de poliție a scăzut din nou cu 1,2 %. La nivelul UE-28 (exceptând Belgia, Bulgaria, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Regatul Unit - Anglia și Țara Galilor și Regatul Unit - Irlanda de Nord), numărul judecătorilor de profesie a crescut constant în perioada 2008-2015, înregistrând o creștere totală de 5,6 %. Spre deosebire de creșterea treptată a numărului de judecători de profesie, între 2008 și 2015 s-a înregistrat în ansamblu o scădere cu 8,9 % a efectivelor de personal din penitenciarele pentru adulți la nivelul UE-28 (exceptând Belgia, Germania, Estonia, Grecia, Franța, Luxemburg, Țările de Jos și Suedia).

Numărul total de agenți de poliție din fiecare jurisdicție este prezentat în Tabelul 11 din tabelele articolului, în timp ce Tabelele 14 și 17 arată numărul total de judecători de profesie și efectivele de personal din penitenciarele pentru adulți.

Repartiția pe sexe

S-a constatat un dezechilibru considerabil în repartiția pe sexe a personalului care își desfășoară activitatea în sistemul de justiție penală al UE (a se vedea Figura 6). Femeile sunt în special subreprezentate în personalul din poliție și penitenciare și suprareprezentate în rândul judecătorilor de profesie.

În 2015, femeile reprezentau 20,3 % din agenții de poliție în UE-28 (date disponibile numai pentru 14 jurisdicții). Ponderea femeilor care își desfășoară activitatea în penitenciarele pentru adulți a fost ușor mai ridicată, acestea reprezentând un sfert din efectivele totale în UE-28 (există date disponibile pentru numai 12 jurisdicții); această pondere s-a menținut relativ stabilă în perioada 2008-2015. În schimb, femeile alcătuiesc majoritatea personalului în rândul judecătorilor de profesie, cu o pondere de 62,1 % din efectivele totale în UE-28 (există date disponibile pentru 16 jurisdicții) în 2015.

Numărul de agenți de poliție de sex masculin și feminin este prezentat în Tabelele 12 și 13 din tabelele articolului [[#Source_data_for_tables_and_figures_(MS_Excel)|]], în timp ce Tabelele 15 și 16 indică numărul de judecători de sex feminin și masculin, iar Tabelele 18 și 19 indică numărul de angajați de sex feminin și masculin din penitenciarele pentru adulți.

Efectivele de deținuți din penitenciare

Efectivele de deținuți din penitenciare se referă la instituțiile aflate sub autoritatea administrației penitenciarelor în cadrul cărora persoanele sunt lipsite de libertate, cu excepția centrelor de detenție pentru cetățenii străini reținuți pe parcursul unei investigații cu privire la statutul lor de imigranți sau pentru cetățenii străini reținuți fără drept legal de ședere.

Numărul total de deținuți în UE-28 (exceptând Belgia) a crescut ușor de la an la an în perioada 2008-2012, iar ulterior a scăzut cu 3,6 % în 2013, cu 3,5 % în 2014 și cu 2,9 % în 2015. Efectivele de deținuți în 2015 au fost cu 6,4 % mai mici decât cele înregistrate în 2008 (a se vedea Figura 7).

Numărul de deținuți cu cetățenie străină (inclusiv cetățeni ai unui alt stat membru al UE) a crescut într-un ritm relativ mai rapid în 2009 și 2010 la nivelul UE-28 (exceptând Belgia, Germania, Estonia, Malta și Suedia), însă a început să scadă din 2011. În 2015, acesta se afla la un nivel cu 12,2 % mai mic decât cel înregistrat în 2008.

În schimb, s-a constatat o reducere considerabilă a numărului de deținuți minori [2], în UE-28 (exceptând Belgia, Germania și Spania), în perioada 2008-2015. Aceasta s-a datorat în mare parte scăderilor înregistrate în Polonia și Regatul Unit. Numărul acestora a scăzut cu cel puțin 4 % în fiecare an în perioada menționată, ceea ce a dus la o reducere totală de 47,6 % între 2008 și 2015. Cea mai mare scădere a numărului de deținuți minori a avut loc în 2014, cu un procent de 14,3 %.

Efectivele totale de deținuți din penitenciare pentru fiecare jurisdicție în parte sunt prezentate în Tabelul 20 din tabelele articolului [[#Source_data_for_tables_and_figures_(MS_Excel)|]], în timp ce efectivele de deținuți minori sunt prezentate în Tabelul 23, iar numărul de deținuți în funcție de cetățenie (cetățeni proprii și cetățeni străini) este prezentat în Tabelele 24 și 25.

Repartiția pe sexe

Bărbații reprezintă marea majoritate a efectivelor de deținuți din penitenciarele din cadrul UE-28 (exceptând Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Franța, Croația, Austria, Portugalia, Slovacia și Suedia), cu un procent de 94 % în 2015, pondere care a rămas relativ constantă încă din 2008.

Efectivele de deținuți de sex feminin și masculin sunt prezentate în Tabelele 21 și 22 din tabelele articolului [[#Source_data_for_tables_and_figures_(MS_Excel)|]].

Sursele și disponibilitatea datelor

Rezultatele prezentate în acest articol se bazează pe colectarea comună de date a Eurostat și a Biroului ONU pentru Droguri și Criminalitate (UNODC). (în limba engleză). Ancheta privind evoluția criminalității („Survey on Crime Trends”) dezvoltată de UNODC este completată cu datele suplimentare solicitate de Eurostat. Datele de bază sunt elaborate de către autoritățile naționale, cum ar fi poliția, parchetul, instanțele și penitenciarele, cele mai multe fiind raportate ca date de sinteză pentru respectivul an calendaristic. Datele sunt raportate în funcție de teritoriul de jurisdicție, spre exemplu Regatul Unit are trei astfel de teritorii: Anglia și Țara Galilor, Scoția și Irlanda de Nord. Pe scurt, termenul „țară” este utilizat pentru unitatea geografică.

Datele privind criminalitatea raportată ar trebui să utilizeze, pe cât posibil, definițiile standard și să fie însoțite de informații privind eventualele divergențe. Astfel de divergențe se traduc de multe ori prin faptul că, deși prezentate sub aceeași etichetă, datele provenind din diferite țări nu reprezintă exact același lucru. Datele pentru fiecare țară pot fi perfect acceptabile pentru statisticile naționale, dar mai puțin acceptabile în vederea comparațiilor internaționale. Eurostat depune în permanență eforturi pentru a îmbunătăți comparabilitatea statisticilor privind criminalitatea, în cooperare cu instituțiile UE și cu autoritățile naționale. Implementarea The International Classification of Crime for Statistical Purposes (în limba engleză) reprezintă o componentă de bază în cadrul acestui efort.

Datele privind criminalitatea sunt date oficiale, bazate pe evidențe administrative. Statisticile privind criminalitatea bazate pe evidențele poliției exclud infracțiunile care nu au fost raportate poliției. Deducțiile privind criminalitatea, bazate pe aceste date, ar trebui să ia în considerare o serie de factori, precum:

  • sistemul juridic, asigurarea respectării legii și sistemele de justiție penală.
  • procentajul de infracțiuni semnalate și înregistrate (de către poliție).
  • modul în care este măsurată criminalitatea (raportare către poliție, identificarea suspecților etc.).
  • metodele de numărare (în cazul infracțiunilor multiple, victimelor multiple etc.)
  • care infracțiuni sunt incluse în categoriile naționale de infracțiuni.

Datele referitoare la efectivele de deținuți din penitenciare pot fi afectate, de asemenea, de o serie de factori precum:

  • numărul de cauze judecate de instanțele judecătorești.
  • procentul de inculpați care sunt condamnați la pedepse cu închisoarea.
  • durata sentințelor pronunțate.
  • numărul de persoane în arest preventiv.
  • perioada de anchetă și perioada anului, amnistii etc.

Compararea statisticilor privind criminalitatea din diferite jurisdicții poate fi înșelătoare în lipsa unor cunoștințe suficiente despre datele și metodele locale. S-a evitat efectuarea de comparații directe între jurisdicții, prezentul articol concentrându-se, în schimb, pe evoluțiile înregistrate în timp. Astfel de comparații se bazează pe premiza că, în timp, caracteristicile sistemelor de înregistrare naționale etc. rămân relativ constante. Cu toate acestea, modificările aparente ale datelor privind criminalitatea sunt uneori datorate parțial modificărilor aduse metodelor sau definițiilor.

Analizele secvențelor temporale pentru UE-28 sunt bazate numai pe jurisdicțiile pentru care datele sunt disponibile pentru întreaga perioadă (2008-2015). Cifrele pentru UE-28 nu includ întotdeauna date pentru toate țările din cauza datelor lipsă pentru unul sau mai mulți ani/una sau mai multe țări.

În mod clar, rezultatele generale pentru UE-28 ascund variații între țări, astfel încât datele naționale sunt prezentate într-o serie de tabele dedicate articolului , precum și în baza de date database (în limba engleză). În plus, informații detaliate privind datele referitoare la fiecare țară sunt disponibile în metadate metadata (în limba engleză).

Pentru a identifica evoluțiile în timp, au fost calculați indici:

  • It = (Ct/C0) * valoarea indicelui 100 pentru anul t
  • Ct = valoarea înregistrată pentru anul t
  • C0 = valoarea înregistrată în anul de referință (aici: anul 2008).

Cifrele totale bazate pe evidențe administrative nu sunt influențate de incertitudinea statistică, cum este cazul anchetelor prin sondaj. Cu toate acestea, în interpretarea cifrelor mici, a proporțiilor mici și a modificărilor pe termen scurt ar trebui, în mod ideal, să fie utilizate informații suplimentare relevante. Spre exemplu, în țările mici, rata omorului poate varia în mod considerabil de la un an la altul, fără să reflecte neapărat o modificare în ceea ce privește evoluția criminalității.

Baza de date database (în limba engleză) conține rezultatele detaliate ale colectării comune de date a Eurostat–UNODC din 2008-2015, împreună cu metadatele conexe. În plus, există tabele pentru perioada 1993-2007 care acoperă mai puține infracțiuni. Pentru perioada 1950-1993, criminalitatea generală înregistrată de poliție este disponibilă pentru țările selectate. După cum s-a menționat anterior, pentru comparații între țări se recomandă insistent utilizatorilor să consulte fișierele cu metadate, precum și sursele naționale.

Context

Criminalitatea și justiția sunt teme recurente în cadrul dezbaterilor publice, fiind teme de interes constant pentru mass-media, politicieni, organizații și publicul larg. EUROSTAT colectează și prezintă date privind criminalitatea și administrarea justiției penale. Scopul general este de a pune la dispoziția comunității europene o serie de informații și analize relevante pentru politici într-un mod eficient. Eurostat a primit un mandat în temeiul Programului de la Haga 2004 Hague programme pentru a elabora statistici comparabile privind criminalitatea și justiția penală. De asemenea, Programul de la Stockholm din 2010 subliniază necesitatea statisticilor privind criminalitatea. Planurile de acțiune strategică prezintă activitatea concretă desfășurată de obicei pe o perioadă de 5 ani, a se vedea linkurile din cadrul „Alte informații”.

Vezi și

Informații suplimentare Eurostat

Publicații

Bază de date

Metodologie / Metadate

Date-sursă pentru tabele și grafice (MS Excel)

Alte informații

Legături externe

Note

  1. ↑ datele sunt raportate în funcție de teritoriul de jurisdicție, în special, Regatul Unit are trei jurisdicții: Anglia și Țara Galilor, Scoția și Irlanda de Nord. Prin urmare, pentru statisticile privind criminalitatea, un indicator UE-28 acoperă 30 de „țări” (denumirea scurtă pentru teritoriul de jurisdicție).
  2. ↑ , definiți de obicei ca având sub 18 ani


Retrieved from "https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Archive:Statistici_privind_criminalitatea&oldid=364631"