Statistici privind transportul de călători

Date extrase în aprilie 2017. Cele mai recente date: Informații suplimentare din partea Eurostat, Tabele principale și Bază de date. Următoarea actualizare a articolului: martie 2018.

Prezentul articol furnizează detalii cu privire la cea mai recentă situație și cele mai recente evoluții ale statisticilor privind transportul de călători în cadrul Uniunii Europene (UE). Acesta prezintă informații privind o serie de tipuri de transport de călători, cum ar fi transportul rutier, feroviar, aerian și maritim. Dintre acestea, principalul tip de transport de călători este cel cu automobilul, alimentat de dorința de a dispune de o mai mare mobilitate și flexibilitate. Recurgerea într-o mare măsură la utilizarea autoturismului ca mijloc de transport pentru călători în întreaga UE a contribuit la un nivel ridicat de congestie și de poluare în multe zone urbane și pe multe artere majore de transport.

Figura 1: Distribuția modală a transportului intern de călători, 2014
(% din totalul de călător-kilometri interni)
Sursa: Eurostat (tran_hv_psmod)

Figura 2: Modificarea indicelui transportului intern de călători în raport cu PIB-ul, 2004-2014
(%)
Sursa: Eurostat (tran_hv_pstra)

Tabelul 1: Transportul feroviar de călători, 2013-2015
Sursa: Eurostat (rail_pa_typepkm) și (demo_gind)

Figura 3: Transportul feroviar de călători, 2015
(călător-kilometri pe cap de locuitor)
Sursa: Eurostat (rail_pa_typepkm) și (demo_gind)

Figura 4: Principalele 15 aeroporturi, călătorii transportați (îmbarcați și debarcați), UE-28, 2015
(milioane de călători)
Sursa: Eurostat (avia_paoa)

Figura 5: Transportul aerian de călători, 2005 și 2015
(călători pe cap de locuitor)
Sursa: Eurostat (avia_paoc) și (demo_gind)

Figura 6: Transportul maritim de călători, 2005 și 2015
(călători pe cap de locuitor)
Sursa: Eurostat (mar_pa_aa)

Principalele rezultate statistice

Distribuția modală

Automobilele au reprezentat 83,4 % din transportul intern de călători în UE-28 în 2014, în timp ce autocarele, autobuzele și troleibuzele (9,1 %) și trenurile (7,6 %) au reprezentat fiecare mai puțin de o zecime din totalitatea traficului (astfel cum a fost măsurat prin numărul de călător-kilometri (pkm) interni parcurși pentru fiecare tip de transport) — a se vedea Figura 1.

În perioada 2004-2014, importanța relativă a utilizării automobilelor a fost destul de stabilă, ponderea acesteia situându-se întotdeauna în intervalul 83,0 %- 83,7 %. În această perioadă, importanța relativă a transportului feroviar de călători a crescut destul de constant (în pofida faptului că s-au înregistrat mici scăderi în perioada 2008-2009 și 2012-2013), de la 6,7 % la începutul perioadei examinate la 7,6 % la sfârșitul acesteia. În combinație cu această evoluție, a fost înregistrată o scădere a importanței transportului de călători cu autocarele, autobuzele și troleibuzele, în scădere de la 9,9 % în 2004 la 9,1 % în 2014, majoritatea acestei scăderi înregistrându-se în perioada 2008-2009.

Creșterea relativă a transportului de călători și a economiei

În ansamblu, între 2004 și 2014, transportul intern de călători a crescut cu 5,0 % mai lent decât produsul intern brut (PIB) în prețuri constante în UE-28. Ar trebui subliniat faptul că indicatorul care precizează relația dintre transportul intern de călători și PIB-ul în prețuri constante se referă doar la transportul intern cu automobilul, cu autocarul, autobuzul și troleibuzul sau cu trenul, precum și că un procent semnificativ din transporturile internaționale de călători sunt reprezentate de serviciile de transport aerian și maritim de călători. În unele țări, serviciile naționale (interne) de transport maritim și aerian de călători pot fi, de asemenea, demne de remarcat.

Într-o mică majoritate a statelor membre ale UE, rata variației PIB-ului în prețuri constante a fost mai ridicată decât rata variației transportului intern de călători în perioada 2004-2014, rezultând o scădere a raportului dintre transportul de călători și PIB-ul în prețuri constante — a se vedea Figura 2. În schimb, situația inversă a fost observată în 11 state membre, în special în Grecia și Cipru și, într-o măsură mai mică, în Bulgaria și Estonia, ceea ce reflectă o creștere puternică a transportului de călători și/sau o dezvoltare economică slabă. Prin contrast, rata variației PIB-ului în prețuri constante a fost cu 35,4 % mai ridicată decât cea pentru transportul intern de călători în perioada 2004-2014 în Slovacia, în timp ce în Lituania diferența a fost de 31,0 %. Dintre țările nemembre prezentate în Figura 2, indicele transportului intern de călători în raport cu PIB-ul a crescut în mod semnificativ în perioada studiată în fosta Republică iugoslavă a Macedoniei și, într-o măsură mult mai mică, în Norvegia, în timp ce acesta a scăzut în Islanda și Elveția.

Călători din transportul rutier

În rândul statelor membre ale UE, importanța relativă a automobilelor a fost cea mai ridicată în 2014 în Portugalia, unde automobilele au reprezentat 89,8 % din transportul de călători în 2014. În majoritatea statelor membre, cota automobilelor a fost cuprinsă între 80,0 % și 90,0 %, deși au existat șapte state membre în care această cotă a fost mai scăzută, în special în Ungaria (67,5 %); în Turcia, cota a fost și mai scăzută (64,9 %).

Importanța relativă a autocarelor, autobuzelor și troleibuzelor depășește o cincime din transportul intern de călători în Ungaria (22,6 %), aceasta fiind cea mai ridicată cotă în rândul statelor membre ale UE în 2014, dar o cotă și mai ridicată (33,5 %) a fost raportată pentru Turcia. Această cotă a fost cuprinsă între 10,0 % și 20,0 % în 19 alte state membre, în timp ce cea mai scăzută cotă pentru autocare, autobuze și troleibuze s-a înregistrat în Țările de Jos (3,3 %).

Călători din transportul feroviar

În 2014, trenurile au reprezentat mai mult de o zecime din totalul transportului intern de călători în Austria și Danemarca, precum și în Elveția, în timp ce cota acestora a scăzut sub 2,0 % în Estonia, Lituania și Grecia, precum și în Turcia și în fosta Republică iugoslavă a Macedoniei; în Islanda, Cipru sau Malta nu există căi ferate.

Pe baza celor mai recente date disponibile (în general pentru anul 2015), au fost înregistrați 392 de miliarde de călător-kilometri parcurși pe rețelele naționale feroviare în UE (inclusiv date din 2014 pentru Danemarca, Germania și Ungaria; exclusiv Belgia și Țările de Jos). Această cifră a fost considerabil mai mare decât cei 23 de miliarde de călător-kilometri parcurși în călătorii internaționale (comparația se bazează pe aceeași disponibilitate pentru statele membre ale UE) — a se vedea Tabelul 1.

Aproape trei sferturi (72 %) din călătoriile feroviare (naționale și internaționale combinate) din UE (exclusiv Belgia și Țările de Jos) au avut loc în unul dintre cele mai mari patru state membre ale UE, Franța și Germania (date privind anul 2014) reprezentând împreună 42 % din călătoriile feroviare naționale în UE și 72 % din călătoriile feroviare internaționale. Numărul de călător-kilometri internaționali parcurși de călători în Franța în 2015 a fost mai mult decât dublu față de nivelul pentru Germania, care, la rândul său, a înregistrat o cifră mai mare decât dublul celei pentru Regatul Unit.

Pentru a compara importanța relativă a transportului feroviar între țări, datele pot fi normalizate prin exprimarea nivelului traficului de călători în raport cu populația (astfel cum se arată în partea dreaptă din Tabelul 1 și în Figura 3). Călătoriile în rețeaua feroviară națională din Austria, Suedia, Franța, Danemarca (date din 2014) și Germania (date din 2014) au înregistrat în medie mai mult de 1 000 călător-kilometri pe cap de locuitor în 2015; aceasta a fost cu mult sub media înregistrată în Elveția (2 193 călător-kilometri pe cap de locuitor). În schimb, în rândul statelor membre ale UE, în 2015, cele mai scurte distanțe medii parcurse în rețelele feroviare naționale au fost înregistrate în Grecia (116 călător-kilometri pe cap de locuitor) și Lituania (85 călător-kilometri), în timp ce media în Turcia (61 călător-kilometri) a fost și mai scăzută, iar cea din fosta Republică iugoslavă a Macedoniei (85 călător-kilometri) a fost egală cu distanța medie parcursă în Lituania.

În ceea ce privește transportul feroviar internațional, singurele state membre ale UE care au raportat medii mai mari de 100 călător-kilometri pe cap de locuitor în 2015 au fost Luxemburg (204 călător-kilometri) și Franța (169 călător-kilometri); acest nivel a fost depășit, de asemenea, de Elveția (116 călător-kilometri). Aceste cifre pot reflecta, printre altele, apropierea frontierelor internaționale, importanța lucrătorilor transfrontalieri în cadrul forței de muncă, accesul la legăturile feroviare de mare viteză și faptul dacă coridoarele de transport internațional traversează sau nu o anumită țară.

Călători din transportul aerian

Aeroportul londonez Heathrow a fost cel mai aglomerat aeroport din UE-28 din punct de vedere al numărului de călători în 2015 (75 de milioane), astfel cum a fost de la începutul seriei cronologice din 1993. Acesta a fost urmat — la o oarecare distanță— de aeroportul Charles de Gaulle din Paris (66 de milioane), aeroportul Frankfurt (61 de milioane) și aeroportul Amsterdam Schiphol (58 de milioane) — a se vedea Figura 4. Aceleași patru aeroporturi au fost cele mai mari patru aeroporturi în UE din 2011, atunci când Amsterdam Schipol a ajuns de pe locul al cincilea pe locul al patrulea.

Majoritatea covârșitoare a călătorilor din cele patru mari aeroporturi din UE utilizau zboruri internaționale; cea mai mică cotă a fost înregistrată pentru aeroportul Frankfurt (88,7 %), aceasta ridicându-se la 100,0 % pentru Amsterdam Schiphol. În schimb, zborurile naționale (interne) au reprezentat 28,0 % din cele 46 de milioane de călători transportați prin cel de al cincilea cel mai aglomerat aeroport din UE în 2015, și anume Adolfo Suárez Madrid-Barajas. De asemenea, au existat proporții relativ ridicate de călători pe zborurile naționale către și de la Paris Orly (47.2 %), Roma Fiumicino (29,7 %) și aeroportul Barcelona (27.0 %).

Aproximativ 918 milioane de călători au fost transportați pe calea aerului în 2015 în UE-28. Regatul Unit a raportat cel mai mare număr de călători din transportul aerian în 2015, cu 232 de milioane sau o medie de 3,6 călători pe cap de locuitor. În raport cu dimensiunea populației, importanța transportului aerian a fost deosebit de ridicată pentru insulele de vacanță Malta și Cipru (10,7 și, respectiv, 9,0 călători transportați pe cap de locuitor) în 2015, precum și în Islanda (14,7) și Norvegia (7,2). Cele mai scăzute rapoarte au fost înregistrate pentru 10 dintre statele membre din est sau baltice, fiecare dintre acestea înregistrând în anul 2015 mai puțin de 2,0 călători din transportul aerian transportați pe cap de locuitor.

Călători din transportul maritim

Porturile din UE-28 au înregistrat 395 de milioane de călători din transportul maritim în 2015. Porturile italiene și grecești au înregistrat 70 de milioane și, respectiv, 66 de milioane de călători din transportul maritim în 2015, împreună reprezentând puțin peste o treime din totalul UE-28. Danemarca (42 de milioane de călători) a avut cel mai mare număr de călători din transportul maritim, fiind urmată de Germania, Suedia, Regatul Unit, Croația, Franța și Spania, care au înregistrat între 25 și 30 de milioane de călători în 2015.

În 2015, în raport cu populația națională, importanța transportului maritim de călători a fost deosebit de importantă în Malta (22,9 călători pe cap locuitor), urmată de Estonia (10,8), Danemarca (7,3), Croația (6,5) și Grecia (6,1); în afară de Finlanda, Suedia și Italia, în 2015 numărul de călători din transportul maritim pe cap de locuitor a fost în medie mai mic de 1,0 în fiecare dintre statele membre ale UE rămase; trebuie remarcat faptul că Republica Cehă, Luxemburg, Ungaria, Austria și Slovacia sunt state membre fără ieșire la mare.

Sursele și disponibilitatea datelor

Majoritatea statisticilor privind transportul intern se bazează pe circulația vehiculelor în fiecare dintre țările raportoare, indiferent de naționalitatea vehiculului sau a navei implicate („principiul teritorialității”). Din acest motiv, în general, măsura de călător-kilometri (pkm, care reprezintă un călător care parcurge o distanță de un kilometru) este considerată o măsură mai fiabilă, întrucât numărul călătorilor atrage un risc mai mare de dublă contabilizare, în special pentru transportul internațional. Metodologia utilizată în statele membre ale UE nu este armonizată pentru transportul rutier de călători.

Distribuția modală a transportului intern de călători identifică transportul cu automobilul, cu autocarul, autobuzul și troleibuzul și cu trenul; aceasta se referă, în general, la circulația pe teritoriul național, indiferent de naționalitatea vehiculului. Distribuția modală a transportului de călători este definită ca fiind cota procentuală a fiecărui tip și se bazează pe datele exprimate în călător-kilometri. În sensul prezentului articol, agregatul pentru transportul intern de călători exclude serviciile interne de transport aerian și pe apă (căi navigabile interioare și maritime).

Nivelul transportului intern de călători (măsurat în călător-kilometri) poate fi exprimat, de asemenea, în raport cu PIB-ul; în cadrul acestui articol, indicatorul este prezentat pe baza PIB-ului în prețuri constante pentru anul de referință 2005. Acest indicator furnizează informații privind relația dintre cererea de călători și dimensiunea economiei și permite monitorizarea evoluției cererii de transport de călători în raport cu evoluțiile economice.

Călători din transportul feroviar

Un călător din transportul feroviar este orice persoană, cu excepția membrilor personalului trenului, care efectuează o călătorie pe calea ferată. Datele cu privire la călătorii din transportul feroviar nu sunt disponibile pentru Malta și Cipru (sau Islanda), întrucât acestea nu au căi ferate. Statisticile anuale privind transportul național și internațional de călători se referă, în general, numai la întreprinderile de transport feroviar mai mari, în pofida faptului că unele țări utilizează raportarea detaliată pentru toți operatorii feroviari.

Călători din transportul aerian

Statisticile privind transportul aerian se referă la transportul național și internațional, astfel cum este măsurat prin numărul de călători transportați; informațiile sunt colectate pentru sosiri și plecări. Călătorii din transportul aerian transportați se referă la toți călătorii dintr-un anumit zbor (cu un număr de zbor) numărați o singură dată și nu în mod repetat în fiecare etapă individuală a zborului respectiv. Călătorii din transportul aerian includ toți călătorii plătitori sau neplătitori a căror călătorie începe sau se termină la aeroportul declarant și pasagerii în transfer care se îmbarcă sau care părăsesc zborul la aeroportul declarant; sunt excluși pasagerii în tranzit direct. Statisticile privind transportul aerian sunt colectate cu o frecvență lunară, trimestrială și anuală, însă numai acestea din urmă sunt prezentate în prezentul articol. Statisticile privind transportul aerian de călători includ, de asemenea, numărul zborurilor comerciale de călători, precum și informații privind rutele individuale și numărul de locuri disponibile. Datele anuale sunt disponibile pentru majoritatea statelor membre ale UE începând cu anul 2003.

Călători din transportul maritim

Datele privind transportul maritim sunt disponibile, în general, începând cu anul 2001, cu toate că unele state membre ale UE au furnizat date începând din 1997. Statisticile privind transportul maritim nu sunt transmise de Republica Cehă, Luxemburg, Ungaria, Austria sau Slovacia, întrucât niciunul dintre acestea nu are trafic maritim; același lucru este valabil, de asemenea, pentru Liechtenstein sau Elveția.

Un călător pe mare este definit ca orice persoană care efectuează o călătorie pe mare pe o navă comercială; personalul de serviciu nu este considerat drept călători, nici membrii neplătitori ai echipajului, care călătoresc, dar nu sunt repartizați, în timp ce copiii ținuți în brațe sunt, de asemenea, excluși. Dubla contabilizare poate apărea atunci când atât portul de îmbarcare, cât și portul de debarcare raportează datele; acest lucru este destul de comun pentru transportul maritim de călători, care, în general, este o activitate pe o distanță relativ scurtă.

Context

Politica UE în domeniul transporturilor urmărește să asigure că toți călătorii beneficiază de aceleași standarde de bază de tratament oriunde călătoresc în interiorul UE. Călătorii beneficiază deja de o serie de drepturi care vizează aspecte diverse precum informații despre călătoria lor; rezervări și prețurile biletelor; prejudicii aduse bagajelor acestora; întârzieri și anulări; sau dificultățile întâmpinate cu privire la pachetele de vacanță. Având în vedere acestea, UE legiferează pentru a proteja drepturile călătorilor în diferitele tipuri de transport:

Regulamentul 261/2004 de stabilire a unor „norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor”; în martie 2013, Comisia Europeanăa propus o revizuire a acestui regulament (COM(2013) 130 final) având ca obiectiv clarificarea zonelor gri, introducerea de drepturi noi (de exemplu, referitoare la reprogramare), consolidarea supravegherii transportatorilor aerieni și echilibrarea sarcinilor financiare;
Regulamentul 1371/2007 privind „drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar”;
Regulamentul 181/2011 care stabilește „drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul și autocarul”
Regulamentul 1177/2010 care stabilește „drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare și pe căi navigabile interioare”.

De asemenea, au fost elaborate dispoziții specifice pentru a se asigura că pasagerii cu mobilitate redusă beneficiază de facilitățile necesare și că transportul nu le este refuzat în mod inechitabil.

În decembrie 2011, Comisia Europeană a adoptat „O viziune europeană asupra pasagerilor: Comunicare privind drepturile pasagerilor pentru toate tipurile de transport” (COM(2011) 898 final). Aceasta a recunoscut efortul depus pentru introducerea măsurilor de protecție a călătorilor pentru toate tipurile de transport, dar observă că un set complet de drepturi nu este pus în aplicare în totalitate. Comunicarea vizează consolidarea activităților existente și promovarea unei aplicări mai coerente, eficace și armonizate a drepturilor, alături de o mai bună înțelegere a acestora în rândul călătorilor.

În martie 2011, Comisia Europeană a adoptat o carte albă „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor — Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” (COM(2011) 144 final). Această strategie cuprinzătoare conține o foaie de parcurs cu 40 de inițiative specifice pentru construirea unui sistem de transport competitiv pe o perioadă de 10 ani, care urmărește creșterea mobilității, eliminarea barierelor majore în domenii-cheie și stimularea creșterii economice și ocupării forței de muncă.

Detalii suplimentare privind propunerile Comisiei Europene pentru inițiativele în materie de politică în domeniul transporturilor sunt furnizate într-un articol introductiv privind transporturile în UE.