Archive:PIB-ul la nivel regional

Date din martie 2013. Cele mai recente date: Informații suplimentare Eurostat, Tabele principale și Bază de date.

Produsul intern brut (PIB) este o măsură esențială a dezvoltării și creșterii economice. Acest articol prezintă o analiză regională a PIB-ului Uniunii Europene (UE), pe baza nivelului PIB-ului pe cap de locuitor (deseori utilizat ca un indicator al standardului de viață), precum și modificările acestui indicator în ultimii ani. Conturile economice oferă informații importante care pot fi utilizate pentru efectuarea unei analize regionale a economiei. Aceste statistici (care sunt disponibile numai în termeni de prețuri curente) sunt utilizate, de asemenea, pentru alocarea cheltuielilor în cadrul politicii de coeziune a UE (a se vedea Politici regionale din articolul introductiv). Toate regiunile din UE sunt incluse în politica de coeziune: cu toate acesta, majoritatea fondurilor structurale sunt direcționate către regiunile NUTS 2, al căror PIB pe cap de locuitor este mai mic de 75 % din media UE-27 (calculată pentru o perioadă medie de trei ani).

Harta 1: Produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor în funcție de standardul puterii de cumpărare (SPC), pe regiuni NUTS 2, 2010 (1)
(% din media UE-27, UE-27 = 100) - Sursă: Eurostat (nama_r_e2gdp)

Harta 2: Produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor în funcție de standardul puterii de cumpărare (SPC), pe regiuni NUTS 3, 2010 (1)
(% din media UE-27, UE-27 = 100) - Sursă: Eurostat (nama_r_e3gdp)

Harta 3: Modificarea produsului intern brut (PIB) pe cap de locuitor în funcție de standardul puterii de cumpărare (SPC), pe regiuni NUTS 2, 2008–2010 (1)
(diferență procentuală între 2010 și 2008; în raport cu media UE-27) - Sursă: Eurostat (nama_r_e2gdp)

Figura 1: Produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor în funcție de standardul puterii de cumpărare (PPS), pe regiuni NUTS 3, 2000–2010 (1) - Sursă: Eurostat (nama_r_e3gdp)

Tabelul 1: Proporția populației rezidente pe regiuni NUTS 2, 2010
(%) - Sursă: Eurostat (nama_r_e2gdp) și (demo_r_d3avg)

Figura 2: Produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor în funcție de standardul puterii de cumpărare (SPC), pe regiuni NUTS 2, 2010 (1)
(% din media UE-27, UE-27=100) - Sursă: Eurostat (nama_r_e2gdp)

Principalele rezultate statistice

PIB-ul este calculat mai întâi în moneda națională și apoi convertit la paritatea puterii de cumpărare (PPC), care ia în considerare diferențele de prețuri dintre statele membre ale UE, ceea ce permite o comparare mai exactă. Prin utilizarea PPC (mai degrabă decât a ratelor de schimb ale pieței), indicatorii sunt convertiți într-o monedă virtuală comună denumită standard al puterii de cumpărare (SPC). Utilizarea SPC face posibilă compararea puterii de cumpărare în toate regiunile statelor membre ale UE care utilizează monede diferite și în care nivelul prețurilor este diferit. Pentru informații suplimentare privind utilizarea PPC, vă rugăm să consultați secțiunea de mai jos referitoare la sursele și disponibilitatea datelor.

PIB-ul regional pe cap de locuitor

Harta 1 prezintă PIB-ul pe cap de locuitor în fiecare regiune NUTS 2 ca procent din media UE-27, a cărei valoare în termeni absoluți a fost de 24 500 SPC în 2010, în creștere de la 23 500 SPC în 2009, dar încă ușor sub nivelul din 2008 de 25 000 SPC anterior crizei economice și financiare. În rândul regiunilor NUTS 2 din UE, PIB-ul pe cap de locuitor s-a situat între 6 500 SPC (27 % din media UE-27) în Severozapaden în Bulgaria și 80 300 SPC (328 % din media UE-27) în zona centrală a capitalei Regatului Unit; factorul dintre cele două valori extreme ale distribuției a fost de 12,4 la 1. Luxemburg (266 % din media UE-27), regiunea-capitală a Belgiei Région de Bruxelles-Capitale/Brussels, Hoofdstedelijk Gewest (223 %) și regiunea germană Hamburg (202 %) au ocupat pozițiile 2, 3 și 4 între regiunile cu cel mai mare PIB pe cap de locuitor. Acestea au fost urmate de regiunea-capitală a Franței, orașul olandez Groningen și regiunile-capitală ale Slovaciei, Republicii Cehe, Suediei și Austriei, toate având un PIB pe cap de locuitor situat într-un interval echivalent cu 164 % până la 180 % din media UE-27. În general, multe dintre regiunile cu un PIB ridicat pe cap de locuitor (echivalent cu 125 % din media UE-27 sau mai mare) erau regiuni-capitală sau regiuni învecinate ale acestora — această situație s-a regăsit în Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Irlanda, Spania, Franța, Luxemburg (care constituie o singură regiune),Țările de Jos, Austria, Slovacia, Finlanda, Suedia și Regatul Unit. În plus, mai multe regiuni au înregistrat un PIB mediu pe cap de locuitor de peste 25 % din media UE-27 în sudul Germaniei, în jurul orașelor mari din vestul Germaniei, în nordul Spaniei și al Italiei, în vestul Austriei, în mai multe regiuni din Țările de Jos, în regiunea din jurul orașului belgian Antwerpen, în regiunea insulară Åland (Finlanda), în nordul extrem al Suediei și în nord-estul Scoției (în Regatul Unit). Astfel, regiunile-capitală Praga (Republica Cehă) și Bratislavský kraj (Slovacia) au fost singurele regiuni din statele membre care au aderat la UE în 2004 sau în 2007 situate printre cele 41 de regiuni în care PIB-ul pe cap de locuitor a fost de cel puțin 25 % din media UE-27. Următoarea cea mai prosperă regiune (conform acestui criteriu) din statele membre care au aderat la UE în 2004 sau în 2007 a fost, la o distanță considerabilă, București-Ilfov din România, cu 111 % din media UE-27. Regiunile-capitală ale Ungariei, Poloniei și Sloveniei au fost singurele regiuni din statele membre care au aderat la UE în 2004 sau în 2007 care au raportat un PIB pe cap de locuitor (în SPC) care depășea media UE-27.

Pe ansamblu, numărul regiunilor NUTS 2 cu un PIB mediu pe cap de locuitor inferior sau de cel puțin 25 % din media UE-27 a fost de 68. Un număr total de 25 de regiuni erau concentrate în șase din statele membre UE-15: Grecia (șapte regiuni), Italia (cinci regiuni sudice), Franța și Portugalia (ambele cu câte trei regiuni), Regatul Unit (două regiuni) și Spania (regiunea Extremadura). Cele 43 de regiuni rămase se aflau în statele membre care au aderat la UE în 2004 sau în 2007: toate cele 12 state membre aveau cel puțin o regiune sub acest nivel, cu excepția Ciprului și a Maltei. Între acestea se aflau 22 de regiuni în care PIB-ul pe cap de locuitor era mai mic de 50 % din media UE-27 iar acestea se găseau în Bulgaria, Ungaria, Polonia, România și Slovacia. Aproximativ 38,4 milioane de locuitori, însemnând 7,7 % din populația UE-27, trăiau în cele 22 de regiuni al căror PIB pe cap de locuitor era mai mic de 50 % din media UE-27.

În țările AELS (nu există date pentru Elveția și Liechtenstein), PIB-ul pe cap de locuitor depășea media din UE-27, situându-se între 102 % din media UE-27 în Hedmark og Oppland și 192 % în Oslo og Akershus (ambele în Norvegia). Alte două regiuni norvegiene au înregistrat un PIB pe cap de locuitor care depășea cu 25 % media din UE-27 (Agder og Rogaland și Vestlandet), în timp ce PIB-ul pe cap de locuitor în Elveția era echivalent cu 154 % din media UE-27. În general, valori scăzute ale PIB-ului mediu pe cap de locuitor au fost înregistrate în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (36 % din media UE-27), Turcia (50 %) și Croația (59 %).

O analiză regională mai detaliată

Harta 2 prezintă același indicator ca și harta 1, dar la nivelul mai detaliat al regiunilor de nivel 3 din clasificarea NUTS. Evident, întreaga analiză este similară celei privind regiunile NUTS 2, chiar dacă există unele regiuni NUTS 3 atipice pentru regiunile de nivel mai ridicat (NUTS 2) cărora le aparțin. Acest fenomen poate apărea adeseori ca urmare a fluxurilor de navetiști către regiunile centrale NUTS 3 din zonele învecinate, conducând la o concentrare a activității economice în majoritatea zonelor construite.

De exemplu, în regiunea NUTS 2 a capitalei Bulgariei, Yugozapaden, PIB-ul mediu pe cap de locuitor (exprimat în SPC) era de 75 % din media UE-27, dar la nivelul mai detaliat NUTS 3, regiunea Sofia (stolitsa) înregistra o valoare de 105 % pentru acest indicator, în timp ce cele patru regiuni NUTS 3 rămase aveau valori sub 40 %. O situație similară a fost constatată în regiunea-capitală NUTS 2 Mazowieckie (Polonia), unde regiunile NUTS 3 Ostrolecko-siedlecki și Radomski înregistrau un PIB mediu pe cap de locuitor (în SPC) mai mic de jumătate din media pentru Mazowieckie, nivelul celei din urmă crescând ca urmare a nivelului relativ ridicat al regiunii NUTS 3 Miasto Warszawa.

În regiunea germană Oberbayern (NUTS 2) s-a constatat o variație foarte largă a valorilor înregistrate pentru acest indicator între regiunile NUTS 3: Fürstenfeldbruck avea un PIB mediu pe cap de locuitor (în SPC) de 76 % din media UE-27, în timp ce München Landkreis a înregistrat o rată de 317 %. În mod similar, în Rheinhessen-Pfalz (NUTS 2), regiunea NUTS 3 Südwestpfalz avea un PIB mediu pe cap de locuitor (în SPC) de 52 % din media UE-27, în timp ce Ludwigshafen am Rhein (district urban) înregistra o valoare de 251 %. Regiunile germane NUTS 3 Regensburg, Coburg, Schweinfurt, Wolfsburg, Koblenz și Ludwigshafen am Rhein (toate districte urbane) înregistrau fiecare un PIB mediu pe cap de locuitor care depășea de peste două ori media pentru regiunile NUTS 2 din care făceau parte, și anume Oberpfalz, Oberfranken, Unterfranken, Braunschweig, Koblenz și, respectiv, Rheinhessen-Pfalz. În mod similar, regiunea NUTS 3 Oost-Groningen din Țările de Jos înregistra un PIB mediu pe cap de locuitor (în SPC) de 68 % din media UE-27, reprezentând mai puțin de jumătate din nivelul (180 %) înregistrat în întreaga zonă Groningen (NUTS 2).

În rândul regiunilor NUTS 3 din UE în 2010, PIB-ul pe cap de locuitor s-a situat între 5 000 SPC (20 % din media UE-27) în Vaslui în România și 143 800 SPC (587 %) în partea centrală și de vest a regiunii-capitală a Regatului Unit; între cele două valori extreme ale distribuției a existat un factor de 28,8 la 1. Pe lângă regiunea centrală și de vest a Londrei, alte cinci regiuni NUTS 3 au înregistrat un PIB pe cap de locuitor care era de cel puțin trei ori mai mare decât media UE-27, patru în Germania și una în Franța: Wolfsburg, district urban; München, district rural; Frankfurt am Main, district urban; precum și Schweinfurt, district urban în Germania și Hauts-de-Seine în Franța. În alte 23 regiuni NUTS 3, PIB-ul pe cap de locuitor era cel puțin dublu față de media UE-27, acestea aflându-se în principal în Germania (18 regiuni), două în Țările de Jos și câte una în Belgia, Franța și Luxemburg. La cealaltă extremă, cu un PIB pe cap de locuitor sub 30 % din media UE-27, erau 27 de regiuni, incluzând 17 în Bulgaria, opt în România și câte una în Letonia și Ungaria.

Dintre regiunile NUTS 3 din Norvegia, regiunea-capitală Oslo a înregistrat un PIB pe cap de locuitor echivalent cu 248 % din media UE-27, în timp ce niciuna dintre celelalte regiuni norvegiene nu a înregistrat un PIB mediu pe cap de locuitor sub media UE-27. Între regiunile NUTS 3 din Croația și Fosta Regiune Iugoslavă a Macedoniei, PIB-ul pe cap de locuitor s-a situat între mai puțin de 20 % din media UE-27 în Severoistocen și Poloski (în Fosta Regiune Iugoslavă a Macedoniei) și 76 % în Istarska zupanija (Croația), regiunea-capitală a Croației, Grad Zagreb, situându-se mult peste aceste valori, la 109 %.

Modificări în timp

Harta 3 prezintă măsura în care PIB-ul pe cap de locuitor s-a modificat în perioada 2008-2010, comparativ cu media UE-27 (exprimată în puncte procentuale din media UE-27). Perioada studiată acoperă anii principali ai crizei financiare și economice: PIB-ul pe cap de locuitor în UE-27 a scăzut de la 25 000 SPC în 2008 la 23 500 SPC în 2009 înainte de a înregistra o tendință de revenire parțială la 24 500 SPC în 2010. Deoarece analiza se bazează pe o comparație cu media UE-27, o ușoară creștere pozitivă în cazul unei regiuni individuale poate să reflecte în continuare o scădere reală a PIB-ului mediu pe cap ce locuitor, chiar dacă aceasta este mai mică decât media UE-27 (-500 PSPC pe cap de locuitor) în ultimii doi ani.

Regiunile care s-au dezvoltat relativ rapid, al căror PIB pe cap de locuitor a crescut cu peste 5 puncte procentuale comparativ cu media UE-27, sunt prezentate în cea mai deschisă nuanță de portocaliu. Prin contrast, regiunile care a cunoscut cele mai mari rate de contracție (cele cu o scădere de peste 5 puncte procentuale a PIB-ului pe cap de locuitor comparativ cu UE-27) sunt prezentate în cea mai închisă nuanță de roșu.

Cele mai mari rate ale creșterii în raport cu media UE-27 au fost înregistrate în Province/Provincie Brabant Wallon în Belgia (13,5 %) și în regiunea-capitală Mazowieckie din Polonia (12,5 %). În afară de cele două regiuni, au mai existat alte 20 de regiuni unde modificarea a fost de peste 5 puncte procentuale. Șase regiuni poloneze și germane au înregistrat creșteri de peste 5 puncte procentuale, însoțite de câte o regiune în Belgia, Suedia și Regatul Unit, precum și de câte o regiune în Danemarca, Franța, Malta (o singură regiune la nivelul NUTS 2) și Slovacia.

La cealaltă extremă a intervalului, un număr total de 26 de regiuni au înregistrat o scădere de cel puțin 5 puncte procentuale în raport cu media UE-27, cele mai mari reduceri (peste 10 puncte procentuale) constatându-se în Groningen (Țările de Jos) și Ionia Nisia (Grecia). Cele 26 de regiuni erau dispersate pe teritoriile a 10 state membre ale UE: șase regiuni în Grecia, cinci regiuni în Spania, câte trei regiuni în Italia, Țările de Jos și Finlanda, ambele regiuni slovene și câte o regiune în Estonia, Irlanda, România și Regatul Unit. Printre acestea se numărau regiunile-capitală ale Estoniei (care constituie o singură regiune NUTS 2), ale Greciei, Spaniei, României și Sloveniei.

În Danemarca, Austria și Polonia fiecare regiune a înregistrat o modificare a PIB-ului pe cap de locuitor (în SPC), în perioada 2008-2010, cel puțin egală cu media UE-27 sau chiar mai mare; la fel s-a întâmplat și în cazul Luxemburgului sau al Maltei, ambele constituind câte o singură regiune NUTS 2. De asemenea, atât Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (o singură regiune NUTS 2), cât și Turcia (nu există date regionale disponibile) au înregistrat o creștere a PIB-ului pe cap de locuitor (în SPC) în raport cu media UE-27.

În schimb, fiecare regiune din Irlanda, Grecia, Spania și Slovenia a înregistrat o scădere a PIB-ului pe cap de locuitor (în SPC) sub media UE-27, la fel ca în cazul Estoniei, Ciprului, Letoniei și Lituaniei (toate constituind câte o singură regiune NUTS 2). De asemenea, ambele regiuni croate și Islanda (o singură regiune NUTS 2) au înregistrat scăderi în perioada 2008-2010 în raport cu media UE-27.

Accent pe modificările pe termen mai lung în regiunile selectate

Cele trei părți din figura 1 prezintă PIB-ul pe cap de locuitor (în SPC) ca procent în raport cu media UE-27 (stabilită la 100 %) pentru 15 regiuni selectate. Prima parte prezintă cele cinci regiuni cu cel mai ridicat PIB pe cap de locuitor (în SPC) în 2010 și arată evoluția PIB-ului pe cap de locuitor al acestora în ultimii 10 ani, întotdeauna în raport cu media UE-27 din fiecare dintre anii respectivi (Trebuie notat faptul că pentru prima parte a figurii s-a modificat valoarea de referință 2000 = 100 pentru a facilita interpretarea informațiilor). Pe ansamblu, patru dintre regiunile respective au prezentat evoluții relativ stabile, cu excepția Wolfsburg (district urban) din Germania cu un grad mai ridicat de volatilitate; este posibil ca numărul redus de ore de muncă — Kurzarbeit — la o uzină de automobile importantă din regiune să fi condus la reducerea semnificativă a PIB-ului pe cap de locuitor în 2009, în timp ce creșterea ulterioară din 2010 poate fi asociată cu o revenire la un număr mai mare de ore de muncă.

Comparând cele cinci regiuni cu primele cinci regiuni cu cel mai mare PIB pe cap de locuitor (în STC) în 2000, patru regiuni se regăsesc în ambele clasamente: principala modificare a fost constituită de faptul că Paris (Franța), aflat între primele cinci regiuni în 2000, a fost înlocuit de regiunea învecinată Hauts-de-Seine în clasamentul din 2010.

Cea de-a doua și cea de-a treia parte din figura 1 prezintă regiunile cu cele mai mari extinderi și contracții ale PIB-ului pe cap de locuitor (în SPC) în ultimii zece ani până în 2010. Regiunile în care acest indicator a crescut cel mai mult se aflau toate în România și Bulgaria, regiunea românească Giurgiu crescând de la 14 % din media UE-27 în 2000 la 36 % în 2010. Printre cele cinci regiuni se afla, de asemenea, regiunea-capitală a Bulgariei, unde PIB-ul mediu pe cap de locuitor (în SPC) a crescut de la mai puțin de jumătate (47 %) din media UE-27 în 2000 la puțin peste media UE-27 până în 2010 (105 %). Trei dintre cele cinci regiuni unde PIB-ul pe cap de locuitor (în SPC) a scăzut cel mai puternic aveau deja un PIB pe cap de locuitor (în SPC) mai mic decât media UE-27 în 2000, iar evoluțiile în perioada 2000–2010 au indicat o distanțare mai accentuată de media UE-27; două dintre regiuni erau elene și una belgiană. Celelalte două regiuni cu cele mai mari scăderi ale acestui indicator erau, de asemenea, elene: în Korinthia, PIB-ul pe cap de locuitor a scăzut de la peste 23 % din media UE-27 în 2000 la sub 16 % până în 2010, în timp ce în Voiotia acesta s-a menținut peste media UE-2, dar a scăzut de la peste 77 % din medie în 2000 la numai 18 % peste media UE până în 2010.

Aproximativ un sfert din populația UE trăia în regiuni unde PIB-ul era mai mic de 75 % din media UE-27

Tabelul 1 prezintă o analiză a proporției populației care locuia în 2010 în regiuni cu un PIB mediu pe cap de locuitor (în SPC) sub 75 % din media UE-27 și a proporției cu un PIB de peste 125 % din medie. Proporția populației care locuia în regiuni unde PIB-ul mediu pe cap de locuitor era sub 75 % din media UE-27 era de 24,2 %, în timp ce proporția populației care locuia în regiuni unde această valoare depășea 125 % din media UE-27 era de 18,4 %; proporția populației din segmentul mediu (PIB pe cap de locuitor între 75 % și 125 %) era de 57,4 %.

Toată populația din cele trei state membre baltice, fiecare constituind doar o singură regiune NUTS 2, locuia în regiuni cu un PIB mediu pe cap de locuitor sub 75 % din media UE-27 în 2010; aceeași situație se înregistra în Croația (numai două regiuni). În România, Slovacia, Republica Cehă, Polonia, Bulgaria, Ungaria, Portugalia și Slovenia, mai mult de jumătate din populație locuia în regiuni NUTS 2 cu un PIB mediu pe cap de locuitor mai mic de 75 % din media UE-27. În schimb, Danemarca, Germania, Irlanda, Cipru (o singură regiune NUTS 2), Luxemburg (o singură regiune NUTS 2), Malta (o singură regiune NUTS 2), Țările de Jos, Austria, Finlanda și Suedia au raportat că nicio parte a populației nu locuia într-o regiune NUTS 2 cu un PIB mediu pe cap de locuitor sub 75 % din media UE-27. Într-adevăr, întreaga populație din Luxemburg (o singură regiune NUTS 2) locuia într-o regiune cu un PIB mediu pe cap de locuitor (în SPC) de peste 125 % din media UE-27; în Irlanda, Țările de Jos și Austria, peste jumătate din populație locuia în astfel de regiuni, ca și în cazul Norvegiei.

În insulele Cipru și Malta (fiecare constituind câte o singură regiune NUTS 2), întreaga populație locuia în regiuni cu un PIB mediu pe cap de locuitor aflat în zona de mijloc (între 75 % și 125 % din media UE-27), la fel ca și majoritatea populației din Regatul Unit (86,8 %), Franța (79,5 %), Spania (77,9 %), Suedia (72,8 %), Finlanda (71,0 %), Germania (70,4 %), Danemarca (69,5 %), Belgia (60,3 %), Grecia (54,1 %) și Italia (53,6 %).

Pe baza acestei analize, Italia era statul membru al UE cu cel mai ridicat grad de disparitate a standardului de viață între diferitele regiuni — deoarece 29,0 % din populația Italiei locuia în regiuni (în special în sudul țării) unde PIB-ul mediu pe cap de locuitor (în SPC) era mai mic de 75 % din media UE-27, 53,6 % din populație locuia în regiuni unde PIB-ul mediu pe cap de locuitor se afla în intervalul median, iar 17,4 % din populație locuia în regiuni (în special în nordul țării) unde PIB-ul mediu pe cap de locuitor depășea 125 % din media UE¬27.

În Republica Cehă, regiunea-capitală Praha (unde locuia 11,9 % din populația Republicii Cehe) avea un PIB mediu pe cap de locuitor (în SPC) cu 72 % mai mare decât media UE-27 în 2010, în timp ce cele șapte regiuni NUTS 2 rămase din Republica Cehă (unde locuia restul de 88,1 % din populație) au raportat fiecare un PIB mediu pe cap de locuitor sub 75 % din media UE-27. Același model a fost observat în statul vecin, Slovacia, unde PIB-ul pe cap de locuitor din regiunea-capitală Bratislavský kraj (cu 11,5 % din populație) era cu 77 % mai mare decât media UE-27, în timp ce celelalte trei regiuni NUTS 2 rămase (cu 88,5 % din populație) au înregistrat fiecare un PIB pe cap de locuitor sub 75 % din media UE-27.

Diferențe regionale majore între țări

Au existat diferențe mari ale PIB-ului pe cap de locuitor între regiunile NUTS 2 din cadrul aceluiași stat membru; figura 2 prezintă o analiză a diferențelor regionale substanțiale din interiorul țărilor. Trebuie observat că Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Luxemburg și Malta sunt formate fiecare dintr-o singură regiune NUTS 2.

În 2010, nivelul cel mai ridicat al PIB-ului mediu regional pe cap de locuitor era de cel puțin de trei ori mai mare decât nivelul cel mai redus în Regatul Unit, România, Slovacia și Franța, precum și de peste două ori mai mare în Bulgaria, Belgia, Republica Cehă, Ungaria, Germania, Polonia și Italia. Diferența cea mai mică era în Slovenia (un factor de 1,4 la 1), iar cea mai mare, în Regatul Unit (atingând un factor de 4,7 la 1).

În multe state membre ale UE, regiunea-capitală ( NUTS 2) avea cel mai ridicat PIB pe cap de locuitor (în SPC): această situație exista în toate statele membre cu excepția Germaniei, Spaniei, Italiei și Țărilor de Jos, precum și în cazul Croației. Germania era singurul stat membru unde regiunea-capitală NUTS 2 avea un PIB mediu pe cap de locuitor sub media națională. În afara Germaniei, Italia și Țările de Jos erau celelalte state membre în care regiunile-capitală nu înregistraseră cel mai ridicat nivel al PIB-ului pe cap de locuitor (în SPC).

Sursele și disponibilitatea datelor

Sistemul european de conturi naționale și regionale (SEC) furnizează metodologia privind conturile regionale din UE. SEC95 respectă toate orientările mondiale privind conturile naționale, Sistemul de conturi naționale din 1993 (SNA 1993). SEC este, de asemenea, în curs de revizuire în contextul unui acord internațional privind actualizarea SNA din 2008.

PIB-ul este indicatorul principal al conturilor naționale, rezumând poziția economică a unei țări sau regiuni. Acesta poate fi calculat prin diferite metode: metoda producției; metoda cheltuielilor; și metoda veniturilor. Cu toate acestea, la nivel regional, metoda cheltuielilor nu poate fi utilizată deoarece aceasta ar necesita măsurarea exporturilor și importurilor regionale; acest lucru nu este posibil în statele membre ale UE.

Comparații între locurile de muncă și locuințe

O comparare la nivel regional a nivelului activității economice poate fi efectuată prin compararea PIB-ului regional cu populația regiunii în cauză; în acest punct, distincția între locul de muncă și locuință devine importantă. PIB-ul măsoară activitatea economică pe plan național sau regional, indiferent dacă aceasta este rezultatul muncii angajaților rezidenți sau nerezidenți. Prin urmare, PIB-ul regional pe cap de locuitor se bazează pe un numărător care reflectă locul de muncă (PIB-ul produs în regiune) împărțit la un numitor a cărui valoare reflectă locul de rezidență (populația care locuiește în regiune). Acest dezavantaj este relevant în special atunci când există fluxuri nete semnificative de navetiști care se deplasează în interiorul sau exteriorul unei regiuni. Zonele caracterizate printr-un număr considerabil de navetiști prezintă adeseori un PIB regional pe cap de locuitor extrem de ridicat (comparativ cu regiunile învecinate). Acesta este cazul, în special, în centre economice precum regiunile Londra (Regatul Unit), Viena (Austria), Hamburg (Germania), Praga (Republica Cehă) sau Luxemburg. Ca urmare a acestei anomalii, nivelurile ridicate ale PIB-ului pe cap de locuitor înregistrate în unele regiuni cu fluxuri nete de navetiști nu se materializează neapărat în niveluri ridicate corespunzătoare ale veniturilor persoanelor care locuiesc în regiunea respectivă.

Paritățile puterii de cumpărare

PIB-ul regional este calculat în moneda locală a regiunii (prin urmare, moneda națională) în cauză. PIB-ul poate fi transformat într-o monedă comună pentru a fi mai ușor de comparat – de exemplu, acesta poate fi convertit în euro sau dolari.

Ratele de schimb reflectă mai mulți factori legați de cerere și ofertă pe piețele valutare, cum ar fi comerțul internațional, prognozele de inflație și diferențialele de dobândă. Cu toate acestea, ratele de schimb nu reflectă toate diferențele între nivelurile prețurilor de la o țară la alta. Pentru a compensa acest lucru, PIB-ul poate fi transformat, folosind factori de conversie cunoscuți ca parități ale puterii de cumpărare (PPC), într-o monedă virtuală comună, denumită standardul puterii de cumpărare (SPC); aceasta face posibilă compararea puterii de cumpărare a mai multor monede naționale. Chiar și în interiorul unei uniuni monetare precum zona euro o monedă unică are puteri diferite de cumpărare de la o țară la alta, în funcție de nivelurile naționale ale prețurilor. În termeni largi, utilizarea seriei SPC în locul seriei bazate pe euro tinde să aibă un efect de uniformizare, deoarece regiunile cu PIB pe cap de locuitor foarte ridicat în euro au tendința, de asemenea, să aibă niveluri relativ mari ale prețurilor (de exemplu, costul vieții în centrul Parisului sau al Londrei este în general mai mare decât costul vieții în zonele rurale din UE).

Calculele PIB-ului pe cap de locuitor care se bazează pe seriile SPC în locul seriilor euro pot conduce la diferențe considerabile în momentul clasificării regiunilor. De exemplu, în 2010, regiunea belgiană Province/Provincie Limburg a fost înregistrată ca având un PIB pe cap de locuitor de 26 700 EUR, ceea ce o plasa deasupra regiunii germane Schleswig-Holstein, cu 25 400 EUR. Cu toate acestea, în termeni SPC, regiunea Schleswig-Holstein, cu 24 200 SPC pe cap de locuitor depășea regiunea Province/Provincie Limburg, cu 23 800 SPC.

Context

Măsurarea dezvoltării economice

Dezvoltarea economică este exprimată, de regulă, în PIB, indicator care poate fi utilizat în context regional pentru a măsura activitatea și creșterea macroeconomică, precum și pentru a oferi o bază de comparație între regiuni. De asemenea, PIB-ul este un indicator important din perspectiva politicilor, fiind esențial în calcularea contribuției unui stat membru la bugetul UE, în timp ce mediile pe trei ani ale PIB-ului sunt utilizate pentru a stabili regiunile care sunt eligibile pentru asistență prin programul fondurilor structurale ale UE.

PIB-ul a devenit totodată un indicator indirect al standardului general de viață. Totuși, date fiind natura și scopul său, acesta nu poate furniza informații despre toate temele care fac obiectul dezbaterilor politice. De exemplu, PIB-ul nu măsoară durabilitatea în ceea ce privește mediul sau incluziunea socială, iar aceste limite trebuie luate în calcul atunci când PIB-ul este utilizat în scopul analizei. Este tot mai recunoscut faptul că PIB-ul nu trebuie utilizat în mod individual pentru a evalua priorități economice, sociale și de mediu.

Mai multe inițiative internaționale au abordat această chestiune și, în august 2009, Comisia Europeană a adoptat o comunicare intitulată „Dincolo de PIB: măsurarea progreselor într-o lume în schimbare” (COM(2009) 433 final), care enumera o serie de acțiuni de ameliorare și completare a măsurilor în domeniul PIB. Comisia Europeană a observat că este în mod evident necesară completarea PIB-ului cu statistici care să acopere și alte aspecte economice, sociale și de mediu de care depinde în mare măsură bunăstarea cetățenilor.

Politici economice

Politica regională a UE urmărește să sprijine fiecare regiune în vederea atingerii potențialului maxim al acesteia, prin îmbunătățirea competitivității și ridicarea standardului de viață din cele mai sărace regiuni către media UE. Politica economică regională urmărește să stimuleze investițiile în regiuni prin îmbunătățirea accesibilității, furnizarea de servicii de calitate și protejarea mediului, încurajând astfel inovarea, spiritul antreprenorial și crearea de locuri de muncă și depășind în același timp inegalitățile care se pot manifesta sub formă de privațiuni sociale, condiții inadecvate de locuire, educație și îngrijire a sănătății, rata ridicată a șomajului și dotări inadecvate la nivelul infrastructurilor.