Archive:PIB-ul la nivel regional

This Statistics Explained article is outdated and has been archived - for recent articles on regions and cities see here.


Date extrase în martie 2016. Cele mai recente date: Informații suplimentare Eurostat, Tabele principale și Bază de date. Următoarea actualizare a articolului: noiembrie 2017.

Hărțile pot fi explorate interactiv, utilizând Atlasul statistic Eurostat (a se vedea manualul utilizatorului (în limba engleză)).

Harta 1: Produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor în funcție de standardul puterii de cumpărare (SPC), în raport cu media de la nivelul UE-28, pe regiuni de nivel NUTS 2, 2014 (1)
(% din media de la nivelul UE-28, UE-28 = 100)
Sursă: Eurostat (nama_10r_2gdp) și (nama_10_pc)
Figura 1: Produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor în funcție de standardul puterii de cumpărare (SPC), în raport cu media de la nivelul UE-28, pe regiuni de nivel NUTS 2, 2014
(% din media de la nivelul UE-28, UE-28 = 100)
Sursă: Eurostat (nama_10r_2gdp) și (nama_10_pc)
Harta 2: Modificarea produsului intern brut (PIB) pe cap de locuitor în funcție de standardul puterii de cumpărare (SPC), în raport cu media de la nivelul UE-28, pe regiuni de nivel NUTS 2, 2008-2014 (1)
(diferență procentuală între 2008 și 2014)
Sursă: Eurostat (nama_10r_2gdp) și (nama_10_pc)
Harta 3: Valoarea adăugată brută pe cap de angajat, în raport cu media de la nivelul UE-28, pe regiuni de nivel NUTS 2, 2014 (1)
(% din media de la nivelul UE-28, UE-28 = 100)
Sursă: Eurostat (nama_10r_3gva), (nama_10r_3empers), (nama_10_a10) și (nama_10_a10_e)
Harta 4: Venitul primar al gospodăriilor private în raport cu mărimea populației, pe regiuni de nivel NUTS 2, 2013
(standardul de consum al puterii de cumpărare (SCPC) pe locuitor)
Sursă: Eurostat (nama_10r_2hhinc)
Figura 2: Venitul disponibil al gospodăriilor private în raport cu mărimea populației, pe regiuni de nivel NUTS 2, 2013 (1)
(standardul de consum al puterii de cumpărare (SCPC) pe locuitor)
Sursă: Eurostat (nama_10r_2hhinc)
Harta 5: Modificarea venitului disponibil al gospodăriilor private în raport cu mărimea populației, pe regiuni de nivel NUTS 2, 2008–13 (1)
(diferență globală în standardul de consum al puterii de cumpărare (SCPC) pe cap de locuitor în perioada 2008-2013)
Sursă: Eurostat (nama_10r_2hhinc)

Acest articol face parte dintr-un set de articole statistice bazate pe publicația Anuarul regional Eurostat. Acesta utilizează un set de conturi economice regionale pentru a analiza evoluțiile economice din cadrul Uniunii Europene (UE): prima secțiune se bazează pe produsul intern brut (PIB), principalul agregat pentru măsurarea creșterii/dezvoltării economice; a doua secțiune oferă o scurtă analiză a productivității muncii (definită ca valoare adăugată brută pe cap de angajat). iar articolul se încheie cu o analiză la nivel regional a venitului gospodăriilor private și a venitului disponibil.

Conturile regionale servesc drept bază pentru alocarea cheltuielilor în conformitate cu politica de coeziune a UE. Fiecare regiune a UE este acoperită: cu toate acestea, majoritatea fondurilor structurale sunt dirijate către regiunile de nivel NUTS 2 în care PIB-ul pe cap de locuitor este mai mic de 75 % din media de la nivelul UE-28. Alocarea fondurilor de coeziune se bazează în prezent pe o decizie referitoare la media PIB-ului pe cap de locuitor pe o perioadă de trei ani, din 2007 până în 2009; o evaluare intermediară a alocărilor politicii de coeziune are loc în cursul anului 2016 și va conduce probabil la unele modificări ale sistemului — informații suplimentare sunt furnizate în articolul privind politicile regionale și Strategia Europa 2020.

Principalele rezultate statistice

PIB-ul la prețurile de piață din UE-28 a fost evaluat la 14 mii de miliarde EUR în 2014, ceea ce înseamnă un nivel mediu de aproximativ 27,5 mii standarde ale puterii de cumpărare (SPC) pe cap de locuitor.

PIB-ul regional pe cap de locuitor

Harta 1 prezintă PIB-ul pe cap de locuitor în 2014 pe regiuni de nivel NUTS 2, valoarea pentru fiecare regiune fiind calculată mai întâi în standarde ale puterii de cumpărare (SPC) și exprimată ulterior ca procentaj din media la nivel de UE-28 (fixată la 100 %). Astfel, harta prezintă regiunile relativ bogate (prezentate cu albastru), în care PIB-ul pe cap de locuitor a fost peste media la nivelul UE-28, precum și regiunile relativ sărace (prezentate cu roșu); utilizarea SPC face posibilă compararea puterii de cumpărare în diferite regiuni ale statelor membre ale UE care utilizează valute diferite și unde nivelurile de preț sunt diferite. Harta evidențiază o diviziune clară între est și vest. Cu toate acestea, o astfel de tendință este mai puțin pronunțată decât era cu aproape un deceniu în urmă — când UE a trecut prin cel mai larg proces de extindere a sa odată cu aderarea a 10 state membre noi — ca urmare a doi factori principali:

  • un proces treptat de convergență economică, care rezultă din creșterea economică relativ rapidă a regiunilor mai puțin dezvoltate;
  • criza economică și financiară, care a avut un impact considerabil asupra performanței economice a majorității statelor membre ale UE.

Într-adevăr, numeroase regiuni din estul UE, în special regiuni-capitală, au cunoscut o creștere a PIB-ului pe cap de locuitor (ajustat pentru diferențele între nivelurile prețurilor) în valoare absolută și în raport cu media la nivelul UE-28. În schimb, impactul crizei a determinat scăderea PIB-ului pe cap de locuitor în 2014 sub media la nivelul UE-28 în mai multe regiuni NUTS 2 în care anterior (în 2008) acesta era peste media UE-28: acesta a fost cazul în patru regiuni britanice, trei regiuni din Țările de Jos, câte două regiuni din Grecia, Italia și Finlanda și câte o regiune din Spania, Cipru (care este o regiune unică la acest nivel de detaliu), Slovenia și Suedia. În schimb, trei regiuni din Germania și câte una din Franța și Polonia au trecut de la un nivel sub media UE-28 în 2008 la un nivel peste media UE-28 în 2014.

Activitatea economică — definirea PIB-ului

Produsul intern brut (PIB) este o măsură esențială a conturilor naționale, rezumând poziția economică a unei țări sau regiuni. Acesta poate fi calculat prin diferite metode: metoda producției; metoda cheltuielilor; și metoda veniturilor.

PIB-ul este utilizat pentru analiza performanței și a ciclurilor economice (cum ar fi perioadele de recesiune, de redresare și de creștere economică). Datele exprimate în diverse monede pot fi transformate într-o monedă comună pentru a fi mai ușor de comparat — de exemplu, acestea pot fi convertite în euro sau dolari. Cu toate acestea, ratele de schimb nu reflectă toate diferențele între nivelurile prețurilor de la o țară la alta. Pentru a compensa acest lucru, PIB-ul poate fi transformat utilizând factori de conversie cunoscuți sub denumirea de parități ale puterii de cumpărare (PPC). Prin utilizarea PPC (și nu a cursurilor de schimb valutar de pe piață), acești indicatori sunt convertiți într-o monedă virtuală comună, denumită standardul puterii de cumpărare (SPC); utilizarea SPC face posibilă compararea puterii de cumpărare în regiunile din statele membre ale UE care folosesc diverse monede naționale și în care nivelurile prețurilor sunt diferite.

În termeni generali, utilizarea seriei SPC în locul seriei bazate pe euro tinde să aibă un efect de uniformizare, întrucât regiunile cu un PIB pe cap de locuitor în euro foarte ridicat au tendința, de asemenea, să aibă niveluri relativ mari ale prețurilor (de exemplu, costul vieții în centrul Parisului sau al Londrei este în general mai mare decât costul vieții în zonele rurale din Bulgaria sau România).

Cel mai înalt nivel al PIB-ului pe cap de locuitor a fost înregistrat în Inner London - Vest

Există cinci regiuni în care PIB-ul pe cap de locuitor în 2014 a fost mai mare decât dublul mediei la nivelul UE-28, și anume: Inner London - West, Luxemburg (regiune unică la acest nivel de analiză), Région de Bruxelles-Capitale/Brussels Hoofdstedelijk Gewest, Hamburg și Inner London - East. Toate aceste cinci regiuni cu cele mai înalte niveluri ale PIB-ului pe cap de locuitor în 2014 sunt caracterizate prin fluxuri considerabile de navetiști: de exemplu, numeroase persoane călătoresc pe distanțe mari către centrul Londrei în fiecare zi pentru a merge la muncă, în timp ce Région de Bruxelles-Capitale/Brussels Hoofdstedelijk Gewest are o dimensiune relativ mică (acoperind puțin peste 160 km²) și atrage, de asemenea, un număr considerabil de navetiști din regiunile sale înconjurătoare. În timp ce cele mai mari cifre absolute au fost înregistrate, de regulă, pentru fluxurile naționale de navetiști în regiuni care conțin unele dintre cele mai mari orașe din Europa, este de asemenea interesant de notat faptul că în unele regiuni a existat o pondere relativ mare de navetiști internaționali. De exemplu, o mare parte dintre cei care lucrează în Luxemburg călătoresc dincolo de frontierele naționale, venind să lucreze din țările vecine, Belgia, Germania și Franța.

Pentru mai multe informații: vă rugăm să consultați articolul tendințe de deplasare.

Măsurarea bogăției și a veniturilor în funcție de locul de reședință sau în funcție de locul de muncă?

PIB-ul mediu pe cap de locuitor nu oferă nicio indicație cu privire la distribuția bogăției între diferitele grupuri de populație din aceeași regiune, nici nu măsoară veniturile de care dispun în cele din urmă gospodăriile private dintr-o regiune, întrucât fluxurile de navetiști pot conduce la o contribuție a angajaților la PIB-ul unei regiuni (în care lucrează) și la veniturile gospodăriilor dintr-o altă regiune (unde locuiesc).

Acest dezavantaj este relevant în special atunci când există fluxuri nete semnificative de navetiști care se deplasează în interiorul sau exteriorul unei regiuni. Zonele caracterizate printr-un număr considerabil de navetiști prezintă adeseori un PIB regional pe cap de locuitor extrem de ridicat (comparativ cu regiunile învecinate). Această tendință este constatată în numeroase zone metropolitane ale UE, dar mai ales în orașele-capitală. Ca urmare a acestei anomalii, nivelurile ridicate ale PIB-ului pe cap de locuitor înregistrate în unele regiuni cu fluxuri nete de navetiști nu se materializează neapărat în niveluri corespunzător de ridicate ale veniturilor persoanelor care locuiesc în regiunea respectivă.

În 2014, aproximativ 15 % din cele 276 de regiuni de nivel NUTS 2 pentru care sunt disponibile date (a se vedea harta 1 pentru acoperire) au raportat că PIB-ul lor pe cap de locuitor a fost cu cel puțin 25 % mai ridicat decât media UE-28; acestea sunt prezentate în cele mai închise nuanțe de albastru. Multe dintre acestea sunt regiuni-capitală sau un grup de regiuni din vecinătatea regiunilor-capitală, în timp ce marea majoritate a celorlalte sunt grupate împreună în centrul hărții, acoperind vestul și sudul Germaniei, vestul Austriei și nordul Italiei, precum și Elveția. Regiunile rămase au fost regiunea finlandeză a insulei Åland și două regiuni asociate cu producția de petrol și gaze din Marea Nordului, și anume Groningen în Țările de Jos și nord-estul Scoției în Regatul Unit. În pofida faptului că are cel mai mare număr de regiuni cu un PIB pe cap de locuitor cu cel puțin 25 % mai mare decât media UE-28, regiunea-capitală germană — Berlin — nu a fost printre acestea.

Aproape toate cele 21 de regiuni din UE în care PIB-ul pe cap de locuitor a fost mai mic decât jumătatea PIB-ului mediu la nivelul UE-28 au fost situate în Europa de Est

Regiunile care sunt vizate cel mai mult de fondurile de coeziune au un PIB mediu pe cap de locuitor mai mic de 75 % din media la nivelul UE-28; aceste regiuni sunt prezentate cu o nuanță de roșu închis în harta 1. În 2014, au existat 78 de regiuni de nivel NUTS 2 care intrau în această categorie. Ar trebui remarcat faptul că baza finanțării pentru perioada de programare 2014-2020 a fost stabilită având în vedere PIB-ul mediu pe cap de locuitor din timpul perioadei de trei ani 2007-2009.

Mai mult de un sfert (21 regiuni) din cele 78 de regiuni cu un PIB pe cap de locuitor relativ mic au un nivel al producției economice pe cap de locuitor mai mic decât jumătatea mediei la nivelul UE-28. Dintre cele 21 de regiuni, 19 sunt situate în Europa de Est și sunt dispersate în patru state membre ale UE, câte cinci regiuni în Bulgaria, Polonia și România și patru regiuni în Ungaria. Cele două regiuni rămase au fost regiunea franceză de peste mări Mayotte și regiunea Anatoliki Makedonia, Thraki din Grecia. Cele două regiuni bulgare Severozapaden și Yuzhen tsentralen, precum și regiunea insulei franceze Mayotte au declarat cele mai scăzute niveluri ale PIB-ului mediu pe cap de locuitor din UE, fiecare dintre aceste regiuni având un nivel al producției pe cap de locuitor mai mic de o treime din media la nivelul UE-28.

În Inner London - West, PIB-ul pe cap de locuitor a fost de 18 ori mai mare decât în Severozapaden

În 2014, PIB-ul mediu pe cap de locuitor în Inner London - West (539 % din media UE-28) a fost de 18 ori mai mare — după luarea în considerare a diferențelor între nivelurile prețurilor — decât în Severozapaden (Bulgaria), unde a fost înregistrat cel mai scăzut PIB mediu pe cap de locuitor (30 % din media UE-28).

PIB-ul pe cap de locuitor a fost peste media UE-28 în fiecare regiune a Norvegiei

În toate statele membre ale UE care sunt multiregionale a existat cel puțin o regiune de nivel NUTS 2 care a avut un nivel mediu al PIB-ului pe cap de locuitor sub media UE-28 în 2014, cu toate că acesta nu a fost cazul în regiunile de nivel 2 din Norvegia, întrucât toate cele șapte regiuni au înregistrat valori peste media UE-28. PIB-ul pe cap de locuitor s-a situat peste media UE-28 numai în unul dintre statele membre ale UE care constituie regiuni unice la acest nivel de analiză, și anume Luxemburg; de asemenea, acest lucru a fost valabil în Islanda, precum și în Elveția (pentru care sunt disponibile numai date naționale).

În Republica Cehă, Irlanda, Ungaria, Polonia, Portugalia, România și Slovacia, regiunea-capitală a fost singura regiune în care PIB-ul pe cap de locuitor a fost peste media UE-28. Bulgaria, Grecia, Croația și Slovenia au fost singurele state membre ale UE multiregionale în care toate regiunile de nivelul NUTS 2 au înregistrat un PIB mediu pe cap de locuitor sub media UE-28. PIB-ul pe cap de locuitor a fost, de asemenea, sub media UE-28 în cele cinci alte state membre ale UE care reprezintă regiuni unice la acest nivel de analiză: statele membre baltice, Cipru și Malta; de asemenea, acest lucru a fost valabil în fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, precum și în Albania și Serbia (pentru aceste țări sunt disponibile numai date naționale).

Regiunile-capitală au fost, în general, cele cu cel mai mare PIB mediu pe cap de locuitor în majoritatea statelor membre

Figura 1 prezintă o analiză alternativă a distribuției regionale a PIB-ului pe cap de locuitor în 2014. Aceasta arată că, în majoritatea statelor membre multiregionale ale UE, regiunile-capitală au fost, în general, cele cu cel mai mare PIB mediu pe cap de locuitor; singurele excepții de la această regulă au fost Germania, Italia și Țările de Jos. În Germania, cel mai mare PIB mediu pe cap de locuitor s-a înregistrat în Hamburg, în timp ce Berlinul a fost singura regiune-capitală care a înregistrat un PIB pe cap de locuitor sub media națională. Regiunea-capitală italiană Lazio a avut al șaselea cel mai ridicat nivel al PIB-ului pe cap de locuitor dintre regiunile italiene, nivelurile mai ridicate fiind înregistrate în majoritatea regiunilor mai nordice, cu un vârf în Provincia Autonoma di Bolzano/Bozen. În Țările de Jos, Groningen a fost singura regiune olandeză care a înregistrat un nivel mediu al PIB-ului pe cap de locuitor mai mare decât cel din regiunea-capitală Noord-Holland.

În 2014, regiunile-capitală din Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Irlanda, Franța, Croația, Portugalia, Slovenia, Slovacia și Suedia au fost singurele regiuni din fiecare dintre statele membre ale UE respective în care PIB-ul pe cap de locuitor a fost mai mare decât media la nivel național.

O analiză cu privire la statele membre ale UE cu mai mult de două regiuni arată că cele mai mari disparități în materie de creare de bogăție între regiunile aceleiași țări s-au înregistrat în Regatul Unit, unde PIB-ul pe cap de locuitor în Inner London - West a fost de aproximativ opt ori mai mare decât cel din West Wales și Valleys. Au existat, de asemenea, diferențe considerabile între nivelurile PIB-ului pe cap de locuitor între regiunile din Franța, România și Slovacia. În schimb, crearea de bogăție a fost distribuită relativ uniform în Croația, Slovenia, statele membre nordice, Portugalia, Irlanda, Țările de Jos, Austria, Spania și Grecia. În fiecare dintre aceste state membre ale UE, PIB-ul mediu pe cap de locuitor în regiunea cu cea mai ridicată valoare nu a reprezentat niciodată mai mult de dublul celui înregistrat în regiunea cu cel mai mic PIB pe cap de locuitor; acesta este, de asemenea, cazul Norvegiei.

Analiza dezvoltării economice regionale în timp

În timpul crizei financiare și economice, PIB-ul pe cap de locuitor în UE-28 a atins un nivel maxim de 26,0 mii SPC în 2008. În 2009 s-a înregistrat o reducere rapidă a activității și abia în 2011 nivelul mediu al PIB-ului pe cap de locuitor a revenit la un nivel (ușor) mai mare decât valoarea sa maximă atinsă înainte de criză. Ritmul de creștere a PIB-ului pe cap de locuitor a încetinit în 2012 și 2013, când s-a generat un PIB pe cap de locuitor de 26,7 mii SPC în medie, înainte de a accelera din nou în 2014 la 27,5 mii SPC pe cap de locuitor.

PIB-ul pe cap de locuitor a crescut în ritm rapid în mai multe regiuni poloneze, germane și austriece, în Lituania și în Luxemburg

Harta 2 arată efectele crizei economice și financiare, prezentând în detaliu performanțele regionale pe regiuni de nivel NUTS 2 între 2008 și 2014. Regiunile care s-au dezvoltat într-un ritm rapid — astfel cum sunt prezentate cu cea mai închisă nuanță de albastru — sunt situate în principal în Polonia (7 dintre cele 16 regiuni ale sale), Austria (trei dintre cele nouă regiuni ale sale), Germania (12 dintre cele 38 de regiuni ale sale), Lituania și Luxemburg (ambele reprezentând regiuni unice la acest nivel de detaliere), în timp ce — ca procent din media UE-28 — PIB-ul pe cap de locuitor a crescut, de asemenea, cu mai mult de 10,0 puncte procentuale în Nyugat-Dunántúl (Ungaria), regiunea de Sud-Est (România), Bratislavský kraj (Slovacia) și Inner London - East.

ADUCEREA ÎN PRIM PLAN A REGIUNILOR

Mazowieckie, Polonia

Warsaw-center-free-license-CC0.jpg

Regiunea cu cea mai rapidă creștere, astfel cum este măsurată prin variația PIB-ului pe cap de locuitor în cursul perioadei 2008-2014, a fost Mazowieckie (regiunea-capitală poloneză). De asemenea, aceasta a înregistrat cea mai mare creștere dintre regiunile de nivel NUTS 2 pentru venitul disponibil pe cap de locuitor între 2008 și 2013.

©: skitterphoto.com

Cea mai rapidă creștere economică în raport cu media UE-28 în cursul perioadei 2008-2014 între regiunile de nivel NUTS 2 din UE a fost înregistrată în regiunea poloneză Mazowieckie, care include capitala Varșovia. PIB-ul pe cap de locuitor în Mazowieckie a fost cu 17,1 % sub media UE-28 în 2008, dar a crescut ajungând să fie cu 8,4 % mai mare decât media UE-28 până în 2014.

La cealaltă extremă a intervalului, 38 de regiuni în total au înregistrat o scădere de cel puțin 10,0 puncte procentuale a PIB-ului lor pe cap de locuitor între 2008 și 2014, în raport cu media UE-28 (astfel cum sunt indicate cu nuanța cea mai închisă de roșu în harta 2). Impactul crizei economice și financiare asupra economiei elene și economiei spaniole a fost amplu, având în vedere că 12 dintre regiunile respective au fost grecești și 14 spaniole; Cipru (regiune unică la acest nivel de analiză) s-a situat, de asemenea, în acest grup de regiuni, la fel ca șapte regiuni în principal din nordul Italiei, două regiuni olandeze și câte o regiune din Finlanda (regiunea-capitală) și Regatul Unit (Bedfordshire and Hertfordshire). Cel mai rapid declin economic în raport cu media UE-28 în perioada 2008-2014 în regiunile de nivel NUTS 2 ale Uniunii Europene a fost înregistrat în trei regiuni grecești (Attiki, Notio Aigaio și Ionia Nisia), în care PIB-ul pe cap de locuitor a scăzut cu mai mult de 26,0 puncte procentuale față de media UE-28. De exemplu, în regiunea-capitală Attiki, acesta a scăzut de la 25,4 % peste media UE-28 la 1,2 % sub media UE-28.

Averile economice naționale par să joace un rol semnificativ în determinarea performanței economice regionale, cu o creștere generalizată în mai multe state membre din est

Se poate observa că, în pofida variațiilor mari ale nivelurilor medii ale PIB-ului pe cap de locuitor între regiunile din unele state membre ale UE, a existat o tendință relativ uniformă a modificărilor din activitatea economică în perioada 2008-2014. Dintre statele membre multiregionale ale UE, PIB-ul pe cap de locuitor a crescut într-un ritm mai rapid decât media de la nivelul UE-28 în fiecare regiune din Bulgaria, Ungaria, Polonia, România și Slovacia, precum și în fiecare regiune, cu excepția regiunii-capitală din Belgia, Republica Cehă și Austria și în fiecare regiune cu excepția uneia (nu regiunea-capitală) în Danemarca și Germania. În același timp, fiecare regiune din Grecia, Spania, Croația, Italia, Țările de Jos, Slovenia, Finlanda (cu excepția Åland) și Suedia a înregistrat o creștere a PIB-ului mediu pe cap de locuitor într-un ritm mai lent decât cel al mediei de la nivelul UE-28 (de regulă, datorită creșterii economice lente și nu ca urmare a unei scăderi absolute a PIB-ului pe cap de locuitor). În Irlanda, o regiune a crescut mai rapid decât media UE-28 și una mai lent, în timp ce numai în Franța, Portugalia și Regatul Unit situația a fost mai complexă, majoritatea regiunilor înregistrând o creștere mai lentă decât media UE-28.

Productivitatea muncii

În cadrul conturilor regionale, productivitatea muncii este definită ca valoarea adăugată brută în euro la prețurile de bază pe angajat; Harta 3 prezintă acest indicator pentru regiunile de nivel NUTS 2 din 2014, rezultatele fiind indicate ca procentaj din media la nivelul UE-28. Productivitatea regională a muncii ar lua în considerare în mod ideal numărul total de ore lucrate (mai degrabă decât un simplu număr de angajați), însă această măsură este incompletă în prezent pentru o serie de state membre ale UE.

ADUCEREA ÎN PRIM PLAN A REGIUNILOR

Luxemburg, Luxemburg

Kirchberg Luxembourg.jpg

În 2014, Luxemburg a avut cel mai ridicat nivel de valoare adăugată pe persoană angajată dintre regiunile de nivel NUTS 2 din UE, productivitatea muncii fiind de două ori mai mare decât media UE-28. Luxemburg a înregistrat, de asemenea, al doilea cel mai înalt nivel al PIB-ului pe cap de locuitor (după Inner London - West). Trebuie observat că PIB-ul pe cap de locuitor nu oferă în mod necesar o indicație clară cu privire la venitul care este disponibil în cele din urmă pentru gospodăriile particulare, întrucât fluxurile de navetiști pot conduce la o contribuție a angajaților la PIB-ul unei regiuni (în care lucrează) și la veniturile gospodăriilor dintr-o altă regiune (unde locuiesc).

©: nicrob 77

În cazul în care există fluxuri semnificative de navetiști între regiuni, este posibil ca regiunile caracterizate ca având afluxuri nete de navetiști să înregistreze niveluri mai scăzute ale valorii brute adăugate pe angajat decât procentajele corespunzătoare ale PIB-ului pe cap de locuitor, în cazul în care datele privind ocuparea forței de muncă se referă la regiunea de încadrare în muncă și nu la cea de reședință. Cu alte cuvinte, diferența dintre regiuni ar putea fi mai redusă în momentul analizării productivității muncii decât în momentul analizării PIB-ului pe cap de locuitor. În plus, cel mai înalt nivel al valorii adăugate brute pe angajat în 2014 a fost înregistrat în Luxemburg, care a avut cel mai înalt nivel al PIB-ului pe cap de locuitor; a se observa că datele pentru Londra nu sunt disponibile.

Nivelurile relativ ridicate ale productivității muncii pot fi legate de utilizarea eficientă a forței de muncă (fără a utiliza mai multe intrări) sau pot deriva din combinarea de activități care formează un anumit tip de economie (deoarece unele activități au niveluri mai ridicate de productivitate decât altele). De exemplu, sectorul serviciilor financiare joacă un rol deosebit de important în economia Luxemburgului și această activitate este caracterizată de niveluri deosebit de ridicate de productivitate. Regiunea Southern and Eastern Ireland (care cuprinde orașul Dublin) — care se specializează în servicii financiare — este, de asemenea, prezentă în topul primelor 3 regiuni cu cele mai ridicate niveluri de productivitate a muncii. Celelalte regiuni din grupul primelor 10 cuprind trei regiuni din Belgia (regiunea-capitală și regiunile sale învecinate), regiunile-capitală din Danemarca, Franța și Suedia, precum și două regiuni asociate cu producția de petrol și gaze din Marea Nordului (care au fost deja menționate ca având un PIB ridicat pe cap de locuitor), și anume Groningen și North Eastern Scotland.

Productivitatea muncii mai scăzută în statele membre care au aderat la UE în 2004 sau ulterior

Nu a existat nicio regiune din statele membre care au aderat la UE în 2004 sau ulterior care să fi înregistrat un nivel al valorii adăugate brute pe angajat mai mare decât media de la nivelul UE-28. Regiunea-capitală Bratislavský kraj din Slovacia a înregistrat cel mai mare nivel al valorii adăugate brute pe angajat dintre regiunile de nivel NUTS 2 din aceste 13 state membre (sub rezerva disponibilității datelor), de puțin peste 80 % din media de la nivelul UE-28 în 2014.

În 64 de regiuni de nivel NUTS 2, valoarea adăugată brută pe angajat a fost mai mică decât trei sferturi din media de la nivelul UE-28 în 2014 (astfel cum se arată cu nuanța cea mai închisă de roșu în harta 3). Dintre acestea, au existat 46 de regiuni în care acest raport a fost mai mic decât jumătate din media UE-28: acestea sunt dispersate în două dintre statele membre baltice (Letonia și Lituania, fiecare reprezentând o regiune la acest nivel de detaliu) și în regiunile estice ale UE, cu o productivitate a muncii scăzută în toate regiunile din Bulgaria, Croația și Ungaria, în toate regiunile, în afară de două, din Republica Cehă și Polonia, în toate regiunile, cu excepția uneia, din România, precum și într-o regiune din Slovacia. Singura regiune din sud cu o productivitate a muncii sub jumătate din media UE-28 în 2014 a fost Norte în Portugalia.

Veniturile primare ale gospodăriilor

În ultimii ani au existat tot mai multe discuții cu privire la calitatea vieții în Europa, numeroase persoane fiind de părere că standardul general de viață s-a deteriorat de la declanșarea crizei financiare și economice, în special ca urmare a scăderii salariilor reale, a creșterii șomajului, a taxelor fiscale sau sociale suplimentare, a nivelurilor mai scăzute de prestații sau a creșterii prețurilor.

Harta 4 oferă o imagine de ansamblu a venitului primar pe cap de locuitor în regiunile de nivel NUTS 2 pentru 26 dintre statele membre ale UE: nu există date disponibile pentru Luxemburg sau Malta. Datele sunt prezentate în standardele de consum ale puterii de cumpărare (SCPC) care ajustează diferențele de preț între regiuni. În 2013, veniturile primare au variat de la un nivel ridicat de 51,2 mii SCPC pe cap de locuitor în Inner London - West până la 4,8 mii SCPC în Severozapaden, cu un factor de 10,6 la 1; ca atare, cele mai ridicate și cele mai scăzute valori au fost înregistrate în aceleași regiuni care au raportat cele mai ridicate și cele mai scăzute niveluri ale PIB-ului pe cap de locuitor.

Niveluri ridicate ale venitului primar în multe regiuni ale Germaniei și, în general, în orașele-capitală și în vecinătatea acestora

În 2013, 52 de regiuni au înregistrat venituri primare pe cap de locuitor de cel puțin 22,5 SCPC. Majoritatea (27) dintre aceste regiuni au fost localizate în Germania, incluzând locurile doi, trei și patru cu cele mai ridicate cifre, care au fost înregistrate în Oberbayern, Stuttgart și Hamburg. În afară de Inner London - West, au existat alte șapte regiuni britanice, în special în sud-estul Angliei, o regiune din Scoția (North Eastern Scotland). Alte state membre ale UE cu mai multe regiuni din acest grup au fost Austria (cinci regiuni) Belgia (patru regiuni, grupate în jurul regiunii-capitală, dar fără a o include), Italia, Țările de Jos și Finlanda (două regiuni fiecare), precum și o regiune franceză și una suedeză. La fel ca în cazul informațiilor prezentate deja pentru PIB-ul pe cap de locuitor, una dintre cele mai frapante caracteristici evidențiate de harta 4 o reprezintă nivelul relativ ridicat al venitului primar pe cap de locuitor înregistrat în regiunile care includ orașe-capitală sau care se află în vecinătatea unor capitale.

La cealaltă extremă a intervalului, au existat 36 de regiuni de nivel NUTS 2 care au raportat venituri primare pe cap de locuitor sub 10 mii SCPC. Aceste regiuni au fost localizate, în principal, în Letonia (o regiune unică la acest nivel de detaliu), Grecia și statele membre ale UE din est, în special Bulgaria (toate cele șase regiuni), Croația (ambele regiuni), Ungaria (șase din șapte regiuni), România (șase din opt regiuni), Polonia (8 din 16 regiuni) și Slovacia (una din patru regiuni); la acestea s-a adăugat o regiune franceză.

Venitul disponibil

Figura 2 și harta 5 prezintă informații cu privire la veniturile disponibile ale gospodăriilor private, cu alte cuvinte, venitul „din buzunar” pe care oamenii îl pot cheltui sau economisi (odată ce au plătit impozitele și contribuțiile de asigurări sociale și după ce au beneficiat de prestații sociale). Cel mai mare venit disponibil pe cap de locuitor în 2013 a fost înregistrat în Inner London - West, la 37,9 mii SCPC; a se observa că nu sunt disponibile date pentru Luxemburg sau Malta. Celelalte 9 regiuni din top 10 se aflau toate în Germania, cel mai înalt nivel al venitului disponibil fiind înregistrat în regiunea bavareză Oberbayern (care include München).

Cel mai inalt nivel al venitului disponibil pe locuitor în Inner London - West a fost de 7,7 ori mai mare decât cel din regiunea franceză de peste mări, Mayotte (4,9 mii SCPC); ca atare, în cazul unei comparații cu același raport pentru veniturile primare (10,6 la 1), intervalul dintre cea mai mare și cea mai mică regiune s-a redus considerabil. Într-adevăr, venitul disponibil pe cap de locuitor din majoritatea regiunilor este, în general, mai mic decât cifra corespunzătoare pentru venitul primar pe cap de locuitor, ca urmare a intervenției statului (redistribuire). Acest lucru este valabil, în special, în regiunile care sunt caracterizate ca având persoane cu unele dintre cele mai mari venituri salariale (de multe ori regiunile-capitală), întrucât contribuțiile fiscale și de asigurări sociale cresc, de regulă, în funcție de venit.

Figura 2 arată că regiunile-capitală de multe ori au reprezentat cele mai înalte niveluri ale venitului disponibil, cu toate că această tendință a fost mai puțin evidentă în rândul unora dintre statele membre ale UE cu cele mai înalte niveluri de venit disponibil: în Belgia, Germania și Austria, venitul disponibil pe cap de locuitor pentru regiunea-capitalei a fost sub media națională. Regiunile-capitală din Spania, Italia, Ungaria și Finlanda au înregistrat venituri disponibile pe cap de locuitor peste mediile naționale corespunzătoare, cu toate că a existat cel puțin o altă regiune în fiecare dintre aceste țări care a înregistrat un nivel mai ridicat al venitului disponibil pe cap de locuitor.

În afară de regiunile-capitală, a existat o distribuție relativ uniformă a venitului disponibil în toate regiunile din majoritatea statelor membre ale UE

În afară de regiunile-capitală, distribuția venitului disponibil pe cap de locuitor s-a încadrat deseori într-un interval relativ îngust în toate regiunile din același stat membru al UE. Acest lucru a fost valabil mai ales în Danemarca, Suedia și Austria, care au prezentat distribuții destul de uniforme. În schimb, de asemenea cu excepția regiunilor-capitală, cele mai mari variații ale venitului disponibil pe cap de locuitor în funcție de regiuni ale aceluiași stat membru al UE au fost înregistrate în Italia, Franța și Spania; în Franța, acestea s-au datorat în mare parte valorilor relativ scăzute pentru unele dintre regiunile sale de peste mări, în timp ce în Italia și Spania diferențele au reflectat disparitățile nord-sud (cu niveluri mai ridicate ale venitului disponibil în regiunile nordice).

Cu toate că majoritatea regiunilor de nivel NUTS 2 au raportat un venit disponibil pe cap de locuitor mai mic decât venitul primar pe cap de locuitor, 46 de regiuni au beneficiat de prestații sociale și de alte transferuri, astfel încât venitul disponibil pe cap de locuitor a fost mai mare decât venitul primar. O astfel de situație a avut loc în 10 dintre cele 13 regiuni grecești, toate cele șase regiuni bulgare, cinci dintre cele opt regiuni ale României, cinci dintre cele șapte regiuni portugheze, patru dintre cele șapte regiuni din Ungaria, câte trei regiuni din Spania, Italia și Regatul Unit, două regiuni din Polonia și câte o regiune din Germania, Franța, Croația și Slovacia, precum și în Cipru (care este o regiune unică la acest nivel de detaliu).

Cele mai mari câștiguri din venitul disponibil s-au înregistrat în Germania, Polonia și Romania

Harta 5 prezintă variația venitului disponibil pe locuitor în regiunile de nivel NUTS 2 între 2008 și 2013; a se observa că datele pentru Spania se referă la modificarea în perioada 2010-2013 și că nu există nicio informație disponibilă pentru Croația, Luxemburg și Malta. Modelul cel mai vizibil pe hartă constă în câștigurile relativ ridicate realizate în ceea ce privește venituri disponibile pe teritoriul Germaniei, al Poloniei și al României, în perioada în cauză. Cea mai mare creștere a venitului disponibil în regiunile de nivel NUTS 2 pentru care sunt disponibile date s-a înregistrat în regiunea-capitală poloneză Mazowieckie și în regiunea de vest a României. Regiunile poloneze și românești, împreună cu regiunea-capitală din Slovacia au ocupat toate primele 10 locuri.

Venitul disponibil a scăzut cu mai mult de o mie SCPC în toate regiunile grecești

Cele mai mari contracții ale venitului disponibil s-au resimțit în statele membre ale UE cele mai afectate de criza financiară și economică: Au existat 38 de regiuni din UE-28 în care venitul disponibil pe cap de locuitor a scăzut cu mai mult de o mie SCPC în perioada 2008-2013 (prezentate cu nuanța cea mai deschisă de roșu pe harta 5). Toate cele 13 regiuni grecești s-au încadrat în acest grup și cele nouă regiuni cu cele mai mari scăderi din întreaga UE-28 au fost toate din Grecia, cu cea mai mare reducere unică în regiunea-capitală din Grecia (Attiki). În ceea ce privește alte țări, acest grup de 38 de regiuni a fost altfel compus din 11 regiuni din Italia, 10 din Regatul Unit și ambele regiuni irlandeze, precum și una dintre cele două regiuni slovene și Cipru (care este o regiune unică la acest nivel de detaliu).

Sursele și disponibilitatea datelor

SEC 2010

Sistemul european de conturi naționale și regionale (SEC) furnizează metodologia privind conturile naționale din UE. Versiunea actuală, SEC 2010, a fost adoptată în mai 2013 și a fost pusă în aplicare din septembrie 2014.

SEC 2010 furnizează o metodologie armonizată care ar trebui să fie utilizată pentru prezentarea conturilor naționale și regionale în UE. Sistemul garantează că statisticile economice privind economiile statelor membre ale UE sunt compilate într-un mod consecvent, comparabil, fiabil și la zi. Baza juridică pentru aceste statistici o reprezintă Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului privind Sistemul european de conturi naționale și regionale din Uniunea Europeană (nr. 549/2013).

Informații suplimentare privind trecerea de la SEC 95 la SEC 2010 sunt disponibile pe site-ul Eurostat.

NUTS

Datele prezentate în acest articol se bazează exclusiv pe versiunea 2013 a NUTS.

Acoperire

Statisticile derivate din conturile economice regionale sunt prezentate pe larg pentru regiunile de nivel NUTS 2. Datele pentru Elveția, Albania și Serbia sunt disponibile doar la nivel național. Cele mai recente statistici disponibile pentru regiunile din Norvegia se referă la anul 2013, deși datele naționale pentru anul 2014 sunt disponibile.

A se observa că nu pentru toate regiunile este disponibilă o serie cronologică completă: prin urmare, trebuie acordată o atenție specială atunci când se analizează hărți care prezintă evoluții în timp; sunt prevăzute note de subsol care specifică toate abaterile de la acoperirea standard.

Definițiile indicatorilor

Produsul intern brut (PIB) este o mărime de bază pentru măsurarea sănătății economiei generale a unei țări. Acesta este o măsură agregată a producției, egală cu suma dintre valoarea adăugată brută a unităților instituționale producătoare rezidente și toate impozitele pe produse din care se scade suma subvențiilor pe produse care nu s-au inclus în valoarea producției lor. Valoarea adăugată brută este diferența dintre producție și consumul intermediar.

PIB-ul pe cap de angajat este destinat să ofere o impresie generală asupra competitivității și productivității unei economii naționale/regionale. Acesta depinde, într-o oarecare măsură, de structura forței de muncă ocupate totale și poate, de exemplu, să fie redus de o trecere de la munca cu normă totală la cea cu normă parțială.

Valoarea adăugată brută la prețuri de bază este soldul contului de producție din cadrul conturilor naționale, definită ca diferența dintre valoarea producției la prețuri de bază și consumul intermediar evaluat la prețurile cumpărătorului. Prețul de bază reprezintă suma primită de producător de la cumpărător pentru o unitate de produs, excluzând impozitele pe produse și incluzând subvențiile pe produse. Valoarea adăugată brută poate fi defalcată pe activități: suma între valoarea adăugată brută evaluată la prețurile de bază generată de toate activitățile și impozitele pe respectivele produse din care se scad subvențiile pe produse dă PIB-ul.

Venitul primar al gospodăriilor private este cel generat direct de tranzacțiile de pe piață. Acesta include, în general, venituri obținute din prestarea de activități remunerate și din activități independente, precum și veniturile primite sub formă de dobânzi, dividende și chirii; dobânzile și chiriile plătibile sunt înregistrate ca elemente negative.

Venitul disponibil este derivat din veniturile primare, adunând toate prestațiile sociale și transferurile monetare (de la redistribuire de stat) și scăzând impozitele pe venit și avere, precum și contribuțiile sociale și transferurile similare; ca atare, acesta reflectă venitul „în buzunar”.

Context

Măsurarea dezvoltării economice

Dezvoltarea economică este exprimată, de regulă, sub forma PIB-ului, indicator care poate fi utilizat în context regional pentru a măsura activitatea și creșterea la nivel macroeconomic, precum și pentru a oferi o bază de comparație între regiuni. De asemenea, PIB-ul este un indicator important din perspectiva politicilor, fiind esențial în calcularea contribuției fiecărui stat membru la bugetul UE, în timp ce mediile pe trei ani ale PIB-ului sunt utilizate pentru a stabili regiunile care sunt eligibile pentru a beneficia de asistență din fondurile structurale ale UE.

PIB-ul pe cap de locuitor este considerat adesea un indicator indirect al standardului general de viață. Cu toate acestea, ca sursă unică de informații, acesta nu poate furniza informații pentru dezbaterile politice, întrucât PIB-ul nu ia în considerare elemente externe precum durabilitatea în ceea ce privește mediul sau incluziunea socială, considerate din ce în ce mai mult ca fiind factori determinanți ai calității vieții.

Mai multe inițiative internaționale au abordat acest aspect și, în august 2009, Comisia Europeană a adoptat o comunicare intitulată Dincolo de PIB: măsurarea progreselor într-o lume în schimbare (COM(2009) 433 final), care a enumerat o serie de acțiuni de îmbunătățire și de completare a măsurilor în domeniul PIB-ului. Aceasta a observat că este în mod evident necesară completarea PIB-ului cu statistici care să acopere, de asemenea, alte aspecte economice, sociale și de mediu de care depinde în mare măsură bunăstarea cetățenilor. Evoluțiile recente ale acestor indicatori complementari sunt prezentate detaliat într-un document de lucru al serviciilor Comisiei intitulat Progresul înregistrat cu privire la acțiunile din cadrul inițiativei „Dincolo de PIB” [SWD(2013) 303 final], în care este confirmat interesul public pentru măsuri mai vaste privind PIB-ul, inclusiv la nivel regional și local.

Politici economice

Disparitățile regionale pot fi cauzate de mai mulți factori, printre care: distanța geografică sau numărul redus al populației, schimbările sociale și economice sau moștenirea fostelor sisteme economice. Aceste inegalități se pot manifesta, printre altele, sub formă de privațiuni sociale, asistență medicală sau educație de slabă calitate, niveluri mai ridicate ale șomajului sau infrastructura inadecvată.

Politica regională a UE urmărește să sprijine agenda mai extinsă a Strategiei Europa 2020. Aceasta este destinată să promoveze solidaritatea și coeziunea, astfel încât fiecare regiune să își poată atinge întregul potențial, prin creșterea competitivității și a ocupării forței de muncă și prin aducerea standardelor de viață din regiunile mai sărace până la media UE cât mai repede posibil.

Politica de coeziune

Mai mult de o treime din bugetul UE este consacrat politicii de coeziune, care are ca scop eliminarea disparităților economice, sociale și teritoriale în întreaga UE, de exemplu prin sprijinirea restructurării domeniilor industriale aflate în declin sau a diversificării zonelor rurale. În acest sens, politica regională a UE urmărește să creeze regiuni mai competitive, stimulând creșterea economică și crearea de noi locuri de muncă. Politica regională a UE este o politică de investiții care sprijină crearea de locuri de muncă, competitivitatea, creșterea economică, îmbunătățirea calității vieții și dezvoltarea durabilă.

Pentru perioada 2014-2020, Orientarea politicii de coeziune a UE a fost schimbată cu obiectivul de a maximiza impactul asupra creșterii și locurilor de muncă. Pe parcursul acestei perioade, se vor investi în total 351 de miliarde EUR în regiunile UE. Investițiile vor continua în toate regiunile, dar au fost adoptate reforme politice care modifică nivelurile de sprijin în conformitate cu următoarele clasificări:

  • regiuni mai puțin dezvoltate (PIB < 75 % din media de la nivelul UE-27);
  • regiuni de tranziție (PIB între 75 % și 90 % din media de la nivelul UE-27); și
  • regiuni mai dezvoltate (PIB > 90 % din media de la nivelul UE-27).

Politica regională a UE urmărește să sprijine fiecare regiune în vederea atingerii potențialului maxim al acesteia, prin îmbunătățirea competitivității și ridicarea standardului de viață din cele mai sărace regiuni către media de la nivelul UE (convergență). Politica economică regională urmărește să stimuleze investițiile în regiuni prin îmbunătățirea accesibilității, furnizarea de servicii de calitate și protejarea mediului, încurajând astfel inovarea, spiritul antreprenorial și crearea de locuri de muncă și depășind în același timp inegalitățile care se pot manifesta sub formă de privațiuni sociale, condiții inadecvate de locuire, educație și asistență medicală, rata ridicată a șomajului și dotări inadecvate la nivelul infrastructurilor.

Impulsionarea ocupării forței de muncă, a creșterii economice și a investițiilor

În 2014, Comisia Europeană și-a impus ca prioritate maximă „impulsionarea ocupării forței de muncă, creșterii economice și investițiilor”. Aceasta este o nouă inițiativă majoră care va debloca investițiile publice și private prin plasarea accentului pe dezvoltarea infrastructurilor, cum ar fi rețelele de internet în bandă, rețelele de distribuție a electricității și infrastructura de transport. În comunicarea intitulată Un plan de investiții pentru Europa (COM(2014) 903 final), Comisia Europeană a subliniat rolul pe care ar trebui să îl aibă statele membre și autoritățile regionale pentru a obține un impact maxim de pe urma fondurilor structurale ale UE, prin valorificarea instrumentelor financiare sub formă de credite, capitaluri proprii și garanții. În ianuarie 2015, Comisia Europeană a adoptat o comunicare privind cea mai bună utilizare a flexibilității în cadrul normelor existente ale Pactului de stabilitate și de creștere (COM(2015) 12 final). Comunicarea menționată are drept scop consolidarea legăturii dintre investiții, reforme structurale și responsabilitatea fiscală.

A se vedea și

Informații suplimentare Eurostat

Vizualizare date

Publicații

Tabele principale

Conturi economice regionale — SEC2010 (t_nama_reg)

Bază de date

Conturi economice regionale — SEC2010 (reg_eco10)

Secțiune specială

Metodologie / Metadate

Date-sursă pentru grafice și hărți (MS Excel)

Legături externe