Statistics Explained

Archive:Producția și importurile de energie

Revision as of 18:26, 31 July 2013 by EXT-S-Allen (talk | contribs)
Date din august 2012. Cele mai recente date: Informații Eurostat suplimentare, Tabele principale și Bază de date.
Tabelul 1: Producția de energie, 2000 și 2010
(milioane de tone echivalent petrol) - Surse: Eurostat (ten00076), (ten00080), (ten00077), (ten00079), (ten00078) și (ten00081)
Graficul 1: Producția de energie primară, UE-27, 2010
(% din total, în tone echivalent petrol) - Surse: Eurostat (ten00080), (ten00077), (ten00079), (ten00078), (ten00081) și (ten00082)
Graficul 2: Evoluția producției de energie primară
(pe tipuri de combustibil), UE-27, 2000-2010
(2000=100, în tone de echivalent petrol) - Surse: Eurostat (ten00076), (ten00081), (ten00080), (ten00079), (ten00078) și (ten00077)
Tabelul 2: Importuri nete de energie primară, 2002-2010 - Surse: Eurostat (nrg_100a) și (tps00001)
Tabelul 3: Originea principală a importurilor de energie primară, UE-27, 2002-2010
(% de importuri din afara UE-27) - Surse: Eurostat (nrg_122a), (nrg_123a) și (nrg_124a)
Tabelul 4: Rata dependenței energetice, UE-27, 2000-2010
(% de importuri nete din consumul intern brut și depozite, în tone echivalent petrol) - Surse: Eurostat (nrg_100a), (nrg_101a), (nrg_102a) și (nrg_103a)
Graficul 3: Rata dependenței energetice - toate produsele, 2010
(% de importuri nete din consumul intern brut și depozite, în tone echivalent petrol) - Surse: Eurostat (tsdcc310) și (nrg_100a)

Dependența Uniunii Europene (UE) de importurile de energie, în special de petrol și, mai recent, de gaze naturale, reprezintă baza preocupărilor din sfera politicii energetice legate de securitatea aprovizionării cu energie. Prezentul articol se referă la producția de energie primară în UE și, dată fiind discrepanța dintre producție și consum, la dependența în creștere a UE de importurile de energie din țări care nu fac parte din UE. Într-adevăr, în 2010, peste jumătate (54,1 %) din consumul intern brut de energie al UE-27 a provenit din importuri.

Principalele rezultate statistice

Producția primară

Producția de energie primară din UE-27 a totalizat 830,9 milioane de tone echivalent petrol (tep) în 2010, marcând astfel prima relansare a producției începând din 2001, cu o creștere a volumului de energie primară cu 17,2 milioane tep față de 2009. Raportată la o perioadă mai lungă, producția de energie primară din UE-27 a fost cu 109,7 milioane tep mai mică în 2010 decât cu zece ani în urmă. Tendința generală de scădere a producției din UE-27 poate fi atribuită, cel puțin parțial, epuizării rezervelor de materii prime și/sau faptului că producătorii consideră nerentabilă exploatarea resurselor limitate.

Statul membru care a înregistrat cel mai ridicat nivel al producției de energie primară a fost Regatul Unit, care a deținut 17,8 % din totalul raportat de UE-27; aceasta a constituit o scădere considerabilă față de nivelul înregistrat cu zece ani în urmă (28,7 % din totalul pentru UE-27 în 2000). În rest, cei mai mari producători de energie primară au fost Franța (16,2 %) și Germania (15,8 %), urmate de Țările de Jos (8,4 %) și Polonia (8,1 %) – a se vedea tabelul 1. Regatul Unit a înregistrat de departe cea mai mare scădere a producției de energie primară, producția diminuându se cu 122,2 milioane tep în perioada 2000 2010; următoarea cea mai mare scădere a fost înregistrată în Polonia (11,9 milioane tep). Cele mai mari creșteri ale producției de energie primară în perioada 2000 2010 au fost înregistrate în Țările de Jos (12,4 milioane tep), Franța (5,0 milioane tep) și Suedia (3,1 milioane tep).

Producția de energie primară în UE-27 în 2010 a provenit din mai multe surse diferite de energie, cea mai importantă fiind energia nucleară (28,5 % din total); ponderea combustibililor nucleari a fost deosebit de ridicată în Belgia, Franța și Slovacia – unde a reprezentat peste jumătate din producția națională de energie primară. Aproximativ o cincime din producția totală de energie primară din UE-27 a provenit din surse regenerabile de energie (20,1 %), din combustibili solizi (19,6 %, în cea mai mare parte cărbune) și din gaze naturale (18,8 %), în timp ce țițeiul (11,7 %) a reprezentat restul până la valoarea totală (a se vedea graficul 1). Având în vedere cele de mai sus, în 2010, producția de energie primară din surse regenerabile de energie înregistrată în UE-27 a depășit pentru prima dată producția din gaze naturale și combustibili solizi, după ce, în 2006, depășise producția de țiței.

Creșterea producției primare din surse regenerabile de energie a depășit-o pe cea corespunzătoare tuturor celorlalte tipuri de energie, ritmul acesteia înregistrând o accelerare deosebită începând cu anul 2002 (a se vedea graficul 2). Într-adevăr, între 2002 și 2010, producția de energie din surse regenerabile a consemnat o creștere spectaculoasă (70,9 %). La polul opus, nivelurile producției pentru alte surse primare de energie au urmat, în general, o traiectorie descendentă între 2000 și 2010. Cele mai importante reduceri ale producției de energie primară s-au înregistrat la țiței (-43,6 %), gaze naturale (-24,9 %) și combustibili solizi (-23,5 %), cu o reducere mai modestă, de 3,0 %, la energia nucleară.

Importuri

Scăderea producției primare de cărbune superior, lignit, țiței, gaze naturale și, mai recent, de energie nucleară a condus la o situație în care UE devine tot mai dependentă de importurile de energie primară, pentru a satisface cererea. Importurile UE-27 de energie primară au depășit exporturile cu aproximativ 952,3 milioane tep în 2010. Cei mai mari importatori neți de energie primară au fost în general statele membre cu populația cea mai numeroasă, cu excepția Regatului Unit și a Poloniei (unde există în continuare rezerve autohtone de petrol/gaze naturale și cărbune). Din 2004, singurul exportator net de energie primară dintre statele membre ale UE a fost Danemarca (a se vedea tabelul 2).

Originea importurilor de energie ale UE-27 s­a schimbat într o anumită măsură în ultimii ani, întrucât Rusia și-a menținut poziția sa de furnizor principal de țiței și gaze naturale și a devenit principalul furnizor de cărbune superior (a se vedea tabelul 3). În 2010, aproximativ 34,5 % din importurile UE-27 de țiței au provenit din Rusia; aceasta a fost cea mai mare cotă înregistrată între 2002 și 2010, după ce fusese atinsă o valoare minimă temporară de 31,4 % în 2008. Rusia a devenit principalul furnizor de cărbune superior în 2006, surclasând Africa de Sud, după ce depășise Australia în 2004 și Columbia în 2002; ponderea importurilor de cărbune superior în UE-27 din Rusia a înregistrat o creștere de la 13,1 % în 2002 la 30,2 % în 2009, urmată de o ușoară scădere, la 27,1 % în 2010. În pofida acestei scăderi, Rusia a rămas sursa primară a importurilor de cărbune superior în UE în 2010, cota sa fiind mult superioară cotei înregistrate de Columbia (20,2 %), a doua ca mărime. În schimb, ponderea importurilor UE-27 de gaze naturale din Rusia a scăzut de la 45,1 % la 31,8 % între 2003 și 2010, în timp ce ponderea importurilor din Qatar a crescut de la sub 1 % la 8,6 %.

Securitatea aprovizionării UE cu energie primară poate fi amenințată în cazul în care o mare pondere a importurilor provine de la un număr relativ mic de parteneri. În 2010 aproape trei sferturi (74,4 %) din importurile de gaze naturale ale UE-27 au provenit din Rusia, Norvegia și Algeria, prin urmare a existat o diversificare a importurilor, având în vedere că în 2009 aceleași trei țări reprezentaseră 79,2 % din importurile de gaze naturale. O analiză similară arată că 58,5 % din importurile de țiței ale UE-27 au provenit din Rusia, Norvegia și Libia, în timp ce 64,3 % din importurile de cărbune superior au provenit din Rusia, Columbia și Statele Unite. Există indicii ale apariției unor noi țări partenere între 2002 și 2010, deși volumele importurilor provenite din acestea rămân relativ mici. Acesta a fost, în special, cazul importurilor de țiței din Kazahstan și Azerbaidjan sau al importurilor de gaze naturale din Qatar și Libia.

Dependența UE-27 de importurile de energie a crescut de la mai puțin de 40 % din consumul brut de energie în anii ’80 la 54,1 % în 2010 (a se vedea tabelul 4). Această ultimă cifră a constituit o a doua ușoară scădere a ratei dependenței, care înregistrase o valoare maximă de 56,3 % în 2008. Cele mai mari rate ale dependenței energetice în anul 2010 s-au înregistrat pentru țiței (85,2 %) și gaze naturale (62,4 %). Creșterea din ultimii zece ani (între 2000 și 2010) a ratei dependenței de țări terțe pentru furnizarea de combustibili solizi (29,2 %) și gaze naturale (27,6 %) a fost mai rapidă decât în cazul țițeiului (12,7 %), care se afla deja la un nivel ridicat. Din 2003, importurile nete de energie ale UE-27 au fost mai mari decât producția sa primară; cu alte cuvinte, mai mult de jumătate din consumul intern brut de energie al UE-27 a provenit din importurile nete.

Întrucât a fost un exportator net, Danemarca a fost singurul stat membru din UE-27 în 2010 care a înregistrat o valoare negativă a ratei dependenței (a se vedea graficul 3). Printre celelalte state membre, cele mai mici rate ale dependenței au fost înregistrate de Estonia, România, Republica Cehă și Regatul Unit (singurele țări, cu excepția Danemarcei, care au raportat rate de dependență mai mici de 30 %); în schimb, Cipru, Malta și Luxemburg au fost (aproape) complet dependente de importurile de energie primară.

Sursele și disponibilitatea datelor

Bunurile energetice extrase sau captate direct din resurse naturale sunt denumite surse de energie primară, în timp ce bunurile energetice care sunt produse din surse de energie primară în uzine de transformare sunt denumite produse derivate. Producția de energie primară cuprinde producția națională din sursele de energie primară și are loc atunci când resursele naturale sunt exploatate, de exemplu, în minele de cărbuni, câmpurile petrolifere, centralele hidroelectrice sau la producerea de biocombustibili. Ori de câte ori consumul depășește producția primară, deficitul trebuie să fie acoperit prin importuri de produse primare sau derivate.

Energia termică produsă într-un reactor ca rezultat al fisiunii nucleare este considerată producție primară de energie termonucleară, denumită și energie nucleară. Se calculează fie pe baza energiei termice produse efectiv, fie pe baza generării brute de electricitate raportate și a eficienței termice a centralei nucleare. Producția primară de cărbune și lignit constă în cantități de combustibili extrase sau produse, calculate după încheierea tuturor operațiunilor de eliminare a materiei inerte.

Transformarea energiei dintr-o formă în alta, cum ar fi generarea de electricitate sau de energie termică în cadrul centralelor termice sau producția de cocs din cuptoarele de cocs nu este considerată producție primară.

Importurile nete sunt calculate ca fiind cantitatea de importuri minus cantitatea echivalentă de exporturi. Importurile reprezintă toate intrările pe teritoriul național, cu excepția cantităților tranzitate (în special cele tranzitate prin conductele de gaze și țiței); în mod similar, exporturile cuprind toate cantitățile exportate de pe teritoriul național.

Context

Peste jumătate din energia UE-27 provine din țări din afara UE – iar această pondere a urmat, în general, o traiectorie ascendentă în ultimii zece ani. O mare parte din această energie provine din Rusia, ale cărei dispute cu țările de tranzit au amenințat să perturbe aprovizionarea în ultimii ani – de exemplu, între 6 și 20 ianuarie 2009, fluxurile de gaze din Rusia via Ucraina au fost întrerupte.

Comisia Europeană a adoptat a doua revizuire a strategiei sale în domeniul energiei (în limba engleză) în noiembrie 2008. Aceasta conține modalitățile prin care UE și-ar putea reduce dependența sa de energia importată, ameliorându-și astfel securitatea aprovizionării și reducându-și emisiile de gaze cu efecte de seră. Revizuirea a încurajat solidaritatea în domeniul energiei între statele membre, a propus un plan de acțiune pentru a asigura o aprovizionare durabilă cu energie și a adoptat un pachet de propuneri privind eficiența energetică menit să realizeze economii de energie în domenii cheie, precum clădirile și produsele consumatoare de energie.

Ca urmare a crizei ruso-ucrainene a gazelor din ianuarie 2009, cadrul legislativ privind securitatea aprovizionării a fost revizuit, iar în septembrie 2009 Consiliul Uniunii Europene a adoptat Directiva 2009/119/CE prin care se impune obligația ca statele membre să mențină un nivel minim de rezerve de țiței și/sau de produse petroliere. Aceste măsuri privind piețele de petrol și de gaze au fost concepute pentru a asigura adoptarea de către toate părțile a unor acțiuni eficiente de prevenire și de atenuare a consecințelor unor eventuale perturbări ale aprovizionării, creând în același timp mecanisme pentru a permite statelor membre să colaboreze eficient în orice situație în care ar exista perturbări majore ale aprovizionării cu petrol sau gaze; a fost înființat un mecanism de coordonare care să permită o reacție uniformă și imediată a statelor membre în cazuri de urgență.

Varietatea mare de surse de energie și diversitatea furnizorilor, a rutelor de transport și a mecanismelor de transport pot juca fiecare un rol important în asigurarea aprovizionării cu energie. Construirea de parteneriate fiabile cu furnizorii, cu țările de tranzit și cu cele consumatoare este considerată o modalitate de a reduce riscurile asociate dependenței energetice a UE, iar în septembrie 2011, Comisia Europeană a adoptat Comunicarea intitulată „Politica energetică a UE: angajarea în relații cu parteneri din afara frontierelor noastre” [COM(2011) 539 final].

În noiembrie 2010, Comisia Europeană a adoptat o inițiativă intitulată „Energia în 2020 – o strategie pentru o energie competitivă, durabilă și sigură” [COM(2010) 639 final] (în limba engleză). Această strategie definește prioritățile energetice pentru o perioadă de zece ani și stabilește acțiunile care trebuie întreprinse pentru a aborda o serie de provocări, inclusiv realizarea unei piețe cu prețuri competitive și aprovizionare sigură, facilitarea poziționării ca lider în materie de tehnologie și negocierea eficientă cu partenerii internaționali.

În aceeași lună, Comisia Europeană a adoptat o inițiativă intitulată „Priorități în domeniul infrastructurii energetice ante și post 2020 – Plan de realizare a unei rețele energetice europene integrate” [COM(2010) 677 final]. Aceasta definește coridoarele prioritare pentru UE pentru transportul de electricitate, de gaze și de petrol. Este propus, de asemenea, un set de instrumente pentru a facilita aplicarea în timp util a acestor infrastructuri prioritare.

Există o serie de inițiative în curs de derulare care vizează construirea de magistrale de gaze între Europa și vecinii ei estici și sudici. Acestea includ Nord Stream (între Rusia și UE via Marea Baltică), devenită operațională în noiembrie 2011, South Stream (între Rusia și UE via Marea Neagră), programată să fie finalizată până în 2015 și Nabucco (între regiunea Mării Caspice/Orientul Mijlociu și UE), programată a deveni operațională până în 2017.

Informatii suplimentare Eurostat

Publicații

Tabele principale

Energy Statistics - quantities (t_nrg_quant)
Total production of primary energy (ten00076)
Primary production of coal and lignite (ten00077)
Primary production of crude oil (ten00078)
Primary production of natural gas (ten00079)
Primary production of nuclear energy (ten00080)
Primary production of renewable energy (ten00081)
Renewable energy primary production: biomass, hydro, geothermal, wind and solar energy (ten00082)
Net imports of primary energy (ten00083)
Net imports of crude oil and petroleum products (ten00084)
Net imports of natural gas (ten00085)
Gross inland consumption of primary energy (ten00086)
Gross inland energy consumption, by fuel (tsdcc320)
Total gross electricity generation (ten00087)
Electricity generation by origin: hard coal (ten00088)
Electricity generation by origin: petroleum products (ten00089)
Electricity generation by origin: natural gas (ten00090)
Electricity generation by origin: nuclear (ten00091)
Electricity generation by origin: hydroelectricity (ten00092)
Electricity generation by origin: wind (ten00093)
Energy dependency (tsdcc310)
Combined heat and power generation (tsien030)
Share of biofuels in fuel consumption of transport (tsdcc340)

Bază de date

Energy Statistics - quantities (nrg_quant)
Energy Statistics - supply, transformation, consumption (nrg_10)
Energy statistics - imports (by country of origin) (nrg_12)
Energy Statistics - exports (by country of destination) (nrg_13)

Metodologie / Metadate

Date-sursă pentru tabele și grafice (MS Excel)

Linkuri externe

Vezi şi

Retrieved from "https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Archive:Producția_și_importurile_de_energie&oldid=144664"