Archive:Variația populației la nivel regional
This Statistics Explained article is outdated and has been archived - for recent articles on population see here.
- Date din martie 2011. Cele mai recente date: Informații suplimentare Eurostat, Tabele principale şi Bază de date.
Acest articol prezintă modelul regional actual al variațiilor populației din Uniunea Europeană (UE), rezultând din variația naturală a populației sau din migrație; în prezent, migrația este factorul cel mai important. Tendințele demografice au un impact puternic asupra societăților din UE şi generează provocări uriașe în toate domeniile de politici. Prin urmare, dispunerea de informații statistice detaliate este esențială pentru factorii de decizie şi pentru cetățeni deopotrivă.
Principalele rezultate statistice
,_by_NUTS_3_regions,_2008.PNG)
Mărimea și densitatea populației
La 1 ianuarie 2009, în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene locuiau 499,7 milioane de persoane. Densitatea populației la nivelul UE-27 în anul 2008 a fost estimată la 116 locuitori per km2.
Harta 1 prezintă densitatea populației în 2008. În general, NUTS cele 3 regiuni care includ capitala țării şi, în cele mai multe cazuri, regiunile din imediata vecinătate, sunt printre cele mai dens populate.
Regiunea NUTS 3 a Parisului a fost de departe cel mai dens populată (21 022 locuitori per km2), urmată de Inner London West (10 094) și Inner London East (9 049). Densitățile populației de peste 5 000 per km2 au fost constatate, în ordine descrescătoare, în următoarele regiuni NUTS 3: Hauts-de-Seine (Franța), București (România), Bruxelles-Capitale/Brussel-Hoofdstad (Belgia), Seine-Saint-Denis și Val-de-Marne (Franța), Melilla (Spania) și Basel-Stadt (Elveția).
Cel mai puțin dens populată regiune de nivel statistic 3 din teritoriul vizat în 2008 a fost Landsbyggd (Islanda) cu 1,2 locuitori per km2. În UE-27, cea mai puțin dens populată regiune NUTS 3 a fost Guyane (Franța) cu 2,7 locuitori per km2.
Variația populației în 2008
Variația populației într-un anumit an de referință este diferența dintre mărimea populației la data de 1 ianuarie a anului următor şi cea de la data de 1 ianuarie a anului de referință respectiv. Variațiile mărimii populației sunt rezultatul numărului de nașteri şi decese și al numărului de persoane care imigrează şi care emigrează. Prin urmare, variația populației constă din două componente: „variația naturală” (diferența dintre nou-născuții vii şi decese) și „migrația netă şi ajustarea statistică” (a se vedea Sursele şi disponibilitatea datelor).
Hărțile 2, 3 și 4 prezintă variația populației şi aceste două componente în 2008, pe regiuni NUTS 3. Pentru comparabilitate, variația populației şi cele două componente ale sale sunt prezentate ca rate brute per 1 000 locuitori, și anume relativ la mărimea populației medii a regiunii ( a se vedea Sursele şi disponibilitatea datelor).
Hărțile prezintă modul în care variația populației se modifică la nivelul regiunilor de la creștere la scădere (Harta 2) datorită variației naturale pozitive sau negative (harta 3) și migrației nete pozitive sau negative și ajustării statistice (harta 4).
Situația demografică actuală în UE-27 confirmă o tendință de creștere continuă, care a fost neîntreruptă din 1960. Populația UE-27 a crescut cu 4,1 per 1 000 de locuitori în 2008, datorită unei creșteri naturale (a se vedea Sursele şi disponibilitatea datelor) de 1,2 per 1 000 de locuitori și migrației nete[1] de 2,9 per 1 000 de locuitori. Cu toate că populația din UE-27 în totalitate a crescut în 2008, această variație a populației a fost distribuită neuniform între statele membre. În 2008, populația a crescut în 20 de state membre ale UE și a scăzut în celelalte șapte.
Scăderea populației a fost constatată în cele mai multe regiuni NUTS 3 de nord-est și est și într-o parte a regiunilor de sud-est. Țările cu regiunile cel mai afectate de această tendință, în 2008, au fost Bulgaria, Germania, Ungaria, România, Polonia, Estonia, Letonia, Lituania și Croația, în care populația a scăzut în cele mai multe dintre regiunile lor NUTS 3 și a depășit creșterea populației observată în celelalte regiuni ale lor. Scăderea populației a fost evidentă și în părțile nordice ale Suediei, în regiunea finlandeză Itä-Suomi, în multe regiuni din Grecia și Portugalia și în câteva regiuni din Turcia. Pe de altă parte, populația a crescut în Cipru, Luxemburg și Malta, precum și în Muntenegru, fosta Republică iugoslavă a Macedoniei și, într-o măsură mai mare, în Turcia.
În aproape toate regiunile de vest și de sud-vest ale UE, populația a crescut în cursul anului 2008. Acest fapt este în mod deosebit evident în Irlanda și în aproape fiecare regiune a Regatului Unit, în Italia, Spania, Franța, inclusiv în departamentele franceze de peste mări și în insulele spaniole și portugheze din Oceanul Atlantic. Variații pozitive ale populației au fost înregistrate și în Austria, Elveția, Belgia, Luxemburg și Țările de Jos.
Imaginea din harta 2 poate fi privită mai în detaliu prin analizarea celor două componente ale variației populației, adică variația naturală și migrația netă[2].
Harta 3 arată că în 2008, în multe regiuni din UE, mai multe persoane au murit decât s-au născut. Variația naturală negativă a populației care a rezultat este larg răspândită și afectează aproape jumătate din regiunile UE. O variație naturală pozitivă a populației poate fi identificată în toată Irlanda, în părțile centrale ale Regatului Unit, în majoritatea regiunilor din Franța, Belgia, Luxemburg, Țările de Jos, Elveția, Islanda, Liechtenstein și Danemarca și în majoritatea regiunilor din Norvegia. În toate aceste regiuni, în 2008, au existat mai mulți nou-născuți vii decât decese.
Numărul de decese a depășit numărul nașterilor în cele mai multe regiuni din Germania, Ungaria, Croația, România și Bulgaria, precum și în statele membre baltice, în nord și în Grecia și Italia, în sud. Alte țări au avut o situație generală mai echilibrată.
Un motiv important pentru încetinirea creșterii naturale a populației este acela că locuitorii UE au mai puțini copii decât în trecut. La nivel agregat, în cele 27 de țări care formează UE astăzi, rata fertilității totale a scăzut de la aproximativ 2,5 nou-născuți vii per femeie la începutul anilor 1960, până la 1,6 în perioada 2006–08. (Pentru definiția ratei totale a fertilității, (a se vedea Sursele şi disponibilitatea datelor)).
La nivel național, în perioada 2006–08, s-a constatat o rată totală a fertilității mai mică de 1,5 copii per femeie în 17 dintre cele 27 de state membre. În părțile dezvoltate ale lumii de astăzi, o rată a fertilității totale de aproximativ 2,1 nou-născuți vii per femeie este considerată a fi rata de înlocuire, adică nivelul la care populația ar rămâne stabilă pe termen lung în cazul în care nu ar exista imigrație sau emigrație. Între 2006 și 2008, practic toată UE, AELS și țările candidate, cu excepția Turciei și Islandei, erau încă mult sub această rată de înlocuire.
Harta 5 prezintă variația ratei de fertilitate totale pe regiuni NUTS 2. Printre cele 317 de regiuni NUTS 2 vizate în prezenta analiză, în perioada 2006–08 rata totală a fertilității a variat, în medie, de la un copil per femeie în Asturias, în Spania, la 3,7 copii în departamentul francez de peste mări Guyane.
Speranța de viață la naștere a crescut cu aproximativ 10 ani în ultimii 50 de ani, datorită îmbunătățirii condițiilor socio-economice și de mediu, precum și tratamentelor și asistenței medicale mai bune.
Hărțile 6 și 7 prezintă o imagine a speranței de viață la naștere medii pentru sexul masculin și cel feminin în perioada 2006–08 pentru regiunile NUTS 2. Cele două hărți sunt direct comparabile datorită modelelor de culori comune utilizate pentru a clasifica speranța de viață pentru sexul masculin și cel feminin.
În toate regiunile, femeile trăiesc mai mult decât bărbații. La nivel UE-27, speranța de viață la naștere a fost în medie de 82,2 ani pentru femei și de 76,1 ani pentru bărbați, ceea ce reprezintă o diferență între sexe de 6,1 ani.
Datele regionale au relevat diferențe semnificative între valorile cele mai mici și cele mai mari pentru femei și bărbați. Valorile cele mai mici au fost de 76 de ani pentru femei (regiunile vestice și nord-vestice ale României și regiunile Yugoiztochen și Severozapaden din Bulgaria) și de 65,5 ani pentru bărbați (Lituania). Cele mai mari valori ale speranței de viață la naștere au fost de 86 ani pentru femei și de 80,2 ani pentru bărbați, ambele înregistrate în regiunea Ticino din Elveția.
Harta 6 arată că speranța de viață la naștere pentru bărbați este mai mică sau egală cu 74 de ani în special în partea de est a UE-27, incluzând toate regiunile din statele baltice, Polonia, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria, fosta Republică iugoslavă a Macedoniei și Muntenegru și câteva regiuni din Republica Cehă, Portugalia și Croația, în timp ce valori mai mari de 80 de ani au fost observate în Åland (Finlanda) și Ticino (Elveția). Harta 7 prezintă distribuția regională a speranței de viață la naștere pentru femei, cu valori mai mici sau egale de 78 de ani în principal în partea de est a Europei, incluzând toate regiunile din Letonia, Lituania, România, Bulgaria, fosta Republică iugoslavă a Macedoniei și Muntenegru, precum și în cele mai multe regiuni din Ungaria. Valori mai mari de 84 de ani au fost constatate într-un număr mare de regiuni din Spania, Franța și Italia, în regiunea Salzburg din Austria și în Elveția și Liechtenstein.
Cel mai mic decalaj între femei și bărbați a fost de 3,4 ani în regiunea Åland din Finlanda, în timp ce cel mai mare a fost de 11,8 ani în Lituania.
Al treilea factor determinant al variației populației (după fertilitate și mortalitate) este migrația netă. Întrucât numeroase țări din UE se situează în prezent într-un punct al evoluției demografice în care variația naturală a populației este aproape de a fi echilibrată sau negativă, migrația netă devine tot mai importantă pentru menținerea mărimii populației. În plus, migrația contribuie indirect la creșterea naturală, având în vedere faptul că migranții au copii. De asemenea, migranții sunt, de obicei, mai tineri și nu au atins încă vârsta la care probabilitatea de a deceda este mai mare.
Harta 4 prezintă migrația netă (inclusiv ajustarea statistică) în 2008 pe regiuni NUTS 3 pentru întreaga UE-27, AELS și țările candidate.
În unele regiuni ale UE-27, variația naturală negativă a fost compensată de migrația netă pozitivă. Acest fenomen este cel mai izbitor în regiunile Kerkyra și Ioannina din Grecia, în regiunile nordice și centrale ale Italiei și în Pest (Ungaria), Pieriga (Letonia), La Palma (Spania), Wiener Umland/Nordteil (Austria) și Landes (Franța). Situația opusă, în care variația naturală pozitivă este anihilată de migrația netă negativă, este mult mai rară, dar este observabilă în regiunile Miasto Poznań și Miasto Kraków ale Poloniei, în regiunile Osttirol și Lungau ale Austriei, în regiunea Ardennes din Franța și în regiunile Würzburg Landkreis și Mainz Kreisfreie Stadt din Germania.
Patru regiuni transfrontaliere în cazul cărora mai multe persoane au plecat decât au sosit (migrație netă negativă) pot fi identificate pe Harta 4:
- țările nordice, care cuprind Islanda, regiunile nordice ale Norvegiei și Suediei, precum și regiunile estice și vestice ale Finlandei;
- Europa nord-vestică și centrală, cuprinzând câteva regiuni din Irlanda, Regatul Unit, Țările de Jos, cele mai multe regiuni din Germania, regiunile nord-estice ale Franței și regiunile sudice ale Austriei;
- Europa de Est, care cuprinde cele mai multe regiuni din Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria și fosta Republică iugoslavă a Macedoniei;
- Europa de Sud, cuprinzând cele mai multe regiuni din Portugalia, câteva regiuni din Spania, Italia de sud, Grecia și câteva regiuni din Croația.
Migrația netă negativă a fost observată și în Guadelupa și Martinica, dintre departamentele franceze de peste mări.
Există regiuni în care cele două componente ale variației populației (variația naturală și migrația netă) au evoluat ambele în aceeași direcție.
În Luxemburg, Malta, Cipru, Liechtenstein și Muntenegru și în cele mai multe regiuni din Irlanda, Belgia, Țările de Jos, Spania, Slovenia și Norvegia, o variație naturală pozitivă a fost însoțită de migrație netă pozitivă, determinând astfel o creștere cumulată a populațiilor lor.
Invers, într-un număr mare de regiuni NUTS 3 din Germania, Letonia, Lituania, Polonia, Ungaria, România, Bulgaria, Croația și fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, ambele componente ale variației populației au evoluat în direcție negativă. Această scădere cumulată a condus la o pierdere marcată de populație în 2008.
Analiza migrației nete în regiunile NUTS 3 care includ capitala țării [3] a constatat următoarele.
Douăzeci și patru de regiuni au înregistrat o creștere a populației lor, datorită variației naturale pozitive combinată cu o puternică migrație netă pozitivă. Această tendință este cea mai evidentă în regiunile-capitală ale țărilor nordice (Oslo în Norvegia, Höfudborgarsvædi în Islanda, Stockholms län în Suedia, Byen København în Danemarca și Uusimaa în Finlanda), în Europa centrală (Luxemburg, Arr. de Bruxelles-Capitale/Arr. van Brussel-Hoofdstad în Belgia, Osrednjeslovenska în Slovenia și Hlavní mesto Praha în Republica Cehă) și în regiunea Madrid din Spania.
În patru regiuni, variația naturală negativă a fost compensată de migrația netă pozitivă, mai exact în Budapest (Ungaria), Sofia (stolitsa) (Bulgaria), București (România) și Vilniaus apskritis (Lituania).
Cinci regiuni au înregistrat o variație pozitivă a populației, în pofida migrației nete negative, mai exact Inner London și Outer London (Regatul Unit), Dublin (Irlanda), Paris (Franța) și Grande Lisboa (Portugalia).
Regiunea Riga din Letonia a înregistrat o scădere cumulată cauzată de o variație naturală negativă amplificată de migrație netă negativă.
Îmbătrânirea demografică: situația actuală
O creștere semnificativă și continuă a speranței de viață la naștere, în combinație cu rate mici ale fertilității și acumularea pensionărilor membrilor generației „baby-boom” de după cel de-al doilea război mondial au dus la o populație în curs de îmbătrânire. Raportul de dependență al vârstnicilor indică relația dintre populația în vârstă de muncă și persoanele vârstnice.
Harta 8 prezintă raportul de dependență al vârstnicilor calculat pentru regiunile NUTS 2 pentru UE, AELS și țările candidate. La nivelul UE-27, totalul populației cu vârsta de 65 de ani sau mai mult ca proporție din populația în vârstă de muncă a fost de 25,6 %. Cu alte cuvinte, în medie, 100 de persoane în vârstă de muncă susțineau 26 de persoane cu vârsta de 65 de ani sau mai mare. La începutul anului 2009, raportul de dependență al vârstnicilor a fost situat între 5,4 % în regiunea Van din Turcia și 43,3 % în Liguria, Italia.
Rapoarte de dependență ale vârstnicilor mai mari decât 30 % au fost constatate în 68 de regiuni, în principal în:
- țările nordice, în regiuni din Suedia și Finlanda;
- nord-vestul, centrul și estul Europei, cuprinzând regiuni din Regatul Unit, Belgia, Germania și Bulgaria;
- țări mediteraneene, incluzând regiuni din Franța, Spania, Portugalia, Italia și Grecia.
Concluzie
Acest capitol evidențiază caracteristici selectate ale tendințelor populației regionale din cele 27 de state membre ale UE, din AELS și din țările candidate, în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2006 și 1 ianuarie 2009. În măsura în care a fost posibil, au fost identificate grupuri de regiuni afectate de aceleași fenomene care depășesc granițele naționale.
Deși este evidentă o scădere a populației în mai multe regiuni, populația totală a UE-27 a crescut totuși cu aproximativ 2 milioane de persoane în fiecare an în cursul perioadei examinate. Principalul factor determinant al creșterii populației este migrația netă, care a contrabalansat variația naturală negativă a populației din multe regiuni.
Este posibil ca impactul variațiilor demografice în UE să aibă o semnificația majoră în deceniile următoare. Ratele nașterii constant mici și creșterea speranței de viață la naștere marchează trecerea la o populație mult mai în vârstă, situație deja evidentă în mai multe regiuni.
Sursele şi disponibilitatea datelor
Surse: Eurostat – statisticile referitoare la populație.
Pentru mai multe informații, vă rugăm să consultați site-ul internet al Eurostat secțiunea dedicată populației.
Context
Tendințele demografice au un impact puternic asupra societăților din Uniunea Europeană. Nivelurile constant mici ale fertilității, combinate cu creșterea longevității şi cu faptul că generația „baby-boom” ajunge la vârsta de pensionare determină îmbătrânirea populației UE. Numărul de persoane în vârstă de muncă este în scădere, în timp ce numărul persoanelor vârstnice este în creștere.
Schimbările sociale și economice asociate cu îmbătrânirea populației ar putea avea implicații semnificative pentru UE, atât la nivel național, cât și regional. Ele afectează o gamă largă de domenii, având impact asupra populației de vârstă școlară, asistenței medicale, participării la forța de muncă, protecției sociale, problemelor din sfera securității sociale și finanțelor publice, printre altele.
Informații suplimentare Eurostat
Publicații
- Eurostat regional yearbook 2011, capitolul 1
- European Regional and Urban Statistics - Reference guide 2008 (disponibile în engleză, franceză și germană)
Tabele principale
- Regional statistics (t_reg), vedi:
- Regional demographic statistics (t_reg_dem)
- Total average population, by NUTS 2 regions (tgs00001)
- Population density, by NUTS 2 regions (tgs00024)
Bază de date
- Regional statistics (reg), vedi:
- Regional demographic statistics (reg_dem)
- Population and area (reg_dempoar)
- Population at 1st January by sex and age from 1990 onwards (demo_r_d2jan)
- Population at 1st January by sex and age (source: OECD) - in persons (demo_r_d2janoecd)
- Annual average population by sex (demo_r_d3avg)
- Area of the regions (demo_r_d3area)
- Area of the regions (source: OECD) (demo_r_d2aroecd)
- Population density (demo_r_d3dens)
- Population density (source: OECD) (demo_r_d2deoecd)
- Population by sex and age groups on 1 January - NUTS level 3 regions (demo_r_pjanaggr3)
- Demographic balance and crude rates - NUTS level 2 and 3 regions (demo_r_gind3)
- Population and area (reg_dempoar)
- Population change (reg_dempch)
- Births and deaths (demo_r_d3natmo)
- Births by age of the mother (demo_r_d2natag)
- Deaths by sex and age (demo_r_d2morag)
- Infant mortality (demo_r_d2infmo)
- Fertility rates by age - NUTS level 2 regions (demo_r_frate2)
- Population change (reg_dempch)
