Termenul „praf” nu are o semnificație științifică exactă, acesta fiind de obicei definit ca substanța solidă care a fost pulverizată sau descompusă în particule fine. Dimensiunea particulelor este la fel de importantă ca natura prafului pentru a putea stabili dacă acesta este periculos. În general, cele mai periculoase tipuri de praf sunt cele care conțin particule foarte mici, invizibile cu ochiul liber, astfel cum se întâmplă în cazul pulberilor fine. Aceste tipuri de particule sunt, în același timp, suficient de mici pentru a fi inhalate și suficient de mari pentru a rămâne blocate în țesutul pulmonar, fără a mai fi expirate. Cu toate acestea, anumite substanțe (de exemplu, azbestul) produc pulberi foarte aspre cu particule mari, care pot fi, de asemenea, periculoase.

Atenție: Substanțele pot produce praf cu particule de diferite dimensiuni. Doar pentru că puteți vedea numai particulele mari sau granulele de praf nu înseamnă că cele mai mici nu sunt, de asemenea, prezente.



1. Câte tipuri de praf există?

Nanomateriale: Numeroase procese moderne utilizează nanomateriale. Acestea sunt în special periculoase întrucât pot fi absorbite direct de sistemul circulator prin piele și membranele pulmonare în caz de inhalare. Acestea trebuie considerate ca fiind periculoase pentru sănătate indiferent de materialul din care sunt fabricate. Echipamentul normal de protecție nu va oferi o protecție corespunzătoare. Înainte de a deschide sau de a încerca să eșantionați astfel de produse trebuie să contactați laboratorul cu care colaborați.

Pulberi toxice: Acestea sunt în general produse în momentul în care lucrați cu substanțe toxice (de exemplu, plumb, mercur, crom etc.). În caz de inhalare, acestea vă pot afecta plămânii sau pot fi absorbite de sistemul dumneavoastră circulator, fiind distribuite în întregul organism.

Noxe: Acestea pot fi generate prin manipularea de produse, cum ar fi:
Aceste tipuri de praf sunt în general doar iritante, însă în formă concentrată pot fi periculoase pentru sănătatea umană. Praful din lemn de esență tare este cancerigen (a se vedea secțiunea 7).

În anumite zone, puteți întâlni la locul de muncă (de exemplu, într-un depozit oficial) praf de canabis. Acest tip de praf nu este considerat a fi în special periculos întrucât nu este absorbit cu ușurință de organism, fiind prezent în general în concentrații reduse.

Pulberi inflamabile: Pulberile inflamabile sunt purtate prin aer sub formă de nori și se pot aprinde ușor, provocând un incendiu spontan sau o explozie. Acestea pot fi aprinse de o scânteie, o flacără deschisă sau dacă ating o suprafață fierbinte. În cazul în care pulberile inflamabile se aprind, acestea pot provoca flăcări sau un foc înăbușit cu mult după ce sursa de incendiu a fost înlăturată. În urma exploziei, pulberile inflamabile se pot răspândi pe o suprafață extinsă, sporind riscul de producere a unui incendiu grav.

Este foarte improbabil să întâlniți pulberi inflamabile la locul de muncă.



2. Unde pot fi întâlnite?

Puteți întâlni noxe aproape oriunde. Unele dintre cele mai cunoscute sunt:
De asemenea, puteți întâlni pulberi toxice sau inflamabile în concentrații periculoase în locurile de descărcare, încărcare sau mutare a mărfurilor în vrac (de exemplu, cereale, minereuri metalifere, cărbune etc.).



3. Ce daune pot provoca?

În general, pulberile afectează plămânii și sistemul respirator, însă anumite tipuri de pulberi pot provoca cancer. Principalele boli asociate cu inhalarea de pulberi periculoase sunt:

Pneumoconioză benignă. O boală cauzată de inhalarea de pulberi aparent nepericuloase, care sunt depozitate în plămâni într-o cantitate vizibilă cu ajutorul razelor X. Aceste pulberi nu afectează țesutul pulmonar, prin urmare, boala nu provoacă invaliditate. Această stare este cel mai adesea asociată cu pulberea de metale, cum ar fi fierul și cositorul.

Pneumoconioză. Denumire colectivă pentru un grup de boli pulmonare cronice cauzate de inhalarea de anumite pulberi minerale. Termenul include un număr de boli denumite în funcție de pulberea care le-a provocat. Cele mai cunoscute sunt:
Pneumonită. Inflamarea țesutului pulmonar sau bronșita cauzată în principal de inhalarea anumitor pulberi de metal. Simptomele sunt similare pneumoniei, însă nivelul de gravitate diferă în funcție de metalul inhalat. Cele mai des întâlnite cauze sunt inhalarea de pulberi de cadmiu și beriliu.

Mezoteliomă pleurală. O tumoare pulmonară cauzată în principal de expunerea la azbest (a se vedea azbest).

Cancer pulmonar. Acesta poate rezulta, de asemenea, în urma expunerii la azbest (a se vedea azbest).



4. Cum pot fi reduse riscurile?

Pentru majoritatea tipurilor de pulberi, inclusiv noxele, regulamentele privind sănătatea și securitatea au prevăzut limite de expunere. Trebuie să consultați orientările naționale și legislația UE.

Cu toate acestea, întrucât în majoritatea cazurilor veți avea probabil un control redus asupra sursei de praf, trebuie să luați toate măsurile de precauție necesare pentru reducerea riscurilor. Ar trebui:
Atenție: Puteți rămâne într-o zonă cu pulberi numai perioada de timp minimă necesară pentru a efectua sarcina cu care ați fost însărcinat, chiar dacă purtați un echipament de protecție a respirației.



Orientările din prezenta secțiune servesc drept atenționare cu caracter general privind riscurile care pot fi întâlnite pe parcursul procedurii de examinare și de eșantionare, precum și echipamentele de protecție pe care ar trebui să le utilizați și măsurile de securitate pe care ar trebui să le adoptați.
Pentru informații suplimentare trebuie să consultați legislația și orientările administrației naționale.


Revizuiri
Versiune Dată Modificări
1.0 12.10.2012 Prima versiune