Azbest
Sănătate și securitate

Azbestul este un mineral natural ale cărui fibre pot fi separate în fire subțiri și durabile. Acesta este utilizat pe scară largă în multe industrii, deoarece fibrele sale sunt izolatoare excelente (sunt rezistente la căldură, la incendii și la produse chimice și nu conduc electricitatea). Este adesea folosit pentru a consolida cimentul și alte materiale.

Cu toate acestea, este o substanță deosebit de periculoasă [clasificată ca fiind cancerigenă de categoria 1A în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 privind clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor chimice]. În cazul în care produsele care conțin azbest sunt deteriorate, fibrele de mici dimensiuni pot fi inhalate, conducând în timp la boli precum azbestoza, mezoteliomul și alte forme de cancer.

Există mai multe tipuri de azbest:

• actinolit;
• amozit (azbestul „brun”);
• antofilit;
• crizotil (azbestul „alb”);
• crocidolit (azbestul „albastru”);
• tremolit.

Crocidolitul și amozitul sunt cele mai periculoase două forme de azbest, prezentând cele mai ridicate riscuri la adresa sănătății umane în caz de inhalare a fibrelor. Crocidolitul a început să fie eliminat treptat începând cu 1970. Cu toate acestea, construcțiile mai vechi pot conține crocidolit.

Atenție: azbestul nu este dăunător dacă rămâne neperturbat. Acesta este periculos numai dacă este tăiat, forat sau deteriorat într-un anumit mod.

Azbestul poate fi întâlnit în continuare în anumite clădiri sub formă de strat izolator, însă acesta a fost utilizat, de asemenea, în garniturile de frână, țevile și cazanele izolate (de exemplu, la bordul navelor). Acesta poate fi prezent în continuare în anumite clădiri mai vechi, fiind însă îndepărtat în momentul efectuării de renovări. În general, azbestul este utilizat cât mai puțin posibil, întrucât sunt disponibile alternative mai puțin periculoase. Acesta poate fi în continuare prezent în anumite clădiri mai vechi în care lucrați sau pe care le vizitați, cum ar fi distileriile, precum și la bordul anumitor nave, în special în țările care nu fac parte din UE.

Azbestul este periculos numai dacă este fragmentat și dacă fibrele se află în suspensie în aer, cum ar fi pulberea de azbest. În cazul în care fibrele respective sunt inhalate, acestea pot provoca daune grave. Cu toate acestea, daunele în cauză sunt rar întâlnite la persoanele care nu sunt expuse la cantități ridicate de azbest. Sunt în principal afectate persoanele care lucrează sau care obișnuiau să lucreze în mod regulat cu azbest.

• Azbestoza este o afecțiune pulmonară ireversibilă care provoacă dificultăți de respirație grave. Aceasta se poate dezvolta în continuare chiar și după ce expunerea la azbest a încetat.
• Cancerul pulmonar. Persoanele care lucrează în mod regulat cu azbest sunt expuse la un risc mai ridicat de a dezvolta cancer pulmonar. A se vedea, de asemenea, agenții cancerigeni.
• Mezoteliomul este o formă incurabilă de cancer al peretelui interior al pieptului sau al peretelui abdominal. Incidența acestuia în rândul populației este foarte scăzută, însă persoanele care lucrează cu azbest sunt expuse la un risc mai ridicat de a dezvolta această afecțiune.

Bolile provocate de azbest se dezvoltă pe parcursul unei perioade de timp îndelungate. Simptomele azbestozei pot apărea în decursul a 10 până la 20 de ani, iar semnele de cancer legat de azbest se pot manifesta după o perioadă de până la 40 de ani.

Depinde. Factorul esențial este dimensiunea fibrelor, care trebuie să fie suficient de mici pentru a putea fi inhalate, dar și prea mari pentru a putea fi expirate. Din acest motiv fibrele de crocidolit și de amozit sunt în general cele mai periculoase. Fibrele periculoase sunt definite în Directiva 2009/148/CE, însă este mai sigur să se presupună că toate fibrele de azbest sunt periculoase! Dar ele sunt periculoase numai dacă le inhalați – nu există dovezi ale unei boli cauzate de surse de apă contaminate cu azbest.

Directiva 1999/77/CE interzice toate utilizările azbestului începând cu 1 ianuarie 2005. În plus, Directiva 2003/18/CE interzice extracția de azbest, precum și fabricarea și prelucrarea produselor din azbest.

Cu toate acestea, cea mai importantă problemă este expunerea la azbest pe parcursul activităților de îndepărtare, demolare, reparare și întreținere.

Directiva 2009/148/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă controlează în mod riguros expunerea la azbestul de toate tipurile, în toate formele sale.

În temeiul articolului 8, angajatorii trebuie să se asigure că niciun lucrător nu este expus la o concentrație de azbest în suspensie în aer de peste 0,1 fibre pe cm³, măsurată în raport cu o medie ponderată în timp pe o perioadă de 8 ore (TWA). Orice activitate care implică azbestul în mod direct trebuie notificată autorității naționale responsabile.

De asemenea, trebuie să consultați legislația națională din țara dumneavoastră.

În cazul în care sunteți obligat să lucrați în zone pe care le suspectați că ar conține pulberi de azbest, trebuie:

• să aveți grijă să nu perturbați azbestul;
• să lucrați doar pentru perioade scurte de timp; precum și
• să purtați echipamentul corespunzător de protecție a respirației.

În cazul în care trebuie să mutați azbest, această activitate trebuie să fie efectuată de către un contractant autorizat. Este strict interzis să mutați azbestul pe cont propriu. Orice articole de îmbrăcăminte etc. care au fost contaminate cu pulberi de azbest sau pe care le suspectați a fi contaminate cu pulberi de azbest trebuie introduse în pungi de plastic etichetate după utilizare. Administrația dumneavoastră trebuie să trimită articolele respective la spălătorie. Numai spălătoriile specializate pot curăța articolele de îmbrăcăminte contaminate cu azbest.

Atenție: este întotdeauna mai bine să se evite riscurile; prin urmare, în cazul în care sunteți la curent cu existența unor surse de azbest, păstrați distanța.

Trebuie să consultați procedurile naționale. Cu toate acestea, se recomandă ca un contractant de azbest să testeze mediul din zona suspectată de contaminare. În cazul în care există o concentrație de azbest de peste 0,1 fibre pe mililitru de aer respirabil, măsurată în raport cu o medie ponderată în timp pe o perioadă de patru ore consecutive (și anume, jumătate din nivelul maxim permis în temeiul legislației), sunt necesare măsuri de urgență. Trebuie să consultați orientările locale pentru raportarea expunerii și orice acțiuni de monitorizare, care pot include păstrarea de evidențe pentru perioade îndelungate (de până la 40 de ani) și controale medicale periodice la fiecare doi ani.