Statistici privind ocuparea forței de muncă

Date din septembrie 2011. Cele mai recente date: Informatii suplimentare de Eurostat, Tabele principale şi Baza de date.

Acest articol prezintă statistici recente privind ocuparea forței de muncă în Uniunea Europeană (UE), inclusiv un studiu bazat pe dimensiuni socio-economice importante: statisticile privind ocuparea forței de muncă indică diferențe semnificative în funcție de sex, vârstă și nivelul de studii atins; de asemenea, există diferențe considerabile între statele membre ale UE și între regiunile din statele membre respective.

Graficul 1: Rata ocupării forței de muncă, grupul de vârstă cuprins între 15 și 64 de ani, 2010
(%)
Sursa: Eurostat (lfsi_emp_a)

Graficul 2: Dispersia ratelor regionale de ocupare a forței de muncă, 2005 și 2010 (1)
(coeficient de variație a ratelor de ocupare a forței de muncă (pentru grupa de vârstă 15 – 64 de ani) pe regiuni (NUTS nivel 2))
Sursa: Eurostat (tsisc050)

Graficul 3: Ratele ocupării forței de muncă în funcție de sexul persoanelor, 2010 (1)
(%)
Sursa: Eurostat (lfsi_emp_a)

Tabelul 1: Rata ocupării forței de muncă, grupul de vârstă cuprins între 15 și 64 de ani, 2000-2010
(%)
Sursa: Eurostat (lfsi_emp_a)

Tabelul 2: Rata ocupării forței de muncă pentru anumite grupuri de populație, 2000-2010,
(%)
Sursa: Eurostat (lfsi_emp_a)

Tabelul 3: Rata ocupării forței de muncă în funcție de cel mai înalt nivel de educație, grupul de vârstă cuprins între 25 și 64 de ani, 2010
(%)
Sursa: Eurostat (lfsa_ergaed)

Graficul 4: Ratele ocupării forței de muncă în funcție de grupa de vârstă, 2010 (1)
(%)
Sursa: Eurostat (lfsi_emp_a)

Graficul 5: Creșterea anuală a ocupării forței de muncă, 2000-2010
(evoluția în procente a numărului de persoane angajate)
Sursa: Eurostat (lfsi_grt_a)

Tabelul 4: Creșterea anuală a ocupării forței de muncă, 2000-2010
(evoluția în procente a numărului de persoane angajate)
Sursa: Eurostat (lfsi_grt_a)

Tabelul 5: Persoane care lucrau cu fracțiune de normă sau care aveau un al doilea loc de muncă, 2000-2010
(în procente din ocuparea totală a forței de muncă)
Sursa: Eurostat (tps00159), (lfsa_e2gis) și (lfsa_egan)

Graficul 6: Persoane care lucrau cu fracțiune de normă, 2010
(în procente din ocuparea totală a forței de muncă)
Sursa: Eurostat (tps00159)

Graficul 7: Procentajul angajaților cu contract pe perioadă determinată, grupul de vârstă 15-64 de ani, 2010
( în procente din totalul angajaților)
Sursa: Eurostat (lfsa_etpga)

Statisticile privind piața muncii sunt de o importanță strategică pentru multe politici ale UE, aceasta ca urmare a introducerii unui capitol privind ocuparea forței de muncă în Tratatul de la Amsterdam din 1997. Rata de ocupare a forței de muncă, cu alte cuvinte proporția populației în vârstă de muncă care este angajată, este un indicator social cheie.

Principalele rezultate statistice

Rata de ocupare în funcție de sex, vârstă și nivel de studii

Rata de ocupare pentru persoane cu vârsta între 15 și 64 de ani în UE-27 , astfel cum a fost măsurată în cadrul anchetei UE asupra forței de muncă (LFS a UE), a scăzut în 2010 la 64,2 %, față de 64,6 % în 2009. Această scădere cu 0,4 puncte procentuale a urmat unei scăderi cu 1,3 puncte procentuale în 2009. Aceasta din urmă a însemnat prima scădere după anul 2002 a ratei de ocupare înregistrate în UE-27. Rata de ocupare a forței de muncă în UE-27 se situa la nivelul de 60,7 % în 1997 (primul an pentru care sunt disponibile date pentru această serie) și a atins un nivel maxim de 65,9 % în 2008.

Ratele de ocupare variază substanțial nu doar între statele membre ale UE ci și în cadrul aceluiași stat membru, în funcție de caracteristicile regionale, observându-se o dispersie relativ mare (conform cuantificărilor efectuate prin coeficientul de variație pentru regiuni la nivelul NUTS 2) pe teritoriul Italiei (17,8 %) în 2010. În schimb, există relativ puține diferențe în ratele de ocupare a forței de muncă între regiunile din Portugalia, Austria, Grecia, Suedia, Țările de Jos sau Danemarca (toate situate sub 4 %). Dispersia ocupării regionale a forței de muncă în UE-27 în ansamblu a fost în 2010 aceeași ca cea înregistrată cu cinci ani înainte de 2010, în timp ce dispersia din zona euro (ZE-15) a crescut – vezi Graficul 2.

Ratele de ocupare a forței de muncă sunt în general mai scăzute în rândul femeilor și lucrătorilor în vârstă. În 2010, rata de ocupare a bărbaților a atins 70,1 % în UE-27, față de 58,2 % pentru femei. Ratele pentru femei și bărbați s-au redus în 2009 și în 2010, astfel încât în 2010 rata de ocupare a bărbaților a fost cu 2,7 puncte procentuale mai mică decât în 2008, iar pentru femei aceasta a fost cu 0,9 puncte procentuale mai mică. O comparație pe termen lung arată că rata de ocupare a bărbaților a fost în 2010 aproximativ aceeași ca în 1997 (începutul seriei), când aceasta era de 70,0 %, în timp ce la femei procentul a crescut cu 6,8 puncte procentuale față de nivelul de 51,4 % înregistrat în 1997.

Rata de ocupare a forței de muncă pentru lucrătorii mai în vârstă (cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani) a ajuns la 46,3 % în 2010. În contrast față de ratele globale de ocupare a forței de muncă, rata ocupării forței de muncă înregistrată în 2010 pentru lucrătorii în vârstă a fost mai mare decât în anul anterior (46,0 %), acest fapt confirmând o serie neîntreruptă de creșteri ale ratei în cauză începând cu 1998, când rata a fost de 36,2 %. În 2010, opt state membre aveau o rată de ocupare a forței de muncă de peste 50 % în rândul lucrătorilor mai în vârstă, valoarea maximă fiind înregistrată în Suedia (70,5 %).

Ratele de ocupare variază substanțial în funcție de nivelurile de educație atinse: pentru statisticile privind acest aspect, ratele de ocupare a forței de muncă se bazează pe grupa de vârstă de la 25 la 64 de ani, nu pe cea de la 15 la 64 de ani. În 2010, rata de ocupare a persoanelor care au absolvit o instituție de învățământ terțiar, în UE-27 în ansamblu, era de 83,9 %, mult mai mare decât rata (53,8 %) pentru persoanele care au absolvit o instituție de învățământ primar sau secundar inferior. Rata de ocupare a forței de muncă pentru persoanele cu un nivel de studii secundar superior sau postliceal neuniversitar a fost de 73,1 %. Scăderea observată în 2010 a ratei de ocupare a forței de muncă pentru persoanele cu un nivel de studii primar sau secundar inferior a reprezentat a treia reducere anuală succesivă, însumând o reducere totală de 3,4 puncte procentuale de la rata de 57,2 % care s-a înregistrat în 2007. Pentru persoanele cu un nivel de studii secundar superior sau postliceal neuniversitar, rata a scăzut cu 1,8 puncte procentuale între 2008 și 2010, în timp ce în cazul persoanelor cu studii terțiare, nivelul a scăzut cu 1,4 puncte procentuale în decursul aceleiași perioade.

Contracte cu fracțiune de normă și contracte pe perioadă determinată

Procentajul din forța de muncă din UE-27 care a declarat că principalul ei loc de muncă era cu fracțiune de normă a crescut constant de la 16,2 % în 2000 la 19,2 % în 2010. Cea mai mare parte a lucrătorilor cu fracțiune de normă erau din Țările de Jos (48,9 % în 2010), urmate de Regatul Unit, Danemarca, Suedia, Germania și Austria, unde activitatea cu fracțiune de normă includea în fiecare caz în parte peste un sfert (25 – 27 %) dintre persoanele angajate. În schimb, contractele de muncă cu fracțiune de normă au fost relativ rare în Bulgaria (2,4 % din ocuparea forței de muncă) și Slovacia (3,9 %).

Incidența muncii cu fracțiune de normă este semnificativ diferită între bărbați și femei. Puțin sub o treime (31,9 %) dintre femeile angajate în UE-27 au lucrat cu fracțiune de normă în 2010, un procentaj mult mai mare decât valoarea corespunzătoare pentru bărbați (8,7 %). Trei sferturi (76,5 %) din numărul total de femei angajate din Țările de Jos au lucrat cu fracțiune de normă în 2010, ceea ce reprezintă de departe cel mai ridicat procent în rândul statelor membre ^[1].

După ce a înregistrat o scădere în 2008 și 2009, procentajul de lucrători din UE-27 cu contracte de muncă pe durată determinată (angajare pentru o perioadă determinată) a crescut în 2010 la 13,9 %. În 2010, în Polonia și Spania, unul din patru angajați avea un contract pe durată determinată, iar în Portugalia procentajul era aproape de acest nivel. În rândul celorlalte state membre, procentajul de salariați care lucrau pe bază de contract cu durată determinată s-a situat între 18,3 % în Țările de Jos și doar 1,1 % în România. Variațiile considerabile de la un stat membru la altul ale tendinței de a utiliza contracte pe durată determinată poate reflecta, cel puțin într-o anumită măsură, practicile naționale, oferta și cererea de forță de muncă, precum și ușurința cu care angajatorii pot angaja sau concedia.

Sursele şi disponibilitatea datelor

Statistici-sursă

Principalele surse ale datelor pentru statisticile privind piața forței de muncă au fost colectate prin ancheta privind forța de muncă (LFS) a UE; o altă sursă folosită frecvent pentru statisticile privind ocuparea forței de muncă sunt conturile naționale. Ambele surse menționate mai sus folosesc definiții asemănătoare ale ocupării forței de muncă, bazate pe standardele internaționale ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM), respectiv ale sistemeleor de conturi naționale.O a treia sursă potențială de informații referitoare la statisticile privind ocuparea forței de muncă este reprezentată de statisticile asupra întreprinderilor.

Sursele datelor pentru toate informațiile prezentate în acest articol provin din LFS a UE, cu excepția informațiilor privind creșterea ocupării forței de muncă, care provin din conturile naționale. Conturile naționale publică estimări privind ocuparea forței de muncă fără a utiliza limite de vârstă, nici defalcări socio-demografice, ceea ce permite ca datele să fie mai adecvate pentru o analiză a ocupării forței de muncă văzută prin prisma volumului de forță de muncă, mai curând decât prin prisma unui fenomen social.

LFS a UE este o anchetă trimestrială prin sondaj care acoperă populația din gospodăriile private din UE, AELS (cu excepția Liechtensteinului) și țările candidate. Aceasta furnizează rezultate anuale ^[2] și trimestriale privind participarea pe piața muncii a persoanelor cu vârsta de cel puțin 15 ani. LFS a UE colectează informații privind statutul forței de muncă (toate persoanele care sunt angajate, în șomaj sau economic inactive), caracteristicile ocupării, programul de lucru, educația și formarea recente, precum și contextul demografic și compoziția familiei pentru fiecare persoană în parte.

Dimensiunea eșantionului utilizat în LFS a UE este de aproximativ 1,5 milioane de persoane în fiecare trimestru. Ratele de eșantionare trimestrială se situează între 0,2 % și 3,3 % în fiecare țară. Eurostat a început colectarea microdatelor pentru LFS în 1983, folosind un trimestru de referință pe an (de obicei primăvara). În perioada 1998-2005, ancheta a suferit o transformare, devenind o anchetă trimestrială continuă; toate cele 27 de state membre transmit rezultate trimestriale.

Definiția ocupării forței de muncă și principalele caracteristici ale ocupării forței de muncă

(Forța de muncă) a populației economic active include persoanele angajate și șomerii. LFS a UE definește persoanele angajate ca fiind cele cu vârsta de cel puțin 15 ani și care, în cursul săptămânii de referință, au desfășurat o activitate, chiar și numai timp de o oră pe săptămână, în schimbul unei remunerații, al unui beneficiu sau al unui câștig familial. Forța de muncă include, de asemenea, persoanele care nu erau la locul de muncă, dar care aveau un loc de muncă sau o activitate de la care acestea erau temporar absente, de exemplu, pe motiv de boală, concediu, conflict social, educație sau formare.

Ocuparea forței de muncă poate fi măsurată în funcție de numărul de persoane sau de locuri de muncă în echivalente de normă întreagă sau în ore lucrate. Toate estimările prezentate iau în calcul numărul de persoane; Informațiile prezentate pentru ratele de ocupare a forței de muncă se bazează, de asemenea, pe estimări care iau în calcul numărul de persoane. Statisticile privind ocuparea forței de muncă sunt adesea transmise sub formă de rate de ocupare a forței de muncă pentru a evita efectul variației în timp a populațiilor naționale și pentru a facilita comparațiile între țări de dimensiuni diferite. Aceste rate sunt de obicei publicate pentru populația în vârstă de muncă, care este considerată, în general, a fi cea cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 ani, deși în Spania, Suedia (doar până în 2001), Regatul Unit și Islanda, este folosit intervalul de vârstă între 16 și 64 de ani; acest grup de vârstă (15 - 64 ani) reprezintă, de asemenea, un standard utilizat de către alte organizații internaționale de statistică.

Unele dintre principalele caracteristici ale ocupării forței de muncă, astfel cum sunt definite în ancheta UE asupra forței de muncă (LFS a UE), includ:

angajații, definiți ca fiind cei care lucrează pentru un angajator public sau privat și care primesc compensații sub forma salariilor, remunerației în funcție de rezultate sau plăților în natură; sunt incluși, de asemenea, membrii voluntari ai forțelor armate;
persoanele care desfășoară activități independente, care lucrează în propria lor întreprindere, fermă sau activitate profesională. O persoană care desfășoară o activitate independentă este considerată că lucrează în cursul săptămânii de referință în cazul în care îndeplinește unul dintre următoarele criterii: lucrează pentru obținerea unui beneficiu, investește timp pentru gestionarea unei activități economice/întreprinderi sau se ocupă în prezent de crearea unei întreprinderi;
o distincție între norma întreagă și fracțiunea de normă în cadrul locului de muncă principal este declarată de către respondent, cu excepția respondenților din Germania, Irlanda și Țările de Jos, țări în care sunt folosite praguri pentru numărul obișnuit de ore de lucru;
indicatorii pentru angajații cu un al doilea loc de muncă se referă doar la persoanele cu mai multe locuri de muncă simultan; persoanele care și-au schimbat locul de muncă în cursul săptămânii de referință nu sunt luate în considerare ca având două locuri de muncă;
un angajat este considerat ca având un loc de muncă temporar dacă angajatorul și angajatul sunt de acord că încetarea contractului este determinată de condiții obiective, cum ar fi atingerea unei date, finalizarea unei activități sau revenirea la lucru a unui alt angajat care a fost înlocuit temporar. Cazurile tipice includ: persoanele angajate sezonier, persoanele care semnează un contract cu o agenție de muncă sau o agenție de plasare și sunt transferate către o terță parte pentru a îndeplini o sarcină specifică (dacă nu există un contract de muncă cu durată nedeterminată), persoanele cu contracte de formare specifice.

Dispersarea ratelor regionale de ocupare a forței de muncă (nivel NUTS 2) evidențiază diferențele regionale în ceea ce privește ocuparea forței de muncă pe teritoriul național, respectiv între grupuri de țări. Acest indicator este zero atunci când ratele de ocupare a forței de muncă din toate regiunile sunt identice și va crește dacă diferențele între ratele regionale de ocupare a forței de muncă cresc. Indicatorul nu se aplică pentru anumite țări întrucât acestea au doar una sau două regiuni de nivel NUTS 2. Cu toate acestea, ratele de ocupare a forței de muncă din aceste țări (regiuni) sunt utilizate pentru a calcula indicatorul la nivel european.

Creșterea anuală a ocupării forței de muncă reprezintă variația, în termeni procentuali, de la un an la altul, a numărului total de persoane angajate pe teritoriul economic al țării sau în zona geografică; Sursele datelor privind creșterea ocupării forței de muncă sunt conturile naționale.

Context

Statisticile privind ocuparea forței de muncă pot fi folosite pentru o serie de diverse analize, inclusiv pentru studii macroeconomice (cu alte cuvinte, privind forța de muncă ca factor de producție), de productivitate sau privind competitivitatea. Acestea pot fi utilizate, de asemenea, pentru studierea unei serii de aspecte sociale și de comportament legate de situația personală referitoare la ocuparea forței de muncă, cum ar fi integrarea socială a minorităților sau ocuparea forței de muncă văzută ca sursă de venituri pentru gospodărie

Ocuparea forței de muncă este atât un indicator structural, cât și un indicator pe termen scurt. Ca indicator structural, aceasta poate aduce clarificări asupra structurii piețelor muncii și sistemelor economice, măsurate prin prisma echilibrului dintre cererea și oferta de forță de muncă sau prin calitatea ocupării forței de muncă. În calitate de indicator pe termen scurt, ocuparea forței de muncă urmează ciclul economic; cu toate acestea, există limite în această privință, întrucât ocuparea forței de muncă este deseori prezentată drept un indicator cu întârziere.

Statisticile privind ocuparea forței de muncă sunt în centrul multora dintre politicile UE. Strategia europeană pentru ocuparea forței de muncă (EES) a fost lansată la întâlnirea europeană la vârf de la Luxemburg din noiembrie 1997 și a fost reformulată în 2005 pentru a alinia strategia pentru ocuparea forței de muncă a UE la un ansamblu de obiective de la Lisabona revizuite. În iulie 2008, au fost actualizate orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă pentru perioada 2008 – 2010.

În martie 2010, Comisia Europeană a lansat Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii; aceasta a fost oficial adoptată de Consiliul European din iunie 2010. Consiliul European a convenit asupra a cinci obiective principale, primul fiind acela de a crește rata de ocupare a forței de muncă pentru femei și bărbați cu vârsta între 20 și 64 de ani la 75 % până în 2020. Statele membre își pot fixa propriile obiective naționale în lumina acestor obiective principale și vor elabora programe naționale de reformă care vor include acțiunile pe care statele urmăresc să le întreprindă pentru a pune în aplicare strategia. Punerea în aplicare a strategiei ar putea fi realizată, cel puțin în parte, prin promovarea unor condiții de lucru flexibile – de exemplu, munca cu normă fracționată sau munca la domiciliu – care par să stimuleze participarea pe piața muncii. Alte inițiative care pot încuraja mai multe persoane să intre pe piața muncii includ îmbunătățirea disponibilității infrastructurilor pentru îngrijirea copiilor, punerea la dispoziție a unui număr sporit de oportunități pentru învățarea pe tot parcursul vieții sau facilitarea mobilității locurilor de muncă. Un element central al acestei teme este problema „flexisecurității”, adică a politicilor care abordează simultan flexibilitatea piețelor muncii, organizarea muncii și relațiile de muncă, luând în considerare, totodată, echilibrul între viața profesională și cea privată, siguranța locului de muncă și protecția socială.

Informatii suplimentare de Eurostat

Publicații

Tabele principale

Employment and unemployment (Labour Force Survey) (t_employ), vedi:

LFS main indicators (t_lfsi)

Population, activity and inactivity - LFS adjusted series (t_lfsi_act)

Employment - LFS adjusted series (t_lfsi_emp)

Employment growth by gender (tsieb050)

Employment rate by gender (tsiem010)

Employment rate of older workers by gender (tsiem020)

Persons employed part-time - Total (tps00159)

Employees with a contract of limited duration (annual average) (tps00073)

LFS series - Detailed annual survey results (t_lfsa)

Employment rate, by highest level of education attained (tsdec430)

Employed persons with a second job (tps00074)

Hours worked per week of full-time employment (tps00071)

Hours worked per week of part-time employment (tps00070)

Unemployment rates of the population aged 25-64 by level of education (tps00066)

Bază de date

Employment and unemployment (Labour Force Survey) (employ), vedi:

LFS main indicators (lfsi)

Population, activity and inactivity - LFS adjusted series (lfsi_act)

Employment - LFS adjusted series (lfsi_emp)

Unemployment - LFS adjusted series (une)

Education and training - LFS adjusted series (lfsi_edu)

LFS series - Detailed quarterly survey results (from 1998) (lfsq) (Information on NACE Rev.2)

Total population - LFS series (lfsq_pop)

Activity and activity rates - LFS series (lfsq_act)

Employment - LFS series (lfsq_emp)

Employment rates - LFS series (lfsq_emprt)

Self employed - LFS series (lfsq_empself)

Employees - LFS series (lfsq_emppaid)

Temporary employment - LFS series (lfsq_emptemp)

Full-time and part-time employment - LFS series (lfsq_empftpt)

Population in employment having a second job - LFS series (lfsq_emp2job)

Working time - LFS series (lfsq_wrktime)

Total unemployment - LFS series (lfsq_unemp)

Inactivity - LFS series (lfsq_inac)

LFS series - Detailed annual survey results (lfsa) (Information on NACE Rev.2)

Total population (lfsa_pop)

Activity and activity rates - LFS series (lfsa_act)

Employment - LFS series (lfsa_emp)

Employment rates - LFS series (lfsa_emprt)

Self employed - LFS series (lfsa_empself)

Employees - LFS series (lfsa_emppaid)

Temporary employment - LFS series (lfsa_emptemp)

Full-time and part-time employment - LFS series (lfsa_empftpt)

Population in employment having a second job - LFS series (lfsa_emp2job)

Population in employment working during asocial hours - LFS series (lfsa_empasoc)

Working time - LFS series (lfsa_wrktime)

Total unemployment - LFS series (lfsa_unemp)

Inactivity - LFS series (lfsa_inac)

LFS series -Specific topics (lfst)

Households statistics - LFS series (lfst_hh)

LFS regional series (lfst_r)

LFS ad-hoc modules (lfso)

Legături externe

Vezi și

Note

↑ În Țările de Jos se consideră că orice persoană care lucrează mai puțin de 35 de ore pe săptămână lucrează cu fracțiune de normă.
↑ Pentru Elveția sunt disponibile numai rezultatele LFS efectuate primăvara (pentru al doilea trimestru), iar acestea sunt utilizate ca estimări anuale în tabelele și graficele corespunzătoare.

[1] În Țările de Jos se consideră că orice persoană care lucrează mai puțin de 35 de ore pe săptămână lucrează cu fracțiune de normă.

[2] Pentru Elveția sunt disponibile numai rezultatele LFS efectuate primăvara (pentru al doilea trimestru), iar acestea sunt utilizate ca estimări anuale în tabelele și graficele corespunzătoare.

[1]

[2]