Archive:Statistici privind criminalitatea

Date extrase în februarie 2020.

Actualizare planificată a articolului: noiembrie 2020.

Highlights

Numărul jafurilor a scăzut cu 30 % în UE între anii 2012 și 2017.

Au existat 4 300 de omoruri săvârșite cu intenție și 589 000 de atacuri în UE în 2017.

Furtul unui vehicul terestru cu motor, UE-27, 2008-2017

Statisticile prezentate în acest articol se bazează pe cifrele oficiale referitoare la infracțiunile (fapte penale) înregistrate de poliție din Europa din perioada 2008-2017. Rezultatele acoperă Uniunea Europeană (UE), Regatul Unit, precum și parțial țările AELS, țările candidate și țările potențial candidate. Datele pentru Regatul Unit sunt prezentate separat pentru Anglia și Țara Galilor, Irlanda de Nord și Scoția, întrucât există jurisdicții separate.

Full article

Numărul jafurilor a scăzut cu 30 % între 2012 și 2017

Între 2012 și 2017, numărul jafurilor înregistrate de poliție în UE a scăzut cu 30,3 %, la aproximativ 317 000. În schimb, a existat o creștere cu 8,8 % între 2008 și 2012, cel mai înalt nivel din perioada 2008-2017, astfel cum se indică în figura 1. În perioada 2016-2017, numărul total a scăzut cu 22 000 în UE, o creștere nesemnificativă înregistrându-se doar în Irlanda, Cipru, România, Slovenia și Suedia (acestea au înregistrat împreună o creștere cu 266 a numărului de jafuri).

Figura 1: Jafuri (infracțiuni înregistrate de poliție), UE-27, 2008-2017
(numărul de infracțiuni)
Sursa: Eurostat (crim_off_cat)

Figura 2 prezintă jafurile înregistrate de poliție în raport cu dimensiunea populației (numărul de infracțiuni la 100 000 de locuitori). În 2017, cele mai mari niveluri au fost observate în Belgia (167), Franța (150), Spania (144) și Portugalia (115), iar cele mai reduse niveluri au fost observate în România (16), Estonia și Cehia (15 în ambele), Cipru (14), Slovenia (12), Slovacia și Ungaria (9 în ambele). În Regatul Unit, nivelul a fost cel mai ridicat în Anglia și Țara Galilor (132). În rândul țărilor AELS, Elveția a avut cea mai ridicată rată, cu 21 de jafuri înregistrate de poliție la 100 000 de locuitori.

Figura 2: Jafuri, 2017
(infracțiuni înregistrate de poliție la 100 000 de locuitori)
Sursa: Eurostat (crim_off_cat)

4 300 de omoruri săvârșite cu intenție în UE în 2017

Au existat aproximativ 4 300 de omoruri săvârșite cu intenție înregistrate de poliție în UE în 2017 (exceptând datele pentru Țările de Jos), ceea ce reprezintă o reducere de 22 % față de 2008. Tabelul 1 prezintă cifrele raportate pe țări.

Tabelul 1: Omoruri săvârșite cu intenție, 2008-2017
(numărul de infracțiuni înregistrate de poliție)
Sursa: Eurostat (crim_off_cat)

Figura 3 prezintă omorurile săvârșite cu intenție în raport cu dimensiunea populației (infracțiuni înregistrate de poliție la 100 000 de locuitori). În 2017, cele mai mari cifre au fost observate în Letonia (5,6), Lituania (4,0), Estonia (2,2) și Malta (2,0), iar cele mai mici au fost observate în Cehia și Italia (0,6 în ambele), precum și în Luxemburg (0,3).

Figura 3: Omoruri săvârșite cu intenție, 2017
(infracțiuni înregistrate de poliție la 100 000 de locuitori)
Sursa: Eurostat (crim_off_cat)

589 000 de atacuri în UE în 2017

În 2017, numărul atacurilor înregistrate de poliție în UE a fost de aproximativ 589 000. Astfel cum se indică în figura 4, tendința a fost în general descendentă în perioada 2010-2017. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că numărul total înregistrat în UE pentru 2016 și 2017 se bazează parțial pe cifrele anterioare. Franța nu a raportat pentru 2017, iar Ungaria nu a raportat pentru perioada 2016-2017. În Franța, tendința a fost în creștere, de la 232 000 în 2010 la 243 000 în 2016. Cifrele raportate pentru Ungaria indică o scădere, de la 14 600 în 2010 la 12 500 în 2015.

Numărul de atacuri înregistrate de poliție variază foarte mult la nivelul UE, chiar și în raport cu dimensiunea populației. Diferitele legi, rata de raportare și practicile de înregistrare afectează comparațiile. De exemplu, pe lângă atacurile grave, unele cifre naționale includ amenințări, atacuri minore, atacuri letale (ucidere din culpă, omor etc.) sau violență sexuală (care, de obicei, se calculează separat).

Figura 4: Atacuri, UE-27, 2010-2017
(numărul de infracțiuni înregistrate de poliție)
Sursa: Eurostat (crim_off_cat)

573 000 de autovehicule furate în UE în 2017

În 2017, au existat în UE aproximativ 573 000 de furturi de autovehicule înregistrate de poliție, o reducere cu 35 % în comparație cu 2008. Astfel cum se indică în figura 5, a existat o tendință descendentă în UE în perioada 2008-2017. Cu toate acestea, în perioada 2016-2017, Irlanda, Grecia, Spania, Letonia, Malta și România s-au confruntat cu o creștere a furturilor de autovehicule înregistrate de poliție. Cifrele din 2017 nu sunt încă raportate pentru Belgia, Franța, Luxemburg și Ungaria.

Figura 5: Furturi de vehicule terestre cu motor, UE-27, 2008-2017
(numărul de infracțiuni înregistrate de poliție)
Sursa: Eurostat (crim_off_cat)

În raport cu dimensiunea populației, cele mai mari cifre au fost observate în Luxemburg (328), Grecia (269), Italia (257), Suedia (256), Franța (247) și Cehia (238) pentru furturi de autovehicule înregistrate de poliție la 100 000 de locuitori (media 2015-2017). Cele mai mici cifre din UE au fost observate în Slovacia și Estonia (31 în ambele), Croația (20), România (15) și Danemarca (4). În rândul țărilor AELS, Islanda a avut cea mai mare cifră, de 138 de furturi de autovehicule la 100 000 de locuitori.

În general, cifrele includ furtul de motociclete, autoturisme, autobuze, autocare, autocamioane, camioane, buldozere etc., dar practicile de raportare și de înregistrare variază și afectează comparația între țări și între ani.

Figura 6: Furturi de vehicule terestre cu motor, media 2015-2017
(infracțiuni înregistrate de poliție la 100 000 de locuitori)
Sursa: Eurostat (crim_off_cat)

Date-sursă pentru tabele și grafice

Statistici privind criminalitatea: tabele și figuri

Surse de date

Sursele de date pentru statisticile privind criminalitatea și sistemele de justiție penală includ poliția și alte autorități de aplicare a legii, procurorii, instanțele judecătorești, penitenciarele, ministerele de resort și institutele de statistică. Autoritățile naționale sunt responsabile pentru cifrele oficiale care sunt transmise la Eurostat și Anchetei privind evoluția criminalității și operațiunile sistemelor de justiție penală (Survey on Crime Trends and Operations of Criminal Justice Systems) a Națiunilor Unite.

Acest articol prezintă rezultate bazate pe cifre oficiale pentru infracțiuni (fapte penale) înregistrate de polițe în perioada 2008-2017. Pentru perioada 1950-1992, sunt disponibile sinteze ale statisticilor privind criminalitatea, iar pentru perioada 1993-2007, acestea sunt specificate în funcție de infracțiune.

Eurostat actualizează baza de date web atunci când țările trimit cifre noi, care pot fi diferite de cifrele prezentate în versiunile mai vechi ale articolelor web, precum acesta.

O problemă majoră pentru statisticile privind criminalitatea la nivel european este faptul că unele cifre naționale lipsesc. Mai multe dintre cifrele totale la nivelul UE prezentate în acest articol au fost ajustate din cauza cifrelor lipsă în mod sporadic. De exemplu, dacă a lipsit o cifră din 2017, a fost utilizată cifra pentru 2016 din aceeași țară pentru aceeași infracțiune. În cazuri speciale, o cifră lipsă este înlocuită cu o medie dintre anul precedent și anul ulterior respectivului an. O altă metodă de a soluționa problema datelor lipsă este compararea mediilor pe trei ani. Pentru unele infracțiuni, pur și simplu lipsesc prea multe date. Baza de date web conține cifrele astfel cum au fost raportate (fără ajustări).

În ceea ce privește omorurile săvârșite cu intenție, violurile și violența sexuală, sunt disponibile date suplimentare privind victimele, suspecții, urmăririle penale, condamnările și deținuții.

Un site web al ONU prezintă statistici privind omorurile la nivel mondial.

Contextul

Statisticile privind criminalitatea sunt utilizate de instituțiile UE, autoritățile naționale, mass-media, politicieni, organizații și publicul larg. Specificațiile internaționale pentru statisticile privind criminalitatea se referă numai la anumite infracțiuni. Fiecare stat își stabilește propria legislație penală, definește infracțiunile, procedurile judiciare, consecințele juridice, precum și specificațiile pentru statisticile oficiale privind criminalitatea. În consecință, statisticile privind criminalitatea sunt adesea mai puțin comparabile între state decât statisticile cu specificații internaționale.

În pofida legislațiilor lor penale diferite, se poate afirma, de asemenea, că există numeroase similitudini între țările europene. Acest lucru, combinat cu interesul public și politic, a constituit contextul pentru elaborarea statisticilor privind criminalitatea la nivelul UE. În ultimul deceniu, instituțiile UE, autoritățile naționale și ONU au cooperat în vederea îmbunătățirii statisticilor europene privind criminalitatea. O îmbunătățire majoră a calității constă în utilizarea unei clasificări comune a infracțiunilor.

Statisticile oficiale privind criminalitatea reflectă în principal modul în care autoritățile înregistrează și tratează cazurile. Cifrele sunt furnizate de autoritățile naționale precum poliția, procuratura, instanțele judecătorești și penitenciarele. Dintre acestea, cifrele furnizate de poliție prezintă imaginile cele mai ample, deoarece includ toate infracțiunile înregistrate, indiferent dacă acestea au condus sau nu la urmărirea penală. Totuși, înregistrările poliției nu măsoară frecvența totală a criminalității. Cu alte cuvinte, frecvența totală ar fi cazurile raportate plus cele neraportate, minus cele raportate în mod incorect. Se poate presupune în mod rezonabil că rata de raportare este ridicată atunci când este necesară înregistrarea la poliție în sprijinul unei cereri de despăgubire (de exemplu, în cazul furtului unui autovehicul și al unei spargeri).