Archive:Statistici privind criminalitatea
Date extrase în octombrie 2019
Actualizare planificată a articolului: septembrie 2020
Highlights
Atacuri, 2010-2017
Statisticile prezentate în acest articol se bazează pe cifrele oficiale referitoare la infracțiunile (fapte penale) înregistrate de poliție din Europa din perioada 2008-2017. Rezultatele acoperă Uniunea Europeană (UE), parțial țările AELS, țările candidate și țările potențial candidate.
Full article
Numărul jafurilor a scăzut cu 24 % între 2011 și 2017
Între 2011 și 2017, numărul jafurilor înregistrate de poliție în UE a scăzut cu 24 %, de la 522 000 la 396 000. În schimb, a existat o creștere de 4 % între 2008 și 2011. Figura 1 arată schimbarea din anul precedent în ceea ce privește numărul de jafuri înregistrate de poliție. Acest lucru subliniază faptul că tendințele criminalității naționale pot fi destul de diferite de tendința UE. În perioada 2011-2012, au existat doar mici schimbări în ceea ce privește jafurile la nivelul UE. Totuși, în același timp, unele țări s-au confruntat cu o creștere totală de aproximativ 18 000 de jafuri, Franța, Italia și Spania având împreună peste 16 000. În același timp, alte țări împreună au înregistrat o scădere de aproximativ 18 000 de jafuri, Anglia și Țara Galilor (Regatul Unit), Portugalia, Belgia și Polonia având împreună peste 14 000. De asemenea, între 2016 și 2017, schimbarea totală a fost relativ mică (4 000) în comparație cu creșterile (18 000) și scăderile totale (22 000).
<image imgid="figure1" zoom="100">
Figura 2 prezintă jafurile înregistrate de poliție în raport cu dimensiunea populației (numărul de infracțiuni la 100 000 de locuitori). În 2017, cele mai mari cifre au fost observate în Belgia (167), Franța (150), Spania (144), Anglia și Țara Galilor (Regatul Unit) (132) și Portugalia (115), iar cele mai puține jafuri înregistrate de poliție la 100 000 de locuitori au fost observate în România (16), Estonia și Cehia (15 în ambele), Cipru (14), Slovenia (12), Slovacia și Ungaria (9 în ambele). În rândul țărilor AELS, Elveția a avut cea mai ridicată rată, cu 21 de jafuri înregistrate de poliție la 100 000 de locuitori.
<image imgid="figure2" zoom="100">
5 200 de omoruri în UE în 2017
Au existat aproximativ 5 200 de omoruri săvârșite cu intenție înregistrate de poliție în UE,[1] în 2017, ceea ce reprezintă o reducere de 19 % față de 2008. Tabelul 1 prezintă cifrele raportate pe țări.
<image imgid="table1" zoom="100">
Figura 3 prezintă omorurile săvârșite cu intenție în raport cu dimensiunea populației (infracțiuni înregistrate de poliție la 100 000 de locuitori). În 2017, cele mai mari cifre au fost observate în Letonia (5,6), Lituania (4,0), Estonia (2,2) și Malta (2,0), iar cele mai mici au fost observate în Luxemburg (0,3), Cehia, Italia și Austria (toate cu 0,6).
<image imgid="figure3" zoom="100">
1,1 milioane de atacuri în UE în 2017
Figura 4 prezintă atacurile înregistrate de poliție la nivelul UE, reprezentând puțin peste 1,1 milioane în 2017. Cea mai mică cifră pentru atacurile totale înregistrate de poliție în UE din 2010 a fost în 2013, respectiv 916 000. Cifrele totale din UE pentru 2016 și 2017 se bazează parțial pe cifrele precedente (Franța și Austria nu au raportat pentru 2017, iar Ungaria nu a raportat pentru perioada 2016-2017).
<image imgid="figure4" zoom="100">
Numărul de atacuri variază foarte mult la nivelul UE, chiar și în raport cu dimensiunea populației. Cel mai probabil, variația reflectă nu numai frecvența criminalității, ci și diferitele legi și practici de înregistrare. De exemplu, unele cifre naționale includ atacuri minore, atacuri letale (ucidere din culpă, omor etc.), violență sexuală (de obicei, o clasificare separată) sau amenințări, deși majoritatea includ doar ceea ce se definește ca fiind atac grav.
697 000 de mașini au fost furate în medie în UE în perioada 2015-2017
Poliția din UE a înregistrat, în medie, 698 000 de furturi de autovehicule[2] anual în perioada 2015-2017, o reducere de 29 % în comparație cu perioada 2008-2010 (media anuală 983 000). În perioada 2008-2017, au existat tendințe descendente în majoritatea statelor membre ale UE. Totuși, Irlanda, Grecia, Spania, Letonia, Malta, România și Anglia și Țara Galilor (Regatul Unit) s-au confruntat cu o creștere între 2016 și 2017.
<image imgid="table2" zoom="100">
În raport cu dimensiunea populației, cele mai mari cifre au fost observate în Luxemburg (328), Grecia (269), Italia (257), Suedia (256), Franța (247) și Cehia (238) pentru furturi de autovehicule înregistrate de poliție la 100 000 de locuitori (media 2015-2017). Cele mai mici cifre din UE au fost observate în Slovacia și Estonia (31 în ambele), Croația (20), România (15) și Danemarca (4). În rândul țărilor AELS, Islanda a avut cea mai mare cifră, de 138 de furturi de autovehicule la 100 000 de locuitori. Numărul de autovehicule și alte tipuri de vehicule din fiecare țară poate să explice o parte a acestei variații.
<image imgid="figure5" zoom="100">
Date-sursă pentru tabele și grafice
Surse de date
Sursele de date pentru statisticile privind criminalitatea și sistemele de justiție penală includ poliția și alte autorități de aplicare a legii, procurorii, instanțele judecătorești, penitenciarele, ministerele de resort și institutele de statistică. Aceste autorități naționale colectează cifre oficiale, care sunt trimise către Eurostat o dată pe an, împreună cu Ancheta privind evoluția criminalității și operațiunile sistemelor de justiție penală (Survey on Crime Trends and Operations of Criminal Justice Systems) a Națiunilor Unite efectuată de Biroul ONU pentru Droguri și Criminalitate.
Acest articol prezintă rezultate bazate pe cifre oficiale pentru infracțiuni (fapte penale) înregistrate de polițe în perioada 2008-2017. Sunt disponibile rezultate anterioare: sinteze ale statisticilor privind criminalitatea pentru perioada 1950-1992 și specificate în funcție de infracțiune pentru perioada 1993-2007.
Eurostat actualizează tabelele atunci când țările trimit cifre noi. Acest lucru înseamnă că articolele web arhivate pot să conțină rezultate care nu sunt în concordanță cu baza de date web actuală.
Pentru a prezenta un total corect la nivelul UE, sunt necesare cifre pentru toate țările, iar datele lipsă reprezintă una dintre problemele majore de calitate pentru statisticile privind criminalitatea la nivel european. Pentru unele infracțiuni, lipsesc atât de multe date, încât un total la nivelul UE nu este prezentat aici. Pentru unele dintre infracțiunile prezentate, totalul la nivelul UE a fost ajustat din cauza cifrelor lipsă în mod sporadic. De exemplu, dacă a lipsit o cifră din 2017, a fost utilizată cifra pentru 2016 din aceeași țară pentru aceeași infracțiune. În unele cazuri, cifra lipsă este înlocuită cu o medie dintre anul precedent și anul ulterior respectivului an. O altă metodă de a soluționa problema datelor lipsă este compararea mediilor pe trei ani pentru perioade separate (de exemplu, 2010-2012 și 2015-2017). Tabelele din bazele de date conțin cifrele raportate (fără ajustări).
În ceea ce privește omorurile săvârșite cu intenție, violurile și violența sexuală, sunt disponibile date suplimentare la victime, suspecți, urmăriri penale, condamnări și la deținuți.
Un site web al ONU prezintă statistici privind omorurile la nivel mondial.
Contextul
Statisticile privind criminalitatea sunt utilizate de instituțiile UE, autoritățile naționale, mass-media, politicieni, organizații și public. Nicio reglementare internațională nu acoperă statisticile generale privind criminalitatea[3]. Fiecare stat își stabilește propria legislație penală și definește infracțiunile, procedurile judiciare, consecințele juridice, precum și cerințele pentru statisticile oficiale privind criminalitatea. Prin urmare, statisticile naționale privind criminalitatea adesea nu sunt pe deplin comparabile între state.
În pofida legislațiilor lor penale diferite, se poate afirma, de asemenea, că există numeroase similitudini între țările europene. Acest lucru, combinat cu interesul public și politic, a constituit contextul pentru elaborarea statisticilor privind criminalitatea la nivelul UE. În ultimul deceniu, instituțiile UE, autoritățile naționale și ONU au cooperat în vederea îmbunătățirii statisticilor europene privind criminalitatea. O îmbunătățire majoră a calității constă în utilizarea unei clasificări comune a infracțiunilor pentru a compara cifrele privind infracțiunile între țări. Aceasta reprezintă o dezvoltare continuă a statisticilor europene privind criminalitatea. Informații privind clasificarea infracțiunilor sunt disponibile aici [1].
Statisticile oficiale privind criminalitatea sunt furnizate de autoritățile naționale precum poliția, procuratura, instanțele judecătorești și penitenciarele. Dintre acestea, cifrele furnizate de poliție prezintă imaginile cele mai ample, deoarece includ toate infracțiunile înregistrate, indiferent dacă acestea au condus sau nu la urmărirea penală. Totuși, statisticile nu măsoară frecvența totală a criminalității, ci reflectă modul în care autoritățile înregistrează și soluționează cazurile. Cu alte cuvinte, frecvența totală ar fi cazurile raportate plus cele neraportate, minus cele raportate în mod incorect. Se poate presupune în mod rezonabil că unele infracțiuni sunt raportate în mod corespunzător atunci când este necesară înregistrarea la poliție în sprijinul unei cereri de despăgubire, cum ar fi în cazul furtului unui autovehicul și al unei spargeri.
Direct access to
- Quality of life indicators - economic security and physical safety (în limba engleză)
- SDG_16_-_Peace,_justice_and_strong_institutions_(statistical_annex) (în limba engleză)
Crime and criminal justice (în limba engleză)
Crime, violence, or vandalism in the area (în limba engleză)
Rating trust in institutions (în limba engleză)
Death due to homicide and assault (în limba engleză)
General government expenditure by function (în limba engleză)
- Crime and criminal justice statistics (pagina principală) (în limba engleză)
- Methodology overview and links to detailed information (în limba engleză)
- Links to other institutions (în limba engleză)
Note
- ↑ Excluzând datele din Țările de Jos.
- ↑ Autovehicul înseamnă în acest caz un vehicul terestru cu motor, inclusiv motociclete, autoturisme, autobuze, autocare, autocamioane, camioane, buldozere etc.
- ↑ Totuși, pentru anumite infracțiuni, există directive ale UE sau convenții ale Organizației Națiunilor Unite (ONU).