Statistics Explained

Statistici privind ocuparea forței de muncă

Revision as of 12:48, 5 August 2013 by EXT-S-Allen (talk | contribs)
Date din august 2012: Cele mai recente date: Informații Eurostat suplimentare, Tabele principale și Bază de date.

Prezentul articol prezintă statistici recente privind ocuparea forței de muncă în Uniunea Europeană (UE), inclusiv un studiu bazat pe dimensiuni socio-economice importante: statisticile privind ocuparea forței de muncă indică diferențe semnificative în funcție de sex, vârstă și nivel de studii; de asemenea, există diferențe considerabile între statele membre ale UE și între regiunile din statele membre respective.

Tabelul 1: Rata ocupării forței de muncă, categoria de vârstă cuprinsă între 15 și 64 de ani, 2001-2011
(%) – Sursă: Eurostat (lfsi_emp_a)
Graficul 1: Rata ocupării forței de muncă, categoria de vârstă cuprinsă între 15 și 64 de ani, 2011
(%) – Sursă: Eurostat (lfsi_emp_a)
Graficul 2: Dispersia ratelor regionale de ocupare a forței de muncă, 2006 și 2011 (1)
[coeficient de variație a ratelor de ocupare a forței de muncă
(pentru categoria de vârstă cuprinsă între 15 și 64 de ani) pe regiuni
(nivelul NUTS 2)] – Sursă: Eurostat (tsdec440)
Tabelul 2: Rata ocupării forței de muncă pentru anumite categorii de populație, 2001-2011
(%) – Sursă: Eurostat (lfsi_emp_a)
Graficul 3: Ratele ocupării forței de muncă în funcție de sex, 2011 (1)
(%) – Sursă: Eurostat (lfsi_emp_a)
Tabelul 3: Rata ocupării forței de muncă în funcție de cel mai înalt nivel de studii, categoria de vârstă cuprinsă între 25 și 64 de ani, 2011
(%) – Sursă: Eurostat (lfsa_ergaed)
Graficul 4: Ratele ocupării forței de muncă în funcție de categoria de vârstă, 2011 (1)
(%) – Sursă: Eurostat (lfsi_emp_a)
Tabelul 4: Creșterea anuală a ocupării forței de muncă în funcție de sex, 2001-2011
(variație procentuală a numărului de persoane angajate) – Sursă: Eurostat (lfsi_grt_a)
Tabelul 5: Persoane angajate cu fracțiune de normă sau cu un al doilea loc de muncă, 2001-2011
(procent din totalul persoanelor angajate) – Surse: Eurostat (tps00159), (lfsa_e2gis) și [https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/lfsa_egan/default/table?lang=en (lfsa_egan)
Graficul 5: Persoane angajate cu fracțiune de normă, 2011
(procent din totalul persoanelor angajate) – Sursă: Eurostat (tps00159)
Graficul 6: Procentul angajaților cu contract pe perioadă determinată, categoria de vârstă cuprinsă între 15 și 64 de ani, 2011
( procent din totalul persoanelor angajate) – Sursă: Eurostat (lfsa_etpga)

Statisticile privind piața muncii sunt de o importanță strategică pentru multe politici ale UE, mai ales după introducerea unui capitol privind ocuparea forței de muncă în Tratatul de la Amsterdam din 1997. Rata de ocupare a forței de muncă, cu alte cuvinte procentul de persoane angajate din totalul populației în vârstă de muncă, este un indicator social cheie utilizat în scopuri analitice pentru studiul evoluțiilor de pe piețele muncii.

Principalele rezultate statistice

Ratele de ocupare a forței de muncă în funcție de sex, vârstă și nivel de studii

După ce a atins un nivel record de 65,8 % în 2008, rata de ocupare a forței de muncă din UE-27 pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani, astfel cum a fost măsurată în cadrul anchetei UE asupra forței de muncă (LFS a UE), a scăzut în mod succesiv până în 2010, când a ajuns la 64,1 %. Aceste scăderi survenite în contextul crizei financiare și economice mondiale au însumat un total de 1,7 puncte procentuale și și au întrerupt cursul în 2011, când s a înregistrat o creștere redusă a ratei de ocupare a forței de muncă din UE-27 până la 64,3 % (a se vedea tabelul 1). Dintre statele membre ale UE, ratele de ocupare a forței de muncă au atins printre cele mai ridicate cote în Austria, Germania, Danemarca și Suedia (cuprinse între 72 % și 74 % ), nivelul maxim, de 74,9 %, fiind înregistrat în Țările de Jos. La cealaltă extremitate, ratele de ocupare a forței de muncă s au situat sub nivelul de 60 % în zece dintre statele membre ale UE, cele mai scăzute valori fiind înregistrate în Italia (56,9 %), Ungaria (55,8 %) și Grecia (55,6 %) – a se vedea graficul 1.

Ratele de ocupare a forței de muncă variază substanțial nu doar între statele membre ale UE, ci și în cadrul aceluiași stat membru, în funcție de caracteristicile regionale, observându-se o dispersie relativ mare (conform cuantificărilor efectuate prin coeficientul de variație pentru regiuni la nivelul NUTS 2) pe teritoriul Italiei (17,9 %) în 2011. A existat, de asemenea, un grad relativ ridicat de dispersie între regiuni în Spania (10,0 %), în timp ce Ungaria, Slovacia, Bulgaria și Belgia au raportat coeficienți între 8 % și 9 %. În schimb, au existat relativ puține diferențe în ratele de ocupare a forței de muncă între regiunile din Grecia, Austria, Suedia, Țările de Jos, Portugalia sau Danemarca (toate sub 4 %). Dispersia ratelor regionale de ocupare a forței de muncă în UE-27, în ansamblu, a înregistrat în 2011 o valoare mai mare față de valoarea atinsă cu cinci ani mai devreme, crescând cu 1,1 puncte procentuale – a se vedea graficul 2.

Ratele de ocupare a forței de muncă sunt în general mai scăzute în rândul femeilor și al lucrătorilor în vârstă. În 2011, rata de ocupare a bărbaților a atins 70,1 % în UE-27, față de 58,5 % la femei. O comparație pe termen mai lung arată că, în timp ce rata de ocupare a bărbaților în 2011 s a situat sub nivelul corespunzător înregistrat cu zece ani în urmă (70,9 % în 2001), a existat o creștere semnificativă a procentului de femei din totalul persoanelor angajate, de 4,2 puncte procentuale, de la 54,3 % în 2001 – a se vedea tabelul 2.

Ratele de ocupare a bărbaților au fost în mod constant mai ridicate decât cele de ocupare a femeilor, în toate statele membre ale UE în 2011. Cu toate acestea, au existat disparități considerabile, întrucât diferența dintre ratele de ocupare a forței de muncă în funcție de sex s a ridicat la 32,6 puncte procentuale în Malta, unde s a înregistrat cea mai scăzută rată de ocupare a femeilor (41,0 %); Italia și Grecia au raportat o diferență de peste 20 de puncte procentuale. În schimb, diferența dintre ratele de ocupare a forței de muncă în funcție de sex a fost aproape inexistentă în Lituania, unde procentul înregistrat de femei (60,5 %) a fost cu numai 0,4 puncte procentuale mai scăzut decât cel înregistrat de bărbați; diferența a fost, de asemenea, relativ mică în Letonia (2,1 puncte procentuale) și în Finlanda (3,2 puncte) – a se vedea graficul 3.

Ca și în cazul ratei de ocupare a femeilor, s a dovedit că rata de ocupare a lucrătorilor în vârstă (cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani) a continuat să se majoreze, în pofida crizei financiare și economice; aceasta a atins un nivel de 47,4 % în 2011, care s a înscris în seria neîntreruptă de creșteri începută în 1998 (36,2 %). În 2010, în zece dintre statele membre ale UE rata ocupării lucrătorilor în vârstă s a situat între 50 % și 60 %, în timp ce rata cea mai ridicată a fost deținută, în mod detașat, de Suedia (72,3 %) – a se vedea tabelul 2. O analiză mai detaliată a ratelor de ocupare a forței de muncă în funcție de categoria de vârstă este furnizată în graficul 4 – care confirmă faptul că cele mai ridicate rate de ocupare a forței de muncă au fost în mod constant înregistrate în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 25 și 54 de ani.

Ratele de ocupare variază substanțial și în funcție de nivelurile de studii: pentru statisticile privind acest aspect, ratele de ocupare a forței de muncă se bazează pe categoria de vârstă cuprinsă între 25 și 64 de ani, nu pe cea cuprinsă între 15 și 64 de ani. În 2011, rata de ocupare a persoanelor care au absolvit o instituție de învățământ terțiar, în UE-27 în ansamblu, a fost de 83,7 % (a se vedea tabelul 3), mult mai ridicată decât rata de ocupare a persoanelor care au absolvit o instituție de învățământ primar sau secundar inferior (53,5 %). Rata de ocupare a persoanelor cu un nivel de studii secundar superior sau postliceal neuniversitar a fost de 73,2 % în UE-27. Cele mai pronunțate scăderi ale ratelor de ocupare a forței de muncă de la începutul crizei financiare și economice (conform comparației între anii 2008 și 2011) au fost înregistrate în cazul persoanelor care au absolvit o instituție de învățământ primar sau secundar inferior.

Contracte cu fracțiune de normă și contracte pe perioadă determinată

Procentul din persoanele angajate din UE-27 care au declarat că principalul lor loc de muncă este cu fracțiune de normă a crescut constant de la 16,2 % în 2001 la 19,5 % în 2011. Procentul cel mai ridicat al lucrătorilor cu fracțiune de normă a fost înregistrat în Țările de Jos (49,1 % în 2011), urmate de Regatul Unit, Germania, Suedia, Danemarca și Austria, unde activitatea cu fracțiune de normă a inclus în fiecare caz peste un sfert (25 %– 27 %) dintre persoanele angajate. În schimb, contractele cu fracțiune de normă au fost relativ rare în Bulgaria (2,4 % din totalul persoanelor angajate) și Slovacia (4,1 %) – a se vedea tabelul 5.

Incidența muncii cu fracțiune de normă este semnificativ diferită între bărbați și femei. Puțin sub o treime (32,1 %) dintre femeile angajate în UE-27 au lucrat cu fracțiune de normă în 2011, un procent mult mai mare decât cota corespunzătoare pentru bărbați (9,0 %). Trei sferturi (76,7 %) din numărul total de femei angajate din Țările de Jos au lucrat cu fracțiune de normă în 2011, ceea ce reprezintă de departe cel mai ridicat procent în rândul statelor membre [1].

După ce a scăzut la 13,6 % în 2009, procentul de persoane angajate pe bază de contract cu durată limitată (contract de muncă pe durată determinată) din UE-27 a crescut la 13,9 % în 2010 și 14,0 % în 2011. În Polonia și Spania, cel puțin unul din patru angajați a avut un contract temporar în 2011, iar în Portugalia s a înregistrat un procent asemănător (22,2 %) – a se vedea graficul 6. În rândul celorlalte state membre, procentul de salariați care au lucrat pe bază de contract cu durată determinată s-a situat între 18,2 % în Țările de Jos și doar 2,8 % în Lituania și 1,5 % în România. Variațiile considerabile de la un stat membru la altul ale tendinței de a utiliza contracte pe durată determinată pot reflecta, cel puțin într-o anumită măsură, practicile naționale, oferta și cererea de forță de muncă, evaluările angajatorilor asupra potențialului de creștere/contracție, precum și ușurința cu care angajatorii pot angaja sau concedia.

Sursele și disponibilitatea datelor

Statistici-sursă

Principalele surse ale datelor pentru statisticile privind piața forței de muncă au constat din ancheta UE asupra forței de muncă (LFS a UE); o altă sursă folosită frecvent pentru statisticile privind ocuparea forței de muncă o constituie conturile naționale. Ambele surse menționate folosesc definiții asemănătoare ale ocupării forței de muncă, bazate pe standardele internaționale ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM), respectiv ale sistemului european de conturi naționale și regionale. O a treia sursă potențială de informații referitoare la statisticile privind ocuparea forței de muncă este reprezentată de statisticile asupra întreprinderilor. Sursa tuturor informațiilor prezentate în prezentul articol a fost ancheta UE asupra forței de muncă.

LFS a UE este o anchetă trimestrială prin sondaj care acoperă populația din gospodăriile private din statele membre ale UE, țările AELS (cu excepția Liechtensteinului) și țările candidate. Aceasta furnizează rezultate anuale [2] și trimestriale privind participarea pe piața muncii a persoanelor cu vârsta de cel puțin 15 ani. LFS a UE colectează informații privind statutul forței de muncă (toate persoanele care sunt angajate, în șomaj sau inactive din punct de vedere economic), caracteristicile ocupării, programul de lucru, șomerii aflați în căutarea unui loc de muncă, nivelul de studii, educația și formarea recente, precum și contextul demografic și compoziția familiei pentru fiecare persoană în parte.

Dimensiunea eșantionului utilizat în LFS a UE este de aproximativ 1,5 milioane de persoane în fiecare trimestru. Ratele de eșantionare trimestrială se situează între 0,2 % și 3,3 % în fiecare țară. Eurostat a început colectarea microdatelor pentru LFS în 1983, folosind un trimestru de referință pe an (de obicei primăvara). Între anii 1998 și 2005, ancheta a traversat o perioadă de tranziție, în urma căreia a devenit o anchetă trimestrială continuă; în prezent, toate cele 27 de state membre transmit rezultate trimestriale.

Definiția ocupării forței de muncă și principalele caracteristici ale ocupării forței de muncă

(Forța de muncă) din cadrul populației active din punct de vedere economic include persoanele angajate și șomerii. LFS a UE definește persoanele angajate ca fiind persoane cu vârsta de cel puțin 15 ani și care, în cursul săptămânii de referință, au desfășurat o activitate, chiar și numai timp de o oră pe săptămână, în schimbul unei remunerații, al unui beneficiu sau al unui câștig familial. Forța de muncă include, de asemenea, persoanele care nu s au aflat la locul de muncă, dar care aveau un loc de muncă sau o activitate de la care au fost temporar absente, de exemplu, pe motiv de boală, concediu, conflict social, educație sau formare.

Ocuparea forței de muncă poate fi măsurată în funcție de numărul de persoane sau de locuri de muncă în echivalente de normă întreagă sau în ore lucrate. Toate estimările sunt prezentate în funcție de numărul de persoane; informațiile privind ratele de ocupare a forței de muncă se bazează, de asemenea, pe estimări realizate în funcție de numărul de persoane. Statisticile privind ocuparea forței de muncă sunt adesea transmise sub formă de rate de ocupare a forței de muncă pentru a evita efectul variației în timp a populațiilor naționale și pentru a facilita comparațiile între țări de dimensiuni diferite. Aceste rate sunt de obicei publicate pentru populația în vârstă de muncă, aceasta fiind considerată, în general, a avea vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani, deși în Spania, Suedia (numai până în 2001), Regatul Unit și Islanda este folosit intervalul de vârstă între 16 și 64 de ani; această categorie de vârstă (15-64 de ani) reprezintă un standard utilizat și de către alte organizații internaționale de statistică.

Printre principalele caracteristici ale ocupării forței de muncă, astfel cum sunt definite în LFS a UE, se numără:

  • angajații, definiți ca persoanele care lucrează pentru un angajator public sau privat și care primesc compensații sub formă de salarii, remunerații în funcție de rezultate sau plăți în natură; sunt incluși, de asemenea, membrii voluntari ai forțelor armate;
  • persoanele care desfășoară activități independente și care lucrează în propria lor întreprindere, exploatație sau desfășoară propria lor activitate profesională. O persoană care desfășoară o activitate independentă este considerată că lucrează în cursul săptămânii de referință în cazul în care îndeplinește unul dintre următoarele criterii: lucrează pentru obținerea unui beneficiu, investește timp pentru gestionarea unei activități economice/întreprinderi sau are drept activitate în curs crearea unei întreprinderi;
  • distincția dintre norma întreagă și fracțiunea de normă în cadrul locului de muncă principal este precizată de către respondent, cu excepția Germaniei, Irlandei și Țărilor de Jos, țări în care există praguri pentru stabilirea numărului obișnuit de ore de lucru;
  • indicatorii pentru angajații cu un al doilea loc de muncă se referă numai la persoanele cu mai multe locuri de muncă simultan; persoanele care și-au schimbat locul de muncă în cursul săptămânii de referință nu sunt luate în considerare ca având două locuri de muncă;
  • se consideră că un angajat are un loc de muncă temporar dacă angajatorul și angajatul sunt de acord că încetarea contractului este determinată de condiții obiective, cum ar fi atingerea unei date, finalizarea unei activități sau revenirea la lucru a unui alt angajat care a fost înlocuit temporar. Cazurile tipice includ: persoanele angajate sezonier, persoanele care semnează un contract cu o agenție de muncă sau o agenție de plasare și sunt detașate către o terță parte pentru a îndeplini o sarcină specifică (cu excepția cazului în care există un contract de muncă cu durată nedeterminată), persoanele cu contracte de formare specifice.

Dispersia ratelor regionale de ocupare a forței de muncă (nivel NUTS 2) indică diferențele regionale în ceea ce privește ocuparea forței de muncă pe teritoriul unei țări, respectiv între grupuri de țări. Acest indicator este zero atunci când ratele de ocupare a forței de muncă din toate regiunile sunt identice și crește pe măsura creșterii diferențelor între ratele regionale de ocupare a forței de muncă. Indicatorul nu se aplică pentru anumite țări întrucât acestea au doar una sau două regiuni de nivel NUTS 2. Cu toate acestea, ratele de ocupare a forței de muncă din aceste țări (regiuni) sunt utilizate pentru a calcula indicatorul la nivel european.

Context

Statisticile privind ocuparea forței de muncă pot fi folosite pentru o serie de analize diverse, inclusiv pentru studii macroeconomice (cu alte cuvinte, privind forța de muncă în calitatea sa de factor de producție), privind productivitatea sau competitivitatea. Acestea pot fi, de asemenea, utilizate pentru a studia o serie de aspecte sociale și comportamentale legate de situația ocupării unei anumite persoane, cum ar fi integrarea socială a minorităților sau ocuparea ca sursă de venit pentru gospodării.

Ocuparea forței de muncă este atât un indicator structural, cât și un indicator pe termen scurt. Ca indicator structural, aceasta poate aduce clarificări asupra structurii piețelor muncii și a sistemelor economice, măsurate prin prisma echilibrului dintre cererea și oferta de forță de muncă sau prin calitatea ocupării forței de muncă. În calitate de indicator pe termen scurt, ocuparea forței de muncă urmează ciclul economic; însă prezintă anumite limitări în această privință, fiind deseori prezentată drept un indicator cu întârziere.

Statisticile privind ocuparea forței de muncă sunt în centrul multora dintre politicile UE. Strategia europeană privind ocuparea forței de muncă a fost lansată în cadrul reuniunii la nivel înalt privind locurile de muncă desfășurate la Luxemburg în noiembrie 1997 și a fost reformulată în 2005 pentru a asigura o mai bună aliniere a strategiei UE privind ocuparea forței de muncă la o serie de revizuiri ale unora dintre obiectivele de la Lisabona. În iulie 2008, au fost actualizate orientările pentru politica de ocupare a forței de muncă pentru perioada 2008 2010.

În martie 2010, Comisia Europeană a lansat Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii; aceasta a fost adoptată oficial de Consiliul European din iunie 2010. Consiliul European a convenit asupra a cinci obiective principale, primul fiind acela de a crește rata de ocupare a forței de muncă pentru femei și bărbați cu vârsta între 20 și 64 de ani la 75 % până în 2020. Statele membre pot să își stabilească propriile obiective naționale în lumina acestor obiective principale și să elaboreze programe naționale de reformă care să includă acțiunile pe care urmăresc să le întreprindă pentru punerea în aplicare a strategiei. Punerea în aplicare a strategiei ar putea fi realizată, cel puțin în parte, prin promovarea unor condiții de lucru flexibile, de exemplu, munca cu normă fracționată sau munca la domiciliu, considerate a stimula participarea pe piața muncii. O serie de inițiative care pot încuraja intrarea unui număr sporit de persoane pe piața muncii includ, printre altele, îmbunătățirea disponibilității infrastructurilor pentru îngrijirea copiilor, punerea la dispoziție a unui număr sporit de oportunități pentru învățarea pe tot parcursul vieții sau facilitarea mobilității locurilor de muncă. Un element central al acestei teme este „flexisecuritatea”: politicile care abordează simultan flexibilitatea piețelor muncii, organizarea muncii și relațiile de muncă, luând în considerare, totodată, echilibrul între viața profesională și cea privată, siguranța locului de muncă și protecția socială.

În conformitate cu Strategia Europa 2020, strategia privind ocuparea forței de muncă încurajează adoptarea de măsuri care să contribuie la îndeplinirea a trei obiective principale până în 2020, și anume:

  • atingerea nivelului de ocupare de 75 % pentru persoanele cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani;
  • scăderea ratelor de abandon școlar sub 10 % și creșterea procentului de absolvenți de studii superioare la cel puțin 40 % în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani;
  • reducerea cu cel puțin 20 de milioane a numărului de persoane afectate de sărăcie sau de riscul de sărăcie și de excluziunea socială.

Ritmul lent de redresare în urma crizei financiare și economice și acumularea unui număr sporit de dovezi asupra creșterii ratelor șomajului au determinat Comisia Europeană să înainteze o serie de propuneri la 18 aprilie 2012 privind unele măsuri de stimulare a creării de locuri de muncă prin intermediul unui pachet dedicat ocupării forței de muncă. Propunerile vizează, printre altele, crearea de noi locuri de muncă din perspectiva cererii, prin stabilirea unor modalități prin care statele membre pot încuraja angajările, prin reducerea impozitării veniturilor salariale sau printr-o mai bună sprijinire a întreprinderilor nou înființate. Propunerile vizează, de asemenea, identificarea zonelor economice cu un potențial important de creare a unui număr considerabil de locuri de muncă, cum ar fi economia ecologică, serviciile de sănătate și tehnologia informației și a comunicațiilor.

Informatii suplimentare Eurostat

Publicații

Tabele principale

LFS main indicators (t_lfsi)
Population, activity and inactivity - LFS adjusted series (t_lfsi_act)
Employment - LFS adjusted series (t_lfsi_emp)
Employment growth by gender (tsieb050)
Employment rate by gender (tsiem010)
Employment rate of older workers by gender (tsiem020)
Persons employed part-time - Total (tps00159)
Employees with a contract of limited duration (annual average) (tps00073)
LFS series - Detailed annual survey results (t_lfsa)
Employment rate, by highest level of education attained (tsdec430)
Employed persons with a second job (tps00074)
Hours worked per week of full-time employment (tps00071)
Hours worked per week of part-time employment (tps00070)
Unemployment rates of the population aged 25-64 by level of education (tps00066)

Bază de date

LFS main indicators (lfsi)
Population, activity and inactivity - LFS adjusted series (lfsi_act)
Employment - LFS adjusted series (lfsi_emp)
Unemployment - LFS adjusted series (une)
Education and training - LFS adjusted series (lfsi_edu)
LFS series - Detailed quarterly survey results (from 1998) (lfsq) (Information on NACE Rev.2)
Total population - LFS series (lfsq_pop)
Activity and activity rates - LFS series (lfsq_act)
Employment - LFS series (lfsq_emp)
Employment rates - LFS series (lfsq_emprt)
Self employed - LFS series (lfsq_empself)
Employees - LFS series (lfsq_emppaid)
Temporary employment - LFS series (lfsq_emptemp)
Full-time and part-time employment - LFS series (lfsq_empftpt)
Population in employment having a second job - LFS series (lfsq_emp2job)
Working time - LFS series (lfsq_wrktime)
Total unemployment - LFS series (lfsq_unemp)
Inactivity - LFS series (lfsq_inac)
LFS series - Detailed annual survey results (lfsa) (Information on NACE Rev.2)
Total population (lfsa_pop)
Activity and activity rates - LFS series (lfsa_act)
Employment - LFS series (lfsa_emp)
Employment rates - LFS series (lfsa_emprt)
Self employed - LFS series (lfsa_empself)
Employees - LFS series (lfsa_emppaid)
Temporary employment - LFS series (lfsa_emptemp)
Full-time and part-time employment - LFS series (lfsa_empftpt)
Population in employment having a second job - LFS series (lfsa_emp2job)
Population in employment working during asocial hours - LFS series (lfsa_empasoc)
Working time - LFS series (lfsa_wrktime)
Total unemployment - LFS series (lfsa_unemp)
Inactivity - LFS series (lfsa_inac)
LFS series -Specific topics (lfst)
Households statistics - LFS series (lfst_hh)
LFS regional series (lfst_r)
LFS ad-hoc modules (lfso)

Secțiune specială

Metodologie / Metadate

Date-sursă pentru tabele și grafice (MS Excel)

Legături externe

Vezi şi

Note

  1. ↑ În Țările de Jos, orice persoană care lucrează mai puțin de 35 de ore pe săptămână se consideră că lucrează cu fracțiune de normă.
  2. ↑ Pentru Elveția sunt disponibile numai rezultatele LFS desfășurate primăvara (pentru al doilea trimestru), iar acestea sunt utilizate ca estimări anuale în tabelele și graficele corespunzătoare.
Retrieved from "https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Archive:Employment_statistics/ro&oldid=145789"