Archive:Comerțul internațional cu mărfuri

Date din mai 2011. Cele mai recente date: Informații suplimentare Eurostat, Tabele principale și Baza de date. Versiunea în limba engleză este mai recentă.

Acest articol analizează evoluția comerțului internațional cu mărfuri al Uniunii Europene (UE). Articolul analizează cota de piață a UE din piețele mondiale de importuri și exporturi, comerțul intra-UE, partenerii comerciali principali ai UE și categoriile de produse cele mai comercializate.

Graficul 1: Actorii principali în comerțul exterior, 2010
(1 000 milioane EUR)
Sursă: Eurostat (ext_lt_intertrd)

Tabelul 1: Actorii principali în comerțul exterior, 2000, 2005 și 2010
(1 000 milioane EUR)
Sursă: Eurostat (ext_lt_intertrd)

Graficul 2: Cotele de piață din piața mondială a exporturilor, 2009
(% din exporturile mondiale)
Sursă: Eurostat (ext_lt_introle)

Graficul 3: Cotele de piață din piața mondială a importurilor, 2009
(% din importurile mondiale)
Sursă: Eurostat (ext_lt_introle)

Graficul 4: Dezvoltarea comerțului exterior, UE-27, 2000-2010 (1)
(1 000 milioane EUR)
Sursă: Eurostat (ext_lt_intertrd)

Tabelul 2: Comerțul exterior, 2009-2010
(1 000 milioane EUR)
Sursă: Eurostat (tet00002)

Tabelul 3: Comerțul extra UE-27, 2010
Sursă: Eurostat (ext_lt_intratrd)

Tabelul 4: Comerțul intra UE-27, 2005 și 2010
(1 000 milioane EUR)
Sursă: Eurostat (tet00039)

Graficul 5: Comerțul intra și extra UE-27, 2010
(importuri plus exporturi, % din comerțul total)
Sursă: Eurostat (ext_lt_intratrd)

Graficul 6: Principalii parteneri comerciali pentru exporturi, UE-27, 2010
(% din exporturile extra UE-27)
Sursă: Eurostat (ext_lt_maineu)

Graficul 7: Principalii parteneri comerciali pentru importuri, UE-27, 2010
(% din importurile extra UE-27)
Sursă: Eurostat (ext_lt_maineu)

Tabelul 5: Comerțul extra UE-27 în funcție de principalii parteneri comerciali, UE-27,
2000-2010 (1)
(1 000 milioane)
Sursă: Eurostat (tet00040)

Tabelul 6: Comerțul extra UE-27 în funcție de principalele produse, UE-27,
2000, 2005 și 2010
Sursă: Eurostat (ext_lt_intertrd)

Graficul 8: Principalele exporturi, UE-27, 2005 și 2010
(% din exporturile extra UE-27)
Sursă: Eurostat (tet00061)

Graficul 9: Principalele importuri, UE-27, 2005 și 2010
(% din importurile extra UE-27)
Sursă: Eurostat (tet00061)

UE-27 realizează aproape o cincime din comerțul mondial cu mărfuri. Valoarea comerțului exterior cu mărfuri depășește în mod semnificativ pe cea comerțului exterior cu servicii, care, prin natura lor, sunt mai greu de realizat transfrontalier.

Principalele rezultate statistice

Comerțul total al UE-27 cu restul lumii (suma importurilor și exporturilor extra-UE) a fost evaluată la 2 850 539 milioane EUR în 2010. Ca atare, activitățile comerciale în UE-27 au revenit aproape de nivelurile record înregistrate în 2008. În comparație cu anul precedent, comerțul total în UE-27 a crescut cu 546 922 milioane EUR în 2010.

După ce în 2009 a suferit o scădere dramatică a exporturilor și a importurilor, UE-27 a înregistrat în 2010 o creștere a exporturilor la un nivel record de 1 348 778 milioane EUR, ceea ce reprezintă o creștere cu 23 % față de anul precedent. Aceasta a fost determinată în mare măsură de creșteri ale exporturilor de utilaje și echipamente de transport, precum și de alte mărfuri fabricate. Importurile au crescut cu 24 % până la valoarea de 1 501 761 milioane EUR, cea mai mare creștere înregistrându-se în cazul importurilor de utilaje și echipamente de transport, precum și al produselor energetice.

Statele Unite au rămas, de departe, cea mai importantă destinație pentru mărfurile exportate în 2010 din UE-27, deși ponderea exporturilor UE-27 către Statele Unite a scăzut de la 28 % din total în 2000 la 18 % din total în 2010. Cele mai importante exporturi din UE-27 către Statele Unite ale Americii în 2010 au inclus utilajele și echipamentele de transport. Aceeași grupă de produse a fost, de asemenea, principala categorie de export către China, care a devenit în 2010 cea de-a doua piață de destinație a exporturilor UE-27. China a rămas cel mai important furnizor de mărfuri importate în UE-27 în 2010, în condițiile în care importurile din China au crescut cu 32 % între 2009 și 2010. Importurile UE-27 din Rusia au crescut în același ritm și au fost dominate de o creștere cu 35 % a nivelului importurilor de energie.

Comerțul cu mărfuri între statele membre (comerț intra-UE) au fost evaluate – în termeni de expedieri – la 2 538 393 milioane EUR în 2010; acesta a fost de aproape două ori mai mare decât nivelul exporturilor din UE-27 către țări nemembre. Importanța pieței interne a UE a fost evidențiată de faptul că, pentru fiecare dintre statele membre, comerțul intra-UE cu mărfuri a fost mai mare decât cel extra-UE (a se vedea Graficul 5). Cu toate acestea, ponderea din comerțul total cu mărfuri a fluxurilor intra-UE și extra-UE a variat considerabil între statele membre, reflectând într-o oarecare măsură legături istorice și localizarea geografică. Cele mai importante ponderi din comerțul intra-UE (aproximativ 80 %) au fost înregistrate de Luxemburg, Republica Cehă și Slovacia, acest procentaj scăzând la aproape 50 % în Grecia și Regatul Unit.

Comerțul intra-UE-27 – măsurat pe bază de expedieri – a crescut cu 16 % în 2010; aceasta a fost o rată de creștere mai mică decât cea înregistrată pentru exporturile extra-UE (creștere de 23 %). Luând în considerare împreună intrările și expedierile, cele mai mari creșteri ale comerțului intra-UE s-au înregistrat în Estonia, Lituania, Suedia și Letonia, creșteri de peste 25 %, în timp ce Grecia (-8 %) și Malta (-3 %) au fost singurele state membre care au înregistrat o reducere a comerțului intra-UE în 2010.

Între 2009 și 2010, exporturile UE-27 către toți partenerii săi comerciali majori au crescut. Exporturile către Elveția, cea de a treia mare piață pentru UE-27 în 2010, au fost mai puțin afectate de recesiunea economică din 2009 și au crescut la un nou record în 2010, în mare parte ca urmare a exporturilor de utilaje și echipamente de transport, precum și de substanțe chimice. Dimpotrivă, exporturile UE-27 către Rusia, care au scăzut cu aproape 40 % între 2008 și 2009, nu și-au revenit complet la valoarea din 2010, în ciuda creșterii lor cu peste 20 000 milioane EUR. Cea mai mare rată de creștere a exporturilor UE-27 între 2009 și 2010 în rândul principalilor parteneri comerciali a fost înregistrată în cazul exporturilor către Brazilia (creștere de 45 %), în principal ca urmare a unei creșteri puternice a nivelului exporturilor de utilaje și echipamente de transport, care au atins un nivel record.

În ceea ce privește importurile, UE-27 a înregistrat o creștere a nivelului importurilor provenite de la toți principalii parteneri comerciali între 2009 și 2010. Creșterea semnificativă a importurilor din China a fost dominată de utilaje și echipamente de transport, care în 2010 au constituit peste jumătate din totalul importurilor UE-27 din China. Importurile de produse energetice au reprezentat în 2010 cu puțin sub trei sferturi din importurile UE-27 din Rusia, deși importurile totale și importurile de energie din Rusia în 2010 au rămas sub nivelul lor din 2008.

Toate grupele majore de produse au cunoscut în 2010 o creștere puternică a nivelului exporturilor lor în afara UE-27 – după ce în anul precedent exporturile au suferit o scădere generalizată semnificativă. Exporturile UE-27 pentru cele două cele mai mari grupe de produse, utilaje și echipamente de transport și alte mărfuri fabricate, au revenit la niveluri apropiate de cele din 2008. Cu toate acestea, cea de-a treia mare grupă, produsele chimice, a înregistrat o evoluție redusă a nivelului exporturilor lor între 2008 și 2009, înainte de a crește cu 20 % în 2010. Cea mai mare rată de creștere a exporturilor UE-27 în 2010 a fost înregistrate pentru exporturile de materii prime, care au depășit pierderile lor înregistrate în 2009; în pofida unei creșteri puternice a valorii exporturilor de energie, nivelul lor a rămas cu aproximativ 10 % sub valorile înregistrate în 2008.

Importurile tuturor grupelor majore de produse au crescut, de asemenea, între 2009 și 2010, dar creșterea a fost mai variată între grupele de produse decât în cazul exporturilor. Cea mai mare categorie de produse importate în UE-27, utilajele și echipamentele de transport, a cunoscut o creștere de 30 % în 2010, înregistrându-se o valoare record. Cea mai mare contribuție la creșterea importurilor în această categorie a rezultat dintr-o creștere rapidă a nivelului importurilor de utilaje electrice, care a crescut cu 45 % între 2009 și 2010. Importurile de produse energetice, a doua categorie ca mărime, au cunoscut și ele o creștere puternică (creștere de 28 %), determinată de o creștere cu 35 % a valorii importurilor de produse petroliere. Puțin peste 30 % din importurile de produse energetice în UE-27 în 2010 au provenit din Rusia, urmată de Norvegia (12 %) și Libia (7 %).

Deficitul comercial al UE-27 de 152 983 milioane EUR în 2010 a fost determinat de un deficit substanțial aferent produselor petroliere, cifrat la valoarea de 215 348 milioane EUR. Acesta a fost compensat de excedente comerciale în valoare de 82 156 milioane EUR în cazul vehiculelor rutiere și de 118 992 milioane EUR în cazul utilajelor industriale. A existat, de asemenea, un excedent comercial pentru UE-27 în 2010 în cazul produselor chimice (98 389 milioane EUR) – parțial determinat de performanța produselor farmaceutice (în cazul cărora s-a înregistrat un excedent de 46 749 milioane EUR).

Germania a rămas, de departe, cel mai important actor în ceea ce privește comerțul extra-UE-27 în 2010, responsabilă de 28 % din exporturile UE-27 către țări nemembre și de aproape 20 % din importurile sale. Următorii trei cei mai mari exportatori au rămas aceeași ca în 2009 (Franța, Italia și Regatul Unit). Țările de Jos și Regatul Unit au fost al doilea și al treilea dintre cei mai mari importatori de mărfuri din țări nemembre, după Germania.

Sursele și disponibilitatea datelor

Statisticile privind comerțul internațional cu mărfuri măsoară valoarea și cantitatea mărfurilor comercializate între statele membre ale UE (cunoscut sub denumirea de comerț intra-UE) și mărfurile comercializate de către state membre ale UE cu țări nemembre (cunoscut sub denumirea de comerț extra-UE). Aceste statistici sunt sursa oficială de informații cu privire la importuri, exporturi și balanța comercială ale UE, ale statelor sale membre și ale zonei euro.

Statisticile sunt difuzate pentru fiecare dintre țările raportoare în raport cu fiecare țară parteneră, pentru o serie de clasificări ale produselor. Una dintre clasificările cele mai utilizate este Clasificarea Standard de Comerț Internațional (SITC Rev. 4) a Organizației Națiunilor Unite (ONU); aceasta permite realizarea unei comparații la nivel mondial a statisticilor comerțului exterior.

În statisticile referitoare la comerțul extra-UE, datele prezentate pentru UE-27 tratează această entitate ca un singur bloc comercial, datele raportate pentru exporturi referindu-se la exporturile întregii UE-27 către restul lumii, în timp ce importurile extra-UE se referă la importurile din restul lumii (țări nemembre) în UE. Dimpotrivă, în cazul în care se raportează date pentru statele membre individuale, fluxurile comerciale externe sunt în general prezentate în termeni de fluxuri comerciale internaționale (incluzând atât partenerii intra-UE, cât și cei extra-UE).

Definițiile în materie de comerț extra-UE sunt următoarele:

importurile sunt mărfuri care intră pe teritoriul statistic al UE provenite dintr-o țară nemembră și care sunt supuse procedurilor vamale în vederea liberei circulații (ca regulă generală, mărfuri destinate consumului), perfecționării active sau prelucrării sub control vamal (mărfuri pentru prelucrare, transformare), fie imediat, fie după o perioadă petrecută într-un antrepozit vamal;
exporturile sunt mărfuri care părăsesc teritoriul statistic al UE către o țară nemembră după ce au fost supuse procedurilor vamale de export (export definitiv), perfecționării pasive sau reexportării, fie după perfecționarea activă, fie după prelucrarea sub control vamal.

Prin urmare, statisticile privind comerțul cu țările nemembre, nu includ nici mărfurile aflate în tranzit sau cele supuse unor proceduri vamale de antrepozitare vamală sau de intrare temporară (pentru târguri, expoziții, testări, etc.), nici mărfurile reexportate după intrarea lor în vederea aplicării uneia dintre aceste proceduri.

Statisticile privind comerțul între statele membre (comerț intra-UE) vizează intrările și expedierile de mărfuri înregistrate de fiecare stat membru. Intrările și expedierile sunt definite după cum urmează:

intrările sunt mărfuri în liberă circulație pe teritoriul UE care intră pe teritoriul statistic al unui stat membru;
expedierile sunt mărfuri în liberă circulație pe teritoriul UE care părăsesc teritoriul statistic al unui anumit stat membru pentru a intra într-un alt stat membru;

Înregistrările vamale sunt sursa tradițională de date statistice privind comerțul cu mărfuri. Debutul pieței unice la 1 ianuarie 1993, moment în care formalitățile vamale între statele membre au fost eliminate, a făcut necesară adoptarea unui nou sistem de colectare a datelor, Intrastat, acesta fiind baza statisticilor privind comerțul intra-UE. În sistemul Intrastat, datele statistice sunt colectate direct de la operatorii comerciali – care trebuie să trimită declarațiile lunare către administrațiile lor naționale în materie de statistică. Valorile statistice ale comerțului extra-UE și intra-UE sunt înregistrate la valoarea lor franco la bord (free-on-board – FOB) pentru exporturi/expedieri și la valoarea cost, asigurare și navlu (cost, insurance and freight – CIF) pentru importuri/intrări. Valorile raportate includ numai acele costuri subsidiare (navlu și asigurare) care se referă, pentru exporturi/expedieri, la deplasarea pe teritoriul statului membru din care mărfurile sunt exportate/expediate și, pentru importuri/intrări, la deplasarea în afara teritoriului statului membru în care mărfurile sunt importate/intră.

Context

Statisticile privind comerțul internațional cu mărfuri sunt utilizate pe scară largă de factorii de decizie din organisme publice de la nivel internațional, UE și național. Întreprinderile pot utiliza datele privind comerțul internațional pentru a realiza studii de piață și pentru a-și defini strategia lor comercială. În cazul instituțiilor UE, statistici privind comerțul internațional ajută la pregătirea negocierilor comerciale multilaterale și bilaterale, la definirea și punerea în aplicare a politicilor în materie de antidumping, la elaborarea politicilor macroeconomice și monetare, precum și la evaluarea progreselor înregistrate de piața unică sau de procesul de integrare a economiilor europene.

Dezvoltarea comerțului poate reprezenta o oportunitate pentru creșterea economică. UE dispune de o politică comercială comună, în care Comisia Europeană negociază acorduri comerciale și reprezintă interesele UE în numele celor 27 de state membre ale sale. Comisia Europeană consultă statele membre prin intermediul unui comitet consultativ care analizează toate aspectele politicii comerciale care afectează UE, inclusiv instrumentele multilaterale, bilaterale și unilaterale. Ca atare, politica comercială este o competență exclusivă a UE – astfel încât doar UE, nu și statele membre, poate emite legi în materie de comerț și poate să încheie acorduri comerciale internaționale. Acest domeniu de acțiune se extinde dincolo de comerțul cu mărfuri, pentru a acoperi comerțul internațional cu servicii, proprietatea intelectuală și investițiile străine directe.

Pe plan mondial, aspectele comerțului multilateral sunt tratate sub auspiciile Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). Organizația are 153 de țări membre (în iulie 2008), existând câțiva membri cu statut de candidați în curs de aderare. OMC stabilește regulile valabile pe plan mondial în materie de comerț, oferă un forum pentru negocieri comerciale și pentru soluționarea litigiilor între membri. Comisia Europeană negociază cu partenerii săi din cadrul OMC și a participat la ultima rundă de negocieri comerciale multilaterale în cadrul OMC, cunoscută sub numele de Agenda de dezvoltare de la Doha (ADD). Totuși, aceste discuții nu s-au încheiat la termenele prevăzute, în 2005 și încă o dată în 2006, runda de discuții Doha eșuând încă o dată în cadrul reuniunii OMC din iulie 2008. La momentul redactării prezentului text, viitorul rundei Doha este incert.