Cale de navigare

Globalizarea

Factori precum progresul tehnologic, costurile scăzute de transport şi liberalizarea politicilor în interiorul Uniunii Europene şi în alte ţări terţe au condus la intensificarea schimburilor comerciale şi a circulaţiei fondurilor între ţări. Acest aspect are consecinţe importante asupra funcţionării economiei UE. Fenomenul globalizării, deşi reprezintă o sursă de mari beneficii şi oportunităţi, implică faptul că Europa trebuie să facă faţă unei concurenţe acerbe, atât din partea unor economii cu costuri scăzute, cum sunt cele ale Chinei şi Indiei, cât şi din partea unor economii inovatoare, cum este cea a Statelor Unite.

Creşterea gradului de integrare economică la nivel internaţional, fenomen cunoscut, în general, sub numele de globalizare, oferă multe oportunităţi. Întreprinderile din UE dobândesc mai uşor acces la noi pieţe aflate în expansiune, la surse de finanţare şi la resurse tehnologice. Consumatorii de pe teritoriul UE se pot bucura de o mai mare varietate de produse, la preţuri mai mici. Acest lucru îi deschide Uniunii perspectiva de a obţine, potenţial, câştiguri semnificative în termeni de creştere a productivităţii şi de salarii reale. Comisia Europeană estimează că aproximativ o cincime din creşterea nivelului de trai în Europa celor 15, în ultimii 50 de ani, se datorează globalizării. Acesta este motivul pentru care UE s-a pronunţat cu hotărâre în favoarea unei mai mari deschideri economice. Politica sa comercială constituie un instrument important de orientare către liberalizarea comerţului mondial.

Cu toate acestea, publicul asociează adesea globalizarea cu disponibilizările şi cu presiuni care afectează negativ salariile şi condiţiile de muncă. Aceste nelinişti se bazează pe teama că o concurenţă mai mare din partea ţărilor care practică salarii mai mici exercită o presiune prea mare asupra producătorilor şi a forţei de muncă locale, putând avea ca rezultat închiderea completă sau parţială a fabricilor din ţară şi relocarea lor peste hotare. Deşi aceste temeri nu sunt noi, ele par să se fi agravat odată cu afirmarea Chinei şi a Indiei pe scena comerţului mondial. Utilizarea tehnologiei informaţiei pe scară largă erodează din ce în ce mai mult frontierele dintre ceea ce poate şi ceea ce nu poate fi comercializat.

Identificarea unei soluţii adecvate pentru fenomenul globalizării poate fi văzută ca făcând parte din provocarea mai complexă cu care se confruntă economiile dinamice - şi anume aceea de a face faţă cu succes schimbării economice structurale. Pentru a putea culege roadele globalizării, se impune parcurgerea etapelor unui proces de adaptare, pe măsură ce factorii de producţie - precum capitalul de investiţii - trec de la activităţile şi întreprinderile care nu pot face faţă presiunii concurenţei acerbe la cele care ştiu să profite de aceasta. Cu toate că s-a demonstrat că globalizarea nu este asociată fenomenului general al disponibilizării, ajustarea structurilor economice presupune, într-adevăr, costuri care rezultă din transferul resurselor între întreprinderi şi activităţi. Cu cât pieţele muncii, capitalurilor şi produselor sunt mai rigide, cu atât ajustarea structurală este mai costisitoare şi mai greu de realizat, lucru care se poate resimţi puternic, cel puţin pe termen scurt, în anumite sectoare şi în regiunile unde acestea sunt concentrate.

Provocarea politică este aceea de a transforma eventualele beneficii ale fenomenului globalizării în câştiguri reale, reducând, în acelaşi timp, costurile sociale. Măsurile de îmbunătăţire a funcţionării pieţelor UE şi de stimulare a performanţelor în materie de inovare vor contribui la reducerea duratei procesului de ajustare, în timp ce anumite măsuri active, precum cele finanţate prin Fondul european de ajustare la globalizare, îi vor sprijini pe lucrătorii afectaţi. Pe lângă aceste probleme interne, mai există şi importante provocări externe cu care UE se confruntă şi care necesită soluţii politice, precum:

  • încurajarea comerţului mondial şi menţinerea poziţiei Europei de principal bloc comercial la nivel mondial
  • gestionarea imigraţiei ca sursă de mână de lucru, ca răspuns la fenomenul îmbătrânirii populaţiei şi ca avantaj în favoarea dezvoltării
  • menţinerea poziţiei UE de sursă şi destinaţie a investiţiilor străine directe (ISD)
  • gestionarea problemei dezechilibrelor din economia globală în parteneriat cu alte ţări.

Comisia Europeană joacă un rol important în elaborarea unei strategii politice coerente, pentru a răspunde provocărilor pe care le implică fenomenul globalizării. Ea analizează îndeaproape evoluţia principalelor tendinţe ale comerţului mondial şi ale fluxurilor ISD, precum şi performanţele UE în această privinţă. De asemenea, analizează în mod sistematic impactul pe care fenomenul globalizării îl are asupra performanţei economice a UE şi furnizează consultanţă politică pe baza rezultatelor acestei analize.