Archive:PIB-ul la nivel regional

Date extrase în mai 2015. Cele mai recente date: Informații suplimentare Eurostat, Tabele principale și Bază de date. Următoarea actualizare a articolului: noiembrie 2016.

Hărțile pot fi explorate interactiv, cu ajutorul Eurostat’s Statistical Atlas (în limba engleză) (a se vedea user manual (în limba engleză)).

Harta 1: Produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor în funcție de standardul puterii de cumpărare (SPC), pe regiuni de nivel NUTS 2, 2013 (¹)
(% din media de la nivelul UE-28, UE-28 = 100)
Sursă: Eurostat (nama_10r_2gdp) și (nama_10_pc)

Figura 1: Disparitățile regionale privind produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor, în funcție de standardul puterii de cumpărare (SPC), pe regiuni de nivel NUTS 2, 2013 (¹)
(% din media de la nivelul UE-28, UE-28 = 100)
Sursă: Eurostat (nama_10r_2gdp) și (nama_10_pc)

Harta 2: Modificarea produsului intern brut (PIB) pe cap de locuitor în funcție de standardul puterii de cumpărare (SPC), pe regiuni de nivel NUTS 2, 2008–2013 (¹)
(diferență procentuală între 2013 și 2008; în raport cu media de la nivelul UE-28)
Sursă: Eurostat (nama_10r_2gdp) și (nama_10_pc)

Harta 3: Contribuția agriculturii, silviculturii și pisciculturii (secțiunea A din CAEN) la valoarea adăugată brută totală, pe regiuni de nivel NUTS 2, 2012 (¹)
(% din media de la nivelul UE-28, UE-28 = 100)
Sursă: Eurostat (nama_10r_2gdp) și (nama_10_pc)

Harta 4: Contribuția industriei (secțiunea B din CAEN) la valoarea adăugată brută totală, pe regiuni de nivel NUTS 2, 2012 (¹)
(% din media de la nivelul UE-28, UE-28 = 100)
Sursă: Eurostat (nama_10r_2gdp) și (nama_10_pc)

Harta 5: Contribuția sectorului de construcții (secțiunea F din CAEN) la valoarea adăugată brută totală, pe regiuni de nivel NUTS 2, 2012 (¹)
(% din media de la nivelul UE-28, UE-28 = 100)
Sursă: Eurostat (nama_10r_2gdp) și (nama_10_pc)

Harta 6: Contribuția serviciilor comerciale (secțiunile G-N din CAEN) la valoarea adăugată brută totală, pe regiuni de nivel NUTS 2, 2012 (¹)
(% din media de la nivelul UE-28, UE-28 = 100)
Sursă: Eurostat (nama_10r_2gdp) și (nama_10_pc)

Harta 7: Contribuția administrației publice și altor servicii publice, serviciilor în domeniul artelor, serviciilor culturale și recreative, serviciilor de reparare a bunurilor din gospodării și altor servicii (secțiunile O-U din CAEN) la valoarea adăugată brută totală, pe regiuni de nivel NUTS 2, 2012 (¹)
(% din media de la nivelul UE-28, UE-28 = 100)
Sursă: Eurostat (nama_10r_2gdp) și (nama_10_pc)

Harta 8: Valoarea adăugată brută pe cap de angajat, pe regiuni de nivel NUTS 2, 2013 (¹)
(% din media de la nivelul UE-28, UE-28 = 100)
Sursă: Eurostat (nama_10r_3gva), (nama_10r_3empers), (nama_10_a10) și (nama_10_a10_e)

Prezentul articol face parte dintr-un set de articole statistice bazate pe publicația Regional Yearbook a Eurostat (în limba engleză). Acesta utilizează un set de conturi economice pentru a analiza evoluțiile economice din cadrul Uniunii Europene (UE): prima secțiune se bazează pe produsul intern brut (PIB), principalul agregat pentru măsurarea creșterii / dezvoltării economice; a doua secțiune oferă o analiză la nivel regional a valorii adăugate brute în funcție de activități (astfel cum au fost definite înCAEN), iar articolul se încheie cu o scurtă analiză a productivității muncii (definită ca valoare adăugată brută pe cap de angajat).

Conturile regionale servesc drept bază pentru alocarea cheltuielilor conform politicii de coeziune a UE. Fiecare regiune a UE este acoperită: totuși, majoritatea fondurilor structurale sunt dirijate către regiunile NUTS 2 în care PIB-ul pe cap de locuitor este mai mic de 75 % din media de la nivelul UE-28. Alocarea fondurilor de coeziune se bazează în prezent pe o decizie referitoare la media PIB-ului pe cap de locuitor pe o perioadă de trei ani, din 2007 până în 2009; informații suplimentare sunt oferite în articolul privind politicile regionale și strategia Europa 2020 (în limba engleză).

Principalele rezultate statistice

PIB-ul la prețurile de pe piața din UE-28 a fost evaluat la 13,5 mii de miliarde EUR în 2013, ceea ce înseamnă un nivel mediu de aproximativ 26,6 mii SPC pe cap de locuitor.

PIB-ul regional pe cap de locuitor

Harta 1 prezintă PIB-ul pe cap de locuitor în 2013 pe regiuni de nivel NUTS 2, având valoarea pentru fiecare regiune exprimată ca procentaj din media la nivel de UE-28 (fixată la 100 %). Astfel, harta înfățișează regiunile relativ bogate (indicate cu nuanța verde) în care PIB-ul pe cap de locuitor a fost peste media la nivelul UE și regiunile relativ sărace (indicate cu nuanța roșu). Harta evidențiază o diviziune clară între est și vest. Cu toate acestea, această tendință este mai puțin pronunțată decât era cu aproape un deceniu în urmă - când UE a trecut prin cel mai larg proces de extindere a sa odată cu aderarea a 10 state membre noi - ca urmare a doi factori principali:

un proces treptat de convergență economică, care derivă din creșterea economică relativ rapidă a regiunilor mai puțin dezvoltate;
criza economică și financiară, care a avut un impact considerabil asupra performanței economice a majorității statelor membre ale UE.

ADUCEREA ÎN PRIM PLAN A REGIUNILOR

Mazowieckie, Polonia

În perioada 2008-2013, creșterea economică cea mai rapidă la nivelul regiunilor NUTS 2 ale UE s-a înregistrat în regiunea Mazowieckie din Polonia, care cuprinde și capitala Varșovia. În 2008, PIB-ul pe cap de locuitor în regiunea Mazowieckie a fost de aproximativ patru cincimi din media la nivelul UE-28, dar a crescut până în 2013 și a devenit cu 7,1 % mai mare decât media la nivelul UE-28.

©: Itsmejust / Shutterstock.com

Într-adevăr, numeroase regiuni din estul UE, în special regiuni-capitală, au cunoscut o creștere a PIB-ului pe cap de locuitor (ajustat din cauza diferențelor între nivelurile prețurilor) în valoare absolută și în raport cu media la nivelul UE-28. În schimb, impactul crizei a determinat scăderea PIB-ului pe cap de locuitor sub media la nivelul UE-28 în fiecare regiune din Grecia, în Cipru (o regiune unică la acest nivel de analiză), în sudul Italiei, în cea mai mare parte a Spaniei și Portugaliei și în mai mult de jumătate din regiunile din Franța și Regatul Unit.

Activitatea economică — definirea PIB-ului

Produsul intern brut (PIB) este o măsură esențială a conturilor naționale, rezumând poziția economică a unei țări sau regiuni. Acesta poate fi calculat prin diferite metode: metoda producției; metoda cheltuielilor; și metoda veniturilor.

PIB-ul este utilizat pentru analiza performanțelor și ciclurilor economice (cum ar fi perioadele de recesiune, de redresare și de creștere economică). Datele exprimate în diverse monede pot fi transformate într-o monedă comună pentru a fi mai ușor de comparat - de exemplu, acestea pot fi convertite în euro sau dolari. Cu toate acestea, ratele de schimb nu reflectă toate diferențele între nivelurile prețurilor de la o țară la alta. Pentru a compensa acest lucru, PIB-ul poate fi transformat, utilizând factori de conversie cunoscuți sub denumirea de parități ale puterii de cumpărare (PPC). Prin utilizarea PPC (și nu a cursurilor de schimb valutar de pe piață), acești indicatori sunt convertiți într-o monedă virtuală comună, denumită standardul puterii de cumpărare (SPC); utilizarea SPC face posibilă compararea puterii de cumpărare în regiunile statelor membre UE care folosesc diverse monede naționale și în care nivelurile prețurilor sunt diferite.

În termeni generali, utilizarea seriei SPC în locul seriei bazate pe euro tinde să aibă un efect de uniformizare, deoarece regiunile cu PIB pe cap de locuitor în euro foarte ridicat au tendința, de asemenea, să aibă niveluri relativ mari ale prețurilor (de exemplu, costul vieții în centrul Parisului sau al Londrei este în general mai mare decât costul vieții în zonele rurale din Ungaria sau Polonia).

Cel mai înalt nivel al PIB pe cap de locuitor a fost înregistrat în Inner London

În 2013, aproximativ 15 % din cele 250 regiuni NUTS 2 pentru care există date disponibile (a se vedea harta 1 cu privire la acoperire) au raportat că PIB-ul lor pe cap de locuitor a fost cu cel puțin 25 % mai mare decât media la nivelul UE-28; acestea sunt prezentate cu nuanța cea mai închisă de verde. Multe dintre ele sunt regiuni-capitală sau regiuni din vecinătatea regiunilor-capitală, în timp ce marea majoritate a celorlalte regiuni sunt grupate împreună în centrul hărții, acoperind sudul Germaniei, vestul Austriei, nordul Italiei, precum și Elveția.

Există trei regiuni în care PIB-ul pe cap de locuitor în 2013 a fost mai mare decât dublul mediei la nivelul UE-28, anume: Inner London, Luxemburg (regiune unică la acest nivel de analiză) și Région de Bruxelles-Capitale / Brussels Hoofdstedelijk Gewest.

Măsurarea bogăției și a veniturilor în funcție de locul de reședință sau în funcție de locul de muncă?

PIB-ul mediu pe cap de locuitor nu oferă nicio indicație cu privire la distribuția bogăției între diferitele grupuri de populație din aceeași regiune, nici nu măsoară venitul de care dispun în cele din urmă gospodăriile private dintr-o regiune, întrucât fluxurile de navetiști pot conduce la o contribuție a angajaților la PIB-ul unei regiuni (în care lucrează) și la veniturile gospodăriilor dintr-o altă regiune (unde locuiesc).

Acest dezavantaj este relevant în special atunci când există fluxuri nete semnificative de navetiști care se deplasează în interiorul sau exteriorul unei regiuni. Zonele caracterizate printr-un număr considerabil de navetiști prezintă adeseori un PIB regional pe cap de locuitor extrem de ridicat (comparativ cu regiunile învecinate). Această tendință este constatată în numeroase zone metropolitane ale UE, dar în principal, în orașele-capitală. Ca urmare a acestei anomalii, nivelurile ridicate ale PIB-ului pe cap de locuitor înregistrate în unele regiuni cu fluxuri nete de navetiști nu se materializează neapărat în niveluri corespunzător de ridicate ale veniturilor persoanelor care locuiesc în regiunea respectivă.

Toate aceste trei regiuni cu cele mai ridicate niveluri ale PIB-ului pe cap de locuitor în 2013 au fost caracterizate prin fluxuri mari de navetiști: într-adevăr, numeroase persoane au călătorit pe distanțe mari către centrul Londrei în fiecare zi pentru a merge la muncă, Région de Bruxelles-Capitale / Brussels Hoofdstedelijk Gewest are o dimensiune relativ mică (acoperind puțin peste 160 km²) și atrage navetiști, în timp ce un procentaj ridicat al persoanelor care lucrează în Luxemburg călătoresc peste granițele naționale, venind la muncă din țările învecinate Belgia, Germania și Franța.

Regiunile-capitală au înregistrat adeseori cele mai înalte niveluri ale PIB-ului pe cap de locuitor

Privind mai în detaliu la aceste regiuni cu niveluri medii ale PIB-ului pe cap de locuitor relativ mari, există 17 regiuni în care acest raport a fost cu cel puțin 50 % mai mare decât media la nivelul UE-28. Aceste regiuni cuprind, în afara celor trei regiuni deja menționate, regiunile-capitală din Slovacia, Suedia, Franța, Republica Cehă, Austria, Țările de Jos și Danemarca. Restul de șapte regiuni sunt răspândite în Germania (Bremen și Hamburg; de remarcat că datele pentru Germania sunt prezentate pe regiuni NUTS 1), Țările de Jos (Groningen și Utrecht), Austria (Salzburg) și Regatul Unit (Berkshire, Buckinghamshire and Oxfordshire și North Eastern Scotland).

Figura 1 prezintă o analiză alternativă a distribuției regionale a PIB-ului pe cap de locuitor în 2013. Aceasta arată că, în majoritatea statelor membre multiregionale ale UE, regiunile-capitală au fost, în general, cele cu cel mai mare PIB mediu pe cap de locuitor; singurele excepții de la această regulă au fost Germania, Italia și Țările de Jos. În Germania (de remarcat că datele sunt pentru regiunile NUTS 1), cel mai mare PIB mediu pe cap de locuitor s-a înregistrat în Hamburg, în timp ce Berlinul a fost singura regiune-capitală care a înregistrat un PIB pe cap de locuitor sub media națională. Regiunea-capitală italiană Lazio a avut al șaselea nivel al PIB-ului pe cap de locuitor cel mai ridicat din regiunile italiene, nivelurile mai ridicate fiind înregistrate în majoritatea regiunilor mai nordice, cu un vârf în Provincia Autonoma di Bolzano / Bozen. În Țările de Jos, Groningen a fost singura regiune olandeză care a înregistrat un nivel mediu al PIB-ului pe cap de locuitor care a fost mai mare decât cel din regiunea-capitală Noord-Holland.

În 2013, regiunile-capitală din Republica Cehă, Irlanda, Ungaria, Polonia, Portugalia, România și Slovacia au fost singurele regiuni din fiecare din statele membre UE respective în care PIB-ul pe cap de locuitor a fost mai mare decât media la nivelul UE-28.

În Inner London, PIB-ul pe cap de locuitor a fost de aproximativ 11 ori mai mare decât cel din Severozapaden

În 2013, PIB-ul mediu pe cap de locuitor pentru Inner London (325 % din media la nivelul UE-28) a fost de aproximativ 11 ori mai mare — fiind luate în calcul diferențele între nivelurile prețurilor — decât în Severozapaden (Bulgaria), unde s-a înregistrat cel mai scăzut PIB mediu pe cap de locuitor (30 % din media la nivelul UE-28). A se remarca faptul că această ediție a anuarului regional al Eurostat se bazează pe clasificarea NUTS din 2010 și, ca atare, nu conține informații privind Mayotte (un teritoriu de peste mări francez care a devenit parte a clasificării regionale NUTS din 2013). Primele conturi regionale pentru Mayotte au fost primite de Eurostat și ele sugerează că PIB-ul pe cap de locuitor a reprezentat 27 % din media la nivelul UE-28 în 2013 (cu puțin mai scăzut decât cel din Severozapaden).

O analiză cu privire la statele membre UE cu mai mult de două regiuni arată că cele mai mari disparități în materie de creare de bogăție între regiunile aceleași țări s-au înregistrat în cadrul Regatului Unit, întrucât PIB-ul pe cap de locuitor în Inner London a fost de aproximativ cinci ori mai mare decât cel din West Wales și Valleys. Au existat diferențe considerabile și între regiunile din România (un raport de 3,9 între regiunea-capitală București-Ilfov și regiunea Nord-Est), din Slovacia (un raport de 3,6 între regiunea-capitală Bratislavský kraj și regiunea estică Východné Slovensko) și din Franța (un raport de 3,3 între regiunea-capitală Île de France și regiunea sud-americană de peste mări Guyana).

PIB-ul pe cap de locuitor a fost mai mare decât media la nivelul UE-28 în fiecare regiune din Suedia

În schimb, crearea de bogăție a fost distribuită relativ uniform în statele membre nordice, Austria, Spania, Portugalia și Grecia. În fiecare dintre aceste state membre ale UE, PIB-ul mediu pe cap de locuitor în regiunea-capitală nu a reprezentat niciodată mai mult de dublul celui înregistrat în regiunea cu PIB-ul pe cap de locuitor cel mai mic, aceasta fiind situația și în cazul Norvegiei. Suedia a fost singurul stat membru multiregional din UE care a raportat că fiecare dintre regiunile sale NUTS 2 a înregistrat, în 2013, un nivel mediu al PIB-ului pe cap de locuitor peste media de la nivelul UE-28; același lucru a fost valabil și în cazul regiunilor NUTSl 2 din Norvegia.

Toate cele 19 regiuni din UE în care PIB-ul pe cap de locuitor a fost mai mic decât jumătatea PIB-ului mediu la nivelul UE-28 au fost situate în Europa de Est

Regiunile care sunt vizate cel mai mult de fondurile de coeziune au un PIB mediu pe cap de locuitor mai mic de 75 % din media la nivelul UE-28; aceste regiuni sunt prezentate cu o nuanță de roșu închis în harta 1. În 2013, au fost 80 de regiuni NUTS 2 care intrau în această categorie. Ar trebui remarcat faptul că baza finanțării pentru perioada de programare 2014-2020 a fost stabilită față de PIB-ul mediu pe cap de locuitor din timpul perioadei de trei ani 2007-2009.

Aproape un sfert (19 regiuni) din cele 80 de regiuni cu un PIB pe cap de locuitor relativ mic are un nivel al producției economice pe cap de locuitor mai mic decât jumătatea mediei la nivelul UE-28. Aceste regiuni sunt situate în estul Europei și sunt dispersate în patru dintre statele membre ale UE, câte cinci regiuni în Bulgaria, Polonia și România, și patru regiuni în Ungaria. Regiunile Severozapaden, Severen tsentralen și Yuzhen tsentralen din Bulgaria au declarat cel mai scăzut PIB mediu pe cap de locuitor din UE, fiecare dintre aceste regiuni având un nivel al producției pe cap de locuitor mai mic decât o treime din media la nivelul UE-28. A se remarca faptul că datele prezentate în această ediție a anuarului regional al Eurostat se bazează pe clasificarea NUTS 2010. Cu toate acestea, s-au primit deja date de la unele regiuni care acoperă clasificarea revizuită (NUTS 2013) și acestea arată că, în 2013, PIB-ul pe cap de locuitor în regiunea de peste mări franceză Mayotte (din Oceanul Indian) a reprezentat 27 % din media la nivelul UE-28; începând cu 1 ianuarie 2014, Mayotte a devenit o regiune ultraperiferică a UE.

În Bulgaria, Grecia, Croația și Slovenia, fiecare regiune (inclusiv regiunea-capitală) a înregistrat un PIB mediu pe cap de locuitor sub media la nivelul UE-28. PIB-ul pe cap de locuitor a fost sub media la nivelul UE-28 și în cinci state membre ale UE care reprezintă regiuni unice la acest nivel de analiză, și anume statele membre baltice, Cipru și Malta; aceeași situație s-a înregistrat și în cazul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei și al Serbiei (unde, în prezent, nu există statistici la nivel regional disponibile).

Analiza dezvoltării economice regionale în timp

Pe parcursul crizei financiare și economice, PIB-ul pe cap de locuitor în UE-28 a avut un nivel maxim de 25,9 mii SPC în 2008. În 2009 a fost o reducere rapidă a activității și doar în 2011 nivelul mediu al PIB-ului pe cap de locuitor a revenit la un nivel (ușor) mai mare decât valoarea sa maximă atinsă înainte de criză. Ritmul de creștere a PIB-ului pe cap de locuitor a încetinit în 2012 și această tendință a continuat în 2013, când s-a generat un PIB pe cap de locuitor de 26,6 mii SPC în medie.

PIB-ul pe cap de locuitor a crescut în ritm rapid în Polonia

Harta 2 arată efectele crizei economice și financiare, prezentând în detaliu performanțele regionale pe regiuni NUTS 2 între 2008 și 2013 (a se vedea notele de subsol din hartă pentru informații suplimentare cu privire la acoperire). Regiunile care s-au dezvoltat într-un ritm rapid — astfel cum sunt prezentate cu nuanța de verde închis — sunt în principal situate în Polonia (cu excepția a 3 regiuni, toate celelalte dintre cele 16 regiuni ale sale), deși PIB-ul pe cap de locuitor a crescut — ca procentaj din media la nivelul UE-28 — cu mai mult de 8 puncte procentuale și în regiunile Lituania (regiune unică la acest nivel de analiză), Groningen (Țările de Jos), Burgenland și Salzburg (Austria), în regiunile-capitală București - Ilfov (România) și Bratislavský kraj (Slovacia), și în arhipelagul Åland (Finlanda).

Averile economice naționale par să joace un rol semnificativ în determinarea performanțelor economice regionale

Este interesant de observat că, în ciuda variațiilor mari ale nivelurilor medii ale PIB-ului pe cap de locuitor între regiunile din unele state membre ale UE, a existat o tendință relativ uniformă a modificărilor din activitatea economică, în perioada 2008-2013. Dintre statele membre multiregionale ale UE, PIB-ul pe cap de locuitor a crescut într-un ritm mai rapid decât media de la nivelul UE-28 în fiecare regiune din Danemarca, Germania (în afară de Berlin și Hamburg), Ungaria, Austria (în afară de Viena), Polonia, România și Slovacia; fiecare regiune din Norvegia, precum și Elveția, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Serbia au înregistrat, de asemenea, o creștere a PIB-ului pe cap de locuitor. Pe de altă parte, fiecare regiune din Grecia, Spania, Croația, Italia (cu excepția Provincia Autonoma di Bolzano / Bozen), Slovenia, Finlanda (cu excepția arhipelagului Åland) și Regatul Unit au înregistrat o creștere a PIB-ului lor mediu pe cap de locuitor într-un ritm mai lent decât acela al mediei de la nivelul UE-28 (de obicei, datorită creșterii economice lente și nu ca urmare a unei scăderi absolute a PIB-ului pe cap de locuitor).

Cea mai rapidă creștere economică regională din timpul perioadei 2008–2013 s-a înregistrat în regiunile-capitală din Polonia și Slovacia

Cele mai mari rate de creștere ale PIB-ului pe cap de locuitor din perioada 2008-2013, în raport cu media de la nivelul UE-28, s-au înregistrat în regiunile-capitală din Slovacia și Polonia, ca urmare a faptului că Bratislavský kraj și Mazovia au prezentat creșteri de 18,8 și 24,0 puncte procentuale. Au mai fost alte opt regiuni în care PIB-ul pe cap de locuitor a crescut în raport cu media de la nivelul UE-28 cu cel puțin 10 puncte procentuale: șase dintre acestea sunt în Polonia, în timp ce restul de două regiuni sunt Lituania (regiune unică la acest nivel de analiză) și Groningen (Țările de Jos; de remarcat că rata de creștere pentru această regiune se bazează pe datele din perioada 2010-2013).

Toate regiunile din Grecia au fost puternic afectate de criza economică și financiară

La cealaltă extremă a intervalului, 36 de regiuni în total au înregistrat o scădere de cel puțin 8 puncte procentuale a PIB-ului pe cap de locuitor între 2008 și 2013, în raport cu media de la nivelul UE-28 (astfel cum sunt indicate cu nuanța cea mai închisă de roșu în harta 2). Impactul crizei economice și financiare asupra economiei grecești a fost amplu, având în vedere că 12 din cele 14 rate de modificare cele mai scăzute au fost declarate de regiunile din Grecia; Cipru (regiune unică la acest nivel de analiză) și regiunile Bedfordshire și Hertfordshire (din Regatul Unit) au fost singurele care au înregistrat rate de modificare similare.

Valoarea adăugată brută pe industrie

Hărțile 3–7 furnizează o analiză regională a valorii adăugate brute pe activități (astfel cum sunt definite în codul CAEN). Fiecare hartă prezintă gradul de specializare relativă din 2012, în raport cu media la nivelul UE (stabilită ca 100 %). Există diferențe considerabile în ceea ce privește contribuția pe care fiecare activitate o aduce la producția economică regională.

ADUCEREA ÎN PRIM PLAN A REGIUNILOR

Regiunea Severozapaden, Bulgaria

În cea mai mare parte a UE, ponderea relativă a agriculturii, silviculturii și pisciculturii în activitatea economică totală s-a diminuat lent în ultimele decenii. Cu toate acestea, aceste activități rămân o parte vitală a economiei locale în multe regiuni rurale. În regiunea Severozapaden din nord-estul Bulgariei, contribuția la valoarea adăugată brută totală a agriculturii, silviculturii și pisciculturii a fost de 7,5 ori mai mare decât media de la nivelul UE-28.

©: Moni84 / Shutterstock.com

Regiunile din Ungaria și Bulgaria au fost foarte specializate în agricultură, silvicultură și piscicultură

Contribuția relativă a agriculturii, silviculturii și pisciculturii (secțiunea A din codul CAEN) la valoarea adăugată brută totală a economiilor regionale este, în mod nesurprinzător, mai mare în zonele rurale decât în majoritatea zonelor urbane, cum ar fi orașe mici, suburbii sau orașe mari. Harta 3 arată că agricultura, silvicultura și piscicultura au contribuit cu o cotă relativ mare la valoarea adăugată brută totală în majoritatea regiunilor rurale, spre deosebire de cota redusă de contribuție a acestor activități în regiunile-capitală și în alte zone dens populate (de exemplu, din statele membre Benelux, Germania și Regatul Unit). Contribuția agriculturii, silviculturii și pisciculturii la valoarea adăugată brută a economiilor regionale ale regiunilor Inner London, Berlin și Région de Bruxelles-Capitale / Brussels Hoofdstedelijk Gewest a reprezentat mai puțin de 1 % din contribuția medie procentuală de la nivelul întregii UE-28. În schimb, contribuția procentuală a acestor activități la valoarea adăugată brută totală a fost de 6–7 ori mai mare decât media de la nivelul UE-28 în regiunile Észak-Alföld, Dél-Dunántúl și Dél-Alföld din Ungaria, precum și în regiunea Severen tsentralen din Bulgaria, crescând la de 7,5 ori mai mare, în Severozapaden, o altă regiune din Bulgaria.

În afara regiunii-capitală Praga, toate celelalte regiuni din Republica Cehă au avut un grad înalt de specializare industrială

Contribuția relativ mare a activităților industriale (secțiunile B-E din codul CAEN) la valoarea adăugată brută regională a fost concentrată îndeosebi într-un cluster de regiuni — prezentate cu nuanța de verde închis în centrul hărții 4 — care se întinde în sudul Germaniei, în întreaga Republică Cehă (în afară de regiunea-capitală), până în Polonia și, în jos, prin mai multe regiuni din Slovacia, Austria, Ungaria și Slovenia; majoritatea regiunilor din România și Bulgaria au avut, de asemenea, un grad foarte înalt de specializare industrială. În afară de aceste două clustere, un procentaj relativ mare al valorii adăugate brute regionale — cu cel puțin 50 % mai mare decât media de la nivelul UE-28 — a fost generat în cadrul activităților industriale din economiile industriale periferice ale regiunilor Border, Midland and Western (Irlanda), Dytiki Makedonia (Grecia), Comunidad Foral de Navarra and La Rioja (Spania), Groningen (Țările de Jos), Övre Norrland (Suedia) și North Eastern Scotland (Regatul Unit). Au existat șapte regiuni în care contribuția industriei la valoarea adăugată brută regională a reprezentant mai mult de dublul mediei de la nivelul UE-28, trei dintre acestea fiind în Republica Cehă (Střední Morava, Střední Čechy și Moravskoslezsko), două în Ungaria (Közép-Dunántúl și Nyugat-Dunántúl), și câte una în Germania (Braunschweig) și în Țările de Jos (Groningen). Pe de altă parte, contribuția industriei la valoarea adăugată brută totală a fost relativ scăzută în regiunile-capitală (în care serviciile sunt de obicei principalul creator de bogăție) și într-o serie de regiuni care pot fi caracterizate ca destinații turistice, predominante cu precădere în jurul coastei mediteraneene.

Impactul crizei economice și financiare asupra sectorului construcțiilor s-a manifestat în continuare în Irlanda și Grecia

Harta 5 prezintă regiunile care erau relativ specializate în construcții (secțiunea F din codul CAEN). Impactul crizei economice și financiare s-a resimțit în continuare într-o serie de state membre ale UE în care s-a spart bula imobiliară: acest impact s-a manifestat cel mai mult în Irlanda, unde contribuția sectorului de construcții la valoarea adăugată brută totală a fost mai mică decât jumătate din media de la nivelul UE-28 în ambele regiuni ale sale (Border, Midland and Western; Southern and Eastern); aceeași situație s-a înregistrat și în trei regiuni din Grecia (Attiki; Anatoliki Makedonia, Thraki; și Kentriki Makedonia), precum și în regiunile Hamburg (Germania) și Groningen (Țările de Jos). Construcțiile au reprezentat un procentaj relativ scăzut din activitatea economică desfășurată în multe regiuni-oraș, fapt ce se poate atribui absenței spațiilor libere sau a autorizațiilor de construcție pentru noile proiecte în regiunile care sunt deja extrem de dezvoltate. Pe de altă parte, au existat trei regiuni în care contribuția sectorului de construcții la valoarea adăugată brută totală a fost mai mare decât dublul mediei de la nivelul UE-28, și anume regiunea Sud-Est (România) și două regiuni, Stredné Slovensko și Východné Slovensko, din Slovacia.

Harta 6 și harta 7 oferă o analiză similară cu privire la două grupe de servicii. Prima grupă acoperă secțiunile G-N din codul CAEN: comerțul distributiv, transportul, serviciile de cazare și alimentație publică, serviciile informatice și de comunicații, serviciile financiare și de asigurări, serviciile imobiliare și alte servicii comerciale (profesionale, științifice, tehnice, administrative și de suport); toate acestea sunt denumite în continuare servicii comerciale. A doua grupă acoperă secțiunile O–U din codul CAEN, inclusiv servicii de administrație publică și publice, servicii în domeniul artelor, servicii culturale și recreative, servicii de reparare a bunurilor din gospodării și alte servicii care sunt denumite în continuare administrație publică și alte servicii publice.

Serviciile comerciale au fost concentrate în regiunile-capitală și regiunile caracterizate ca destinații turistice

Regiunile din UE caracterizate prin servicii comerciale deosebit de dezvoltate, astfel cum se prezintă în regiunile ilustrate cu verde închis în harta 6, au fost, adeseori, capitalele. Aceasta este situația în cazul regiunilor-capitală Praga, Attiki, Comunidad de Madrid, Île de France, Luxemburg (regiune unică la acest nivel de analiză), Noord-Holland și Inner London. Celelalte regiuni în care contribuția serviciilor comerciale la valoarea adăugată totală a fost mai mare decât media de la nivelul UE-28 au fost adeseori caracterizate ca destinații turistice, cum ar fi Algarve (în Portugalia), Illes Balears (în Spania), și cele două regiuni Notio Aigaio (care include, printre altele, Kos, Mykonos și Rodos) și Ionia Nisia (care include Corfu) din Grecia. Au existat și trei regiuni în care contribuția serviciilor comerciale la valoarea adăugată brută totală a fost cu cel puțin 25 % mai mare decât media de la nivelul UE-28, anume: Provincie Vlaams-Brabant în Belgia, Hamburg în Germania și Berkshire, Buckinghamshire and Oxfordshire în Regatul Unit. Groningen a fost singura regiune în care contribuția serviciilor comerciale la valoarea adăugată brută totală a fost mai mică decât jumătate din media la nivelul UE-28, datorită activităților sale legate de gazele naturale (offshore) relativ extinse.

Administrația publică și alte servicii publice au reprezentat adeseori un procentaj mare din activitatea economică din regiunile periferice

Harta 7 indică o divizare relativ clară între est și vest în materie de contribuție economică adusă de administrația publică și alte servicii publice. Rolul administrației publice și al altor servicii publice a fost adeseori mai mic în unele dintre statele membre care au aderat la UE în 2004 sau mai recent. Contribuția procentuală a administrației publice și a altor servicii publice a fost, de asemenea, relativ mare în multe regiuni care erau afectate de niveluri de șomaj ridicate, ceea ce poate însemna că administrația publică rămăsese unul dintre puținii angajatori principali; aceasta a fost situația în mod deosebit în regiunile periferice, în care distanța mare față de clienți poate constitui un factor care descurajează înființarea de societăți de către antreprenori și întreprinderi private.

Între regiunile NUTS 2 ale UE, au existat 13 regiuni în care contribuția administrației publice și a altor servicii publice la valoarea adăugată brută totală a fost cu cel puțin 50 % mai mare decât media de la nivelul UE-28. Cotele procentuale cele mai mari au fost înregistrate în cele două orașe autonome Ceuta și Melilla din Spania, urmate de cele patru regiuni de peste mări franceze și de alte regiuni care au cuprins două din Belgia (Province Luxembourg și Province Namur), două din Grecia (Anatoliki Makedonia, Thraki și Voreio Aigaio), două din Franța (Limousin și Corsica) și o singură regiune din Danemarca (Sjælland).

A se lua notă că un articol privind statisticile structurale de întreprindere la nivel regional (în limba engleză) oferă o analiză similară pe baza numărului de angajați din diferitele activități din cadrul economiilor de întreprindere la nivel regional.

Productivitatea muncii

În cadrul conturilor regionale, productivitatea muncii este definită ca valoarea adăugată brută în euro la prețurile de bază pe angajat; Harta 8 prezintă acest indicator pentru regiunile NUTS 2 din 2013, rezultatele fiind indicate în raport cu media de la nivelul UE-28. Măsurile regionale de productivitate a muncii ar lua în considerare în mod ideal numărul total de ore lucrate (mai degrabă decât un simplu număr de angajați), cu toate acestea, această măsură este în prezent incompletă pentru o serie de state membre ale UE.

În cazul în care există fluxuri semnificative de navetiști între regiuni, este posibil ca aceste regiuni caracterizate ca având afluxuri nete de navetiști să înregistreze niveluri mai scăzute a valorii brute adăugate pe angajat decât procentajele corespunzătoare ale PIB-ului pe cap de locuitor, dacă datele privind ocuparea forței de muncă se referă la regiunea de încadrare în muncă și nu la cea de reședință. Cu alte cuvinte, diferența dintre regiuni ar putea fi mai redusă în momentul analizării productivității muncii decât în momentul analizării PIB-ului pe cap de locuitor. În plus, cel mai înalt nivel al valorii adăugate brute pe angajat în 2013 a fost înregistrat în Inner London (aceeași regiune care a avut cel mai înalt nivel al PIB-ului pe cap de locuitor). Niveluri relativ ridicate ale productivității muncii pot fi legate de utilizarea eficientă a forței de muncă (fără a utiliza mai multe intrări) sau pot deriva din combinarea de activități care formează un anumit tip de economie (deoarece unele activități au niveluri mai ridicate de productivitate decât altele). De exemplu, sectorul serviciilor financiare joacă un rol deosebit de important în economia regiunii Inner London și această activitate este caracterizată ca având niveluri deosebit de ridicate de productivitate. Regiunea Southern and Eastern Ireland (care cuprinde orașul Dublin) — care este, de asemenea specializată în servicii financiare — a fost și ea prezentă printre cele 10 regiuni de top în materie de productivitate a muncii. Celelalte regiuni din grupul primelor 10 au fost reprezentate de patru regiuni din Belgia (Région de Bruxelles-Capitale / Brussels Hoofdstedelijk Gewest; Provincie Antwerpen; Provincie Vlaams-Brabant; Province Brabant Wallon), de regiunile-capitală din Danemarca, Franța și Suedia și de regiunea olandeză Groningen.

Productivitatea muncii mai scăzută în statele membre care au aderat la UE în 2004 sau ulterior

Nu a existat nicio regiune din statele membre care au aderat la UE în 2004 sau ulterior care să fi înregistrat un nivel al valorii adăugate brute pe angajat mai mare decât media de la nivelul UE-28. Regiunea-capitală Bratislavský kraj din Slovacia a înregistrat cel mai mare nivel al valorii adăugate brute pe angajat dintre regiunile NUTS 2 din aceste 13 state membre (sub rezerva disponibilității datelor), de puțin peste 80 % din media de la nivelul UE-28 în 2013.

În 43 de regiuni NUTS 2 valoarea adăugată brută pe angajat a fost mai mică decât jumătate din media de la nivelul UE-28 în 2013 (astfel cum se arată cu nuanța cea mai închisă de roșu în harta 8). Aceste regiuni sunt dispersate în zonele estice ale UE, având o productivitate a muncii scăzută în fiecare regiune din Bulgaria, în toate regiunile din Republica Cehă, cu excepția a două dintre ele (Střední Čechy și regiunea-capitală Praga), în toate regiunile din Polonia, cu excepția a două dintre ele (Dolnośląskie și regiunea-capitală Mazowieckie), în toate regiunile din România, cu excepția uneia dintre ele (regiunea-capitală București - Ilfov) și în două regiuni din Slovacia (Stredné Slovensko și Východné Slovensko); productivitatea muncii a fost, de asemenea, mai mică decât jumătate din media de la nivelul UE-28 în două dintre cele trei state membre baltice (Letonia și Lituania).

Sursele și disponibilitatea datelor

SEC 2010

Sistemul european de conturi naționale și regionale (SEC) furnizează metodologia privind conturile naționale din UE. Versiunea actuală, SEC 2010 (în limba engleză), a fost adoptată în mai 2013 și a fost pusă în aplicare din septembrie 2014. Ca atare, aceasta este prima ediție a Anuarului regional al Eurostat care a utilizat SEC 2010. Este important de remarcat că trecerea la SEC 2010 a făcut parte dintr-o inițiativă mai largă la nivel internațional, având în vedere că SEC 2010 este echivalentul și pe deplin compatibil cu Sistemul de conturi naționale al Organizației Națiunilor Unite din 2008 (2008 SNA (în limba engleză)).

SEC 2010 furnizează o metodologie armonizată care ar trebui să fie utilizată pentru prezentarea conturilor naționale și regionale în UE. Sistemul garantează că statisticile economice privind economiile statelor membre ale UE sunt compilate într-un mod consecvent, comparabil, fiabil și la zi. Baza juridică pentru aceste statistici o reprezintă Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului privind Sistemul european de conturi naționale și regionale din Uniunea Europeană (nr. 549/2013).

SEC 2010 a fost revizuit pentru a lua în considerare o serie de modificări care au influențat evoluțiile economice din ultimii ani, în special: creșterea rolului tehnologiei informației și comunicațiilor; creșterea importanței activelor necorporale, produselor și serviciilor aflate sub proprietate intelectuală; și globalizarea economică. Noua metodologie ia, de asemenea, în considerare, printre altele, cheltuielile privind sistemele de arme (considerate ca investiții) și dispune de o analiză mai detaliată a sistemelor de pensii. În multe cazuri, modificarea de metodologie cea mai importantă, prin prisma impactului său asupra principalei cifre din PIB, o reprezintă capitalizarea cheltuielilor cu cercetarea și dezvoltarea (C și D).

La nivel regional se pot distinge două tipuri de efecte:

impactul modificărilor la nivel național care nu prezintă o variație regională specifică — de exemplu, includerea cheltuielilor cu sistemele de arme care a dus la modificări ale PIB-ului regional care au afectat toate regiunile în mod egal;
impactul modificărilor care au o variație regională specifică — de exemplu, tratarea cheltuielilor de C și D ca investiții, ceea ce este posibil să crească disparitățile regionale în termen de PIB pe cap de locuitor, întrucât regiunile cu niveluri mari de cheltuieli de C și D tind să fie relativ bogate.

De remarcat că modificările legate de punerea în aplicare a SEC 2010 nu au avut nicio implicație asupra alocării fondurilor structurale în temeiul cadrului financiar multianual pentru 2014–2020; aceste alocări au fost decise inițial în 2012 pe baza datelor regionale privind PIB-ul pentru perioada de referință 2007-2009.

Informații suplimentare privind trecerea de la SEC 1995 la SEC 2010 (în limba engleză) sunt prezentate pe site-ul general al Eurostat.

Acoperire

Statisticile derivate din conturile economice regionale sunt prezentate pe larg pentru regiunile NUTS 2. Datele pentru Germania sunt disponibile numai pentru regiunile de nivel NUTS 1, în timp ce datele pentru Elveția sunt disponibile doar la nivel național. Cele mai recente statistici disponibile pentru regiunile din Norvegia se referă la anul 2012.

A se observa că nu pentru toate regiunile este disponibilă o serie cronologică completă: prin urmare, trebuie acordată o atenție specială atunci când se analizează hărți care prezintă evoluții în timp; se oferă note de subsol care specifică toate abaterile de la acoperirea standard.

Definițiile indicatorilor

Produsul intern brut (PIB)

PIB-ul este o mărime de bază pentru măsurarea sănătății economiei generale a unei țări. Acesta este o măsură agregată a producției, egală cu suma dintre valoarea adăugată brută a unităților instituționale producătoare rezidente și toate impozitele pe produse din care se scade suma subvențiilor pe produse care nu s-au inclus în valoarea producției lor. Valoarea adăugată brută este diferența dintre producție și consumul intermediar.

PIB-ul pe cap de angajat este destinat să ofere o impresie generală asupra competitivității și productivității unei economii naționale / regionale. Acesta depinde, într-o oarecare măsură, de structura forței de muncă ocupate totale și poate, de exemplu, să fie să fie redus de o trecere de la munca cu normă totală la cea cu normă parțială.

Valoarea adăugată brută

Valoarea adăugată brută evaluată la prețuri de bază este soldul contului de producție din cadrul conturilor naționale, definită ca diferența dintre valoarea producției la prețuri de bază și consumul intermediar evaluat la prețurile cumpărătorului. Prețul de bază reprezintă suma primită de producător de la cumpărător pentru o unitate de produs, excluzând impozitele pe produse și incluzând subvențiile pe produse.

Valoarea adăugată brută poate fi defalcată pe activități: suma între valoarea adăugată brută evaluată la prețurile de bază generată de toate activitățile și impozitele pe respectivele produse din care se scad subvențiile pe produse dă PIB-ul. La nivelul cel mai mare de agregare din analiză, se identifică 10 secțiuni conform Codului CAEN Rev. 2, deși pentru scopul prezentului articol, acestea s-au agregat întrucâtva la nivelul următoarelor secțiuni:

agricultură, vânătoare, silvicultură și piscicultură (secțiunea A din Codul CAEN);
industrie (secțiunile B-E din Codul CAEN);
construcții (secțiunea F din Codul CAEN);
comerțul distributiv, transportul, serviciile de cazare și alimentație publică, serviciile informatice și de comunicații, serviciile financiare și de asigurări, serviciile imobiliare; servicii profesionale, științifice, tehnice, administrative și de suport (secțiunile G-N din Codul CAEN), menționate în prezentul articol sub denumirea de servicii comerciale;
administrație publică și apărare, învățământ, sănătate publică și asistență socială, activități de spectacole, culturale și recreative, activități ale gospodăriilor private, activități ale organizațiilor și organismelor extrateritoriale (secțiunile O-U din Codul CAEN), menționate în prezentul articol sub denumirea de administrație publică și alte servicii publice.

Context

Măsurarea dezvoltării economice

Dezvoltarea economică este exprimată, de regulă, în PIB, indicator care poate fi utilizat în context regional pentru a măsura activitatea și creșterea macroeconomice, precum și pentru a oferi o bază de comparație între regiuni. De asemenea, PIB-ul este un indicator important din perspectiva politicilor, fiind esențial în calcularea contribuției fiecărui stat membru la bugetul UE, în timp ce mediile pe trei ani ale PIB-ului sunt utilizate pentru a stabili regiunile care sunt eligibile pentru a beneficia de asistență din fondurile structurale ale UE.

PIB-ul pe cap de locuitor este considerat adesea un indicator indirect al standardului general de viață. Cu toate acestea, ca sursă unică de informații, acesta nu poate furniza informații pentru dezbaterile politice, deoarece PIB-ul nu ia în considerare elemente externe precum durabilitatea în ceea ce privește mediul sau incluziunea socială, considerate din ce în ce mai mult factori determinanți ai calității vieții.

Mai multe inițiative internaționale au abordat această chestiune și, în august 2009, Comisia Europeană a adoptat o comunicare intitulată Dincolo de PIB: măsurarea progreselor într-o lume în schimbare [COM(2009) 433 final], care enumera o serie de acțiuni de îmbunătățire și completare a măsurilor în domeniul PIB. Aceasta a observat că este în mod evident necesară completarea PIB-ului cu statistici care să acopere și alte aspecte economice, sociale și de mediu de care depinde în mare măsură bunăstarea cetățenilor. Evoluțiile recente ai acestor indicatori complementari sunt prezentate detaliat într-un document de lucru al serviciilor Comisiei intitulat Progress on „GDP and beyond” actions [SWD(2013) 303 final] (în limba engleză), în care este confirmat interesul public pentru măsuri mai vaste privind PIB-ul, inclusiv la nivel regional și local. Pentru informații suplimentare privind calitatea vieții, a se consulta articolul Calitatea vieții în funcție de gradul de urbanizare (în limba engleză).

Politici economice

Disparitățile regionale poate fi cauzate de mai mulți factori, printre care: distanța geografică sau numărul redus al populației, schimbările sociale și economice sau moștenirea fostelor sisteme economice. Aceste inegalități se pot manifesta, printre altele, sub formă de privațiuni sociale, asistență medicală sau educație de calitate slabă, niveluri mai ridicate ale șomajului sau infrastructura inadecvată.

Politica regională a UE urmărește să sprijine agenda mai extinsă a strategiei Europa 2020. Aceasta este destinată să promoveze solidaritatea și coeziunea, astfel încât fiecare regiune să își poată atinge întregul potențial, prin creșterea competitivității și ocupării forței de muncă și prin aducerea standardelor de viață din regiunile mai sărace până la media UE cât mai repede posibil.

Politica de coeziune

Mai mult de o treime din bugetul UE este consacrat politicii de coeziune care are ca scop eliminarea disparităților economice, sociale și teritoriale în întreaga UE, de exemplu, prin sprijinirea restructurării domeniilor industriale aflate în declin sau a diversificării zonelor rurale. În acest sens, politica regională a UE urmărește să creeze regiuni mai competitive, stimulând creșterea economică și crearea de noi locuri de muncă. Politica regională a UE este o politică de investiții care sprijină crearea de locuri de muncă, competitivitatea, creșterea economică, îmbunătățirea calității vieții și dezvoltarea durabilă.

Pentru perioada 2014–2020, Orientarea politicii de coeziune a UE a fost schimbată (în limba engleză) cu obiectivul de a maximiza impactul asupra creșterii și locurilor de muncă. În timpul acestei perioade, se vor investi 351 miliarde EUR în total, în regiunile UE. Investițiile vor continua în toate regiunile, dar au fost adoptate reforme politice care modifică nivelurile de sprijin în conformitate cu următoarele clasificări:

regiuni mai puțin dezvoltate (PIB < 75 % din media de la nivelul EU-27);
regiuni de tranziție (PIB între 75 % și 90 % din media de la nivelul UE-27); și
regiuni mai dezvoltate (PIB > 90 % din media de la nivelul UE-27).

Politica regională a UE urmărește să sprijine fiecare regiune în vederea atingerii potențialului maxim al acesteia, prin îmbunătățirea competitivității și ridicarea standardului de viață din cele mai sărace regiuni către media de la nivelul UE (convergență). Politica economică regională urmărește să stimuleze investițiile în regiuni prin îmbunătățirea accesibilității, furnizarea de servicii de calitate și protejarea mediului, încurajând astfel inovarea, spiritul antreprenorial și crearea de locuri de muncă și depășind în același timp inegalitățile care se pot manifesta sub formă de privațiuni sociale, condiții inadecvate de locuire, educație și asistență medicală, rata ridicată a șomajului și dotări inadecvate la nivelul infrastructurilor.

Impulsionarea ocupării forței de muncă, creșterii economice și investițiilor

În 2014, Comisia Europeană și-a fixat „impulsionarea ocupării forței de muncă, creșterii economice și investițiilor” ca prioritate maximă. Aceasta este o nouă inițiativă majoră care va debloca investițiile publice și private prin punerea accentului pe dezvoltarea infrastructurilor, cum ar fi rețelele de internet în bandă, rețelele de distribuție a electricității și infrastructura de transport. În Comunicarea intitulată ‘„Un plan de investiții pentru Europa”’ [COM(2014) 0903 final], Comisia Europeană a subliniat rolul pe care ar trebui să îl aibă statele membre și autoritățile regionale pentru a obține un impact maxim de pe urma fondurilor structurale ale UE, prin valorificarea instrumentelor financiare sub formă de credite, capitaluri proprii și garanții.