Fondul european de dezvoltare regională a fost înființat în urmă cu 40 de ani prin adoptarea Regulamentului din 18 martie 1975, care a pus bazele actualei politici regionale a UE. În decembrie 1974, Comisia Europeană a anunțat că la vremea respectivă Comunitatea Economică Europeană a celor nouă state membre urma să dispună de un Fond european de dezvoltare regională pentru „finanțarea creșterii în regiunile cu cel mai slab grad de dezvoltare”. COMUNI
- 18 March 2015
Fondul european de dezvoltare regională a fost înființat în urmă cu 40 de ani prin adoptarea Regulamentului din 18 martie 1975, care a pus bazele actualei politici regionale a UE.
În decembrie 1974, Comisia Europeană a anunțat că la vremea respectivă Comunitatea Economică Europeană a celor nouă state membre urma să dispună de un Fond european de dezvoltare regională pentru „finanțarea creșterii în regiunile cu cel mai slab grad de dezvoltare”.
COMUNITATEA EUROPEANĂ URMEAZĂ SĂ DISPUNĂ DE UN FOND DE DEZVOLTARE REGIONALĂ
În scurt timp, Comunitatea Europeană urmează să dispună de un Fond de dezvoltare regională, care va contribui la finanțarea creșterii economice în regiunile cu cel mai slab grad de dezvoltare. Aceasta a fost una din cele mai importante decizii politice adoptate de cei nouă șefi de guvern din cadrul CE cu ocazia reuniunii la nivel înalt de la Paris, din 9-10 decembrie 1974.
Un fond în valoare de 1,3 miliarde de unități de cont (precursoarea monedei euro) a fost înființat pentru o perioadă de probă de trei ani, începând din anul 1975
În ceea ce privește alocarea resurselor, se va acorda prioritate țărilor membre cu cele mai mari necesități, și anume Italia, Irlanda și Regatul Unit.
În anul 1975, zonele cele mai sărace din CEE erau sudul Italiei, cea mai mare parte a Irlandei, vestul și sud-vestul Franței, nordul Olandei și anumite regiuni din vestul Germaniei situate de-a lungul frontierei estice (existente la vremea respectivă), precum și regiuni întinse din Regatul Unit, în special Țara Galilor și Scoția.
Fondul era destinat statelor membre cu cel mai scăzut grad de dezvoltare, resursele fiind repartizate în consecință: Belgia, 1,5 %; Danemarca, 1,3 %; Franța, 15 %; Germania 6,4 %; Irlanda, 6 %; Italia, 40 %; Luxemburg, 0,1 %; Regatul Unit 28 %; Țările de Jos, 1,7 %.
Potrivit comunicatului emis în urma reuniunii la nivel înalt din anul 1974, politica regională avea drept obiectiv corectarea dezechilibrelor „generate în special de preeminența sectorului agricol, de schimbările din sectorul industrial și de gradul redus de ocupare a forței de muncă la nivel structural”.
La data respectivă, comisarul responsabil de politica regională era britanicul George Thomson.
El a afirmat că decizia înființării fondului regional a reprezentat „un eveniment crucial pentru întreaga Comunitate… În pofida dimensiunii sale relativ modeste, fondul va putea crea avantaje de ordin practic pentru regiunile cele mai defavorizate începând din anul 1975.”
Originile în Tratatul fondator al UE
Într-adevăr, în Tratatul fondator de la Roma din anul 1957 fusese asumat angajamentul față de o dezvoltare regională echilibrată ca mijloc de realizare a integrării și de reducere a decalajelor dintre diversele regiuni ale Comunității Economice Europene.
Primele orientări cuprinzătoare privind politica de coeziune au fost propuse de către Comisie în anul 1973. Cu toate acestea, primele măsuri care să vizeze înființarea unui Fond de dezvoltare regională au fost adoptate cu întârziere, din cauza turbulențelor de pe piețele monetare internaționale, precum și a crizei petrolului, neajungându-se la niciun acord în acest sens până în anul 1974.
Potrivit Comisiei, politica regională comunitară trebuie: să coordoneze și să suplimenteze politicile regionale naționale, iar nu să le înlocuiască; să coordoneze politicile comune și instrumentele financiare ale Comunității, să reducă gradul de congestie din regiunile aglomerate, precum și să sprijine regiunile slab dezvoltate.
Trei tipuri de acțiuni erau eligibile să beneficieze de un sprijin de maximum 50 % din fondurile publice în cadrul noului Fond de dezvoltare regională
Statele membre puteau solicita sprijin din FEDR în faza de proiect. Deciziile erau adoptate în cadrul unui comitet al statelor membre pe baza propunerilor Comisiei.
Comisia François-Xavier Ortoli din 1974.
Strategia inițială din spatele etapei embrionare a politicii regionale a vizat corectarea dezechilibrelor generate cu precădere de preeminența sectorului agricol, de schimbările din sectorul industrial, precum și de gradul redus de ocupare a forței de muncă la nivel structural.
Comisarul pentru politică regională, George Thomson, a afirmat că noul fond ar „restabili încrederea în Comunitate pentru milioane de cetățeni obișnuiți care au așteptat multă vreme materializarea angajamentului de a înființa un fond regional”.
Într-o perioadă în care Regatul Unit își renegocia statutul de membru, respectivul comisar a subliniat totodată că Regatul Unit ar avea dreptul la 28 % din resursele fondului, deși contribuția sa nu depășea 17 %. De asemenea, el a evidențiat că noua politică ar avea în vedere soluționarea problemelor unui sector industrial depășit (cum era cazul la vremea respectivă în Regatul Unit), precum și a problemelor din sectorul agricol comunitar.
Decizia adoptată la Paris a dovedit că solidaritatea dintre țările CE era o realitate, chiar dacă în perioada respectivă economiile naționale se confruntau cu o presiune extraordinară. Lansarea efectivă a unei politici regionale se înscrie într-un efort mai extins vizând o colaborare mai strânsă între țările europene.
Informații suplimentare: