PIB pe cap de locuitor, consumul pe cap de locuitor și indicii nivelului prețurilor
- Date din decembrie 2011. Cele mai recente date: Informații suplimentare Eurostat, Tabele principale și Baza de date.
Acest articol se concentrează în principal asupra produsului intern brut (PIB) pe cap de locuitor în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene (UE), dar abordează, de asemenea, nivelul consumului individual efectiv (AIC) pe cap de locuitor și indicii nivelului prețurilor la nivel de țări. Analiza acoperă cele 27 de state membre ale UE, statele membre ale AELS (Islanda, Norvegia și Elveția), precum și patru țări candidate la aderarea la UE (Croația, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru și Turcia) și trei țări potențial candidate din regiunea Balcanilor de Vest (Albania, Bosnia și Herțegovina și Serbia).
Principalele rezultate statistice
În 2010, dintre statele membre ale UE, Bulgaria a înregistrat cele mai scăzute niveluri ale PIB-ului pe cap de locuitor, acesta având o valoare mai mică de jumătate din media UE. Țările de Jos erau cu 33% deasupra mediei, fiind depășite numai de Luxemburg. Nivelurile AIC au fost oarecum mai omogene, dar totuși indicau diferențe extrem de importante între statele membre ale UE. La fel ca în anii precedenți, Danemarca a înregistrat cel mai ridicat nivel al prețurilor în UE.
Volumele relative ale PIB-ului pe cap de locuitor
Indicii de volum ai PIB-ului pe cap de locuitor la nivel de țară sunt prezentați în partea din stânga a tabelului 1 (indicii de volum pe cap de locuitor sunt explicați în Surse de date și disponibilitate).
Dispersia PIB pe cap de locuitor între statele membre ale UE rămâne destul de surprinzătoare. La fel ca în anii precedenți, Luxemburgul are cel mai mare PIB pe cap de locuitor dintre cele 37 de țări incluse în acest studiu, deținând în mod detașat poziția de lider, cu un PIB de două ori și jumătate mai mare ca media UE-27 și de 6 ori mai mare decât cel al Bulgariei, care este cel mai sărac stat membru al UE în raport cu acest indicator. O caracteristică specială a economiei Luxemburgului care explică, într-o anumită măsură, PIB-ul pe cap de locuitor foarte ridicat al acestei țări, este faptul că un număr mare de rezidenți străini sunt angajați în Luxemburg și, prin urmare, contribuie la PIB-ul acestuia, în timp ce, în același timp, ei nu sunt incluși în populația rezidentă.
Țările de Jos se situează pe al doilea loc în rândul statelor membre ale UE, cu un PIB cu 33% mai mare decât media UE-27, dar sunt depășite de Norvegia și Elveția, state membre ale AELS. Irlanda își menține poziția printre cele mai bogate state membre ale UE, dar există o tendință descendentă clară între 2008 și 2010. Această situație poate fi explicată în primul rând prin evoluția PIB-ului său nominal, care a scăzut cu peste 13% în perioada respectivă.
Alte state membre ale UE care în 2010 aveau PIB-ul pe cap de locuitor cu cel puțin 20% peste nivelul UE erau Danemarca, Austria și Suedia. Belgia și Germania se aflau la aproximativ același nivel, urmate de Finlanda și Regatul Unit, în timp ce Franța se afla cu mult înaintea Italiei și Spaniei, acestea două din urmă având niveluri similare de mai mulți ani.
Cipru, care în 2010 avea un PIB pe cap de locuitor cu puțin sub media UE-27, se situează în continuare înaintea Greciei, care a avut de suferit de pe urma crizei economice în 2010. Slovenia, Malta, Portugalia și Republica Cehă sunt grupate în jurul nivelului situat cu aproximativ 20% sub media UE-27, cu mult peste nivelurile înregistrate de Slovacia, Ungaria, Estonia, Polonia și Croația (una dintre țările candidate la aderarea la UE) care sunt situate la un nivel de aproximativ 40% sub media UE-27. Polonia înregistrează o ameliorare clară a poziției sale relative, în timp ce Lituania și Letonia, pe de altă parte, raportează o scădere a PIB-urilor respective pe cap de locuitor între 2008 și 2010.
România și Bulgaria au PIB-uri pe cap de locuitor care se situează cu puțin sub 50% din media UE-27. Turcia, țară candidată la aderarea la UE, se situa peste nivelurile din România și Bulgaria.
Cinci țări au un PIB pe cap de locuitor cu cel puțin 60% sub media UE-27. Este vorba de cele două țări candidate la aderarea la UE, Muntenegru și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, și de cele trei țări din Balcanii de Vest, Serbia, Bosnia și Herțegovina și Albania. Poziția relativă a celor trei țări din urmă nu s-a schimbat în mod semnificativ între 2008 și 2010.
Volumele relative ale consumului pe cap de locuitor
Deși PIB-ul pe cap de locuitor este deseori folosit ca indicator al nivelului de bunăstare al țărilor, acesta nu este în mod necesar un indicator adecvat pentru nivelul de trai efectiv al gospodăriilor. Pentru acest din urmă scop, un indicator mai bun poate fi consumul individual efectiv (AIC) pe cap de locuitor.
În conturile naționale, cheltuielile de consum finale ale gospodăriilor (HFCE) înseamnă cheltuielile pentru bunuri și servicii care sunt achiziționate și plătite de gospodării. Consumul individual efectiv, pe de altă parte, constă în bunuri și servicii efectiv consumate de persoane, indiferent dacă bunurile și serviciile respective sunt achiziționate și plătite de gospodării, de guvern sau de instituții fără scop lucrativ. La efectuarea comparațiilor internaționale ale volumului, AIC este adesea considerat ca fiind măsura cea mai potrivită, deoarece nu este influențat de faptul că organizarea unor servicii importante consumate de gospodării, precum serviciile de sănătate și de educație diferă mult de la o țară la alta. De exemplu, dacă serviciile stomatologice sunt plătite de către guvern într-o țară și de gospodării în alta, o comparație la nivel internațional bazată pe HFCE nu ar compara aceleași lucruri, pe când o comparație bazată pe AIC ar fi corectă.
Indicii de volum ai AIC pe cap de locuitor, enumerați pe țări, se găsesc în partea din dreapta a tabelului 1.
În general, nivelurile AIC pe cap de locuitor sunt mai omogene decât PIB-urile, dar există încă diferențe substanțiale între statele membre ale UE. Pentru a ilustra acest lucru, în 2010, treisprezece țări au fost grupate în intervalul cuprins între 95% și 121% din media UE, în timp ce, pentru aceleași țări, nivelul PIB pe cap de locuitor varia între 90% și 133%.
Luxemburgul își păstrează poziția de țară cu cel mai înalt nivel al AIC pe cap de locuitor în UE, cu 50% mai ridicat decât media din statele membre ale UE 27. Cu toate acestea, în timp ce Luxemburgul poate fi considerat ca aparținând „unei grupe complet separate” în termeni de PIB, acest lucru este mai puțin adevărat în cazul AIC. Unul dintre motive este că cheltuielile pentru consum ale rezidenților străini care lucrează în Luxemburg sunt înregistrate în conturile naționale din țara de reședință.
Statul membru al UE cu al doilea cel mai mare AIC pe cap de locuitor este Regatul Unit, având un nivel cu 21% mai mare decât media, în timp ce PIB-ul pe cap de locuitor al aceleiași țări era cu 12% peste media UE. Pe de altă parte, AIC-ul pe cap de locuitor în Irlanda era doar ușor deasupra nivelului mediu european, în timp ce PIB-ul pe cap de locuitor era cu 28% mai mare decât media. Irlanda, cele trei țări din regiunea mării Baltice și Islanda sunt țările care au înregistrat o retrogradare considerabilă a poziției lor relative în cursul perioadei 2008-2010.
Nivelurile prețurilor în Europa
Factorii de ajustare a nivelurilor prețurilor utilizați pentru deducerea indicilor de volum din tabelul 1 pot fi aplicați, de asemenea, pentru a analiza nivelurile prețurilor pe țări. Tabelul 2 prezintă în partea din dreapta indicii nivelului prețurilor, media UE-27 situându-se la nivelul 100, numai pentru AIC. În tabel sunt menționate, de asemenea, cursurile de schimb aplicate la calcularea indicilor nivelului prețurilor. În cele ce urmează, vor fi abordați numai indicii nivelului prețurilor pentru AIC, deoarece acestea sunt mai aproape de conceptul de niveluri ale prețurilor cu care majoritatea populației este familiarizată, spre deosebire de cazul unui indicator al nivelului prețurilor bazat pe PIB.
Danemarca are cel mai ridicat nivel al prețurilor, cu 47% peste media UE și rămâne de departe cel mai costisitor stat membru al UE. Totuși, Norvegia și Elveția, state membre ale AELS, au depășit Danemarca în 2010, cu niveluri ale prețurilor care au depășit nivelul global al UE cu peste 50%. Printre alte țări cu niveluri ale prețurilor cu peste 20% mai mari decât media UE-27 se numără Luxemburgul, Suedia, Irlanda și Finlanda. Belgia, Franța, Austria, Țările de Jos, Italia, Germania și Regatul Unit au niveluri ale prețurilor cu până la 20% mai mari decât media.
Cazul Islandei este interesant în mod special, întrucât această țară era cea mai costisitoare din Europa. Cel mai important factor care a contribuit la această evoluție spectaculoasă a fost deprecierea foarte accentuată a coroanei islandeze în anii de până în 2009. În 2010, nivelurile prețurilor au crescut din nou din cauza consolidării coroanei.
Spania, Grecia și Cipru au niveluri ale prețurilor ușor sub media UE, urmate de Portugalia și Slovenia.
La capătul inferior al tabelului se găsesc mai multe țări cu niveluri ale prețurilor situate cu 25% – 50% sub media UE: Malta, Republica Cehă, Estonia, Slovacia, Letonia și două țări candidate, Croația și Turcia. Lituania, Ungaria, Polonia, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina, precum și România intră, de asemenea, în această categorie.
Cele mai scăzute niveluri ale prețurilor – sub jumătate din media UE – se înregistrează în Serbia, Bulgaria, Albania și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei.
Ratele de schimb sunt esențiale pentru a determina indicii nivelului prețurilor, iar fluctuațiile cursului de schimb au, în consecință, un impact deseori semnificativ asupra evoluției în timp a nivelurilor prețurilor, după cum s-a văzut în cazul Islandei. Într-adevăr, mai multe dintre modificările de amploare ale nivelurilor prețurilor care au avut loc între 2008 și 2010 pot fi explicate, cel puțin în parte, prin fluctuațiile cursului monedelor naționale față de euro. Aceste mișcări au fost mai substanțiale între anii 2008 și 2009 decât între 2009 și 2010. Între 2008 și 2009, monedele naționale din Islanda, Polonia, România, Serbia, Turcia, Regatul Unit, Ungaria și Suedia s-au depreciat cu peste 10 %. Între 2009 și 2010, monedele din aproape toate țările care nu fac parte din zona euro s-au apreciat față de euro, în special în Suedia, Elveția și Norvegia. O excepție este Serbia: dinarul a continuat să se deprecieze în 2010.
În ultimele trei rânduri din tabelul 2 se enumeră coeficienții de variație a nivelurilor prețurilor pentru trei grupuri de țări: zona euro(ZE-16), cele 27 de state membre ale UE și întregul grup de 37 de țări. O serie cronologică a acestor coeficienți poate fi interpretată ca un indicator rudimentar al convergenței prețurilor.
Aceste cifre reflectă două aspecte. În primul rând, după cum era de așteptat, dispersia prețurilor este mult mai pronunțată în UE în ansamblu și în grupul celor 37 de țări decât în zona euro. În al doilea rând, în timp ce nivelurile prețurilor sunt, într-adevăr, ușor convergente în zona euro, acesta nu este cazul, din câte se pare, în UE în ansamblu sau în întregul grup de țări.
Surse și disponibilitate datelor
Datele din acest articol sunt colectate prin programul Paritățile puterii de cumpărare (PPC) al Eurostat-OCDE. Metodologia completă utilizată în program este descrisă în Manualul metodologic al Eurostat-OCDE privind paritățile puterii de cumpărare.
Indicii de volum ai PIB și AIC, prezentați în tabelul 1 și în figura 1, reprezintă volumul real al PIB-ului și AIC-ului pe cap de locuitor. „Volumele reale” implică faptul că cifrele au fost ajustate pentru a ține seama de diferențele de nivel al prețurilor între țări, utilizând PPC-uri, și sunt exprimate în raport cu media Uniunii Europene (UE-27 = 100). În cazul în care indicele de volum al PIB (sau AIC) pe cap de locuitor este mai mare de 100, nivelul PIB (sau AIC) al țării respective pe cap de locuitor este mai mare decât nivelul corespunzător al UE în ansamblu. Indicii ar trebui interpretați cu o oarecare precauție, ținând seama de marjele de eroare. De exemplu, în 2010, indicele de volum al PIB-ului pe cap de locuitor pentru Germania a fost 118, iar cel al Belgiei a fost 119. În realitate, aceste cifre se traduc prin faptul că valoarea PIB-ului pe cap de locuitor are un nivel similar în cele două țări.
Indicii nivelului prețurilor, astfel cum sunt prezentați în acest articol, sunt rapoartele dintre PPC-uri și cursurile de schimb. Ei oferă o măsură a diferențelor dintre nivelurile prețurilor între țări, prin indicarea, pentru un anumit grup de produse, a numărului de unități din moneda comună necesare pentru a cumpăra, în fiecare țară, același volum din grupul sau agregatul de produse.
Indicii nivelului prețurilor (INP) permit compararea nivelului prețurilor în raport cu media Uniunii Europene; dacă INP este mai mare ca 100, țara în cauză este relativ costisitoare în comparație cu media UE și invers. Media UE este calculată ca media ponderată a INP-urilor naționale, ponderată cu cheltuielile corectate pentru a lua în considerare diferențele între nivelurile prețurilor. Indicii nivelului prețurilor nu sunt destinați în mod strict clasificării țărilor. De fapt, ei oferă doar o indicație cu privire la variația nivelurilor prețurilor de la o țară la alta, în special atunci când diferențele între rezultate sunt foarte mici între țări. Gradul de incertitudine asociat cu datele privind prețul de bază și metodelor utilizate pentru compilarea PPC-urilor pot afecta, în acest caz, diferențele minore dintre PPC-uri și duc la diferențe în clasificare care nu sunt semnificative din punct de vedere statistic sau economic.
Context
Indicii PIB-ului pe cap de locuitor (la nivel regional - vezi GDP at regional level) sunt folosiți la alocarea fondurilor structurale pe teritoriul UE. Regiunile în care PIB-ul real pe cap de locuitor este mai mic de 75 % din media UE (calculat pe o perioadă de trei ani) sunt eligibile pentru a primi sprijin prin intermediul fondurilor structurale. De asemenea, PIB-ul real pe cap de locuitor, nivelul prețurilor și convergența prețurilor sunt trei dintre „indicatorii structurali” cheie publicați de Comisia Europeană.
Eurostat cooperează strâns cu alte instituții internaționale la producerea și difuzarea PPC-urilor, și anume cu OCDE pentru a produce statistici privind PPC pentru țările OCDE, respectiv cu Mondială și cu Monetar Internațional pentru a colecta date privind PPC la nivel global. Vezi linkurile externe de mai jos.
Informații suplimentare Eurostat
Publicații
- GDP per capita varied by more than six to one across the EU in 2010 - Statistics in Focus 64/2011
Tabele principale
GDP per capita in Purchasing Power Standards (PPS)
- Comparative price levels
- Price convergence between EU Member States
Baza de date
Purchasing power parities (PPPs), price level indices and real expenditures for ESA95 aggregates (prc_ppp_ind) Price convergence indicator (coefficient of variation of comparative price level index for final household consumption in %) (prc_ppp_conv)
Secțiune specială
Metodologie / Metadate
- GDP per capita in PPS (ESMS metadata file - tsieb010_esms)
- Purchasing power parities (ESMS metadata file - prc_ppp_esms)