Statistics Explained

Archive:Statistici privind criminalitatea

Revision as of 13:57, 15 November 2018 by EXT-A-Redpath (talk | contribs)


Date extrase în iulie 2018.

Actualizare planificată a articolului: decembrie 2019.

Highlights

Furturile de autovehicule au scăzut cu 36 % în UE între anii 2008 și 2016.
Jafurile au scăzut cu 24 % în UE între anii 2012 și 2016.
Au existat 5 200 de omoruri săvârșite cu intenție în UE în 2016.
Omoruri săvârșite cu intenție, 2016
(infracțiuni înregistrate de poliție la 100 000 de locuitori)
Sursa: Eurostat (crim_off_cat)

Statisticile prezentate în acest articol se bazează pe cifrele oficiale referitoare la infracțiunile (fapte penale) înregistrate de poliție din Uniunea Europeană între anii 2008 și 2016. Cifrele arată că furturile de autovehicule, spargerile de locuințe și jafurile au scăzut între anii 2008 și 2016. Violența sexuală, în schimb, pare să fi crescut.

Full article

Furturile de autovehicule au scăzut cu 36 % între anii 2008 și 2016

Poliția din Uniunea Europeană (UE) a înregistrat aproximativ 660 000 de furturi de autovehicule în 2016, o reducere de 1,9 % față de 2015. Figura 1 ilustrează această tendință descendentă. Furturile de autovehicule au scăzut cu 36 % în perioada 2008-2016, existând tendințe descendente în majoritatea statelor membre ale UE [1].

Luând în considerare dimensiunea populației, cifrele pentru 2016 au fost cele mai ridicate în Luxemburg, Italia, Suedia, Grecia și Franța, cu peste 200 de furturi de autovehicule înregistrate de poliție la 100 000 de persoane. Șaptesprezece țări au înregistrat mai puțin de 100 de furturi de autovehicule la 100 000 de persoane, cele mai mici cifre fiind în Slovacia, Estonia, Croația, România și Danemarca.

Pentru a evalua riscul de furturi de autovehicule, trebuie să cunoaștem și numărul de mașini. În 2016, de exemplu, în Luxemburg existau 662 de autoturisme la 1 000 de locuitori iar în Italia 625, în timp ce cifra era de 261 în România și 374 în Croația [2].

Figura 1: Furturi de vehicule terestre cu motor și jafuri, UE-28, 2008-2016
(infracțiuni înregistrate de poliție)
Sursa: Eurostat (crim_off_cat)

Jafurile au scăzut cu 24 % între 2012 și 2016

La nivelul general al UE, jafurile înregistrate de poliție au scăzut cu 24 % în între 2012 și 2016, la aproximativ 396 000 în 2016. În schimb, a existat o schimbare relativ mică între 2009 și 2011. Figura 1 arată că tendința descendentă din UE din perioada 2012-2016 a stagnat în ultimii 2 ani ai acestei perioade. A existat, totuși, creștere cu 9 % în Spania și cu 15 % în Regatul Unit în perioada 2015-2016.

Belgia, Spania, Franța, Portugalia, Anglia și Țara Galilor au înregistrat cel mai mare număr de jafuri înregistrate de poliței în raport cu dimensiunea populației în 2016 (peste 100 la 100 000 de persoane), în timp ce cifra s-a situat sub 20 pentru România, Republica Cehă, Ungaria, Cipru și Slovenia. Trebuie menționat că o comparație directă între țări nu este întotdeauna posibilă, deoarece unele dintre țările cu cele mai mici cifre referitoare la jafuri au specificată nu au fost inclus jafurile de autovehicule și jafurile de magazine.

Tendință descendentă, dar tot peste 5 000 de omoruri anual

Au existat aproximativ 5 200 de omoruri săvârșite cu intenție înregistrate de poliție în UE în 2016, o scădere cu 3,3 % comparativ cu 2015. În ansamblu, a existat o tendință descendentă începând din 2008. Cu toate acestea, omorurile au crescut în Franța, Germania și Regatul Unit în ultimii ani. Cifrele includ decesele cauzate de atacuri teroriste.

Letonia și Lituania au prezentat cele mai multe omoruri săvârșite cu intenție înregistrate de poliție raportat la dimensiunea populației (aproximativ 5 la 100 000 de persoane în 2016). Așa cum se poate observa în figura 2, în 13 state membre cifra a fost de sub 1 la 100 000. Ca o comparație, în Statele Unite s-au înregistrat 5,4 omoruri la 100 000 de persoane în 2016, în timp ce în Rusia cifra a fost de 10,8 [3]. Cazurile de tentativă de omor sunt contabilizate separat, iar unele cifre lipsesc. Cifrele disponibile sugerează că numărul total de tentative de omor rămâne relativ stabil în perioada 2008-2016.

Figura 2: Omoruri săvârșite cu intenție, 2016
(infracțiuni înregistrate de poliție la 100 000 de locuitori)
Sursa: Eurostat (crim_off_cat)

Creștere cu 8 % a cazurilor de violență sexuală înregistrate de poliție în perioada 2015-2016

Cazurile de violență sexuală înregistrate de poliție în UE au crescut cu peste 8 % în perioada 2015-2016, la aproximativ 248 000 în 2016. Figura 3 indică o creștere constantă de 26 % în perioada 2013-2016. Aceste cifre includ violul și alte tipuri de agresiune sexuală, deși cifrele pentru unele țări este posibil să nu includă unele infracțiuni.

Cazurile de violență sexuală înregistrate de poliție în raport cu dimensiunea relativă a populației au variat foarte mult în 2016 – între 5 și 190 la 100 000 de persoane. Această variație foarte mare este probabil afectată atât de diferențele în legătură cu ce anume este perceput drept infracțiune și de proporția infracțiunilor raportate la poliție.

Figura 3: Violența sexuală, UE-28, 2013-2016
(infracțiuni înregistrate de poliție)
Sursa: Eurostat (crim_off_cat)

Spargerile de locuințe au scăzut cu 10 % în perioada 2012-2016

Spargerile de locuințe înregistrate de poliție s-au ridicat la un total de aproximativ 1 334 000 în 2016, reprezentând o scădere de mai puțin de 1 % comparativ cu 2015. Mai multe state membre ale UE prezintă o tendință descendentă, iar totalul la nivelul UE a scăzut cu 10 % între 2012 și 2016. Cu toate acestea, cifra înregistrată în Germania a crescut cu 5 % iar cea din Franța cu 1 %. Cifrele includ spargeri de locuințe private, apartamente, vile, case de vacanță, camere de hotel, cabine etc., dar nu și furtul (furt fără intrare prin efracție) sau vandalismul (fără furt). Cifrele privind spargerile de locuințe s-au modificat relativ puțin în mai multe țări în perioada 2008-2016. Cifrele din Suedia, Belgia, Finlanda și Ungaria au fost cele mai stabile.

Numărul de spargeri de locuințe înregistrate de poliție la 100 000 de persoane a variat foarte mult între statele membre ale UE în 2016, așa cum se arată în figura 4. Danemarca, Belgia, Țările de Jos, Suedia, Irlanda, Luxemburg, Franța, Anglia și Țara Galilor și Italia au înregistrat peste 300 de spargeri de locuințe la 100 000 de persoane în 2016, în timp ce cifra s-a situat sub 100 în cazul Finlandei, Lituaniei, Letoniei, Republicii Cehe, României, Bulgariei, Slovacia și Poloniei.

Figura 4: Spargeri de incinte rezidențiale private, 2016
(infracțiuni înregistrate de poliție la 100 000 de locuitori)
Sursa: Eurostat (crim_off_cat)

Vătămările corporale înregistrate de poliție au scăzut cu 3 % în perioada 2015-2016

La nivelul de ansamblu al UE, vătămările corporale înregistrate de poliței s-au ridicat la aproximativ 1 111 000 în 2016. Această cifră a reprezentat o creștere cu 3,4 % comparativ cu 2015 și cu aproximativ 14 % comparativ cu 2013.

Chiar și raportat la dimensiunea populației, numărul de vătămări corporale variază foarte mult între țările UE. Această variație reflectă nu doar frecvența relativă a infracțiunilor, ci și legislația și practicile de înregistrare diferite. Categoria standard cu prinde vătămarea corporală gravă, excluzând vătămarea corporală minoră, vătămarea corporală cauzatoare de moarte și agresiunea sexuală, în timp ce unele țări includ una sau mai multe dintre aceste infracțiuni. Din cauza modificărilor legate de metodologie, cifrele totale pentru perioada 2008-2012 nu sunt comparate. Cifrele poliției depind, de asemenea, de măsura în care persoanele raportează infracțiunile. De exemplu, cetățenii UE au un nivel rezonabil de încredere în forțele de poliție din țările lor, dar acest lucru variază considerabil între statele membre, de la 3,6 la 8,2 (pe o scară de la 0 la 10); media UE este de 5,9 [4].

Date-sursă pentru tabele și grafice

Excel.jpg Date-sursă pentru tabele și grafice (în limba engleză)

Surse de date

Sursele de date includ poliția și alte agenții de aplicare a legii, procuratura, instanțele de judecată, penitenciarele, ministerele de resort și birourile de statistică. Autoritățile naționale sunt cele care iau decizii privind statisticile oficiale referitoare la infracționalitate și colectează datele. O persoană de contact pentru fiecare țară colectează cifrele și le transmite Eurostat o dată pe an, împreună cu Ancheta privind evoluția criminalității („Survey on Crime Trends”) dezvoltată de Biroului ONU pentru Droguri și Criminalitate (UNODC).

Acest articol prezintă rezultate bazate pe cifre oficiale pentru infracțiuni (fapte penale) înregistrate de polițe în perioada 2008-2016. În ceea ce privește rezultatele anterioare, sunt disponibile sinteze ale statisticilor referitoare la criminalitate pentru perioade 1950-1992 și tabele pentru fiecare infracțiune pentru perioada 1993-2007. Există cifre lipsă pentru unele țări în toate aceste perioade, inclusiv pentru cele mai timpurii. Eurostat actualizează tabelele atunci când țările trimit cifre noi sau îmbunătățite.

Cifrele din toate țările UE sunt adunate pentru a se obține totalurile la nivelul UE. Dacă o cifră pentru 2016 lipsește, se utilizează cifra pentru 2015 din aceeași țară. În unele cazuri, cifrele pentru anii anteriori lipsesc; acestea sunt înlocuite cu o medie dintre anul precedent și anul ulterior respectivului an. [5]. Tabelele din bazele de date conțin doar cifre raportate la Eurostat.

Datele lipsă contează

În acest articol, „total la nivelul UE” înseamnă pur și simplu suma cifrelor din toate țările UE. Dacă unele cifre lipsesc, adunarea doar a celor raportate ar duce la un total prea mic. De multe ori, cea mai recentă cifră este cea care este întârziată. Dacă nu există o cifră pentru 2016, este utilizată cifra pentru 2015 din aceeași țară. În unele cazuri, cifrele pentru anii din urmă lipsesc și sunt înlocuite de medii ale cifrelor pentru anii precedenți și ulteriori acestora. Cu toate acestea, dintr-o varietate de motive, pentru unele țări nu există cifre referitoare la anumite infracțiuni pentru toți anii. Într-o astfel de situație, înlocuirea cifrelor lipsă nu este ușoară. Răpirea reprezintă o astfel de situație, pentru unele țări neexistând cire în legătură cu perioada 2008-2016.

Cifrele raportate pentru 2016 se ridică la un total de aproximativ 14 500, o limită inferioară pentru totalul UE. Pentru a indica o posibilă limită superioară, înlocuim cifrele lipsă cu estimări bazate pe dimensiunea populației și rata maximă raportată. Adunarea acestor estimări cu cifrele raportate generează un total de peste 20 100 (cu 39 % mai mare). Dacă utilizăm o rată medie [6] totalul ar fi de 16 400. Cu toate acestea niciunul dintre aceste totaluri nu ar trebui să fie considerat a reprezenta statistici oficiale. Acest exemplu demonstrează că cifrele lipsă pot determina o gamă largă de totaluri posibile. Pentru a prezenta totaluri exacte la nivelul UE, sunt necesare cifrele pentru toate țările, în fiecare an.

Mai multe informații sunt disponibile în legătură cu compararea rezultatelor între țări sau ani și în legătură cu cifrele mici.

Context

Criminalitatea reprezintă o temă recurentă în dezbaterea publică, iar printre utilizatorii statisticilor privind criminalitatea se numără autoritățile naționale, instituțiile UE, mass-media, politicienii, organizațiile și publicul. Autoritățile din fiecare țară adoptă legile penale care definesc infracțiunile, procedurile și reacțiile și, prin urmare guvernează statisticile oficiale privind infracțiunile. Există reglementări UE sau legi internaționale în ceea ce privește anumite tipuri de infracțiuni. Cu toate acestea, nu există un regulament general referitor la statisticile UE privind criminalitatea.

Statisticile oficiale privind criminalitatea sunt colectate de autorități precum poliția, procuratura, instanțele penale și penitenciarele. Dintre acestea, cifrele furnizate de poliție prezintă imaginile cele mai ample, deoarece includ toate infracțiunile înregistrate, indiferent dacă acestea ajung sau nu în fața instanței. Fiecare cifră reprezintă suma anuală a infracțiunilor (faptelor penale) înregistrate, care de obicei depășește numărul cauzelor în instanță. Statisticile oficiale privind criminalitatea reflectă modul în care autoritățile (poliția, procuratura, instanțele de judecată și penitenciarele) înregistrează și gestionează cazurile. Acestea nu măsoară incidența totală a criminalității, prin urmare, ar trebui să fie consultate și alte surse.

Direct access to

Other articles
Tables
Database
Dedicated section
Publications
Methodology
Visualisations




Note

  1. Unitatea geografică pentru statisticile privind criminalitatea este zona în care se aplică același drept penal (teritoriul de jurisdicție penală), pe scurt, „țara”.
  2. Sursa: Tabel Eurostat [road_eqs_carhab].
  3. Sursa: Site-ul Biroului ONU pentru Droguri și Criminalitate (UNODC) http://dataunodc.un.org/crime/intentional-homicide-victims.
  4. Sursa: Eurostat, modulul ad-hoc EU-SILC „Trust in institutions”, tabel 2013 [ilc_pw03].
  5. În cazuri excepționale, poate fi utilizată cifra dintr-o subcategorie
  6. rată medie ponderată la populație