Substanțe radioactive
Sănătate și securitate

Prezenta secțiune acoperă exclusiv mărfurile radioactive care fac obiectul transportului.

Aceasta nu acoperă riscurile asociate cu alte forme de radiație (de exemplu, cea produsă de scanarea vehiculelor sau a bagajelor sau instalațiile radar din porturi și aeroporturi).

Atenție: Nu sunteți autorizat să examinați sau să eșantionați materiale radioactive, cu excepția cazului în care ați fost instruit special în acest sens și sunteți autorizat să faceți acest lucru.

Trebuie să consultați întotdeauna orientările și procedurile naționale și să solicitați consilierea experților și a specialiștilor ori de câte ori întâlniți materiale radioactive.

Prin urmare, prezentele orientări se limitează la identificarea materialelor radioactive și la procedurile care trebuie aplicate dacă considerați că mărfurile pot fi etichetate incorect sau ca urmare a unui accident sau a unei scurgeri.

Prezentele orientări nu prevalează asupra procedurilor dumneavoastră naționale.

Transportul de materiale radioactive este controlat cu strictețe în temeiul regulamentelor Agenției Internaționale pentru Energia Atomică (AIEA).

Regulamentul (Euratom) nr. 1493/93 vizează transportul substanțelor radioactive între statele membre.

Există patru tipuri de ambalaje aprobate pentru materialele radioactive:

Ambalaje exceptate
Acest tip de ambalaj este utilizat pentru cantități foarte mici de materiale radioactive și nu necesită etichete externe. Manipularea ambalajului închis nu prezintă niciun pericol. Materialul radioactiv din interiorul ambalajului trebuie etichetat astfel încât să fie vizibil în momentul deschiderii ambalajului și ar trebui identificat pe documentul de transport. Ambalajul trebuie să aibă un design aprobat.

Ambalaje industriale
Ambalajele industriale sunt utilizate pentru a transporta materiale cu activitate specifică joasă (LSA) sau obiecte contaminate la suprafață (SCO), de exemplu, minereuri radioactive în stare naturală cu activitate joasă. Există trei categorii de materiale LSA (LSA-I, LSA-II și LSA-III) și două categorii de materiale SCO (SCO-I și SCO-II). Aceste materiale prezintă o activitate foarte joasă pe unitate de masă sau se află într-o formă care nu poate fi dispersată cu ușurință. Anumite materiale LSA-I și SCO-I pot fi transportate neambalate în anumite condiții. În alte cazuri, ambalajele ar trebui să aibă un design aprobat și să fie etichetate în conformitate cu indicațiile de mai jos.

Ambalaje de tip A
Ambalajele de tip A au fost proiectate pentru transportul în siguranță de cantități relativ reduse de materiale radioactive. Acestea trebuie să reziste la nivelul normal de manipulare brutală care poate avea loc pe parcursul transportului internațional, cum ar fi căderea sau scăparea din vehicule, lovirea cu un obiect ascuțit, expunerea la ploaie sau transportul sub alte mărfuri. Ambalajele de tip A trebuie să poarte un marcaj „tip A” și să fie etichetate în conformitate cu indicațiile de mai jos.

Ambalaje de tip B
Ambalajele de tip B sunt utilizate pentru transportul de cantități mai mari de materiale radioactive, fiind proiectate să reziste la efectele unor accidente grave. Designul trebuie testat pentru rezistența la incendiu, scufundarea în apă și căderea pe o suprafață dură de la o înălțime de 9 metri. Aceste ambalaje sunt utilizate pentru transportul de combustibili nucleari, deșeuri nucleare, radioizotopi pentru radiografiile industriale și alte materiale cu activitate ridicată. Ambalajele de tip B trebuie să poarte un marcaj „tip B” și să fie etichetate în conformitate cu indicațiile de mai jos.

Ambalajele de tip A și B sunt clasificate și etichetate în trei categorii. Acestea depind în principal de doza aplicată pe suprafața ambalajului:

• Etichetele din categoria I au un fundal alb;
• Etichetele din categoriile II și III au un fundal galben și indică doze mai ridicate pe suprafața ambalajului.

De asemenea, eticheta trebuie să precizeze indicele de transport (IT), un număr de la 1 la 10. Indicele de transport arată doza aplicată la 1 metru de la suprafața ambalajului.


Denumirea sau simbolul chimic al radionuclidului și activitatea acestuia trebuie indicate pe etichetă. Materialele LSA și SCO trebuie marcate ca atare.

Etichetă/Categorie	Doza maximă pe suprafață (µSv/hr)	Doza maximă la 1 m (µSv/hr)	Indicele de transport (IT)
Alb-I	< 5	-	0
Galben-II	< 500	< 10	0 - 1
Galben-III	< 2000	< 100	1 - 10

Documentele de transport ar trebui să conțină următoarele informații:

• denumirea transportului, care să descrie materialul la modul general;
• clasa de pericol 7, numărul atribuit de ONU materialului radioactiv;
• denumirea clasei de pericol, și anume „material radioactiv”;
• numărul de identificare, literele ONU urmate de un număr din patru cifre care să descrie:
  • materialul și pericolele prezentate de acesta;
  • radionuclizii din ambalaj;
  • activitatea totală a materialului radioactiv;
  • forma fizică și chimică a materialului radioactiv;
  • categoria etichetei de pe ambalaj;
  • ambalajul de tip A sau B.

Anumite ambalaje exceptate pot fi expediate prin poștă în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

• s-a obținut în prealabil o aprobare scrisă din partea serviciului poștal;
• activitatea din interiorul coletului nu depășește o zecime din limita de activitate prevăzută pentru „ambalaje exceptate”;
• coletul este marcat în mod vizibil pe exterior cu următorul text:
  „MATERIAL RADIOACTIV — Cantități autorizate pentru expedierea prin poștă”.

Coletele cu grad ridicat de radioactivitate sunt etichetate și documentate în mod corespunzător. Cu toate acestea, unele pot fi etichetate incorect sau este posibil să nu poarte niciun fel de etichetă. Verificați documentația însoțitoare și etichetele cu termeni precum „radioactiv”, „radiație”, „categoria galben-II” și „activitate”, căutând pe ambalaj simbolul aferent radiațiilor, și anume trifoiul. Ar trebui să luați următoarele măsuri:

• nu deschideți sau nu continuați inspecția coletului;
• etichetați în mod clar coletul cu următoarea avertizare: „Pericol — Risc de radioactivitate”;
• depozitați coletul într-o zonă aprobată, marcată și desemnată (sau, dacă acest lucru nu este posibil, securizați containerul sau vehiculul și evacuați zona învecinată);
• încercați să obțineți detalii suplimentare privind transportul de la destinatar/expeditor, și anume:
  • Ce anume conține coletul?
  • Care este categoria și tipul de etichetă de transport?
  • Despre ce activitate este vorba?
  • Ce formă de material radioactiv conține coletul?
• informați persoana responsabilă în conformitate cu legislația națională.

Ori de câte ori este posibil, trebuie să sistați inspecțiile interne ale coletelor declarate radioactive. Cu toate acestea, în cazul în care examinarea este necesară, mutați coletul într-o zonă desemnată și:

• consultați procedurile naționale; și/sau
• consultați autoritatea națională pentru protecția împotriva radiațiilor.
• 
  Nu inspectați coletul în absența unui fizician calificat în domeniul nuclear.

Orice materiale radioactive pe care le controlați trebuie depozitate într-o zonă desemnată pentru depozitarea de materiale radioactive. Această zonă trebuie închisă și identificată cu atenționări corespunzătoare. În numeroase cazuri, se recomandă utilizarea unei părți din zona de depozitare a materialelor radioactive aparținând agentului de transport. În acest caz, este necesară o zonă securizată separat în interiorul magaziei pentru a proteja lanțul de dovezi.

Din motive de siguranță, suma indicilor de transport (a se vedea tabelul de mai sus) ai coletelor depozitate într-o singură zonă trebuie să fie mai mică de 50.

În cazul în care suspectați că un anumit colet care conține materiale radioactive este atât de deteriorat încât poate elibera conținutul radioactiv:

• nu atingeți coletul;
• securizați zona din jurul coletului și interziceți accesul persoanelor la zona respectivă;
• informați persoana responsabilă în temeiul legislației naționale.

Pentru informații suplimentare trebuie să consultați legislația și orientările administrației naționale.