10 mituri și realități despre politica de coeziune a UE

Alte instrumente

 

Finanțarea din partea UE pentru dezvoltare regională și socială este o sursă importantă pentru proiecte-cheie de investiții.

În anumite țări din UE cu mijloace limitate, finanțarea din partea UE reprezintă până la 80 % din investițiile publice. Însă, cheltuielile regionale ale UE nu ajută doar regiunile mai sărace. Acestea investesc în toate regiunile și țările UE, stimulând economia pe întreg teritoriul UE.

Politica de coeziune este o politică în care toate regiunile și țările din UE au de câștigat. Toate regiunile UE, nu doar cele mai sărace, obțin beneficii mari de pe urma acesteia.

Indiferent de țara unde locuiți, priviți cu atenție în jurul dvs. și veți observa cu siguranță o școală, un pod, un spital, un port sau orice alt proiect care a beneficiat de finanțare din partea UE și care a făcut o diferență în viața dvs. Acestea sunt doar câteva exemple a ceea ce poate să facă politica de coeziune, iar efectele acesteia sunt nenumărate și cresc în timp.

O evaluare efectuată de către experți independenți a constatat că investițiile politicii de coeziune în perioada 2007-2013 au avut rezultate semnificative și tangibile. Acestea variază de la crearea de locuri de muncă, lansarea de produse noi pe piață, producerea de efecte pozitive asupra disparităților regionale, la creșterea produsului intern brut (PIB).

Spre exemplu, evaluarea a demonstrat că randamentul investiției până în 2023 va fi de 2,74 EUR pentru fiecare euro investit între 2007 și 2013, adică un câștig de 274 %. Acest lucru indică faptul că politica de coeziune va fi responsabilă pentru aproximativ o mie de miliarde EUR de PIB adițional până în 2023. Efectul este la o scară similară cu toate bugetele UE pentru perioadele 2007-2013 (975,8 miliarde EUR) și 2014-2020 (908,4 miliarde EUR).

Cifrele vorbesc de la sine. Peste 1 200 000 de locuri de muncă au fost create prin investițiile politicii de coeziune până la sfârșitul lui 2015. S-au sprijinit aproximativ 120 000 de proiecte de cercetare și de inovare. 121 400 de start-upuri au primit sprijin financiar prin intermediul programelor desfășurate în perioada 2007-2013, precum și un număr estimat de 400 000 de întreprinderi mici și mijlocii.

Autoritățile naționale și regionale din țările UE selectează proiecte care consideră că le îndeplinesc cel mai bine nevoile în conformitate cu strategiile și prioritățile convenite cu Comisia.

Pentru perioada 2014-2020, UE a alocat peste 460 de miliarde EUR pentru cheltuielile regionale. Acest lucru ar trebui să ducă la:

  • ajutor pentru peste 800 000 de întreprinderi;
  • îmbunătățirea serviciilor medicale pentru 44 milioane de europeni;
  • prevenirea inundațiilor și a incendiilor pentru 27 milioane de oameni;
  • aproximativ 17 milioane de oameni racordați la stații de epurare;
  • acces în bandă largă pentru alte 14 milioane de gospodării;
  • peste 420 000 de locuri de muncă noi;
  • cursuri de formare pentru 3,7 milioane de europeni;
școli noi și moderne și servicii de îngrijire a copilului pentru 6,7 milioane de copii.

Contribuția fiecărei țări la bugetul UE depinde de dimensiunea economiei sale. În 2017, 11 țări ale UE – cele mai înstărite – au plătit mai mult la bugetul UE decât au primit înapoi sub formă de finanțare din partea UE.

Cu toate acestea, în schimbul contribuției lor mai mari, aceste țări se bucură și de multitudinea de beneficii aduse de aceste sume pentru toate țările UE – pace și stabilitate atât în cadrul UE, cât și în jurul UE, securitate, o infrastructură îmbunătățită și libertatea de a trăi, lucra, studia și călători oriunde în blocul european.

Mai mult, politica de coeziune investește în fiecare țară a Uniunii Europene, ceea ce semnifică că și cele mai bogate state membre obțin finanțare în cadrul politicii de coeziune a UE.

În afară de investițiile directe, cele mai bogate țări beneficiază și de efectele pozitive („transferuri”) ale proiectelor finanțate de UE care au fost implementate în state mai puțin dezvoltate.

Contractele pentru implementarea proiectelor într-o regiune mai puțin dezvoltată sunt adesea acordate firmelor din așa-zisele țări „net contribuitoare” (sau „net plătitoare”) (adică țările care plătesc mai mult la bugetul UE decât primesc). Spre exemplu, un număr de firme de construcții din Germania și Austria au o prezență semnificativă în Ungaria, Slovacia și Cehia.

Comerțul beneficiază, de asemenea, de un efect pozitiv. Exporturile de bunuri și servicii sunt sporite în statele membre mai bogate datorită creșterii activității economice în țările beneficiare datorită politicii de coeziune. Se estimează că pentru fiecare euro cheltuit în țările care au beneficiat de politica de coeziune în perioada 2007-2013, nouă eurocenți au ajuns în țările care nu primesc sprijin prin intermediul politicii de coeziune.

Valorile UE reprezintă nucleul proiectelor finanțate de politica de coeziune a UE. Principii precum egalitatea de gen sau nediscriminarea sunt chiar mai proeminente în noul pachet legislativ propus pentru perioada post-2020. Spre exemplu, respectarea acestor principii este obligatorie în procesul de selectare a proiectelor.

Proiectele finanțate din partea UE reprezintă un mijloc de diseminare a valorilor UE pe teren în întreaga Europă – indiferent dacă aceste valori sunt menționate în mod specific în proiect sau nu.

Mai mult, prin clădirea unei Europe mai prospere, politica de coeziune contribuie la consolidarea libertății și a democrației în societățile noastre.

Erorile legate de cheltuielile la nivelul UE sunt, în general, greșeli administrative cauzate de aplicarea incorectă a normelor privind cheltuielile, cum ar fi lipsa de documente. Acestea nu sunt cazuri de fraudă, iar aceste erori, de regulă, nu subminează rezultatul final al unui proiect.

Comisia și Curtea de Conturi Europeană raportează toate suspiciunile de fraudă cu fonduri ale UE către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF). Acestea sunt doar câteva cazuri pe an din cele câteva sute de cazuri analizate anual de către Curtea de Conturi Europeană.

Conform OLAF, neregularitățile din gestionarea fondurilor de coeziune au reprezentat doar 1,8 % din plățile efectuate între 2013 și 2017. Doar o mică parte din aceste neregularități au fost descoperite ca fiind frauduloase.

Procentajul neregularităților a scăzut în mod constant în ultimii ani. Dispozițiile de reglementare pentru perioada 2014-2020 au consolidat în mod semnificativ măsurile pentru prevenirea și protejarea bugetului UE de cheltuieli neconforme.

Întrucât aproximativ 75 % din cheltuielile UE sunt gestionate la comun atât de Comisia UE, cât și de guvernele UE, aceste guverne împărtășesc responsabilitatea pentru minimizarea erorilor. Comisia lucrează îndeaproape cu acestea pentru a se asigura că banii sunt cheltuiți eficient și eficace.

În ceea ce privește Comisia, aceasta ia măsuri dacă constată că fondurile UE au fost cheltuite incorect. Spre exemplu, în 2017, în ceea ce privește fondurile alocate în întreaga UE și în afara acesteia, 2,8 de miliarde EUR sub formă de finanțare au fost recuperate de Comisie sau redirecționate către alte proiecte.

Mai multe organizații pot să beneficieze de finanțare regională. Acestea includ organisme publice, anumite organizații din sectorul privat (în special întreprinderi mici), universități, asociații, ONG-uri și organizații voluntare. Firmele din străinătate cu sediul în regiunea acoperită de programul operațional relevant pot, de asemenea, să aplice, cu condiția ca acestea să îndeplinească normele europene în materie de achiziții publice.

Contactați autoritatea dvs. de management pentru mai multe informații despre cine este eligibil să aplice în regiunea dvs. și modalitatea de aplicare.

Promotorii proiectelor în țări candidate sau potențial candidate la aderarea la UE ar trebui să contacteze Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA).

În majoritatea cazurilor, finanțarea este acordată proiectelor, așa că trebuie să dezvoltați un proiect pentru a fi eligibil pentru finanțare, care va fi primită ulterior în diferite etape ale procesului.

Potrivit Curții de Conturi, auditorul extern independent al UE, așa-zisa „rată de absorbție” pentru perioada 2007-2013 s-a ridicat la 97,2 % în 2018. Aceasta este o rată mai bună decât cea înregistrată pentru perioada 2000-2006 (96 %).

Acest lucru nu se poate întâmpla potrivit noilor regulamente pentru perioada post-2020 deoarece:

  • sprijinul financiar direct acordat întreprinderilor mari – care se mută cel mai des – este exclus;
  • orice contribuție a UE pentru relocarea unei activități economice dintr-un stat membru în altul, atunci când rezultă cu pierderea locurilor de muncă în statul membru inițial, este interzisă;
  • în contextul ajutorului de stat, autoritățile care sunt responsabile pentru implementarea programului vor fi obligate să primească dovezi de la beneficiar că contribuția UE nu sprijină relocalizarea.