Glosar

Alte instrumente

 

    A-Z 
  • A 
  • B 
  • C 
  • D 
  • E 
  • F 
  • G 
  • I 
  • M 
  • N 
  • O 
  • P 
  • R 
  • S 
  • T 
  • U 

Subsidiaritate

Principiul subsidiarității a fost creat pentru a garanta faptul că deciziile la nivel european sunt luate câte mai aproape de cetățeni. Exceptând cazurile în care UE are competențe exclusive, o acțiune la nivel european nu se justifică decât în cazul în care aceasta se dovedește a fi mai eficace decât o măsură luată la nivel național, regional sau local. Principiul subsidiarității este apropiat de principiile proporționalității și necesității, ceea ce înseamnă că intervenția UE nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor înscrise în tratat.

Principiul subsidiarității a fost introdus pentru prima dată în Tratatul privind Uniunea Europeană (articolul 5), din 1992. Tratatul de la Amsterdam (1997) a extins principiul astfel încât, de exemplu, toate propunerile legislative să poată fi evaluate în ceea ce privește impactul asupra subsidiarității.

Tratatul de la Lisabona întărește acest principiu, fiind prevăzute o serie de modificări: consultarea, într-o mai mare măsură, a autorităților locale și regionale în momentul elaborării propunerilor legislative și o mai strânsă comunicare cu parlamentele naționale pe parcursul derulării procesului legislativ.

Informații suplimentare