Încă de la începutul negocierilor cu privire la acordul de retragere, atât Regatul Unit, cât și UE au recunoscut circumstanțele specifice ale insulei Irlandei. Cele două părți au admis necesitatea de a menține Acordul din Vinerea Mare (Acordul de la Belfast) din 1998, care evită o frontieră strict controlată pe insula Irlandei și protejează cooperarea dintre nord și sud.

Soluția a luat forma protocolului privind Irlanda și Irlanda de Nord, care:

  • evită o frontieră strict controlată între Irlanda și Irlanda de Nord și protejează astfel buna funcționare a economiei insulei în integralitatea sa și menține Acordul din Vinerea Mare (Acordul de la Belfast) în toate dimensiunile sale;
  • păstrează integritatea pieței europene unice a mărfurilor, cu toate garanțiile pe care le oferă în ceea ce privește protecția consumatorilor, sănătatea publică și a animalelor sau combaterea fraudei și a traficului.

Protocolul privind Irlanda și Irlanda de Nord a fost conceput ca soluție stabilă și de durată și se va aplica împreună cu orice alt acord referitor la viitorul parteneriat.

Dispozițiile sale de fond se aplică începând cu 1 ianuarie 2021.

Principalele elemente ale propunerii

  • Alinierea la normele UE: odată încheiată perioada de tranziție, Irlanda de Nord face obiectul unui set limitat de norme UE privind piața unică a mărfurilor și uniunea vamală. De exemplu, codul vamal al Uniunii se va aplica tuturor mărfurilor care intră sau ies din Irlanda de Nord.
  • La punctele de intrare trebuie să aibă loc verificările și controalele necesare asupra bunurilor care intră în Irlanda de Nord din restul Regatului Unit sau din orice altă țară terță. Acesta înseamnă că, pentru punerea în aplicare a protocolului privind Irlanda de Nord, Regatul Unit trebuie să se asigure, printre altele, că se efectuează controalele sanitare și fitosanitare relevante.
  • Taxele vamale ale UE vizează mărfurile care intră în Irlanda de Nord din altă parte a Regatului Unit și din oricare altă țară terță, cu excepția cazului în care nu există riscul ca mărfurile respective să fie direcționate către UE. Protocolul pleacă de la prezumția că există riscul ca toate mărfurile care intră în Irlanda de Nord dintr-o țară terță (adică din altă parte a Regatului Unit sau din orice altă țară terță) să fie direcționate către Uniune. În mod excepțional, se poate considera că astfel de bunuri „nu prezintă riscul” de a fi direcționate către Uniune, doar dacă bunurile respective (i) nu sunt supuse prelucrării în scopuri comerciale în Irlanda de Nord și (ii) îndeplinesc condițiile suplimentare prevăzute de decizia comitetului mixt referitoare la mărfurile care nu prezintă niciun risc. Dacă se stabilește, pe baza acestor condiții, că mărfurile provenind din alte părți ale Regatului Unit, altele decât Irlanda de Nord, nu prezintă niciun risc, nu se aplică taxe vamale; dacă se stabilește, pe baza acestor condiții, că mărfurile provenind din orice altă țară terță nu prezintă niciun risc, se aplică taxele vamale ale Regatului Unit.
  • Aplicarea și implementarea protocolului intră exclusiv în responsabilitatea autorităților din Regatul Unit în ceea ce privește Irlanda de Nord (articolul 12 alineatul (1)).
  • Pentru a-și îndeplini responsabilitățile care derivă din articolul 12 din protocol, instituțiile și organismele UE trebuie să poată monitoriza implementarea protocolului de către autoritățile britanice. Prin urmare, articolul 12 alineatul (2) prevede o „prezență a Uniunii” pe durata activităților de implementare de către autoritățile din Regatul Unit.
  • Decizia nr. 6/2020 a comitetului mixt stabilește modalitățile practice de lucru pentru a garanta exercitarea efectivă a „prezenței Uniunii” prevăzută de articolul 12 din protocol.

Ce este mecanismul de aprobare?

Protocolul privind Irlanda și Irlanda de Nord prevede un nou mecanism de „aprobare”, care îi conferă Adunării Irlandei de Nord o voce decisivă cu privire la aplicarea pe termen lung a legislației europene relevante care devine aplicabilă în baza protocolului în ceea ce privește Irlanda de Nord. Acest mecanism de aprobare se referă la legislația UE privind mărfurile și domeniul vamal, piața unică a energiei electrice, TVA-ul și ajutoarele de stat, după cum prevede protocolul în prezent.

În practică, aceasta înseamnă că, după patru ani de la încheierea perioadei de tranziție (la 1 ianuarie 2021), Adunarea poate, cu majoritate simplă, să își dea aprobarea pentru aplicarea în continuare a legislației relevante a Uniunii sau să voteze pentru încetarea aplicării acesteia. În al doilea caz, protocolul va înceta să se aplice după doi ani.

Ulterior, la fiecare patru ani, Adunarea poate vota cu privire la aplicarea în continuare a legislației relevante a Uniunii. În cazul în care un vot al Adunării se bucură de o susținere intercomunitară pentru aplicarea în continuare a legislației relevante a Uniunii, următorul vot poate avea loc numai după opt ani. 

Informații suplimentare