Produsele care fac obiectul normelor UE privind produsele ecologice

Normele Uniunii Europene în materie de agricultură ecologică se referă la produsele agricole, inclusiv la drojdie și produsele obținute prin acvacultură. Ele acoperă toate etapele procesului de producție, de la semințe până la alimentele prelucrate finale. Prin urmare, există dispoziții specifice care acoperă o gamă largă de produse, printre care:

  • semințe și material de înmulțire (butași, rizomi etc.) din care se cultivă plante sau culturi;
  • produse sau produse vii care nu necesită prelucrare ulterioară;
  • hrană pentru animale;
  • produse cu ingrediente multiple sau produse agricole prelucrate pentru a fi utilizate ca alimente.

Regulamentele UE privind producția ecologică exclud produsele obținute din pescuirea și vânarea animalelor sălbatice, dar includ recoltarea plantelor sălbatice atunci când sunt respectate anumite condiții de habitat natural. Există norme specifice pentru vin și acvacultură.

Reguli pentru producția ecologică

A produce ecologic înseamnă a respecta anumite reguli de exploatare agricolă ecologică. Aceste reguli caută să protejeze mediul, să mențină biodiversitatea Europei și să consolideze încrederea consumatorilor în produsele ecologice. Ele acoperă toate domeniile producției ecologice și se bazează pe o serie de principii esențiale, printre care:

  • este interzisă utilizarea organismelor modificate genetic (OMG);
  • este interzisă utilizarea radiațiilor ionizante;
  • este limitată utilizarea îngrășămintelor artificiale, a erbicidelor și a pesticidelor;
  • este interzisă utilizarea hormonilor și este restricționată utilizarea antibioticelor, care pot fi folosite numai pentru a asigura sănătatea animală, atunci când este necesar.

Prin urmare, producătorii ecologici trebuie să adopte alte soluții pentru a menține fertilitatea solului și sănătatea animalelor și a plantelor, de exemplu:

  • rotesc culturile;
  • pentru a reface fertilitatea solului, cultivă plante fixatoare de azot și alte culturi pentru îngrășăminte verzi;
  • nu utilizează îngrășăminte minerale pe bază de azot;
  • pentru a reduce impactul buruienilor și al dăunătorilor, aleg soiuri și rase rezistente și aplică tehnici care încurajează controlul natural al dăunătorilor;
  • stimulează imunitatea naturală a animalelor;
  • pentru a menține sănătatea animalelor, evită suprapopularea.

Reguli privind animalele

Crescătorii de animale trebuie, de asemenea, să îndeplinească anumite condiții dacă doresc să își comercializeze produsele ca ecologice. Astfel, trebuie să respecte bunăstarea animalelor și să le hrănească în conformitate cu nevoile lor nutriționale. Normele sunt concepute pentru a proteja sănătatea animală și mediul. Ele consolidează încrederea publicului, deoarece garantează că animalele de fermă crescute prin metode ecologice sunt separate de cele crescute neecologic. Iată câteva exemple de norme care se aplică crescătorilor de animale:

Respectarea principiilor ecologice

  • Animalele crescute neecologic nu pot fi aduse în aceeași fermă decât pentru reproducere, etapă care la rândul său trebuie să respecte anumite norme.
  • Pentru a-și putea comercializa produsele ca ecologice, fermierii trebuie să-și hrănească animalele doar cu hrană ecologică.
  • Hrana pentru animale ar trebui să provină în principal de la ferma în care sunt ținute animalele sau de la ferme din aceeași regiune.
  • Sunt strict interzise clonarea animalelor și transferul de embrioni.
  • Este interzisă utilizarea stimulatorilor de creștere și a aminoacizilor sintetici.
  • Mamiferele neînțărcate trebuie hrănite cu lapte natural, de preferință matern.
  • Trebuie utilizate metode naturale de reproducere, dar este totuși permisă și însămânțarea artificială.
  • Se pot folosi materii prime neecologice de origine vegetală, animală sau minerală destinate hranei animalelor, aditivi pentru hrana animalelor, anumite produse utilizate în nutriția animalieră și auxiliari tehnologici numai dacă a fost autorizată utilizarea lor în producția ecologică.

Bunăstarea animalelor

  • Personalul de îngrijire trebuie să aibă cunoștințele de bază și aptitudinile necesare pentru a răspunde nevoilor de sănătate și bunăstare ale animalelor.
  • Trebuie acordată o atenție deosebită condițiilor de adăpostire, practicilor de creștere și densității efectivelor de animale.
  • Efectivele trebuie să fie limitate pentru a minimiza suprapășunatul, tasarea solului, eroziunea sau poluarea cauzată de animale sau de împrăștierea dejecțiilor lor.
  • Ori de câte ori este posibil, animalele ar trebui să aibă acces la zone în aer liber sau la pășuni.
  • Este interzisă priponirea sau izolarea animalelor, cu excepția unor anumite exemplare pentru o perioadă limitată de timp, doar pe motive de siguranță, bunăstare sau medicale.
  • Este interzisă utilizarea hormonilor sau a altor substanțe similare, cu excepția cazului în care se administrează ca tratament terapeutic veterinar pentru un anumit animal.
  • Dacă animalele sunt bolnave, medicamentele alopatice de uz veterinar, inclusiv antibioticele, pot fi utilizate atunci când este necesar și în condiții stricte. Acest lucru este permis numai atunci când nu este adecvată utilizarea produselor fitoterapeutice, a celor homeopatice și a altor produse.
  • Este permisă utilizarea de medicamente veterinare imunologice.

Reguli privind lanțul alimentar

Normele acoperă toate etapele producției, prelucrării și distribuției (de la producția primară la depozitare, prelucrare, transport, distribuție și furnizare către consumatorul final). Aceasta înseamnă că toate produsele ecologice din UE respectă norme stricte, de la fermă la consumator.

Printre dispozițiile specifice pentru prelucrarea alimentelor ecologice și a hranei ecologice pentru animale se numără:

  • separarea produselor ecologice prelucrate, în timp și spațiu, de cele neecologice;
  • un conținut ecologic de minimum 95 % și condiții stricte pentru restul de 5 %;
  • norme clare care reglementează etichetarea și stabilesc pe ce produse se poate sau nu aplica sigla pentru produse ecologice;
  • limite specifice pentru substanțele care pot fi adăugate în produsele alimentare și hrana pentru animale, precum și o listă limitată de aditivi autorizați și adjuvanți tehnologici utilizați în producția ecologică.

Substanțe permise în producția ecologică

Unul dintre obiectivele producției ecologice este reducerea utilizării factorilor de producție externi. Orice substanță utilizată în agricultura ecologică pentru combaterea dăunătorilor sau a bolilor plantelor trebuie să fie aprobată de Comisia Europeană.

În plus, se aplică principii specifice care ghidează aprobarea factorilor externi de producție precum îngrășămintele, pesticidele și aditivii alimentari. Astfel se pot folosi în producția ecologică numai substanțele și compușii care au primit aprobare și apar pe lista din reglementările specifice.

Alimentele prelucrate trebuie să aibă la bază în principal ingrediente agricole (nu se iau în considerare adaosul de apă și de sare de bucătărie). Acestea pot conține, de asemenea:

  • preparate din microorganisme și enzime, oligoelemente minerale, aditivi, adjuvanți tehnologici și arome, vitamine, precum și aminoacizi și alți micronutrienți adăugați în produsele alimentare în anumite scopuri nutriționale, dar doar dacă normele privind agricultura ecologică autorizează acest lucru;
  • este interzisă utilizarea de substanțe și tehnici care reconstituie proprietățile pierdute în timpul procesării sau depozitării, care corectează rezultatele neglijenței în timpul procesării sau care pot induce în eroare în orice alt fel în privința adevăratei naturi a acestor produse;
  • ingredientele agricole neecologice pot fi utilizate numai dacă sunt autorizate în anexele la legislație sau dacă au fost autorizate provizoriu de către o țară din UE.

Mai presus de toate, orice substanță utilizată în agricultura ecologică trebuie să respecte normele orizontale ale UE și apoi să fie evaluată în detaliu și aprobată de Comisia Europeană pentru a fi utilizată în producția ecologică.

Reguli pentru producția de vin, acvacultură și producția hidroponică

Producția de vin

Există norme specifice pentru vinificația ecologică, inclusiv o definiție tehnică a vinului ecologic, conformă cu obiectivele și principiile ecologice.

Vinul ecologic trebuie să fie fabricat din struguri ecologici și drojdie. În plus, se aplică o serie de alte restricții. Acestea includ:

  • este interzisă utilizarea acidului sorbic și desulfurarea;
  • nivelul sulfiților din vinul ecologic trebuie să fie inferior echivalentului lor convențional (în funcție de conținutul de zahăr rezidual).

Acvacultura

Există, de asemenea, norme care reglementează sectorul acvaculturii ecologice. Acestea urmează aceleași principii generale ca și reglementările pentru toate celelalte produse ecologice, dar au fost adaptate pentru a se potrivi sectorului. Principalele reguli referitoare la acvacultură prevăd că:

  • trebuie respectate densități maxime stricte;
  • trebuie respectate cerințe minime de calitate a apei;
  • trebuie respectată biodiversitatea; este interzisă utilizarea reproducerii induse prin hormoni artificiali;
  • manipularea trebuie redusă la minimum, pentru a evita stresul și rănirile;
  • trebuie folosită hrană organică, suplimentată cu hrană pentru pești derivată din activități de pescuit gestionate durabil;
  • trebuie respecte dispoziții speciale pentru producția de moluște bivalve și de alge marine.

Producția hidroponică și acvaponică

Normele UE nu permit ca plantele obținute din hidroponie și acvaponie să fie comercializate drept produse ecologice. Aceasta pentru că producția ecologică presupune cultivarea naturală, în sol.

Cu toate acestea, peștii care sunt crescuți într-un sistem acvaponic pot fi vânduți ca ecologici dacă se respectă legislația relevantă pentru acvacultura ecologică.

Bază de date pentru semințe ecologice

Toate plantele sau culturile comercializate ca produse ecologice trebuie să fie cultivate din materiale de înmulțire a plantelor (semințe, rizomi etc.) care respectă, de asemenea, standardele ecologice.

Din păcate, fermierilor le este uneori greu să găsească surse adecvate de astfel de semințe. De aceea, țările UE au creat baze de date pentru semințe ecologice, pentru a face legătura dintre fermieri și furnizori.

Noutăți