Sistemul de control pentru agricultura ecologică

Fiecare țară din Uniunea Europeană numește o autoritate competentă care trebuie să se asigure că sunt respectate normele UE privind agricultura ecologică. În general, acestea sunt fie Ministerul Agriculturii, fie Ministerul Sănătății Publice.

Această autoritate competentă își poate delega rolul:

  • unuia sau mai multor organisme private de control
  • uneia sau mai multor autorități publice de control
  • unui sistem mixt care reunește organisme private de control și autorități publice de control.

Indiferent de sistemul ales, autoritatea competentă este cea care răspunde de auditarea sistemului de control, în sfera sa de responsabilitate.

O dată pe an, țările UE raportează Comisiei Europene ce rezultate au avut controalele efectuate asupra operatorilor din agricultura ecologică și ce măsuri s-au luat în cazurile de încălcare a regulilor.

Organic farming information system (OFIS)

OFIS database containing ingredient authorisation and information on control authorities and control bodies

Rolul Comisiei Europene

Comisia Europeană supraveghează țările UE, pentru a se asigura că își îndeplinesc responsabilitățile. Știind că alimentele ecologice au fost inspectate riguros, indiferent de țara din care provin, consumatorii pot avea astfel încredere în produsele pe care le cumpără.

Comisia utilizează atât rapoartele prezentate de țările UE, cât și auditurile periodice, pentru a se asigura că se efectuează controale adecvate.

Informații conexe

Rapoartele de audit ale Comisiei

Controalele în practică

Agricultorii, prelucrătorii sau comercianții trebuie să fie controlați de un organism de control sau de o autoritate de control înainte de a-și putea comercializa produsele ca alimente ecologice. După ce au fost verificați și considerați conformi, aceștia primesc un certificat care atestă că îndeplinesc cerințele UE.

Indiferent dacă aplică metode ecologice sau neecologice de producție, agricultorii trebuie să respecte și o serie de reglementări sectoriale care protejează sănătatea publică, sănătatea animalelor și a plantelor, mediul și bunăstarea animalelor. În plus, toți agricultorii care primesc sprijin pentru venit trebuie să respecte cerințele legale în materie de gestionare (SMR) în temeiul legislației privind ecocondiționalitatea, dovedind astfel că respectă legislația UE în domeniul alimentar și al mediului.

De asemenea, toți producătorii de alimente trebuie să respecte legislația alimentară generală, care include legislația privind etichetarea. Anumite produse trebuie să respecte și alte reguli, de exemplu cerințe mai ample privind etichetarea. Aceste reglementări sunt obligatorii pentru producătorii de alimente ecologice care, în plus, trebuie să respecte anumite norme dedicate exclusiv producției ecologice.