Inseparabili
Să consumăm, să cumpărăm și să vindem produse pescuite sustenabil

MEDFISH4EVER - Q&A - RO

MEDFISH4EVER - Q&A - RO

  1. În ce constă problema?

Stocurile de pește din Marea Mediterană au scăzut dramatic. Peste 90% dintre cele analizate sunt supraexploatate, iar unele sunt pe punctul de a fi complet epuizate. Pentru foarte multe stocuri, nu a fost posibil până acum să obținem suficiente date: 50% dintre capturi sunt în continuare neînregistrate legal[i], iar 80% dintre debarcări sunt din stocuri pentru care există date insuficiente[ii]. În consecință, s-a înregistrat un flux constant de pierderi ale locurilor de muncă și ale surselor de venit, precum și un impact intens asupra mediului, ceea ce înseamnă că societatea trebuie să suporte costul unei gestionări deficitare. Costul este deosebit de ridicat pentru navele artizanale, care reprezintă 83% din flota ce operează în Marea Mediterană.

Continuarea pescuitului nesustenabil al resurselor comune va provoca prăbușirea pe scară largă a stocurilor de pește și, implicit, a pescarilor și a comunităților care depind de acestea, a ecosistemelor marine și a unor tradiții culturale. Eforturile, precum cele care vizează dimensiunile minime ale peștilor și capturile totale admisibile, reglementările tehnice privind uneltele și practicile de pescuit, precum și măsurile de limitare a efortului și capacității au fost semnificative, însă până în prezent nu au dat rezultate corespunzătoare.

Această situație critică este confirmată de întreaga gamă de actori, inclusiv pescari, lideri în sectorul industrial, oameni de știință și ecologiști, și afectează întregul bazin mediteraneean. Sunt în vigoare anumite reglementări, dar acestea nu sunt aplicate în mod corespunzător sau aplicarea acestora a fost amânată și, în consecință, nu există încă rezultate tangibile. Se impun acțiuni urgente și îndrăznețe pentru rezolvarea acestei probleme și cu toții suntem în parte responsabili pentru aceasta.

  1. Care sunt soluțiile?

Primul pas este să recunoaștem în mod adecvat situația, precum și răspunderea noastră comună și corespunzătoare, la toate nivelurile.

Al doilea pas constă în asigurarea unei conduceri politice puternice care să impună acțiunile stringente necesare în vederea reclădirii unui sector pescăresc sustenabil. Acesta ar trebui să se materializeze până în 2017 într-o declarație politică, ministerială, fermă și să asigure inițiative eficiente și coordonate la nivel național și regional, în Uniunea Europeană, precum și în țările mediteraneene care nu sunt membre ale UE, ICCAT[1] și CGPM[2].

În al treilea rând, este nevoie de implicarea și de angajamentul ferm al tuturor părților interesate – de la factorii de decizie politică până la pescari, oameni de știință, organizații neguvernamentale, manageri ai lanțului de aprovizionare și societatea civilă în ansamblu – pentru a contribui cu soluții integrate în vederea unei sustenabilități pe termen lung.

  1. Ce se întâmplă dacă nu acționăm acum? Dar dacă acționăm?

Dacă stocurile se prăbușesc la un nivel de la care nu mai există cale de întoarcere, consecințele ar putea fi catastrofale și ireversibile: modificări imprevizibile în ecosistemele marine, colaps economic generalizat pentru comunitățile dependente de pescuit și tulburări sociale majore. Deși sunt în continuare semnificative, costurile economice și impactul social inerente faptului de a acționa sunt mult mai mici decât cele prevăzute în situația în care nu acționăm acum. 

Știința ne spune că există încă un potențial ridicat de refacere, cum este cazul tonului roșu de Atlantic, însă trebuie să ne asigurăm că populațiile piscicole sunt revitalizate cât mai curând posibil. Acest lucru ar genera beneficii ample, inclusiv venituri mai mari și mai predictibile, profitabilitate sporită, siguranța locului muncă și a alimentelor, o stare mai bună a mediului și servicii de mai bună calitate. Toate acestea ar conduce la prosperitate sustenabilă și favorabilă incluziunii.

În cazul în care părțile interesate din sectorul politic și industrial nu asigură sustenabilitatea resurselor noastre biologice comune din mări, încălcând Politica comună în domeniul pescuitului și Convenția de la Barcelona, Uniunea Europeană va fi obligată să adopte măsuri stringente drastice, precum închideri și sancțiuni financiare (Art.12 din Regulamentul UE 1380/2013). Pentru unele stocuri, ar putea fi prea târziu.

  1. Care trebuie să fie obiectivul nostru?

Obiectivul imediat trebuie să fie evitarea prăbușirii stocurilor de pește aflate în stare critică, precum merluciul sau peștele-spadă, prin adoptarea unei abordări socio-economice bazate pe științele mediului și prin garantarea punerii în aplicare a legislației în vigoare. Pe termen mediu, obiectivul este elaborarea și asigurarea respectării unor măsuri eficiente care să garanteze pentru totdeauna un pescuit profitabil și sustenabil într-o Mare Mediterană sănătoasă.

Îmbunătățirile-cheie necesare (de la nivel regional până la nivel național) trebuie să înceapă cu diagnosticarea problemelor de mai mare prioritate, urmată de implementarea unor planuri de acțiune concrete, cu instrumente credibile și termene-limită obligatorii.

Deși măsurile propriu-zise trebuie definite, tipologia lor și rezultatele așteptate sunt evidente:

  1. O mai bună evaluare a stocului: colectare, disponibilitate și analiză de date
  2. Executare, control și supraveghere mai eficiente
  3. Regionalizare și guvernanță partajată
  4. Impact redus asupra mediului
  5. Planuri multianuale de gestionare bazate pe abordarea ecosistemică
  6. Mai multă inovare și o tehnologie superioară, o mai mare selectivitate și eliminarea aruncării capturilor înapoi în mare
  7. O mai bună cooperare între statele din zona mediteraneeană (din UE și din afara UE), îndeosebi în ceea ce privește controlul, asigurarea respectării normelor și cercetarea științifică.

 

  1. Cine trebuie să se afle în fruntea acestui proces?

Gravitatea și urgența acestei probleme reclamă hotărâre din partea structurilor politice de conducere la cel mai înalt nivel, inclusiv în toate statele care pescuiesc în Marea Mediterană. În cadrul Uniunii Europene, cele opt state membre cu țărmuri la Marea Mediterană (Spania, Franța, Italia, Malta, Slovenia, Croația, Grecia și Cirpu), sprijinite de UE și de MEDAC[3], trebuie să fie în fruntea acestui proces prin propriul exemplu, mai ales în zonele exploatate în principal de ele.

Cele două organizații regionale de gestionare a pescuitului, CGPM și ICCAT, trebuie să dirijeze toate eforturile conjugate și să asigure coordonare internațională și rezultate eficiente în întregul bazin.

Asociațiile industriale, cercetătorii și ONG-urile au, de asemenea, un rol vital ce constă în angajarea și consolidarea capacităților tuturor actorilor (printre care consumatori, pescari amatori și alți utilizatori maritimi) pentru a readuce pescuitul în Marea Mediterană pe calea sustenabilității.

  1. Sunt implicate și alte probleme?

Pescuitul excesiv, gestionarea deficitară și deficiențele privind punerea în aplicare a legislației existente, în vigoare la nivel regional și național, precum și la nivelul UE și la nivel internațional, s-au dovedit principalele cauze ale situației actuale a stocurilor de pește din Marea Mediterană și a problemelor economice asociate acesteia.

Cu toate acestea, poluarea, navigația și alte surse de tensiuni asupra mediului înconjurător, precum schimbările climatice și speciile invazive, au la rândul lor un impact direct asupra abundenței și rezistenței populațiilor piscicole, trebuind abordate în paralel.

Alte măsuri complementare pentru a promova o guvernanță eficientă (de ex. o mai mare transparență și zone protejate) și mecanisme de piață fiabile (de ex. trasabilitate și dimensiuni minime) reprezintă alte aspecte necesare.

În final, comunitățile dependente de pescuit au nevoie de strategii inovatoare și diversificate care să vizeze gestionarea pescuitului și dezvoltarea sustenabilă, pentru protejarea nu doar a peștilor și a mediului marin, ci și a moștenirii culturale milenare asociate acestora. Proiecte precum pescaturismul, scurtcircuite și alte inițiative transversale s-au dovedit deja reușite.

  1. Ce măsuri ia UE?

UE depune eforturi susținute pentru a îmbunătăți sustenabilitatea pescuitului la nivelul UE și la nivel global. În conformitate cu politica UE comună în domeniul pescuitului, toate stocurile UE trebuie exploatate astfel încât să se obțină producția maximă sustenabilă până în 2020 și toate navele UE trebuie să respecte PCP indiferent unde pescuiesc.

După succesul încurajator din Atlanticul de Nord-Est, unde abundența de pește și profiturile industriale sunt în creștere, UE este hotărâtă să pună capăt pescuitului excesiv în Marea Mediterană, reunind toți actorii de la toate nivelurile și sprijinind adaptarea cu fonduri accesibile precum FEPAM[4] și TAIEX[5] mecanism al Politicii europene de vecinătate. Aceste fonduri sunt disponibile pentru măsuri directe, precum și pentru acțiuni complementare, precum programe socio-economice, cercetare, cooperare și consolidare a capacităților.

  1. Ce pot să fac eu?

Cu toții avem o parte de răspundere pentru această situație și, prin urmare, cu toții trebuie să contribuim la rezolvarea ei în funcție de competențele noastre.

Factorii de decizie politică: Este de maximă importanță să înțelegem implicațiile problemei și să mobilizăm resursele și autoritățile potrivite pentru a identifica de urgență soluții.

  • Statele membre UE: identifică speciile și zonele prioritare, definesc măsuri precise pentru a realiza obiectivele (inclusiv actualizarea propriilor planuri de gestionare națională) și garantează conformitatea.
  • CGPM, ICCAT, MEDAC, EFCA[6] și alte părți interesate influente, forumuri internaționale (de ex. FAO[7], UfM[8]) și instituții financiare (de ex. Banca Mondială): ajută la definirea priorităților și acțiunilor, colaborează în mod coordonat și se angajează în privința unor obiective comune ce vizează punerea în aplicare și conformitatea.
  • Comisia Europeană și alte instituții din UE: definesc politica și foaia de parcurs pentru atingerea progresivă a unui dublu obiectiv: exploatarea sustenabilă a rezervelor de pește și creșterea performanței economice a flotelor.
  • State terțe: colaborează cu ORGP-urile[9] (ICCAT și CGPM) adaptându-și structura și dimensiunea flotelor la resursele disponibile.

Părți interesate din sectorul industrial: Organizații precum Europêche sau LIFE[10], care îi reprezintă pe pescarii direct implicați în exploatarea resurselor biologice și care dispun de o imagine detaliată asupra situației reale, au un rol vital, promovând co-gestionarea și implicarea tuturor părților interesate în procesul de definire a soluțiilor.

  • Povești de succes legate de colaborare, precum planul de refacere a stocului de ton roșu de Atlantic, pot inspira noi acțiuni comune.
  • Bune practici, disponibile din alte regiuni și proiecte, pot netezi calea pentru un pescuit profitabil și sustenabil în Marea Mediterană.
  • Angajamentul la nivelul întregului lanț de aprovizionare, precum și la nivelul societății civile, poate asigura un sprijin valoros în vederea modificărilor necesare. Angrosiștii și comercianții cu amănuntul trebuie să promoveze produse sustenabile și să le respingă pe cele care nu sunt capturate în conformitate cu regulamentele.
  • Reuniunile internaționale, precum cea a CGPM (30 mai 2016) și a ICCAT (noiembrie 2016), pot oferi un prilej de aliniere a contribuțiilor tuturor.

Oameni de știință și executanți: Instituțiile de cercetare, supraveghere și control reprezintă, de asemenea, actori principali care permit fundamentarea gestionării pe o mai bună cunoaștere și pe un mediu concurențial transparent și echitabil. Printre altele, acestea ar putea:

  • să mărească numărul de stocuri evaluate, recurgând, dacă este necesar, la tehnici de evaluare ale unor date insuficiente;
  • să colaboreze la extinderea sferei de acoperire spațială și temporală a studiilor științifice;
  • să elaboreze strategii de colaborare privind controlul și asigurarea respectării normelor la nivel regional și subregional între statele din zona mediteraneană (din UE și din afara EU);
  • să ajute managerii să înțeleagă complexitatea fenomenului și să colaboreze într-o măsură și mai mare cu părțile interesate pentru a elabora împreună tehnici inovatoare de creștere a selectivității, de reducere a capturilor accidentale nedorite și de protejare eficientă a speciilor și habitatelor vulnerabile.

ONG-uri și asociații civile: Contribuind la sporirea cunoștințelor și a conștientizării, la protejarea mediului și la reprezentarea comunităților, acestea pot promova colaborarea și co-gestionarea. Ca ultimă și cea mai mare verigă a lanțului, cetățenii și consumatorii din zonele de coastă în ansamblu trebuie să se asigure că, prin alegerile pe care le fac la piață, susțin tranziția spre modele mai sustenabile, contribuind astfel la inovarea socială și la protejarea moștenirii din zonele dependente de pescuit.

  • Verificați etichetele: Regulamentul UE asigură informații și trasabilitatea corespunzătoare, iar acestea susțin normele pieței comune și standardele pentru produsele care provin din Marea Mediterană.
  • Promovați practici de consum sănătoase și responsabile.
  • Campaniile educaționale și de conștientizare privind starea stocurilor de pește bazate pe date științifice, performanță sectorială, contabilitate de mediu și guvernanță integrată pot contribui în continuare la succesul general.

[1] Comisia Internațională pentru Conservarea Tonului din Oceanul Atlantic 

[2] Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană

[3] Consiliul consultativ pentru Marea Mediterană

[4] Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime

[5] Asistență tehnică și schimb de informații

[6] Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului

[7] Organizația pentru Alimentație și Agricultură 

[8] Uniunea pentru Mediterana

[9] Organizații regionale de gestionare a pescuitului

[10] Low Impact Fishers of Europe