Statistici privind învățământul terțiar


Date extrase în septembrie 2018.

Următoarea actualizare a articolului: martie 2020.

Principalele puncte
În 2016, au existat în UE 19,6 milioane de studenți în învățământul terțiar, dintre care 61 % studiau în vederea obținerii diplomei de licență.

În 2016, 54 % din totalul studenților din învățământul terțiar din UE au fost femei. Doar în cazul studiilor doctorale, majoritatea studenților au fost bărbați.

În 2016, aproape o treime dintre studenții din învățământul terțiar din UE au studiat științe sociale, jurnalism, informatică, științe economice, administrative sau juridice.

Raportul studenți-cadre academice în învățământul terțiar, 2016

Acest articol prezintă statistici privind învățământul terțiar (ISCED nivelurile 5-8) din Uniunea Europeană (UE) și face parte dintr-o publicație online pe tema educației și a formării în UE. Învățământul terțiar — asigurat de universități și de alte instituții de învățământ superior — reprezintă nivelul de studii care urmează după învățământul secundar. Acesta este considerat a avea un rol esențial în societate prin faptul că promovează inovarea, sporește dezvoltarea și creșterea economică și ridică nivelul de bunăstare al cetățenilor în general. Unele universități europene se numără printre cele mai prestigioase din lume.

Mulți observatori estimează că, în anii care urmează, va crește cererea de persoane cu înaltă calificare; într-adevăr, există deja lacune în materie de competențe în unele state membre ale UE. Determinate de tehnologia digitală, locurile de muncă devin din ce în ce mai flexibile și mai complexe. Ca urmare a acestui fapt, un număr din ce în ce mai mare de angajatori caută personal care să aibă competențele necesare pentru a gestiona informații complexe, a gândi în mod autonom, a fi creativ, a utiliza resurse în mod inteligent și eficient, precum și pentru a comunica în mod eficace.

Un număr relativ mare de studenți din învățământul terțiar sunt mobili la nivel internațional și studiază în străinătate: cu privire la acest fenomen există o analiză într-un articol separat.

Articol complet

Participare

Tabelul 1 prezintă date despre numărul studenților de la fiecare dintre cele patru niveluri de învățământ terțiar. Studiile de licență, de masterat și doctorale din învățământul terțiar sunt disponibile în toate statele membre ale UE, iar învățământul terțiar de scurtă durată, care este, de regulă, bazat pe practică și cu profil de formare ocupațională pentru a pregăti studenții pentru piața muncii, nu face parte din sistemul de învățământ din Bulgaria, Estonia, Grecia, Lituania, România și Finlanda, nici din cel din Liechtenstein, Macedonia de Nord sau Serbia. De asemenea, învățământul terțiar cu ciclu scurt este destul de rar în mai multe alte state precum Republica Cehă, Germania, Croația, Polonia sau Portugalia.

Participare pe niveluri

În UE-28 au existat 19,6 milioane de studenți în învățământul terțiar în 2016 (a se vedea Tabelul 1), dintre care 7,3 % au urmat studii terțiare de scurtă durată, 61,3 % au studiat pentru a obține diploma de licență, 27,6 % pentru a obține diploma de master și 3,9 % pentru a obține diploma de doctor.

În 2016, Germania, cel mai populat stat membru din UE, a avut 3,0 milioane de studenți în învățământul terțiar, acesta fiind cel mai mare număr înregistrat la nivelul UE și echivalentul a 15,5 % din totalul înregistrat la nivelul UE-28. Franța (12,7 % din total), Regatul Unit (12,2 %), Spania (10,0 %), Italia (9,3 %) și Polonia (8,2 %) au fost următoarele care au înregistrat cele mai mari populații de studenți în învățământul terțiar, urmate de Țările de Jos, unde au studiat 4,3 % dintre studenții din învățământul terțiar de la nivelul UE-28.

Cea mai mare frecvență a studiilor terțiare de scurtă durată a fost înregistrată în Franța, unde acestea au reprezentat o cincime (20,0 %) dintre toți studenții din învățământul terțiar; de asemenea, acestea au fost relativ frecvente în Spania, Letonia, Austria și Malta, unde au înregistrat cote între 19 % și 15 %. În Turcia, studiile terțiare de scurtă durată au înregistrat o frecvență și mai mare, deoarece peste o treime (34,2 %) dintre toți studenții din învățământul terțiar au fost înscriși la astfel de cursuri.

A fost înregistrată o rată mai mare de studenți care urmează studii pentru diploma de licență decât pentru orice alt nivel de studii terțiare în fiecare dinte statele membre ale UE în 2016. Într-adevăr, Franța, Austria și Luxemburg au fost singurele state membre în care mai puțin de 50 % dintre toți studenții din învățământul terțiar au studiat pentru a obține diploma de licență. În schimb, în Irlanda (75,2 %), Țările de Jos (76,0 %) și Lituania (76,6 %), peste trei sferturi dintre studenții din învățământul terțiar au studiat pentru a obține diploma de licență, iar rata acestora a crescut la aproape nouă zecimi în Grecia (87,2 %), fiind înregistrate totodată rate ridicate și în Serbia (79,9 %) și Macedonia de Nord (94,6 %).

Mai puțin de o cincime dintre toți studenții din învățământul terțiar au studiat pentru a obține diploma de master în 2016 în Țările de Jos, Belgia, Regatul Unit, Spania și Irlanda (precum și în Serbia), această cotă scăzând sub o zecime în Grecia (la fel ca în Turcia și în Macedonia de Nord). În schimb, peste o treime dintre studenții din învățământul terțiar au studiat pentru a obține diploma de master în Portugalia, Republica Cehă, Franța, Luxemburg , Croația, Cipru, Slovacia și Italia.

În 2016, cea mai mare rată de studenți în învățământul terțiar care au studiat pentru a obține diploma de doctor în statele membre ale UE a fost de 8,8 % în Luxemburg, fiind înregistrată o rată mai mare în Liechtenstein (18,3 %) — a se vedea Tabelul 1. În afară de aceste țări relativ mici, următoarele cele mai ridicate cote (în statele membre ale UE) au fost înregistrate în Finlanda (6,6 %), Republica Cehă și Germania (ambele fiind de 6,5 %), iar dintre țările care nu sunt state membre prezentate în Tabelul 1 a fost înregistrată o rată de 8,3 % în Elveția. În UE, cea mai redusă rată de studenți doctoranzi din numărul total de studenți din învățământul terțiar a fost observată în Malta (0,9 %), unde abia destul de recent au fost înființate instituții de învățământ superior, acestea fiind în curs de extindere; în Macedonia de Nord a fost înregistrată o cotă mai redusă (0,7 %).

Participarea bărbaților și a femeilor în învățământul terțiar

În 2016, ponderea estimată a femeilor a fost de 54,1 % din totalul studenților din învățământul terțiar din UE-28. Ponderea femeilor în rândul studenților din învățământul terțiar a fost puțin mai mare în rândul masteranzilor (57,1 %), oarecum mai scăzută în rândul celor care studiază pentru a obține diploma de licență (53,2 %) și al celor care urmează cursuri de scurtă durată (52,1 %). În cazul studiilor doctorale, însă, majoritatea studenților (52,2 %) au fost bărbați.

În 2016, aproape trei cincimi dintre toți studenții din învățământul terțiar din Suedia, Slovacia, statele membre baltice și Polonia au fost femei. Femeile au format o majoritate și în rândul studenților din învățământul terțiar în toate celelalte state membre ale UE, cu excepția Greciei (unde acestea au avut o cotă de reprezentare de 48,5 % dintre studenții din învățământul terțiar) și a Germaniei (48,2 %). În Elveția, Turcia și Liechtenstein, studentele din învățământul terțiar au format, de asemenea, o minoritate.

În ceea ce privește studenții care au studiat pentru a obține diploma de licență, Grecia (47,8 % ponderea femeilor) și Germania (45,9 %) au fost singurele state membre ale UE care au înregistrat un număr mai mare de bărbați decât de femei cu astfel de studii în 2016; aceasta a fost situația din nou și în Elveția, Turcia și Liechtenstein. Cea mai mare pondere a studentelor în rândul celor care au studiat pentru a obține diploma de licență a fost înregistrată în Suedia (63,2 %). În rândul studenților masteranzi, femeile au constituit o majoritate în toate statele membre ale UE, însă o minoritate în Turcia și Liechtenstein. Cele mai mari ponderi ale femeilor au fost înregistrate în statele membre baltice, în Polonia, Cipru, Slovenia, Croația și Slovacia, unde cota de reprezentare a femeilor a fost de peste 60 % din totalul studenților masteranzi.

În cazul celor două niveluri de învățământ terțiar cu populații mai reduse ale studenților, situația a fost cu precădere mixtă. În cazul cursurilor de scurtă durată, 8 din 22 de state membre pentru care există date disponibile au înregistrat mai mulți studenți decât studente, iar bărbații au constituit o majoritate în rândul studenților doctoranzi în jumătate (14 din 28) din statele membre ale UE, iar femeile au constituit o majoritate în cealaltă jumătate din statele membre.

Tabelul 1: Numărul studenților din învățământul terțiar pe niveluri și sexe, 2016
(mii)
Sursa: Eurostat (educ_uoe_enrt01)

Domenii de studiu

În UE-28, aproape o treime (32,0 %) dintre toți studenții din învățământul terțiar au studiat științe sociale, jurnalism, informatică, științe economice, administrative sau juridice în 2016 (este de reținut că informațiile prezentate includ datele din 2015 pentru Țările de Jos). Femeile au reprezentat 57,6 % din totalul studenților din acest domeniu de studiu — a se vedea figura 1. Al doilea cel mai frecvent domeniu de studiu au fost științele inginerești, industria manufacturieră și construcțiile, care au reprezentat 15,7 % din totalul studenților din învățământul terțiar. În acest domeniu, aproape trei sferturi (74,1 %) dintre toți studenții au fost bărbați. Al treilea cel mai mare domeniu de studiu au fost sănătatea și asistența socială, cu o rată de 13,4 % din totalul studenților din învățământul terțiar. În acest domeniu, femeile au constituit aproape trei sferturi (71,2 %) din totalul studenților din învățământul terțiar. În rândul domeniilor de studiu rămase ilustrate în figura 1, cea mai mare pondere a studentelor a fost înregistrată în cazul celor care au studiat științele educației (unde 78,0 % din totalul studenților au fost femei), iar femeile au reprezentat aproape două treimi (64,5 %) din totalul studenților care au studiat artele și științele umaniste. În schimb, în ceea ce privește științele naturii, matematica, statistica și tehnologiile informației și comunicațiilor, ponderea bărbaților în totalul studenților din învățământul terțiar a fost de 61,1 %.

Figura 1: Distribuția studenților din învățământul terțiar pe domenii și sexe, UE-28, 2016
(%)
Sursa: Eurostat (educ_uoe_enrt03)

Absolvenți

Aproximativ 4,7 milioane de studenți au absolvit instituții de învățământ terțiar în UE-28 în 2016: este de reținut că această cifră a fost stabilită pe baza celor mai recente informații disponibile pentru fiecare dintre statele membre ale UE, inclusiv a datelor din 2015 pentru Țările de Jos. Franța (773 000) a înregistrat cel mai mare număr de absolvenți ai învățământului terțiar în 2016, fiind urmată de Regatul Unit (754 000), cu mult înaintea Germaniei (557 000); este de reținut că aceste cifre indicate exclud universitățile de studii profesionale) și Polonia (488 000). Este de reținut, de asemenea, că numărul relativ mare de absolvenți din Regatul Unit și Franța ar putea, cel puțin într-o anumită măsură, să reflecte o durată medie mai scurtă a cursurilor; spre exemplu, Franța a înregistrat cea mai mare proporție de studenți în învățământul terțiar care au urmat cursuri de scurtă durată dintre toate statele membre ale UE.

Tabelul 2: Numărul absolvenților de învățământ terțiar pe domenii, 2016
(mii)
Sursa: Eurostat (educ_uoe_grad02)

În 2016, o analiză a numărului de absolvenți din UE-28 pe domenii de studiu (datele din 2015 pentru Țările de Jos) arată că peste o treime (34,1 %) din totalul studenților din învățământul terțiar au absolvit științe sociale, jurnalism, informatică, științe economice, administrative sau juridice. Această rată a fost mai ridicată decât rata echivalentă (32,0 %) a studenților din învățământul terțiar care încă mai studiau în acest domeniu în 2016, ceea ce sugerează că, în ultimii ani, mai puțini studenți au început acest tip de studiu sau că fie ratele de abandon, fie duratele medii ale cursurilor au fost mai mari în alte domenii. S-a observat o situație similară în ceea ce privește sănătatea și asistența socială, aceste studii constituind 13,7 % dintre absolvenți față de 13,4 % din populația studenților din învățământul terțiar, precum și domeniul mai redus al științelor educației (9,0 % dintre absolvenți față de 7,4 % dintre studenți) și servicii (3,7 % dintre absolvenți față de 3,5 % dintre studenți). Situația inversă a fost observată în cazul celorlalte domenii de studii: științe inginerești, industrie manufacturieră și construcții (14,8 % dintre absolvenți și 15,7 % dintre studenți); științele naturii, matematică, statistică; tehnologiile informației și comunicațiilor (11,0 % dintre absolvenți și 12,3 % dintre studenți); arte și științe umaniste (11,0 % dintre absolvenți și 12,2 % dintre studenți); agricultură, silvicultură, pescuit și medicină veterinară (1,7 % dintre absolvenți și 1,9 % dintre studenți.

Tabelul 3: Distribuția absolvenților de învățământ terțiar pe domenii, 2016
(%)
Sursa: Eurostat (educ_uoe_grad02)

În rândul statelor membre ale UE, pot fi identificate câteva domenii în care, comparativ cu media din UE, a existat în anul 2016 o rată deosebit de mare sau de redusă de absolvire în rândul studenților din învățământul terțiar. Ponderea absolvenților de științe sociale, jurnalism, informatică, științe economice, administrative sau juridice a fost relativ redusă în Finlanda și Spania, unde aceasta a reprezentat puțin peste un sfert din totalul absolvenților din 2016, în timp ce în ponderi mult mai ridicate au fost înregistrate în Luxemburg (51,7 % din totalul absolvenților) și Bulgaria (49,0 %). O analiză similară în ceea ce privește științele inginerești, industria manufacturieră și construcțiile arată că în Luxemburg, Țările de Jos (date din 2015), Malta și Regatul Unit a existat o rată relativ redusă a absolvenților în aceste domenii, rate relativ mari fiind înregistrate în Austria (20,5 %), Portugalia (21,3 %) și, în special, în Germania (22,0 %). Ponderea absolvenților de științe ale naturii, matematică, statistici și tehnologii ale informației și comunicațiilor a fost relativ scăzută în Belgia, Cipru, Lituania și Bulgaria și deosebit de mare în Germania (14,0 %), Irlanda (15,0 %) și Regatul Unit (17,2 %). Ponderea absolvenților în domeniul sănătății și al asistenței sociale a fost relativ scăzută în Luxemburg, Bulgaria, Germania, Austria și Cipru și relativ ridicată în Finlanda (19,7 %), Danemarca (20,3 %), Suedia (22,2 %) și, în special, în Belgia (26,5 %). În cele din urmă, ponderea absolvenților de științe ale educației a fost relativ scăzută în Italia, Franța și România și deosebit de ridicată în Spania (16,5 %), Ungaria (16,6 %), Cipru (17,0 %) și Malta (18,0 %).

În UE-28, în 2016, aproape trei cincimi (57,6 %) dintre toți absolvenții au fost femei. O analiză efectuată după orientarea programului în UE-28 (care include date din 2015 pentru Țările de jos) arată că această rată a fost oarecum mai ridicată (60,7 %) în cazul științelor sociale, al jurnalismului, al informării, al științelor economice, administrative și juridice, a crescut cu peste două treimi în cazul artelor și științelor umaniste (66,9 %), a fost echivalentă cu aproape trei sferturi în cazul sănătății și al asistenței sociale (73,9 %) și a atins un nivel maxim la peste patru cincimi (80,4 %) în cazul științelor educației (a se vedea figura 2). Absolvenții de sex masculin au reprezentat aproape trei cincimi (57,5 %) din totalul absolvenților de științe ale naturii, matematică, statistică și tehnologiile informației și comunicațiilor și aproape trei sferturi (72,3 %) din totalul absolvenților din domeniul ingineriei, al industriei manufacturiere și al construcțiilor. În cele două domenii mai restrânse, cel al agriculturii, al silviculturii, al pescuitului și cel veterinar, precum și cel al serviciilor, ponderea femeilor și cea a bărbaților în numărul absolvenților au fost aproape echilibrate.

Figura 2: Distribuția absolvenților de învățământ terțiar pe domenii și sexe, UE-28, 2016
(%)
Sursa: Eurostat (educ_uoe_grad02)

Referitor la dimensiunea populației cu vârste cuprinse între 20 și 29 de ani, numărul absolvenților din învățământul terțiar în domeniul științelor naturii, al matematicii, al statisticii și al tehnologiilor informației și comunicațiilor a crescut în ultimii ani. Figura 3 ilustrează decalajul dintre numărul absolvenților de sex masculin și cel al absolvenților de sex feminin în aceste domenii pentru anul 2016, la nivelul UE-28 existând aproape de două ori mai mulți absolvenți de sex masculin decât absolvenți de sex feminin. Disparitatea de gen în cazul absolvenților de științe ale naturii, matematică, statistică și tehnologii ale informației și comunicațiilor (raportată la dimensiunea populației) a fost cea mai evidentă în Austria, unde numărul absolvenților de sex masculin a fost de 2,7 ori mai mare decât numărul absolvenților de sex feminin; de asemenea, au existat diferențe relativ mari în Belgia, Finlanda, Țările de Jos (date din 2015 ), Malta, Luxemburg, Irlanda și Germania. În schimb, în Cipru, România și Polonia numărul absolvenților de sex masculin de științe ale naturii, matematică, statistică și tehnologii ale informației și comunicațiilor (raportat la dimensiunea populației) a depășit cu mai puțin de 40 % numărul absolvenților de sex feminin.

Figura 3: Numărul studenților care au absolvit învățământul terțiar în științe, matematică, informatică, științe inginerești, industria manufacturieră și construcții, 2016
(număr la 1 000 de locuitori cu vârste cuprinse între 20 și 29 de ani)
Sursa: Eurostat (educ_grad04)

Personalul didactic și raportul studenți - personal academic

În anul 2016, 1,5 milioane de cadre didactice au predat în învățământul terțiar în UE-28 (inclusiv datele din 2015 pentru Danemarca și Irlanda) (sa se vedea tabelul 4), dintre care o mică parte — aproximativ 100 000 — au predat cursuri în învățământul terțiar de scurtă durată. Peste un sfert (27,1 %) din personalul didactic din învățământul terțiar în UE-28 s-a aflat în Germania, cu puțin peste o zecime în Spania (11,1 %) și în Regatul Unit (10,2 %).

Tabelul 4: Cadre didactice în învățământul terțiar pe niveluri și sexe, 2016
(mii)
Sursa: Eurostat (educ_uoe_perp01)

Spre deosebire de personalul didactic din învățământul primar și cel secundar, unde femeile au constituit majoritatea, în învățământul terțiar majoritatea cadrelor didactice au fost bărbați. Aproape trei cincimi (57,4 %) dintre cadrele didactice din UE-28 în învățământul terțiar în 2016 au fost bărbați, o cotă care a fost aproape egală cu două treimi în Grecia (66,2 %) și a depășit, de asemenea, 60 % în Luxemburg, Malta, Italia, Republica Cehă și Germania. În schimb, femeile au constituit majoritatea în rândul cadrelor didactice din învățământul terțiar în Finlanda (51,7 %), Letonia (55,3 %) și Lituania (56,5 %).

În 2016, raportul dintre studenți și cadrele academice în învățământul terțiar a fost în medie de 15,0 % la nivelul UE-28. În rândul statelor membre ale UE, cel mai ridicat raport dintre studenți și cadre didactice a fost înregistrat în Grecia (39,6), iar în Belgia și Italia a fost înregistrat, de asemenea, un raport de peste 20 de studenți la un cadru didactic. În schimb, raportul dintre studenți și cadre didactice a înregistrat valori unitare în Luxemburg (7,6 studenți la un cadru didactic) și în Malta (9,7) și, de asemenea, valori relativ scăzute în Suedia și Danemarca (date din 2015).

Tabelul 5: Raportul studenți-cadre academice în învățământul terțiar, 2016
(număr de studenți pe cadru academic)
Sursa: Eurostat (educ_uoe_perp04)

Finanțe

Pentru 27 dintre statele membre ale UE sunt disponibile date privind cheltuielile publice cu învățământul terțiar raportate la produsul intern brut (PIB) — a se vedea figura 4. Acest raport a variat în 2015 de la 0,5 % în Luxemburg și de la 0,7 % în Bulgaria, România, Ungaria și Grecia până la 1,8 % în Austria și 1,9 % în Suedia și Finlanda, atingând o valoare maximă de 2,4 % în Danemarca (datele din 2014). Media pentru UE-28 a fost de 1,2 %.

Figura 4: Cheltuieli publice cu învățământul terțiar raportat la PIB, 2015
(%)
Sursa: Eurostat (educ_uoe_fine06)

Date-sursă pentru tabele și grafice

Surse de date

Sursă

Standardele pentru statisticile internaționale cu privire la educație sunt stabilite de trei organizații internaționale:

Sursa datelor utilizate în acest articol este o colecție comună de date a UNESCO/OCDE/Eurostat (UOE) privind statisticile în educație, aceasta constituind temeiul pentru componentele principale ale bazei de date Eurostat privind statisticile în educație; în combinație cu colecția comună de date, Eurostat colectează, de asemenea, date despre înscrierile regionale și învățarea de limbi străine.

Regulamentul (CE) nr. 452/2008 din 23 aprilie 2008 asigură temeiul juridic pentru producerea și dezvoltarea de statistici în materie de educație și învățare continuă. Au fost adoptate două regulamente ale Comisiei Europene cu privire la punerea în aplicare a exercițiilor de colectare a datelor despre educație și formare. Primul, Regulamentul (UE) nr. 88/2011 al Comisiei din 2 februarie 2011, a vizat datele pentru anii de studiu 2010/2011 și 2011/2012, iar al doilea, Regulamentul (UE) nr. 912/2013 al Comisiei din 23 septembrie 2013, a vizat datele pentru anii de studiu din 2012/2013 până în prezent.

Mai multe informații despre colecția comună de date sunt disponibile într-un articol despre metodologia UOE.

Clasificare

Clasificarea Internațională Standard a Educației (ISCED) constituie baza pentru statisticile internaționale în domeniul educației, descriind diferite niveluri de studii; aceasta a fost elaborată prima dată în anul 1976 de către UNESCO și revizuită în 1997 și din nou în 2011. ISCED 2011 identifică nouă niveluri de studii distincte: educația timpurie (nivel 0); învățământul primar (nivel 1); învățământul gimnazial (nivel 2); învățământul liceal (nivel 3); învățământul postliceal (nivel 4); învățământul terțiar de scurtă durată (nivel 5); studii de licență sau nivel echivalent (nivel 6); studii de masterat sau nivel echivalent (nivel 7); studii de doctorat sau nivel echivalent (nivel 8). Primele rezultate pe baza ISCED 2011 au fost publicate în 2015, începând cu date pentru perioada de referință 2013 în cazul datelor privind studenții și cadrele didactice și pentru perioada de referință 2012 în cazul datelor privind cheltuielile. Această clasificare constituie baza tuturor informațiilor statistice prezentate în acest articol.

Învățământul terțiar are la bază învățământul secundar, asigurând activități de învățare în domenii specializate de studiu. Învățământul terțiar include nu doar ceea ce se înțelege în mod obișnuit ca fiind învățământul „academic”, ci și învățământul de perfecționare profesională sau cel profesional. Cuprinsul programelor de la nivel terțiar este mai complex și mai avansat decât la nivelurile ISCED inferioare. Una dintre cerințele preliminare ale învățământului terțiar este promovarea programelor de nivel ISCED 3 care oferă acces direct la primele programe de învățământ terțiar (de asemenea, ar putea fi posibil accesul ca urmare a promovării programelor de nivel ISCED 4). În plus față de cerințele de calificare, admiterea la programe de studii la aceste niveluri ar putea depinde de materiile alese și/sau de notele obținute. Mai mult, ar putea fi necesară susținerea și promovarea unor examene de admitere.

De regulă, există o ierarhie clară între calificările acordate prin intermediul programelor de învățământ terțiar. Cu toate acestea, tranziția între diferitele programe de la nivel terțiar nu este întotdeauna identificată în mod clar, fiind posibilă combinarea programelor și transferarea creditelor de la un program la altul. În anumite cazuri, creditele primite din cadrul programelor de studii promovate anterior pot fi de asemenea luate în considerare în vederea promovării unui program la un nivel ISCED superior. Cu toate acestea, promovarea cu succes a nivelului ISCED 7 este, de regulă, necesară pentru admiterea la nivelul ISCED 8 .

ISCED 1997 și ISCED 2011 au prevăzut, de asemenea, descrierea domeniilor de studii și de formare, însă acestea au fost ulterior înlocuite cu clasificarea ISCED-F 2013. Datele Eurostat pe domenii de studii au fost clasificate conform ISCED 1997 (care prezintă aceleași domenii de studii ca și ISCED 2011) până în anul 2015. Începând din anul 2016, datele au fost și vor fi clasificate conform ISCED-F 2013. Grupele generale de domenii de studii în ISCED 1997 sunt: programe generale; educație; arte și științe umaniste; științe sociale, economice și juridice; știință, matematică și informatică; științe inginerești, industrie manufacturieră și construcții; științe agricole și veterinare; sănătate și asistență socială și servicii.

Concepte-cheie

Raportul dintre studenți și cadre academice în învățământul terțiar este calculat prin împărțirea numărului de studenți în echivalent normă întreagă la numărul de cadre academice în echivalent normă întreagă; acest raport nu ar trebui să fie confundat cu mărimea medie a clasei, care se referă la numărul de studenți la un anumit curs sau la o anumită clasă.

În tabelele din acest articol se folosesc următoarele notații:
Valoarea redată în litere cursive     valoarea datei este preconizată, provizorie sau estimată și, prin urmare, este susceptibilă de a fi schimbată;
: valoare indisponibilă, confidențială sau nefiabilă;
Nu se aplică.

Contextul

Procesul de la Bologna

De la introducerea Procesului de la Bologna (a se vedea articolul privind Statisticile despre educație și formare introduse) a avut loc o extindere amplă în sistemele de învățământ superior, care a fost însoțită de reforme semnificative la nivelul structurilor diplomelor și al sistemelor de asigurare a calității. Însă criza financiară și economică a afectat învățământul superior în diferite moduri, unele state membre ale UE investind mai mult, iar altele reducând drastic cheltuielile cu învățământul terțiar. În 2018, Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură a publicat o analiză a punerii în aplicare a procesului de la Bologna, intitulată The European Higher Education Area in 2018: Bologna Process Implementation Report (Spațiul european al învățământului superior în 2018: Raport privind punerea în aplicare a procesului de la Bologna).

Deși procesul de la Bologna a pus în mișcare o serie de reforme pentru ca învățământul superior european să ajungă la un nivel mai ridicat de compatibilitate, comparabilitate, competitivitate și atractivitate pentru studenți, acesta constituie doar o parte dintr-un efort mai amplu cu privire la învățământul superior. Pentru a stabili sinergii între procesul de la Bologna și Procesul de la Copenhaga (pentru o cooperare europeană consolidată în materie de educație și formare profesională), Comisia Europeană și statele membre ale UE au instituit un cadru european al calificărilor pentru învățarea pe tot parcursul vieții (CEC).

Criterii de referință pentru Europa 2020 și ET 2020

Instituțiile de învățământ superior sunt parteneri cruciali în realizarea strategiei UE de a stimula și de a menține creșterea economică: Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii a stabilit drept obiectiv ca, până în anul 2020, 40 % dintre persoanele cu vârste cuprinse între 30 și 34 de ani din UE să fi dobândit o calificare în cadrul învățământului superior. Îmbunătățirea performanței sistemelor de învățământ și formare la toate nivelurile și creșterea gradului de participare la învățământul terțiar este, de asemenea, una dintre orientările economice și ocupaționale integrate care au fost revizuite în cadrul strategiei Europa 2020.

Cadrul strategic actualizat pentru cooperare europeană în educație și formare profesională (cunoscut drept ET 2020), a fost adoptat de către Consiliu în mai 2009. Acesta a stabilit patru obiective strategice pentru educație și formare în UE:

  • transformarea în realitate a învățării pe tot parcursul vieții și a mobilității;
  • îmbunătățirea calității și eficienței educației și formării;
  • promovarea echității, coeziunii sociale și cetățeniei active; precum și
  • stimularea creativității și a inovării, inclusiv a spiritului antreprenorial, la toate nivelurile de educație și de formare.

Strategia stabilește o serie de criterii de referință care să fie îndeplinite până în 2020, inclusiv obiectivul menționat anterior ca cel puțin 40 % dintre persoanele cu vârste cuprinse între 30 și 34 de ani să fi dobândit o calificare în cadrul învățământului terțiar. În noiembrie 2011 Consiliul a adoptat două criterii de referință suplimentare cu privire la mobilitatea în scop educațional. Primul dintre acestea stabilește un obiectiv pentru anul 2020, conform căruia în medie cel puțin 20 % dintre absolvenții de învățământ superior în UE-28 ar trebui să fi beneficiat de o perioadă de studiu sau de formare în străinătate (inclusiv stagii într-un mediu profesional) legată de învățământul superior, reprezentând cel puțin 15 credite conform Sistemului European de Transfer și Acumulare al Creditelor (ECTS) sau având o durată de cel puțin trei luni. Un al doilea criteriu de referință privind capacitatea de angajare a fost adăugat în mai 2012: și anume, faptul că până în 2020, cota în UE-28 a absolvenților angajați, cu vârste cuprinse între 20 și 34 de ani, care au părăsit sistemul de învățământ și formare cu cel mult trei ani înainte de anul de referință, să fie de cel puțin 82 %.

Erasmus+

Programul Erasmus a fost unul dintre cele mai cunoscute programe europene și a fost derulat timp de peste un sfert de secol; în 2014 acesta a fost înlocuit de programul UE pentru educație, formare, tineret și sport, denumit Erasmus+. În domeniul învățământului superior, Erasmus+ oferă studenților și cadrelor academice oportunitatea de a-și dezvolta competențele și de a-și îmbunătăți perspectivele de angajare. Studenții pot studia în străinătate timp de maximum 12 luni (în cursul fiecărui ciclu al învățământului terțiar). Se preconizează că peste două milioane de studenți din învățământul superior vor lua parte la programul Erasmus+ în perioada 2014-2020, estimându-se totodată că 25 de mii de studenți vor lua parte la programe de masterat comune.

În mai 2018, Comisia Europeană a adoptat propuneri pentru programul Erasmus pentru perioada 2021-2027, ceea ce a implicat dublarea bugetului, care a ajuns la 30 de miliarde de euro, ceea ce se estimează că va permite participarea a 12 milioane de persoane în cadrul programului.

Acces direct:
Alte articole
Tabele
Bază de date
Secţiune tematică
Publicații
Metodologie
Legislație
Vizualizări
Linkuri externe





Participarea la educație și formare (educ_part)
Personalul didactic (educ_uoe_per)
Finanțarea educației (educ_uoe_fin)