Statistici privind energia din surse regenerabile


Date extrase în ianuarie 2018. Cele mai recente date: Informații suplimentare Eurostat, Tabele principale și Bază de date. Următoarea actualizare a articolului: iulie 2019.
Figura 1: Ponderea energiei din surse regenerabile, 2004 și 2016
(în % din consumul final brut de energie)
Sursă: Eurostat (t2020_31)
Figura 2: Ponderea surselor regenerabile de energie în transporturi, 2016
(în % din consumul final brut de energie)
Sursă: Eurostat (nrg_ind_335a)
Figura 3: Producția primară de energie din surse regenerabile, UE-28, 1990-2016
(Mtep)
Sursă: Eurostat (nrg_110a)
Figura 4: Consumul intern brut de energie din surse regenerabile, UE-28, 1990-2016
(Mtep)
Sursă: Eurostat (nrg_110a)
Tabelul 1: Ponderea surselor regenerabile în consumul intern brut de energie, 2016
(%)
Sursa: Eurostat (nrg_100a) și (nrg_107a)
Tabelul 2: Ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie, 2004-2016
(%)
Sursă: Eurostat (nrg_ind_335a)
Figura 5: Producția brută de energie electrică din surse regenerabile, UE-28, 1990-2016
(TWh)
Sursă: Eurostat (nrg_105a)
Tabelul 3: Ponderea energiei electrice din surse regenerabile în consumul brut de energie electrică, 2004-2016
(%)
Sursă: Eurostat (nrg_ind_335a)
Tabelul 4: Ponderea surselor regenerabile de energie pentru încălzire și răcire, 2004-2016
(%)
Sursă: Eurostat (nrg_ind_335a)
Tabelul 5: Ponderea surselor regenerabile de energie în transporturi, 2004-2016
(%)
Sursă: Eurostat (nrg_ind_335a)
Figura 6: Producția primară de biocombustibili lichizi, UE-28, 1990-2016
(Mtep)
Sursă: Eurostat (nrg_110a)

Acest articol prezintă statisticile recente privind sursele regenerabile de energie la nivelul Uniunii Europene (UE). Printre sursele regenerabile de energie se numără energia eoliană, energia solară (termică, fotovoltaică și concentrată), energia hidroelectrică, energia maremotrică, energia geotermală, biocombustibilii și partea regenerabilă a deșeurilor.

Folosirea energiei din surse regenerabile prezintă numeroase beneficii potențiale, inclusiv o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, diversificarea aprovizionării cu energie și reducerea dependenței față de piețele de combustibili fosili (în special, față de piața petrolului și a gazelor). Dezvoltarea surselor regenerabile de energie poate avea, de asemenea, potențialul de a stimula ocuparea forței de muncă în UE, prin crearea de locuri de muncă în sectorul noilor tehnologii „verzi”.

Principalele rezultate statistice

Energia din surse regenerabile în UE a crescut puternic în ultimii ani. Mai concret, ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie a ajuns la o valoare aproape dublă în ultimii ani, de la aproximativ 8,5 % în 2004 până la 17,0 % în 2016.

Această evoluție pozitivă a fost determinată de obiectivele obligatorii din punct de vedere juridic de creștere a ponderii energiei din surse regenerabile prevăzute de Directiva 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile. Deși UE în ansamblul său este pe cale să își îndeplinească obiectivele pentru 2020, unele state membre vor trebui să depună eforturi suplimentare pentru a-și îndeplini obligațiile în ceea ce privește cele două obiective principale: ponderea globală a energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie (a se vedea figura 1) și ponderea specifică a energiei din surse regenerabile în transporturi (a se vedea figura 2).

Producția primară de energie din surse regenerabile

În 2016, producția primară de energie din surse regenerabile în cadrul UE-28 a fost de 211 milioane de tone echivalent petrol (tep). Cantitatea de energie din surse regenerabile produsă în cadrul UE-28 a crescut per ansamblu cu 66,6 % între 2006 și 2016, echivalentul unei creșteri medii de 5,3 % pe an.

Printre sursele regenerabile de energie, cea mai importantă sursă din UE-28 a fost reprezentată de lemn și alți biocombustibili solizi, precum și de deșeurile regenerabile, reprezentând 49,4 % din producția primară de energie din surse regenerabile în 2016 (a se vedea figura 3). Energia hidroelectrică s-a aflat pe locul al doilea în ceea ce privește contribuția la mixul energetic din surse regenerabile (14,3 % din total), fiind urmată de energia eoliană (12,4 %). Deși nivelurile corespunzătoare de producție au rămas relativ scăzute, a existat o expansiune deosebit de rapidă a producției de energie solară și eoliană, aceasta din urmă reprezentând o pondere de 6,3 % din energia din surse regenerabile a UE-28 produsă în 2016, în timp ce energia geotermală a reprezentat 3,2 % din total. În prezent, nivelurile producției de energie a mareelor, a valurilor și a mării sunt foarte scăzute, aceste tehnologii putând fi găsite în principal în Franța și în Regatul Unit.

Consumul de energie din surse regenerabile

Sursele regenerabile de energie au reprezentat o pondere de 13,2 % din consumul intern brut de energie al UE-28 în 2016. Lemnul și alte biomase solide continuă să aibă cea mai mare contribuție la gama de surse regenerabile de energie. Energia hidroelectrică și lemnul reprezentau deja 91,5 % în 1990. Cu toate acestea, rata de creștere de atunci a fost mult mai lentă decât pentru alte surse. În consecință, ponderea lor combinată a scăzut la 59,3 % în 2016. O evoluție grafică a consumul intern brut de energie asociat energiilor din surse regenerabile este prezentată în figura 4 (unde producția de energie electrică nu este normalizată).

Importanța surselor regenerabile pentru consumul intern brut (a se vedea tabelul 1) a fost relativ mare în Danemarca (28,7 %), Austria (29,6 %) și Finlanda (30,7 %) și a depășit o treime din consumul intern în Letonia (37,2 %) și Suedia (37,1 %), la fel ca și în Islanda (82,7 %).

Ponderea surselor regenerabile de energie în consumul intern brut nu trebuie confundată cu ponderea surselor regenerabile de energie în consumul final brut de energie (acesta din urmă fiind un indicator oficial pentru monitorizarea obiectivului pentru 2020 prevăzut de Directiva 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile). Definițiile exacte ale consumului intern brut și ale consumului final brut de energie sunt disponibile în secțiunea Sursele și disponibilitatea datelor.

Ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie

UE încearcă să atingă o pondere de 20 % din consumul său brut final de energie din surse regenerabile până în 2020; acest obiectiv este distribuit între statele membre ale UE, (în limba engleză), fiind elaborate planuri naționale de acțiune menite să pună bazele pentru dezvoltarea surselor regenerabile de energie în fiecare dintre statele membre. Figura 1 prezintă cele mai recente date disponibile cu privire la ponderea reprezentată de sursele regenerabile de energie în consumul final brut de energie și obiectivele care au fost stabilite pentru anul 2020. În 2016, ponderea reprezentată de sursele regenerabile de energie în consumul final brut de energie s-a ridicat la 17,0 % în UE-28, comparativ cu 8,5 % în 2004.

Având peste jumătate din consumul final brut de energie (53,9 %) reprezentată de energia din surse regenerabile, Suedia a înregistrat în 2016 de departe cea mai mare pondere în rândul statelor membre ale UE, plasându-se înaintea Finlandei (38,7 %), a Letoniei (37,2 %), a Austriei (33,5 %) și a Danemarcei (32,2 %). La capătul opus,cele mai scăzute proporții ale surselor regenerabile de energie au fost înregistrate în Luxemburg (5,4 %), Malta și Țările de Jos (ambele cu 6,0 %), Belgia (8,7 %) și Regatul Unit și Cipru (ambele cu 9,3 %). În comparație cu cele mai recente date disponibile pentru 2016, obiectivele pentru Franța, Țările de Jos și Irlanda impun fiecăruia dintre aceste state membre să își crească ponderea reprezentată de energia din surse regenerabile din consumul final de energie cu cel puțin 6,0 puncte procentuale. În schimb, unsprezece dintre statele membre și-au depășit deja obiectivul pentru 2020; aceste obiective au fost depășite cu mult în special în Croația, Suedia și Estonia. Unele date privind ponderea Greciei în 2016 au fost estimate de Eurostat.

Comparând media din 2015-2016 cu traiectoria orientativă stabilită în Directiva privind energia din surse regenerabile, se poate observa că Franța, Luxemburg, Țările de Jos și fosta Republică iugoslavă a Macedoniei se aflau sub valorile celei de a doua traiectorii orientative, în timp ce toate celelalte țări se aflau deasupra acestora.

Tabelul 2 prezintă datele pentru toate statele membre, precum și valorile traiectoriei orientative.

Ponderea energiei din surse regenerabile este împărțită în trei componente diferite (ponderea pentru energia electrică, ponderea pentru încălzire și răcire și ponderea pentru transporturi).

Ponderea energiei din surse regenerabile - energie electrică

În 2016, producția de energie electrică din surse regenerabile a contribuit cu mai mult de un sfert (29,6 %) la totalul consumului brut de energie electrică din UE-28. Energia hidroelectrică este cea mai importantă sursă, fiind urmată îndeaproape de energia eoliană (a se vedea figura 5). Trebuie să se țină seama de faptul că normele de contabilizare stabilite de Directiva 2009/28/CE prevăd că energia electrică generată de energia hidroelectrică și cea eoliană trebuie normalizată pentru a ține cont de variațiile climatice anuale (energia hidroelectrică este normalizată în cursul ultimilor 15 ani, iar energia eoliană, în cursul ultimilor 5 ani). Creșterea procentului energiei electrice provenite din surse regenerabile de energie în perioada 2006 - 2016 reflectă în mare măsură o creștere a trei surse regenerabile de energie la nivelul UE, în special, energia eoliană, dar și energia solară și biocombustibilii solizi (inclusiv deșeurile regenerabile). Deși energia hidroelectrică a rămas cea mai mare sursă regenerabilă de energie electrică la nivelul UE-28 în 2016 (36,9 % din total), cantitatea de energie electrică generată în acest fel a fost relativ similară nivelului înregistrat cu un deceniu în urmă, producția crescând per total cu 10,8 %. În schimb, cantitatea de energie electrică generată la nivelul UE-28 pe baza energiei solare și a turbinelor eoliene a fost de 44,4 ori și, respectiv, de 3,7 ori mai mare în 2016 decât în 2006; prin urmare, ponderile reprezentate de energia eoliană și cea solară din cantitatea totală de energie electrică generată din surse regenerabile de energie a crescut la 31,8 % și, respectiv, la 11,6 % în 2016. Creșterea cantității de energie electrică generată pe baza energiei solare a fost semnificativă, de la numai 2,5 TWh în 2006, ajungând să depășească energia geotermală în 2008 și atingând un nivel de 110,8 TWh în 2016. De-a lungul acestei perioade de 10 ani, procentul reprezentat de energia solară în totalul energiei electrice generate în UE-28 din surse regenerabile de energie a crescut de la 0,3 % la 11,6 %. În 2016, energia mareelor, a valurilor și a mării a contribuit cu doar 0,05 % din cantitatea totală de energie electrică generată din surse regenerabile de energie la nivelul UE-28.

În rândul statelor membre ale UE, variația este semnificativă. În Austria (72,6 %) și Suedia (64,9 %), cel puțin trei cincimi din consumul total de energie electrică a fost generat din surse regenerabile de energie — în mare parte datorită folosirii energiei hidroelectrice și a biocombustibililor solizi — în timp ce peste jumătate din energia electrică folosită în Portugalia (54,1 %), Danemarca (53,7 %) și Letonia (51,3 %) a provenit din surse regenerabile de energie. Pe de altă parte, în Cipru, Ungaria, Luxemburg și Malta, ponderea energiei electrice generate din surse regenerabile a fost mai mică de 10 % (a se vedea tabelul 3).

Ponderea surselor regenerabile de energie - încălzire și răcire

În 2016, energia din surse regenerabile a reprezentat 19,1 % din consumul total de energie pentru încălzire și răcire în UE-28. Aceasta reprezintă o creștere semnificativă de la 10,3 % în 2004. Creșterile din sectoarele industriale, servicii și consumul din sectorul rezidențial (sectorul construcțiilor) au contribuit la această creștere. Energia termică aerotermală, geotermală și hidrotermală captată de pompele de căldură este luată în considerare în măsura raportată de statele membre. Ponderea energiei din surse regenerabile de energie pentru încălzire și răcire este prezentată în tabelul 4.

Ponderea energiei din surse regenerabile - transporturi

UE a convenit cu privire la stabilirea unui obiectiv comun de 10 % pentru ponderea energiei din surse regenerabile (incluzând biocombustibilii lichizi, hidrogenul, biometanul, energia electrică „verde” etc.) în sectorul transporturilor până în 2020.

Ponderea medie a energiei din surse regenerabile în transporturi a crescut de la 1,4 % în 2004 până la 7,1 % în 2016. În rândul statelor membre ale UE, ponderea relativă a energiei din surse regenerabile în consumul de combustibil pentru transporturi a variat de la un maxim de 30,3 % în Suedia și 10,6 % în Austria până la mai puțin de 2,0 % în Croația, Grecia, Slovenia și Estonia (a se vedea figura 2).

În unele din statele membre ale UE, a existat o adoptare rapidă a folosirii energiei din surse regenerabile drept combustibil în sectorul transporturilor. Acest aspect a fost valabil în special cazul Irlandei, al Greciei, al Luxemburgului și al Finlandei.

Mai multe detalii privind ponderea energiei din surse regenerabile în transporturi sunt disponibile în tabelul 5.

În ceea ce privește utilizarea energiei din surse regenerabile în sectorul transporturilor, cea mai utilizată sursă de energie este reprezentată de biocombustibilii lichizi, care sunt de obicei amestecați cu combustibili fosili. Figura 6 prezintă evoluția producției de biocombustibili lichizi în Uniunea Europeană în ultimii ani.

Având în vedere obiectivul obligatoriu pentru anul 2020, producția de biocombustibili lichizi din UE a crescut semnificativ, biomotorina fiind biocombustibilul lichid produs la scara cea mai largă, urmată de biobenzină și alți biocombustibili lichizi.

Sursele și disponibilitatea datelor

Metodologie

Statisticile prezentate în acest articol se bazează pe date compilate în conformitate cu normele privind contabilizarea stabilite în Directiva 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile și calculate pe baza statisticilor privind energia prevăzute de Regulamentul nr. 1099/2008 privind statisticile în domeniul energiei, modificat cel mai recent în noiembrie 2017 de Regulamentul nr. 2017/2010.

Cele mai recente date disponibile privind ponderea energiei din surse regenerabile vizează anul de referință 2016. Datele sunt disponibile pentru toate statele membre ale UE (cu excepția anumitor date din 2016 pentru Grecia, care au fost estimate de Eurostat), precum și pentru țările din Spațiul Economic European Islanda și Norvegia, dar și Albania, Muntenegru și fosta Republică iugoslavă a Macedoniei. În general, datele sunt complete, recente și fiabil comparabile între țări. Pentru datele generale privind energia din surse regenerabile, lista țărilor disponibile și alte date ar putea varia ușor, întrucât lansarea timpurie a acestui articol are loc înainte de publicarea bilanțurilor energetice oficiale ale Eurostat pentru anul 2016. Informațiile disponibile în acest articol vor fi completate și actualizate (dacă este cazul) odată cu lansarea oficială a bilanțurilor Eurostat pentru 2016 la începutul lunii februarie. În plus, extragerea celor mai actualizate date s-a realizat din baza de date internă privind producția (accesibilă numai în cadrul Eurostat). Prin urmare, linkurile către sursele oficiale de date din baza de date publică a Eurostat nu vor afișa datele actualizate înainte de actualizarea oficială de la începutul lunii februarie.

Ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie este identificată drept un indicator-cheie pentru măsurarea progresului în baza strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Acest indicator poate fi considerat ca fiind o estimare în scopul monitorizării Directivei 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile — totuși, sistemul statistic din unele țări pentru tehnologiile specifice din sectorul energiei din surse regenerabile nu este complet dezvoltat deocamdată pentru a răspunde cerințelor formulate de această directivă; de exemplu, energia termică ambientală pentru pompele de căldură nu este raportată de multe țări.

Toate calculele iau în considerare dispozițiile specifice ale Directivei 2009/28/CE ca urmare a modificării sale prin Directiva (UE) 2015/1513 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 de modificare a Directivei 98/70/CE privind calitatea benzinei și a motorinei și de modificare a Directivei 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile.

Un aspect important care trebuie luat în considerare la interpretarea datelor este revizuirea statistică. Cele mai recente date pentru anul 2005 indică o mică variație în ceea ce privește datele disponibile în timpul pregătirii și adoptării directivei în perioada 2007-2008. Modificările se datorează revizuirilor seturilor de date transmise de statele membre ca răspuns la chestionarele anuale privind energia. Datorită revizuirii datelor privind consumul de biomasă în sectorul rezidențial, datele actualizate pentru Croația indică faptul că, încă din anul 2004 (primul an pentru care sunt disponibile astfel de valori), consumul său de energie din surse regenerabile a depășit obiectivul pentru 2020. Însă Croația nu este singurul caz. Trebuie subliniat că, în urma Directivei privind energia din surse regenerabile, statele monitorizează mai atent fluxurile de produse energetice bazate pe surse regenerabile de la nivelul economiilor lor. Un caz foarte important este consumul de biomasă, având în vedere că țările lansează noi sondaje mai detaliate care le permit să obțină mai multe date despre consumul final de energie din biomasă. În consecință, mai multe țări își revizuiesc datele, ceea ce conduce la o creștere a ponderii lor privind energia din surse regenerabile (de exemplu, Croația, Franța, Lituania și Ungaria).

Consumul intern brut de energie reprezintă cantitatea totală de resurse energetice utilizate în toate scopurile.

Energia disponibilă pentru consumul final reprezintă cantitatea totală de resurse energetice disponibile pentru consumatori (privați, comerciali și industriali). Aceasta exclude energia utilizată în procesele de transformare (de exemplu, centrale de producție de energie electrică, rafinăriile de combustibili, furnale înalte). De asemenea, sunt incluse produsele energetice care ar putea fi utilizate în scopuri non-energetice (de exemplu în procesele chimice).

Conform definiției din Directiva 2009/28/CE privind energia din surse regenerabile, „consum final brut de energie” înseamnă produse energetice furnizate în scopuri energetice industriei, transporturilor, sectorului casnic, serviciilor, inclusiv serviciilor publice, agriculturii, silviculturii și pescuitului, inclusiv consumul de energie electrică și termică din sectorul de producere a energiei electrice și termice, precum și pierderile de energie electrică și termică din distribuție și transport.

Producția de energie din deșeurile municipale neregenerabile a fost dedusă din contribuția biomasei la încălzire și producția de energie electrică. Consumul pentru transportul prin conducte a fost inclus în consumul final brut de energie, în conformitate cu clasificarea sectorială a Regulamentului privind statisticile în domeniul energiei. Pentru a îmbunătăți acuratețea și consecvența față de statisticile naționale în calcularea ponderilor privind energia din surse regenerabile, au fost utilizate puterile calorifice naționale, atunci când au fost disponibile, pentru a transforma cantitățile tuturor produselor energetice în unități energetice, în locul puterilor calorifice implicite.

Doar recent, Comisia a elaborat orientări definitive pentru contabilizarea energiei provenite de la pompele de căldură. Unele țări nu și-au îmbunătățit încă sistemul statistic național pentru a ține cont pe deplin de toate sursele regenerabile de energie (de exemplu pentru energia din surse regenerabile asociată pompelor de căldură). În pofida lipsei unei metodologii statistice aprobate la momentul colectării datelor și din motive de exhaustivitate, contribuția energiei din surse regenerabile provenite de la pompele de căldură a fost luată în considerare în cazurile în care statele membre au transmis informații suficiente. Din aceste motive, există unele mici diferențe între datele utilizate pentru această publicare și cele publicate în bilanțurile energetice.

Statisticile privind energia și bilanțurile energetice disponibile de la Eurostat nu fac distincție între sursele regenerabile de energie durabile și nedurabile. Această distincție este posibilă cu ajutorul instrumentului de contabilizare SHARE [1] dezvoltat de Eurostat, în care țările declarante trebuie să furnizeze informații suplimentare în acest sens. Prin urmare, trebuie să se țină seama - cu excepția cazului în care se prevede explicit altfel - că sursele regenerabile de energie includ toate sursele regenerabile de energie, atât pe cele care îndeplinesc criteriile de durabilitate, cât și pe cele care nu îndeplinesc astfel de criterii.

Date pentru perioada 2004-2010: Directiva 2009/28/CE nu exista sau fusese adoptată abia recent. În majoritatea țărilor europene, aceasta nu fusese adoptată în legislația națională. Valorile din acești ani nu sunt utilizate pentru nicio măsurare a gradului de conformitate cu legislația a traiectoriei orientative definite în partea B din anexa I la directivă. Directiva 2009/28/CE privind energia din surse regenerabile prevede că, pentru obiective, ar trebui să se ia în considerare doar biocarburanții și biolichidele care îndeplinesc criteriile de durabilitate. S-a stabilit că, pentru anii 2004-2010, se vor lua în considerare toți biocarburanții și biolichidele pentru calculul numărătorului ponderii energiei din surse regenerabile.

Date începând cu anul 2011: Respectarea articolului 17 (Criterii de durabilitate pentru biocarburanți și biolichide) trebuie evaluată în conformitate cu articolul 18 (Verificarea respectării criteriilor de durabilitate pentru biocarburanți și biolichide). Începând cu anul de referință 2011, țările trebuie să raporteze ca fiind produse conforme numai biocombustibilii și biolichidele pentru care se poate demonstra pe deplin conformitatea cu articolul 17 și cu articolul 18. La calculul ponderilor respective ale energiilor din surse regenerabile, se vor lua în considerare numai biocarburanții și biolichidele raportate ca fiind produse conforme. În unele țări, consumul de biocarburanți și biolichide în perioada 2011-2015 nu a fost certificat ca fiind conform (durabil) din cauza transpunerii cu întârziere a Directivei 2009/28/CE. Deși ponderea energiei din surse regenerabile în ansamblul său este în creștere din 2004, între 2010 și 2011 ponderea sa în sectorul transporturilor a scăzut. Acest lucru poate fi atribuit în parte absenței totale a raportării unor biocarburanți conformi de mai multe țări ale UE (țările au raportat o anumită utilizare a biocarburanților, dar niciunul sau foarte puțini dintre aceștia erau conformi în 2011). Întrucât unele țări nu au pus încă în aplicare integral toate dispozițiile Directivei privind energia din surse regenerabile, unii biocarburanți și unele biolichide nu se consideră ca fiind produse conforme (durabile) în perioada 2011-2015.

Ponderea energiei electrice obținute din surse regenerabile de energie este definită ca raportul dintre energia electrică produsă din surse regenerabile de energie și consumul național brut de energie electrică. Astfel cum prevede Directiva 2009/28/CE privind energia din surse regenerabile, consumul final brut de energie electrică din surse regenerabile reprezintă energia electrică produsă din surse regenerabile de energie. Acesta include centralele hidroelectrice (cu excepția energiei hidroelectrice produse de centralele hidroelectrice de acumulare prin pompare care utilizează apă pompată anterior în sens ascendent), precum și energia electrică generată din biocombustibili solizi/deșeuri solide, instalații eoliene, solare și geotermale. De asemenea, directiva prevede obligația de normalizare a producției de energie electrică din hidroenergie și energie eoliană. Având în vedere cerința privind normalizarea într-o perioadă de 15 ani în cazul producției de hidroenergie și disponibilitatea statisticilor privind energia (pentru UE-28, începând cu anul 1990), pentru acest indicator nu sunt disponibile serii pe termen lung.

În scopul calculării ponderii energiei din surse regenerabile pentru încălzire și răcire, consumul final de energie din surse regenerabile este definit drept consumul final de energie din surse regenerabile în industrie, gospodării, servicii, agricultură, silvicultură și pescuit pentru încălzire și răcire, plus energia destinată încălzirii centralizate produsă din surse regenerabile. Consumul final total pentru încălzire și răcire reprezintă consumul final la toate produsele energetice, cu excepția energiei electrice folosite în alte scopuri decât pentru transport, plus consumul de energie termică pentru uz propriu al centralelor electrice și termice și pierderile de energie termică din rețea. Pentru o definiție mai detaliată, consultați manualul de utilizare a (în limba engleză) instrumentului SHARE.

Ponderea energiei din surse regenerabile în combustibilii consumați de sectorul transportului este calculată pe baza statisticilor privind energia, în conformitate cu metodologia descrisă în Directiva 2009/28/CE. Contribuția tuturor biocombustibililor lichizi este inclusă în calculul pentru acest indicator până în 2010. Începând cu 2011, datele pentru biocombustibilii lichizi folosiți în sectorul transportului sunt limitate numai la biocombustibilii lichizi care sunt conformi cu Directiva 2009/28/CE (cu alte cuvinte, la cei care îndeplinesc criteriile privind durabilitatea).

Context

Comisia Europeană a elaborat mai multe strategii în domeniul energiei, în vederea unei economii mai sigure, mai durabile și cu emisii scăzute de carbon. Pe lângă combaterea schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, folosirea surselor regenerabile de energie va avea probabil ca rezultat aprovizionarea mai sigură cu energie, o mai mare diversitate în ceea ce privește aprovizionarea cu energie, reducerea poluării aerului, precum și posibilitatea creării de locuri de muncă în sectorul mediului și în cel al energiei din surse regenerabile.

Pachetul energie/climă 2020 [1] adoptat în decembrie 2008 a oferit un stimulent suplimentar pentru creșterea gradului de folosire a surselor regenerabile de energie la 20 % din consumul total de energie până în anul 2020, solicitând în același timp reducerea consumului de energie și a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20 %. Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile a stabilit un obiectiv global la nivelul UE ca o pondere de 20 % din consumul de energie să fie obținută din surse regenerabile până în 2020, în timp ce sursele de energie regenerabilă ar trebui să reprezinte până la data menționată o pondere de 10 % din cantitatea de combustibil folosită în sectorul transportului. Directiva schimbă cadrul legal pentru promovarea energiei electrice din surse regenerabile, necesită planuri de acțiune naționale (în limba engleză) care să indice modul în care va fi dezvoltată în fiecare stat membru al UE energia obținută din surse regenerabile, creează mecanisme de cooperare și stabilește criteriile privind durabilitatea pentru biocombustibilii lichizi (în urma preocupărilor exprimate cu privire la potențialele lor efecte adverse asupra prețului recoltelor, a aprovizionării cu alimente, a protecției pădurilor, a biodiversității, a resurselor de apă și sol). În iulie 2014, a fost adoptat un raport privind durabilitatea biocombustibililor solizi și gazoși folosiți pentru energie electrică, încălzire și răcire (în limba engleză) [SWD(2014) 259].

La 6 iunie 2012, Comisia Europeană a prezentat o comunicare intitulată „Energia din surse regenerabile: o prezență majoră pe piața energetică europeană” [COM(2012) 271 final], evidențiind opțiunile pentru o politică privind energia din surse regenerabile pentru perioada de după 2020. De asemenea, comunicarea invită la o abordare europeană mai coordonată privind instituirea și reformarea schemelor de sprijin și la o intensificare a tranzacțiilor cu energie din surse regenerabile încheiate între statele membre ale UE. În ianuarie 2014, Comisia Europeană a înaintat un set de obiective în materie de energie și de climă pentru 2030 (în limba engleză) cu scopul de a încuraja investițiile private în infrastructură și tehnologiile cu emisii reduse de carbon. Unul dintre obiectivele-cheie propuse este ca ponderea energiei din surse regenerabile să atingă cel puțin 27 % până în 2030. Aceste obiective sunt văzute ca un pas înainte în vederea realizării obiectivelor legate de emisiile de gaze cu efect de seră pentru anul 2050 prezentate în cadrul Foii de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de carbon până în 2050 (în limba engleză) [COM (2011) 112 final].

Una dintre cele 10 priorități ale Comisiei Europene propuse în 2014 este uniunea energetică. Se preconizează că o uniune energetică europeană va asigura o energie sigură, durabilă, competitivă și accesibilă. În februarie 2015, în cadrul unei comunicări, Comisia Europeană și-a elaborat planurile privind o strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice [COM(2015) 80 final]. Comunicarea propune cinci dimensiuni ale strategiei, dintre care una se referă la decarbonizarea economiei.

Vezi și

Informații suplimentare Eurostat

Publicații

Tabele principale

Energy statistics - main indicators (t_nrg_indic)
Energy statistics - quantities (t_nrg_quant)

Bază de date

Energy statistics - quantities, annual data (nrg_quant)

Secțiune specială

Metodologie / Metadate

Date-sursă pentru tabele și figuri (MS Excel)

Legături externe

Note

  1. instrumentul SHARES