Statistici privind energia din surse regenerabile


Date extrase în ianuarie 2020.

Actualizare planificată a articolului: aprilie 2021.

Principalele puncte

În 2018, energia din surse regenerabile a reprezentat 18,9 % din energia consumată în UE, situându-se pe traiectoria de realizare a obiectivului de 20 % pentru 2020.

Ponderea energiei din surse regenerabile utilizată în transporturi în UE a ajuns la 8,3 % în 2018.

Ponderea energiei din surse regenerabile, 2018
(% din consumul final brut de energie)
Sursa: Eurostat (nrg_ind_ren)

Transformarea Europei în primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050 este obiectivul care stă la baza Pactului verde european [COM(2019) 640 final], cel mai ambițios pachet de măsuri care ar trebui să le permită cetățenilor și întreprinderilor din Europa să beneficieze de tranziția către o economie verde și durabilă.

Folosirea energiei din surse regenerabile prezintă numeroase beneficii potențiale, inclusiv o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, diversificarea aprovizionării cu energie și reducerea dependenței față de piețele de combustibili fosili (în special, față de piața petrolului și a gazelor). Dezvoltarea surselor regenerabile de energie poate, de asemenea, să stimuleze ocuparea forței de muncă în UE, prin crearea de locuri de muncă în sectorul noilor tehnologii „verzi”.

Acest articol prezintă statistici recente privind energia din surse regenerabile în general și în trei sectoare de consum (consumul brut de energie electrică, încălzirea și răcirea, transporturile) din Uniunea Europeană (UE). Printre sursele regenerabile de energie se numără energia eoliană, energia solară (termică, fotovoltaică și concentrată), energia hidroelectrică, energia maremotrică, energia geotermală, căldura ambientală captată de pompele de căldură, biocombustibilii și partea regenerabilă a deșeurilor.

Articol complet

Ponderea energiei din surse regenerabile a crescut de aproape două ori între 2004 și 2018

UE încearcă să atingă o pondere a energiei din surse regenerabile de 20 % din consumul său brut final de energie până în 2020; acest obiectiv este distribuit între statele membre ale UE, care trebuie să adopte planuri naționale de acțiune (în limba engleză) menite să pună bazele pentru dezvoltarea surselor regenerabile de energie în fiecare dintre statele membre. Figura 1 prezintă cele mai recente date disponibile cu privire la ponderea reprezentată de sursele regenerabile de energie în consumul final brut de energie și obiectivele care au fost stabilite pentru anul 2020. În 2018, ponderea reprezentată de sursele regenerabile de energie în consumul final brut de energie s-a ridicat la 18,9 % în UE, comparativ cu 9,6 % în 2004.

Această evoluție pozitivă a fost determinată de obiectivele obligatorii din punct de vedere juridic de creștere a ponderii energiei din surse regenerabile prevăzute de Directiva 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile. Deși UE în ansamblul său este pe cale să își îndeplinească obiectivele pentru 2020, unele state membre vor trebui să depună eforturi suplimentare pentru a-și îndeplini obligațiile în ceea ce privește cele două obiective principale: ponderea globală a energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie (a se vedea figura 1) și ponderea specifică a energiei din surse regenerabile în transporturi (care este tratată în continuare în prezentul articol, a se vedea figura 2 și tabelul 4).

Figura 1: Ponderea energiei din surse regenerabile, 2018
(% din consumul final brut de energie)
Sursa: Eurostat (nrg_ind_ren)


În 2018, Suedia a înregistrat de departe cea mai mare pondere a energiei din surse regenerabile în rândul statelor membre ale UE, peste jumătate din consumul final brut de energie (54,6 %) fiind reprezentat de energia din surse regenerabile. Suedia este urmată de Finlanda (41,2 %), Letonia (40,3 %), Danemarca (36,1 %) și Austria (33,4 %). La capătul opus, cele mai scăzute proporții ale energiei din surse regenerabile au fost înregistrate în Țările de Jos (7,4 %), Malta (8,0 %), Luxemburg (9,1 %) și Belgia (9,4 %). În comparație cu cele mai recente date disponibile pentru 2018, obiectivele pentru Franța și Țările de Jos le impun să își crească ponderea reprezentată de energia din surse regenerabile din consumul final de energie cu cel puțin 6,4 și, respectiv, 6,6 puncte procentuale. În schimb, 12 dintre statele membre și-au depășit deja obiectivul pentru 2020; obiectivele au fost depășite într-o măsură deosebit de mare — în intervalul cuprins între 5,0 și 8,0 puncte procentuale — în Croația, Suedia, Danemarca și Estonia.

Tabelul 1 prezintă datele pentru toate țările raportoare, precum și valorile traiectoriei orientative.

Tabelul 1: Ponderea energiei din surse regenerabile, 2004-2018
(% din consumul final brut de energie)
Sursa: Eurostat (nrg_ind_ren)

Restul rezultatelor statistice din acest articol se referă la evoluțiile din perioada 2004-2018 în ceea ce privește ponderea energiei din surse regenerabile în trei sectoare de consum: consumul brut de energie electrică, încălzirea și răcirea, transporturile.

Energia eoliană este cea mai importantă sursă regenerabilă de energie electrică

Normele de contabilizare stabilite de Directiva 2009/28/CE prevăd că energia electrică generată de energia hidroelectrică și cea eoliană trebuie normalizată pentru a ține cont de variațiile climatice anuale (energia hidroelectrică este normalizată în cursul ultimilor 15 ani, iar energia eoliană, în cursul ultimilor 5 ani). Acest articol prezintă rezultatele care aplică aceste norme de contabilizare.

Creșterea procentului energiei electrice provenite din surse regenerabile de energie în perioada 2008-2018 reflectă în mare măsură o creștere a trei surse regenerabile de energie la nivelul UE, în special energia eoliană, dar și energia solară și biocombustibilii solizi (inclusiv deșeurile regenerabile). În 2018, energia eoliană este singura și cea mai importantă sursă de producere a energiei electrice din surse regenerabile în UE. Într-adevăr, cantitatea de energie electrică produsă din energie hidroelectrică a fost relativ similară nivelului înregistrat cu un deceniu mai devreme. În schimb, cantitatea de energie electrică generată la nivelul UE pe baza energiei solare și a turbinelor eoliene a fost de 15,5 ori și, respectiv, de 2,9 ori mai mare în 2018 decât în 2008. Creșterea cantității de energie electrică generată pe baza energiei solare a fost semnificativă, înregistrând o creștere de la numai 7,4 TWh în 2008 până la 115,0 TWh în 2018.

În rândul statelor membre ale UE, variația este semnificativă. În Austria (73,1 %), Suedia (66,2 %) și Danemarca (62,4 %), cel puțin trei cincimi din consumul total de energie electrică a fost generat din surse regenerabile de energie — în mare parte datorită folosirii energiei hidroelectrice și a celei eoliene — în timp ce peste jumătate din energia electrică folosită în Letonia (53,5 %) și în Portugalia (52,2 %) a provenit din surse regenerabile de energie. Pe de altă parte, în Cipru (9,4 %), Luxemburg (9,1 %), Ungaria (8,3 %) și Malta (7,1 %), ponderea energiei electrice generate din surse regenerabile a fost mai mică de 10 % (a se vedea tabelul 2).

Tabelul 2: Ponderea energiei electrice din surse regenerabile în consumul brut de energie electrică, 2004-2018
(%)
Sursa: Eurostat (nrg_ind_ren)

Peste o cincime din energia utilizată pentru încălzire și răcire provine din surse regenerabile

În 2018, energia din surse regenerabile a reprezentat 21,1 % din consumul total de energie pentru încălzire și răcire în UE. Aceasta reprezintă o creștere semnificativă de la 11,7 % în 2004. Creșterile din sectoarele industriale, servicii și consumul din gospodării (sectorul construcțiilor) au contribuit la această creștere. Energia termică aerotermală, geotermală și hidrotermală captată de pompele de căldură este luată în considerare în măsura raportată de țări. Ponderea energiei din surse regenerabile de energie pentru încălzire și răcire este prezentată în tabelul 3.

Tabelul 3: Ponderea energiei din surse regenerabile pentru încălzire și răcire, 2004-2018
(%)
Sursa: Eurostat (nrg_ind_ren)

În 2018, ponderea energiei din surse regenerabile în activitățile de transport este de 8,3%

UE a convenit cu privire la stabilirea unui obiectiv comun de 10 % pentru ponderea energiei din surse regenerabile (incluzând biocombustibilii lichizi, hidrogenul, biometanul, energia electrică „verde” etc.) în sectorul transporturilor până în 2020.

Ponderea medie a energiei din surse regenerabile în transporturi a crescut de la 1,5 % în 2004 la 8,3 % în 2018. În rândul statelor membre ale UE, ponderea energiei din surse regenerabile în consumul de combustibil pentru transporturi a variat de la un maxim de 29,7 % în Suedia, 14,9 % în Finlanda și 9,8 % în Austria până la mai puțin de 4,0 % în Croația (3,9 %), Grecia (3,8 %), Estonia (3,3 %) și Cipru (2,7 %); a se vedea figura 2.

Figura 2: Ponderea energiei din surse regenerabile în sectorul transporturilor, 2018
(% din consumul final brut de energie)
Sursa: Eurostat (nrg_ind_ren)

În unele state membre ale UE, a existat o adoptare rapidă a folosirii energiei din surse regenerabile drept combustibil în sectorul transporturilor. Acesta a fost în special cazul Irlandei, Luxemburgului, Maltei, Țărilor de Jos, Finlandei și Suediei.

Mai multe detalii privind ponderea energiei din surse regenerabile în transporturi sunt disponibile în tabelul 4.

Tabelul 4: Ponderea energiei din surse regenerabile în sectorul transporturilor, 2004-2018
(% din consumul final brut de energie)
Sursa: Eurostat (nrg_ind_ren)

Date-sursă pentru tabele și grafice

Surse de date

Statisticile prezentate în acest articol se bazează pe date compilate în conformitate cu normele privind contabilizarea prevăzute în Directiva 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile și calculate pe baza statisticilor privind energia prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 privind statisticile în domeniul energiei, modificat cel mai recent în noiembrie 2017 prin Regulamentul (UE) 2017/2010. Directiva 2009/28/CE se va aplica până în anul de referință 2020. Începând cu anul menționat, calculul ponderii de energie din surse regenerabile va respecta normele de contabilizare prevăzute în Directiva (UE) 2018/2001 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile.

Sunt disponibile date pentru toate statele membre ale UE, precum și pentru Regatul Unit, Norvegia, Muntenegru, Macedonia de Nord, Serbia, Albania, Turcia și Kosovo*. În general, datele sunt complete, recente și permit realizarea de comparații fiabile între țări.

Ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie este identificată drept un indicator-cheie pentru măsurarea progresului în cadrul Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Acest indicator poate fi considerat ca fiind o estimare în scopul monitorizării Directivei 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile. Totuși, sistemul statistic din unele țări pentru tehnologiile specifice din sectorul energiei din surse regenerabile nu este încă complet dezvoltat pentru a răspunde cerințelor formulate de această directivă; de exemplu, energia termică ambientală pentru pompele de căldură nu este raportată de multe țări.

Toate calculele iau în considerare dispozițiile specifice ale Directivei 2009/28/CE ca urmare a modificării sale prin Directiva (UE) 2015/1513 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 de modificare a Directivei 98/70/CE privind calitatea benzinei și a motorinei și de modificare a Directivei 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile.

Un aspect important care trebuie luat în considerare la interpretarea datelor este revizuirea statistică. Cele mai recente date pentru anul 2005 indică o mică variație în ceea ce privește datele disponibile în timpul pregătirii și adoptării directivei în perioada 2007-2008. Modificările se datorează revizuirilor seturilor de date transmise de țările raportoare ca răspuns la chestionarele anuale privind energia. Datorită revizuirii datelor privind consumul de biomasă în gospodării, datele actualizate pentru Croația indică faptul că, începând cu anul 2004 (primul an pentru care sunt disponibile astfel de valori), consumul său de energie din surse regenerabile a depășit obiectivul pentru 2020. Însă Croația nu este singurul caz. În urma Directivei privind energia din surse regenerabile, statele monitorizează mai atent fluxurile de produse energetice bazate pe surse regenerabile de la nivelul economiilor lor. Un caz foarte important este consumul de biomasă, având în vedere că țările lansează noi sondaje mai detaliate care le permit să obțină mai multe date despre consumul final de energie din biomasă. În consecință, mai multe țări își revizuiesc datele, ceea ce conduce la o creștere a ponderii lor privind energia din surse regenerabile (de exemplu, Croația, Franța, Lituania și Ungaria).

Conform definiției din Directiva 2009/28/CE privind energia din surse regenerabile, consum final brut de energie înseamnă produse energetice furnizate în scopuri energetice industriei, transporturilor, sectorului casnic, serviciilor, inclusiv serviciilor publice, agriculturii, silviculturii și pescuitului, inclusiv consumul de energie electrică și termică din sectorul de producere a energiei electrice și termice, precum și pierderile de energie electrică și termică din distribuție și transport.

Producția de energie din deșeurile municipale neregenerabile a fost dedusă din contribuția biomasei la încălzire și producția de energie electrică. Consumul pentru transportul prin conducte a fost inclus în consumul final brut de energie, în conformitate cu clasificarea sectorială a Regulamentului privind statisticile în domeniul energiei. Pentru a îmbunătăți acuratețea și consecvența față de statisticile naționale în calcularea ponderilor privind energia din surse regenerabile, au fost utilizate puterile calorifice naționale, atunci când au fost disponibile, pentru a transforma cantitățile tuturor produselor energetice în unități energetice, în locul puterilor calorifice implicite.

Date pentru perioada 2004-2010: Directiva 2009/28/CE nu exista sau fusese adoptată abia recent. În majoritatea țărilor europene, aceasta nu fusese adoptată în legislația națională. Valorile din acești ani nu sunt utilizate pentru măsurarea gradului de conformitate legislativă cu traiectoria orientativă definită în partea B din anexa I la directivă. Directiva 2009/28/CE privind energia din surse regenerabile prevede că, pentru obiective, ar trebui să se ia în considerare doar biocarburanții și biolichidele care îndeplinesc criteriile de durabilitate. S-a stabilit că, pentru anii 2004-2010, se vor lua în considerare toți biocarburanții și biolichidele pentru calculul numărătorului ponderii energiei din surse regenerabile.

Date începând cu anul 2011: Respectarea articolului 17 (Criterii de durabilitate pentru biocarburanți și biolichide) trebuie evaluată în conformitate cu articolul 18 (Verificarea respectării criteriilor de durabilitate pentru biocarburanți și biolichide). Începând cu anul de referință 2011, țările trebuie să raporteze ca fiind produse conforme numai biocombustibilii și biolichidele pentru care se poate demonstra pe deplin conformitatea cu articolul 17 și cu articolul 18. La calculul ponderilor respective ale energiilor din surse regenerabile, se vor lua în considerare numai biocarburanții și biolichidele raportate ca fiind produse conforme. În unele țări, consumul de biocarburanți și biolichide în perioada 2011-2015 nu a fost certificat ca fiind conform (durabil) din cauza transpunerii cu întârziere a Directivei 2009/28/CE. Deși ponderea energiei din surse regenerabile în ansamblul său este în creștere din 2004, între 2010 și 2011 ponderea sa în sectorul transporturilor a scăzut. Acest lucru poate fi atribuit în parte absenței totale a raportării unor biocarburanți conformi de mai multe țări ale UE (țările au raportat o anumită utilizare a biocarburanților, dar niciunul sau foarte puțini dintre aceștia erau conformi în 2011). Întrucât unele țări nu au pus încă în aplicare integral toate dispozițiile Directivei privind energia din surse regenerabile, unii biocarburanți și unele biolichide nu se consideră ca fiind produse conforme (durabile) în perioada 2011-2015.

Ponderea energiei electrice obținute din surse regenerabile de energie este definită ca raportul dintre energia electrică produsă din surse regenerabile de energie și consumul național brut de energie electrică. Astfel cum prevede Directiva 2009/28/CE privind energia din surse regenerabile, consumul final brut de energie electrică din surse regenerabile reprezintă energia electrică produsă din surse regenerabile de energie. Aceasta include centralele hidroelectrice (cu excepția energiei hidroelectrice produse de centralele hidroelectrice de acumulare prin pompare care utilizează apă pompată anterior în sens ascendent), precum și energia electrică generată din biocombustibili solizi/deșeuri solide, instalații eoliene, solare și geotermale. De asemenea, directiva prevede obligația de normalizare a producției de energie electrică din energie hidroelectrică și energie eoliană. Având în vedere cerința privind normalizarea într-o perioadă de 15 ani în cazul producției de energie hidroelectrică și disponibilitatea statisticilor privind energia (pentru UE, începând cu anul 1990), pentru acest indicator nu sunt disponibile serii pe termen lung.

În scopul calculării ponderii energiei din surse regenerabile pentru încălzire și răcire, consumul final de energie din surse regenerabile este definit drept consumul final de energie din surse regenerabile în industrie, gospodării, servicii, agricultură, silvicultură și pescuit pentru încălzire și răcire, plus energia destinată încălzirii centralizate produsă din surse regenerabile. Consumul final total pentru încălzire și răcire reprezintă consumul final al tuturor produselor energetice, cu excepția energiei electrice folosite în alte scopuri decât pentru transport, plus consumul de energie termică pentru uz propriu al centralelor electrice și termice și pierderile de energie termică din rețea. Pentru o definiție mai detaliată, consultați SHARES tool manual (în limba engleză).

Ponderea energiei din surse regenerabile în combustibilii consumați de transporturi este calculată pe baza statisticilor privind energia, în conformitate cu metodologia descrisă în Directiva 2009/28/CE. Contribuția tuturor biocombustibililor lichizi este inclusă în calculul pentru acest indicator până în 2010. Începând cu 2011, datele pentru biocombustibilii lichizi folosiți în sectorul transporturilor sunt limitate numai la biocombustibilii lichizi care sunt conformi cu Directiva 2009/28/CE (cu alte cuvinte, la cei care îndeplinesc criteriile privind durabilitatea).

Contextul

Comisia Europeană a elaborat mai multe strategii în domeniul energiei, în vederea unei economii mai sigure, mai durabile și cu emisii scăzute de carbon. Pe lângă combaterea schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, folosirea surselor regenerabile de energie va avea probabil ca rezultat aprovizionarea mai sigură cu energie, o mai mare diversitate în ceea ce privește aprovizionarea cu energie, reducerea poluării aerului, precum și posibilitatea creării de locuri de muncă în sectorul mediului și în cel al energiei din surse regenerabile.

Pachetul privind energia și clima pentru 2020 (în limba engleză), adoptat în decembrie 2008, a oferit un stimulent suplimentar pentru creșterea gradului de folosire a surselor regenerabile de energie la 20 % din consumul total de energie până în anul 2020, solicitând în același timp reducerea consumului de energie și a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20 %. Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile a stabilit un obiectiv global la nivelul UE ca o pondere de 20 % din consumul de energie să fie obținută din surse regenerabile până în 2020, în timp ce sursele regenerabile de energie ar trebui să reprezinte până la data menționată o pondere de 10 % din cantitatea de combustibil folosită în sectorul transporturilor. Directiva modifică cadrul juridic pentru promovarea energiei electrice din surse regenerabile, necesită planuri naționale de acțiune (în limba engleză) care să indice modul în care va fi dezvoltată în fiecare stat membru al UE energia obținută din surse regenerabile, creează mecanisme de cooperare și stabilește criteriile privind durabilitatea pentru biocombustibilii lichizi (în urma preocupărilor exprimate cu privire la potențialele lor efecte adverse asupra prețului recoltelor, a aprovizionării cu alimente, a protecției pădurilor, a biodiversității, a resurselor de apă și sol). În iulie 2014, a fost adoptat un raport privind durabilitatea biocombustibililor solizi și gazoși folosiți pentru energie electrică, încălzire și răcire (în limba engleză) [SWD(2014) 259].

La 6 iunie 2012, Comisia Europeană a prezentat o Comunicare intitulată, „Energia din surse regenerabile: o prezență majoră pe piața energetică europeană” [COM(2012) 271 final], evidențiind opțiunile pentru o politică privind energia din surse regenerabile pentru perioada de după 2020. De asemenea, comunicarea invită la o abordare europeană mai coordonată privind instituirea și reformarea schemelor de sprijin și la o intensificare a tranzacțiilor cu energie din surse regenerabile încheiate între statele membre ale UE. În ianuarie 2014, Comisia Europeană a înaintat un set de obiective în materie de energie și de climă pentru 2030, cu scopul de a încuraja investițiile private în infrastructură și tehnologiile cu emisii reduse de carbon. Unul dintre obiectivele-cheie propuse este ca ponderea energiei din surse regenerabile să atingă cel puțin 27 % până în 2030. Aceste obiective sunt văzute ca un pas înainte în vederea realizării obiectivelor legate de emisiile de gaze cu efect de seră pentru 2050 propuse în Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050 (în limba engleză)[COM (2011) 112 final].

În februarie 2015, în cadrul unei comunicări, Comisia Europeană și-a prezentat planurile privind o strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice [COM(2015) 80 final]. Comunicarea propune cinci dimensiuni ale strategiei, dintre care una se referă la decarbonizarea economiei.

La 11 decembrie 2018, UE a adoptat Directiva 2018/2001/UE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile. Noul cadru de reglementare include un obiectiv obligatoriu privind energia din surse regenerabile pentru UE până în 2030 de 32 %, cu o clauză de revizuire ascendentă până în 2023. Acest lucru va contribui în mare măsură la prioritatea politică a Comisiei, exprimată de președintele Juncker în 2014, și anume ca Uniunea Europeană să ocupe locul întâi la nivel mondial în domeniul energiilor din surse regenerabile. Acest lucru va permite Europei să-și păstreze rolul de lider în combaterea schimbărilor climatice, în tranziția spre o energie curată și în îndeplinirea obiectivelor asumate în cadrul Acordului de la Paris.

Să devenim primul continent neutru din punct de vedere climatic din lume până în 2050 reprezintă cea mai mare provocare și oportunitate a vremurilor noastre. Pentru a atinge acest obiectiv, la 11 decembrie 2019, Comisia Europeană a prezentat Pactul verde european [COM(2019) 640 final], cel mai ambițios pachet de măsuri care ar trebui să le permită cetățenilor și întreprinderilor din Europa să beneficieze de tranziția către o economie verde și durabilă. Măsurile însoțite de o foaie de parcurs inițială a politicilor-cheie variază de la reducerea ambițioasă a emisiilor, investiții în cercetare și inovare de vârf, până la păstrarea mediului natural al Europei. Mai presus de toate, Pactul verde european stabilește o cale de tranziție justă și echitabilă din punct de vedere social. El este conceput în așa fel încât marea transformare care ne așteaptă să nu lase în urmă pe nimeni – nicio persoană, nicio regiune.

Pactul verde european este o parte integrantă a acestei strategii a Comisiei de punere în aplicare a Agendei 2030 a Organizației Națiunilor Unite și a obiectivelor de dezvoltare durabilă, precum și a celorlalte priorități anunțate de președinta Von der Leyen în orientările sale politice. Ca parte a Pactului verde, Comisia va reorienta procesul semestrului european de coordonare macroeconomică spre integrarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, spre plasarea durabilității și a bunăstării cetățenilor în centrul politicii economice și a obiectivelor de dezvoltare durabilă în centrul procesului de elaborare a politicilor și al acțiunilor UE.

Acces direct:
Alte articole
Tabele
Bază de date
Secţiune tematică
Publicații
Metodologie
Legislație
Vizualizări
Linkuri externe





Energy statistics - main indicators (t_nrg_ind)
Statistici privind energia – quantities (t_nrg_quant)
Energy statistics - quantities, annual data (nrg_quanta)

Note

* Această denumire nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă cu RCSONU 1244/1999, precum și cu Avizul CIJ privind Declarația de independență a Kosovo.